Cate ceva despre situatia economica si sociala din Husi in comunism

Unirea Republicii Moldova (cu exceptia zonei situate la est de raul Nistru) cu Romania ar aveea efecte pozitive pentru municipiul Husi, care este situate pe drumul cel mai scurt dintre Bucuresti si Chisinau.

Acest fapt ar duce la: scoaterea Husului din starea de izolare si marginalizare in care se gaseste azi, impulsionarea vietii economice si sociale a localitatii, obtinerea unei arii de deservire mult mai mare pentru municipiul Husi, intensificarea circulatiei si a schimburilor comerciale, etc.

In acest sens, un proiect care ar aduce beneficii majore pentru municipiul Husi ar fi cel de reconstructie a caii ferate 604 si de realizarea a unei caii ferate noi (de ecartament normal) HM Podgoriile Husului- Chisinau (statia Ghidighici), care ar scurta semnificativ distanta pe calea ferata dintre Bucuresti si Chisinau, evitand ocolul prin Iasi.

La final, mentionez si cateva date istorice despre Husi.

Teritoriul actualului municipiu Husi si imprejurimile acestuia au fost locuita inca din mileniul 5 I. CH., asa cum arata descoperirile arheologice efectuate cu ocazia unor lucrari edilitare din 1959, in zona strazilor Bdul. 1 Mai, A.I.Cuza si General Gheorghe Teleman.
 
Aceste descoperiri arheologice arata existenta unor asezari umane apartinand “culturii Cucuteni” si a unor asezari geto-dacice timpurii.

In anul 1972 sunt realizate noi cercetari arheologice in zona, duc la descoperirea unor noi statiuni arheologice, apartinand culturii Cucuteni, la Lohan si Muncel (comuna Bunesti-Averesti), care atesta o vechime mai mare a triburilor neolitice din zona, cu cca 5500 de ani I. CH.

In urma cercetarilor arheologice sistematice efectuate in noiembrie 1963 (de catre Muzeul Raional Dimitrie Cantemir Husi si Institutul de Istorie si Arheologie Iasi) si in ianuarie 1975, s-au descoperit unelte din piatra, os si corn, dar si diverse vase ceramice pictate.
 Acestea apartin ultimei faze a culturii Cucuteni si marcheaza trecerea la o noua etapa in istoria civilizatiei umane in zona- epoca metalelor, mai précis prima parte a acesteia- epoca bronzului.
 Pentru epoca bronzului, reprezentative in zona sunt cateva descoperiri arheologice, unele semnalate de C. D. Vasiliu: un topor din bronz, un varf de sulita, o sageata cu spin, un “celt” din bronz, asemanator cu piesele din depozitele arheologice de la Duda-Epureni si Berezeni.
 Acestea au fost descoperite in zona dealului Cotoi, in apropierea drumului judetean Husi- Padureni.
 Pentru epoca fierului, representative sunt descoperirile arheologice din punctul Turbata: urme de locuinte, ceramic, unelte din fier, etc, din perioada secolelor 4-3 I.CH.
De asemenea, s-au descoperit piese din ceramica lucrate cu roata, dar si cu mana.
 S-au descoperit si doua cosoare din fier, care atesta practicarea viticulturii in zona Husi cu 2400 de ani I.CH.
 In punctul “Drumul Pistei” a fost descoperita o asezare geto-daca datand din secolele 4-3 I.CH.
 In punctul “Drumul dintre vii” a fost descoperit in 1964 un tezaur cu monede de argint, avand pe avers chipul lui “Zeus”.
 In perioada antica, in zona Husi locuiau triburile dacilor liberi, dar se existau si legaturi cu lumea romana.
 
  In 1978 in punctul “Dealului Bobului” au fost descoperite urmele unei importante asezari fortificate geto-dacice (dupa unii istorici cea mai importanta asezare geto-dacica de la est de Muntii Carpati), unde s-a descoperit un important material arheologic: ceramica, obiecte de podoaba din aur si argint, unelte din fier, ceramica de import greceasca, etc.
 Incepand din secolele 3- 4 D. Ch., prin zona Husi au trecut popoarele barbare, migratoare: slavi, pecenegi, cumani, avari, gepizi, huni, tatari, etc.
 Pentru secolele 4- 10 D. CH., s-au descoperit monede din bronz, emise in timpul imparatului bizantin Justinian.
 
 Dupa incheierea procesului de formare a poporului roman, in secolele 8-9 D.Ch, si apoi a constituirii Principatului romanesc al Moldovei in 1359, apare mentionata pentru prima data si localitatea Husi.






Astfel, intr-un act din anii 1414- 1419, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun, acesta daruieste zugravilor Nichita si Dobre doua sate pe Draslavita - “Crainicesti” si “Lecusesti”.

Stefan Barsanescu a gasit intr-o lucrare scrisa de Antoni Karbowiack in 1910, o referita la registrele Universitatii Jagellone din Cracovia (Polonia), faptul ca in anul 1441, la aceasta universitate era inregistrat si un student din Husi, pe nume Johannes Mathie, care ar fi urmat cursurile “Facultas Artium”.

Insa, cum acest document nu este sigur, primul document sigur , in care apare prima mentionarea documentara a localitatii Husi, este cel din data de 17 decembrie 1487, intr-o scrisoare a domnitorului Stefan cel Mare si Sfant catre brasoveni.

A doua pomenire a localitatii, in documente interne, este la data de 15 octombrie 1490, intr-un hrisov care fixa ocolului targului Vaslui.
 
In 1495 tot in timpul domniei lui Stefan cel Mare si Sfant este ridicata  biserica episcopala “Sfintii Petru si Pavel”. Legenda spune ca Stefan cel Mare si Sfant a tras cu arcul de pe dealul Cotoi, si pe locul unde a cazut sageata a construit biserica “Sfintii Petru si Pavel”.
 Asa cum aminteste istoricul Nicolae Iorga, importanta Husului , mai ales in timpul domniei lui Stefan cel Mare si Sfant, se datoreste luptelor impotriva tatarilor, dar si drumurilor comerciale medieval care treceau prin Husi.
 Cercetarile arheologice intreprinse in 1964, in jurul actualului palat Episcopal, atesta existenta centrelor domnesti si la Husi, in secolele 15 si 18.
 Din ruinele curtii domnesti de la Husi din timpul lui Stefan cel Mare si Sfant se mai pastreaza doar doua camera subterane si beciul de sub actualul palat Episcopal, beci in care este adapostita astazi vinoteca Episcopiei Husilor.
 

In privinta numelui orasului, exista mai multe ipoteze. Insa cele mai raspandite ipoteze privind numele “Husi” sunt doua -Fie ca a fost infiintat de “husiti”, adeptii reformatorului religios Jan Hus. Acesta a fost condamnat si ars pe rug ca “eretic” in 1415, de catre Biserica Catolica. Adeptii sau au fost infranti de regale Ungariei Sigismund de Luxemburg, si in anii 1420- 1460 (conform episcopului catolic Marco Bandini din 1646) acestia s-au refugiat din Regatul Ungariei si in Principatul Romanesc al Moldovei.
 O parte din “husiti” s-au asezat in 1460 si in jurul actualului municipiu Husi, initial in zona “Benta” (prima lor asezare numindu-se “Ieronim”) , iar apoi in zona actualului cartier Corni.
Asezarea husitilor a determinat si intensificarea culturii de vita de vie in zona.
Aceasta ipoteza a fost exprimata de B. P. Hasdeu (1838- 1907) si Ioan Bogdan (1864- 1919).





 -Fie ca numele de “Husi” provine de la un boier din zona- “Husul” , “Husea”, care, conform profesorului husean Stefan Bujoreanu ar fi trait aproximativ intre anii 1380- 1440.
 Acesta aveea mosii intinse in zona, inclusiv la est de raul Prut. Aici ar fi existat un targ- “targul Saratei”, la varsarea paraului Sarata in raul Prut.
Datorita deselor invazii tatare, locuitorii acestui “targ al Saratei” s-ar fi mutat in zona actualului municipiu Husi, care, fiind inconjurat de dealuri si padure, oferea conditii mai bune de aparare.
Astfel ar fi fost intemeiata localitatea Husi.
Urmasii acestui boier “Husea” sau “Husul” sunt amintiti in doua “urice” (acte) din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant, astfel:
-Uricul din 13 martie 1489, prin care Stefan cel Mare si Sfant “da lui Lupe armasul intarire pentru o bucata de pamant in hotarul Albotestilor, cumparata de la nepotii lui Oana vornicul si o seliste peste Prut, unde a fost Targul Saratei, mai sus de gura Saratei, pentru 58 de galbeni tatarasti, cumparata de la Stanciul, fiul lui Giurgea a lui Husea”.
-Uricul din 23 ianuarie 1495, prin care Stefan cel Mare si Sfant confirma fratilor Leon si Petru “o bucata de pamant pe Sarata, parte ce este din Ialan si ce iaste pe din gios de targul nostrum Husi, ce iaste pe Drislavatu, fosta de demult a lui Mihai Buzea si a lui Hus, cumparata de ei de la Nastea si cu nepoata ei Marina, fata Husului”.
Este posibil ca atunci cand Stefan cel Mare si Sfant a intemeiat o curte domneasca la Husi si a construit biserica episcopala in 1495, sa fi rascumparat locul respective de la urmasii boierului “Husul”, “Husea”.
Dintre cei care au sustinut ca numele localitatii provine de la acest boier se numara: episcopul Melchisedec Stefanescu (1823- 1892), istoricul Nicolae Iorga (1871- 1940), Mihai Costachescu (1884- 1953), istoricul Gheorghe Ghibanescu (1864- 1936, care in 1887 a scris lucrarea “Originea Husilor”), scriitorul barladean Virgil Caraivan, dar si cercetatorii Nistor Ciocan si Dumitru Agachi, de la Institutul de Istorie A. D. Xenopol din Iasi al Academiei Romane.








-O a treia ipoteza majora privind originea denumirii localitatii a fost emisa in 1965 de preotul Anton I. Popescu, care considera ca numele localitatii este legat de prezenta masiva, in perioada antica, a negustorilor greci in zona, care veneau pe valea Prutului. In limba greaca veche “hoos, hovs, hous” inseamna “ingramadire, gramada, morman, varf, pamant scos dintr-o groapa, un munte mic (deal), pamant scos dintr-o sapatura si facut gramada, aluviune”, care arata conditiile geografice din zona Husi, care este inconjurat de dealuri.
 Prezenta in antichitate a elementului grecesc in zona este atestata si de faptul ca in anul 450 I. CH istoricul Herodot a consemnat denumirea raului Prut.










Pana la descoperirea de noi izvoare istorice si la elucidarea problemei numelui si al intemeierii localitatii Husi, informatii deosebit de importante in aceasta privinta au oferit: B. P. Hasdeu, Nicolae Iorga, C. C. Giurescu, M. Costachescu, Melchisedec Stefanescu, I. Bogdan.
Pe baza informatiilor furnizate de acestia, se poate emite ipoteza (cea mai plauzibila) ca intemeierea actualului municipiu Husi a avut loc ca urmare a stramutarii locuitorilor fostului targ al Saratei, situat pe malul stang al Prutului, in dreapta acestui rau, intr-un loc mai ferit, tot pe mosia boierului “Husul” , “Husea”, la inceputul secolului 15.










 In perioada 1400- 1574, cand Principatul romanesc al Moldovei a beneficiat de o oarecare stabilitate economica si sociala, numarul satelor creste simtitor, se intensifica schimbul de produse si se infiinteaza asezari noi.
In aceasta perioada apar mai multe sate in zona Husi: Epureni, Duda, Pahnesti, Ghermanesti, Dranceni, Rasesti, Husi, etc.
Dintr-un document din 1 septembrie 1435, cand fii lui Alexandru cel Bun , Ilie si Stefan, isi impart tara, rezulta ca la aceea data Husul era inca sat.
Trecerea de la statutul de sat la cel de “targ” s-a facut in perioada domniei lui Stefan cel Mare si Sfant, la sfarsitul secolului 15.








 
 Si dupa domnia lui Stefan cel Mare si Sfant, si alti domnitori s-au stabilit o curte domneasca la Husi, intre care Bogdan cel Tanar (al treilea, 1504- 1517) sau Petru Rares (1527- 1538 si 1541- 1546) (care emite 133 documente , din Husi).
 D. Gusti, in “Enciclopedia Romaniei” din 1938, mentioneaza faptul ca domnitorul Petru Rares s-a nascut la Husi.
 In apropierea localitatii au avut loc dese lupte cu turcii otomani sau cu tatarii.
 In mai 1574 domnitorul Ioan Voda cel Cumplit si-a fixat ca loc de tabara targul Husilor.
 Petre Schiopul (1574- 1577, 1578-1579 si 1582-1591) a fost ultimul domnitor care a avut o curte domneasca la Husi.
 Intr-o harta din 1584, intocmita de Iacob Castaldo, este trecut si targul Husilor (“oppidum”).







 Inca de la incepul existentei sale, targul Husilor si-a constituit un hotar, ce cuprindea o vasta zona in jurul targului, avand menirea sa asigure hrana targovetilor. Acest “hotar” cuprindea: pasuni, fanete, tarini si prisaci.
In epoca medievala, mestesugarii s-au asezat si grupa in targuri in functie de specificul meseriei practicate. Astfel si la Husi existau “ulita Blanarilor”, “ulita Cizmarilor”, “ulita Olariei”, “Piata Lemnariei”, etc.

Comertul a jucat un rol important si in viata targului Husi in perioada medievala. Se vindeau miere, ceara, cai si mai ales vestitii “boi de Falciu”, cunoscuti pana in nordul Europei la Marea Baltica si pana in sudul Europei, la Venetia.
Se vindea si branza, unt, seu, lana, carne afumata si peste. Era din belsug la Husi pastrama de berbecuti, vaca, capra si gasca. Se adunau negustorii, unii cu convoaie ale armatei si ale curtii domnesti.
In anul 1503, in “socotelile” Brasovului, apar 94 de negustori din zona Moldovei, intre care unul din Husi.




 Ca si celelalte targuri din zona Moldovei si targul Husilor a avut o mosie, denumita in documente “hotarul targului”, situata pe o suprafata intinsa in imprejurimi. Aceasta mosie era proprietate domneasca, targovetii avand dreptul sa o foloseasca, platind “dijma din paine” si alte drepturi de care beneficia domnia.
 La vest, ocolul domnesc de la Husi se intindea pana la vaile Lohan si Crasna, iar spre est ajungea pana in satul Poganesti pe Prut. Proprietate domneasca, acest “ocol” constituia o unitate administrativa, inca dinaintea impartirii administrative in “tinuturi”.
 Dupa incetarea functionarii curtii domnesti si la Husi, domeniul domnesc de aici nu a disparut, dar a inceput sa fie treptat diminuat prin donatii successive facute de domni, atat episcopiei, cat si unor proprietari laici din zona (boieri).
 Din “hrisovul” din 1602- 1604, emis de domnitorul Ieremia Movila, acesta daruieste Episcopiei Husilor, “satul Plopeni si satul Cazaesti si Rasesti si selistea Cretesti si Sparieti ce sunt la tinutul Falciului si Cacaieni la tinutul Lapusnei si cu mori la Paunoasa ce sunt la garla Prutului”.
Ulterior mai este daruit Episcopiei Husilor si satul Brosteni, cu vii, mori si gradini.

 Cultura vitei de vie a jucat a jucat un rol important in dezvoltarea targului Husi. In secolul 16- 17 se afla pe locul al treilea, in randul targurilor cu podgorii, dupa Harlau si Cotnari si inaintea Iasilor.







 







 Primul dregator domnesc amintit in zona Husului a fost “Ion Pastrav”, care a ocupat demnitatea de “ureadnic” (intaiul functionar domnesc intr-o localitate) intre anii 1517- 1527.
 In 1592, sub domnia lui Aron Tiranul, este infiintata Episcopia Husilor, dar care va fi oficial inaugurate abia in 1598, sub domnia lui Ieremia Movila.
 Primul episcop de Husi a fost “Ioan”.

  În jurul anilor 1590 - 1600 au ajuns la Huși negustori evrei sefarzi veniți din Imperiul otoman, care îi primise după ce fuseseră evacuați din Spania, prin 1452 - 1457. De la ei au rămas un cimitir și o sinagogă. Alt val de evrei, de data asta așkenazi, veniți din Galiția și din Podolia, s-a stabilit la Huși în sec. XVIII și XIX.
 De asemenea, la inceputul secolului 17, sunt adusi de Episcopie , ca robi ai acesteia, si primii tigani in Husi. Asezarea acestora, in imediata apropiere a episcopiei, va determina aparitia actualului cartier Cotroceni.
 Prin Husi au trecut si oaspeti straini, de rang inalt: in 1597 episcopul catolic Quirini, in 1646 episcopul catolic Marcus Bandinus, in 1755 contele polonez August Mniszech, in 1759 contele polonez Potocki, etc.

 De asemenea, Episcopia a contribuit mult la dezvoltarea culturii si la crearea unei „faime” a Husului, unii dintre episcopii de Husi fiind si renumiti oameni de cultura. Dintre acestia pot fi amintiti: Ghedeon, Inochentie, Iacov Antonovici, Melchisedec Stefanescu, Meletie, Nifon Criveanu, Grigore Leu.
  Hușiul este numit uneori „orașul dintre vii”, fiind înconjurat în vechime din toate părțile de podgorii; în “Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir a plasat vinul de Huși pe locul al doilea după cel de Cotnari.

 Din secolul 16 si pana la sfarsitul secolului 18, cand tatarii au fost in cea mai mare parte alungati din sudul Basarabiei, popularea depresiunii Husi s-a facut in conditii grele, datorita faptului ca targul Husilor era un loc de popas pentru diferite armate otomane, care care calatoreau pe valea raurilor Prut si Barlad, indreptandu-se spre Iasi, Hotin sau spre Regatul Poloniei.
In 1673  Dumitrascu Cantacuzino s-a oprit la Husi, cu ocazia luptelor pentru tron cu domnitorul Petriceicu Voda.
In 1686  regele Poloniei Jan Sobieski a coborat cu armatasa pe valea Prutului si a jefuit si targul Husilor.
In 1711 are loc batalia de la Stanilesti, intre trupele otomane (conduse de vizirul Baltogi-Mehmed-Pasa) si cele ruso-moldovenesti (conduse de tarul Petru intai si domnitorul Dimitrie Cantemir).
 Batalia a fost castigata de otomani.

 Dupa aceasta, in secolulul 18, Husul, ca si intreg teritoriu a Principatelor Romane, inregistreaza o epoca de stagnare si chiar regres, datorita regimului fanariot (impus de otomani, in 1711 in Moldova si in 1716 in Muntenia/Oltenia), dar si datorita deselor razboaie ruso-austro-otomane, purtate de multe ori pe teritoriul Principatelor Romane.
 In 1752 existau deja primele „bresle” in targul Husilor. Ulterior, vor aparea si alte bresle in Husi: in 1790 cea a „ciubotarilor”, in 1795 cea a „lautarilor”, in 1843 cea a „blanarilor”, etc.
 In 1757 se incearca pentru prima data mutarea resedintei „tinutului Falciu” din „targul Falciu” in „targul Husi’. Dar pentru ca atunci s-a opus la aceasta episcopul de Husi Inochentie, masura este revocata atunci.
Configuratia topografica a targului Husi in a doua jumatate a secolului 18 se poate observa din planul intocmit de Ioreste Dan in 1771.

In 1812, in urma ocuparii stravechiului teritoriu romanesc al Basarabiei de catre Imperiul Tarist (Rus), Husul primeste o grea lovitura, importanta drumul comercial care trecea prin Husi spre Basarabia disparand.
In epoca medievala, targul Husilor era administrat de un „consiliul”, alcatuit din „soltuz” si 12 „pargari”. Mai exista si un functionar domnesc, numit in documente „uriadnic”, „vornic de targ” ,„dregator” sau „ispravnic”.

Ca si in celelalte targuri din zona Moldovei, la sfarsitul secolului 18 si inceputul secolului 19, si in Husi existau „suditi” (supusi straini) , printre care evrei. Acestia erau de obicei mestesugari, comercianti arendasi sau liber-profesionisti.
Se aflau sub protectia consulatelor straine si beneficiau de privilegii juridice, economice si de privilegii si imunitati personale.






  Dupa pacea de la Adrianopol (Edirne) din 1829, dar mai ales dupa elaborarea si promulgarea „Regulamentului Organic” in anii 1830-1831, Principatele Romane (si implicit si „targul Husilor”) intra in epoca moderna.
 Astfel, in anul 1834, Husul este declarat „oras” si devine resedinta „tinutului Falciului”.
 Acest lucru va determina dezvoltarea economica si sociala a localitatii, prin dezvoltarea mestesugurilor, comertului, agriculturii, prin infiintarea unor noi institutii, etc.
 Astfel, se infiinteaza la Husi: „ispravnicie”, judecatorie, o scoala primara, ‚eforie oraseneasca”, ulterior tribunal, din 1850 si o „roata de pojarnici” (viitoarea unitate militara de pompieri), etc.
 Dupa 1829 se produce o extindere a vetrei targului spre sud-vest, prin sosirea in Husi a ultimului grup de refugiati bulgari, si aparitia cartierului „Bulgari” (inclusiv zona „Gradinari”), si prin reducerea spatiului nelocuit dintre vatra targului si (pe atunci) satele Plopeni si Brosteni.
 De asemenea, tot in secolul 19, apare si cartierul Raiesti, format prin asezarea de agricultori romani in zona paraurilor Turbata si Raiesti.
In 1847 se uneste cu orasul Husi fostul sat Plopeni, care devine cartier al orasului.
Ulterior, se va uni cu orasul Husi si fostul sat Brosteni, care devine de asemenea cartier al orasului.
 Inainte de 1848 boierii Glodeanu si Stere infiinteaza prima ‚zalhana” (abator) la Husi, care, dupa 1850, se dezvolta. Aceasta era una dintre cele 3 mari „zahanale” din Moldova.
 Ulterior, numarul manufacturilor din Husi, in special din ramura industriei alimentare, va creste.
  De asemenea, se dezvolta si agricultura. In 1851 se proiectasera deschiderea unui „Institut de crestere a viermilor de matase’ la Husi, se accentuiaza caracterul de „oras de podgorie” a Husului si de centrul principal pentru comercializarea vinului, iar in anii 1859- 1860, „Comisia statistica” constata ca cele mai renumite vii erau la: Cotnari, Odobesti, Nicoresti, Iasi si Husi.
 In 1852 existau in Husi 4 piete : de la biserica „Sfintii Voievozi”, de la biserica „Inaltarea Domnului”, din „targul Fainei” si din „ulita Blanarilor”.
Orasul Husi a fost afectat de incendiile din 1844, 1847, dar mai ales de incendiul din iulie 1873, care a distrus aproape jumatatedin oras.

 

  Dupa aplicarea „Regulamentului Organic” si formarea „Adunarii Obstesti” (viitorul parlament), au loc alegeri pentru primii deputati. „Tinutul Falciu” si orasul Husi i-au avut ca primi deputati in „Adunarea Obsteasca” pe: Ioan Cuza (1832- 1842), Scarlat Ruset (1842- 1846) , inlocuit cu N. Costachi.
 Husenii au participat activ si la revolutia din 1848 (cand s-a remarcat presedintele tribunalului Falciu, Anastasie Panu), iar apoi si la realizarea unirii Principatelor Romane si formarii statului modern Romania (1859- 1862).

 Dintre personalitatile husene care au sustinut realizarea unirii principatelor pot fi amintiti: episcopul Melchisedec Stefanescu, Pandelache Croitoru (membru in divanul ad-hoc al Moldovei), profesorul I.Galian,  Mihail Kogalniceanu (viitor prim-ministru), etc.
In anul 1859 orasul Husi aveea 12.756 locuitori, fiind considerat atunci „oras mare”. Era al cincilea oras ca numar de populatie din zona Moldovei, dupa Iasi, Botosani, Galati si Barlad.



La 1/13 octombrie 1863, din initiativa lui Dimitrie Castrioan, se inaugureaza spitalul din Husi, avand la inceput 15 paturi. Primul medic a spitalului din Husi a fost doctorul Schmidt, iar primul sau director a fost doctorul Dimitrie Butides. Primul sediu al spitalului din Husi s-a aflat in casa daruita de Dimitrie Castroian, situata pe locul unde astazi se afla sediul „Asistentei sociale si centrul consultativ”. Din 1897 in aceasta casa a functionat sediul primariei, pana in 1940- 1941, cand cladirea , grav afectata de cutremurul din 1940 , a fost demolata in 1941. La 1 august 1941 pe acest loc incepe constructia unei noi cladiri pentru sediul primariei, cladire care este terminata si inaugurata inainte de actul de la 23 august 1944. Din pacate aceasta cladire este distrusa de bombardamentele aviatiei germane, dupa 23 august 1944. Dupa 1950 pe locul acestei cladiri se va construi vechea policlinica pentru adulti, iar dupa 2011 cladirea adaposteste sediul „Asistentei sociale si centrul consultativ”.
 In anul 1864, o data cu instituirea functiei de primar, este ales primul primar al Husului- Mihai Jomir (1864- 1868, 1870-1871 si 1876-1877.). Dintre realizarile acestuia pot fi amintite: starpirea bandelor de hoti din padurile Dobrina si Siscani, delimitarea perimetrului orasului, infiintarea serviciului agricol cadastral si a serviciului fiscal, infiintarea de scoli (una pentru fete si doua pentru baieti, seminarul), a sprijinit razboiul de independenta, a intarit unitatea de pompieri, a creat piata „Targul fainei”, a pavat unele strazi, a instalat conducte de apa si ciusmele, etc.
 Tot in 1864, cele 3 reforme majore adoptate in timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza au avut efecte si la Husi: legea „secularizarii averilor manastiresti” a determinat rascumparare si trecerea in proprietatea locuitorilor din Husi a unor suprafete de teren, vii, gradini, etc care anterior apartinusera Episcopiei Husilor, legea improprietaririi taranilor a determinat expropierea unor suprafete de teren arabil care apartinusera boierilor si trecerea acestora in proprietatea taranilor (desi aceste suprafete erau mici ca intindere, problema taraneasca continuand sa persiste in Romania moderna pana la reforma agrara din 1921), iar legea invatamantului obligatoriu si gratuit de 4 ani a determinat aparitia de scoli.
 Planul din 1871 al orasului arata ca acesta era format din vatra targului, imas si vii, avand o suprafata de 2400 „falci”.

Prin decretul din 2/14 octombrie 1873 sunt desfiintate „breslele”. Dupa aceasta, mestesugarii si negustorii au cautat noi forme de organizare, in concordanta cu noile realitati economice si sociale din secolul 19. De aceea, mai tarziu, se vor organiza in corporatii, sfaturi negustoresti, camere de comert (in 1864 este infiintata „Camera de Comert si Industrie a tinutului Falciu”) si in sindicate, care au luptat pentru drepturi economice si politice.


 In razboiul de independenta din anii 1877- 1878 s-au remarcat si combatantii din Husi. Astfel, printre cei mobilizati, erau si 240 combatanti din Husi, incadrati in Regimentul 12, din cadrul Diviziei 3 teritoriale, cu resedinta la Barlad.
 Acesti combatanti s-au remarcat in luptele pentru cucerirea redutelor Grivita-1, Rahova, etc. Dintre ei s-a remarcat indeosebi general Gheorghe Teleman, comandantul Regimentului 4 de linie.
 Dupa obtinerea independentei de stat a Romaniei (1878) si constituirea „Regatului Romaniei”, se inregistreaza , spre sfarsitul secolului 19, o dezvoltare economica si sociala evidenta si a orasului Husi.
Planul din 1885 al orasului traseaza strazile principale si cele 4 cartiere ale orasului existente atunci: „Cotroceni” (care cuprindea partea central-estica, episcopia si targul vechi, pana la Biserica Inaltarea Domnului), „Brosteni” (care cuprindea partea centrala si bazinul paraului Draslavat, intre strazile A.I.Cuza si Ghica Voda), „Plopeni” (care cuprindea partea de sud-est, pana la „Movila Voloseni”) si „Raiesti” (care cuprindea sectorul Dric, inclusiv strada Tabacari, inclusiv cartierul „Bulgari”). Planul arata ca orasul era incadrat de vii.
In Husi functionau la sfarsitul secolului 19: doua fabrici de bere (care produceau anual 6300 litri), 3 mori cu aburi (in 1898), 4 brutarii, doua simigerii, doua tinichingerii, doua spoitorii, doua ateliere de armurarie, 9 fierarii, 10 tabacarii, 34 ciubotarii, 5 pantofarii, 9 saidacarii, 19 croitorii, doua strungarii, 6 stolerii, 6 dogarii, 3 faclarii, 3 sapunarii, 3 hoteluri, 4 cafenele, doua cofetarii, doua tipografii.
 Se dezvolta si agricultura, in special cultura vitei de vie, a pomilor fructiferi, legumelor, dar si cresterea animalelor.
 Se dezvolta si comertul, existand atunci 7 piete („Sfantul Nicolae”,”Sfintii Voievozi”, „Sfantul Dumitru”, a primariei, „a Pescariei”, „a Laptariei” si a „Verdeturilor”), se tineau in fiecare an cate 3 „iarmaroace”. Husul era un important centru pentru exportul de carne sarata si pastramuri.
 Saptamanal se tinea „targul” (de obicei joia), cu o mare afluienta de oameni.
 Viata comerciala a orasului Husi era concurata de o serie de targuri, aparute in aceea perioada: Raducaneni (1838), Codaiesti (1838), Hoceni (1846), Dranceni (1863).
 Negustorii se grupau cu pravaliile lor pe strazi, cu o anumita specializare. Astfel, in apropierea bisericii „Sfantul Nicolae” erau grupati „bogasierii” (negustorii de textile), apoi saidacarii, pescarii, blanarii, etc.
 Din punct de vedere edilitar, orasul cuprindea 2300 de case si 52 de strazi, cele mai importante strazi fiind: Stefan cel Mare, I.C.Bratianu, Dabija, C.A.Roseti, Carol intai, Ghica-Voda, Dorobantilor, Garii, Jomir, Gradinarilor, Traian, etc.
 In anul 1897 incepe pavarea primelor strazi din Husi (Stefan cel Mare, Ghica-Voda, Cuza-Voda, Fainariei, Movilelor, etc).
 Aprovizionarea cu apa se realiza din 487 fantani si 27 cismele.
 In oras functionau 5 scoli primare (3 de baieti si doua de fete), o scoala de croitorie pentru fete si seminarul. La 18 septembrie 1889 este inaugurat „gimnaziul privat” (viitorul Liceu Teoretic Cuza-Voda), iar in 1908 si „scoala de viticultura” (viitorul Liceu Agro-Industrial).
In 1897 existau 7 biserici ortodoxe, una catolica si 5 sinagoge.
De asemenea, exista un teatru, doua tipografii, doua „case de economii”.
Asistenta sanitara era asigurat de spitalul Husi (inaugurat in 1863), doua farmacii si 5 medici (unul de la spital si oras, unul de la judet, unul de la „plasa Prutu”, unul de la „comunitatea si spitalul israilit” si unul de la calea ferata Crasna-Husi.
 Din punct de vedere al transporturilor si telecomunicatiilor, deoasebit de importanta, pentru dezvoltarea economica si sociala a orasului Husi, a fost inaugurarea, la 15/28 octombrie 1890, a caii ferate Crasna- Husi, intial cu ecartament ingust de 1000 mm.
De asemenea in Husi exista o statie telegrafico-postala.

Inaugurarea caii ferate (la inceput de ecartament ingust de 1000 mm), va determina dezvoltarea orasului in zona garii, si aparitia si inmultirea caselor construite pe dealul Dobrina, aparand astfel doua noi cartiere a orasului: „Gara-Saca” (care cuprinde casele construite de-a lungul strazilor Saca si Garii si zona spitalului) si „Dobrina”.
Desi la inceput calea ferata era ingusta si apareau dificultati in legatura cu transbordarea marfurilor si materialelor in gara Crasna, totusi dupa 1890 se intensifica activitatea de constructii in oras, care, si datorita acestui lucru, se dezvolta.










La sfarsitul secolului 19, se realizeaza in Husi si unele cladiri, de mare valoare istorica si arhitecturala, fie pentru a adaposti sediile diverselor institutii, fie ca si locuinte particulare.
Dintre acestea se pot aminti (care mai existasi azi):
-„Casa Adam Mitache”, probabil cea mai frumoasa cladire din oras, construita in 1880, si care din 1932  a adapostit prefectura fostului judet Falciu.
-„Casa Iorgu Berea”, construita in 1889, si care din 1932 a adapostit compania de jandarmi.
-Doua cladiri construite in 1892, pentru a adaposti fostul tribunal si fosta judecatorie a fostului judet Falciu. Pana in 1932 in una din aceste cladiri a functionat si Prefectura fostului judet Falciu
-Fostul sediu al fostei banci „Albina”
-Fosta cofetarie „Macul Rosu”
-Cladirea in care a functionat fostul cinematograf „Rodina”
-Cladirea in care functioneaza restaurantul „Podgoriile Husilor”
-Unele case particulare din centrul orasului.
-Casa care adaposteste birourile Episcopiei, situata la intersectia strazilor Stefan cel Mare, Mihail Kogalniceanu si Corni.
-Hala agro-alimentara, construita in 1890.
-Casa care adaposteste sediul Protopopiatului Husi
-Cladirea care astazi adaposteste „Clubul elevilor” (care atunci era sediul „Camerei Agricole” a fostului judet Falciu)
-Cladirea care adaposteste azi sediul „Evidentei populatiei”
-Cladirea care adaposteste astazi sectia de boli contagioase a spitalului, construita in 1897
-Cladirea statiei CFR Husi
-Cladirea care in 1989 adapostea birourile cooperatiei de consum, situata pe strada A.I.Cuza
-Casa in care s-a nascut marele om politic si filozof Mihai Ralea, situata in cartierul Raiesti.







 


In 1893, C. Chirita arata ca orasul Husi aveea 12.660 locuitori, iar in 1899 erau 15.625 locuitori.
 Ca centru economic de producere si de schimb, existau si in Husi, in secolul 19, urmatoarele sectoare si categorii sociale: particular (negustori, mesteri, calfe), de stat (in serviciile publice), viticol (pandari sau vieri).
In aceasta situatie, Husul intra in secolul 20.













 

Miscarea muncitoreasca si socialista din Husi de la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 a fost favorizata si de prezenta in Husi a muncitorului Gheorghe Giosanu. Acesta era in 1907 mecanic de locomotiva pe linia Dolhasca- Falticeni. In timp de transporta un grup de tarani arestati spre Falticeni, a organizat deschiderea vagoanelor in care erau transportati acestia, permitand fuga acestora.
Mutat disciplinar pe linia ingusta secundara ingusta Crasna- Husi, in 1909, a luat legatura cu muncitorii ceferisti din localitate, pentru intarirea muncii in sindicate, crearea unei filiale a societatii de ajutor „Munca”, infiintarea unui cerc socialist in Husi, reorganizarea partidului muncitorilor (PSDMR) in 1910 in PSDR, a tinut conferinte, a distribuit ziare si brosuri socialiste in vechiul Husi si a desfasurat si activitate de corespondent voluntar.
Moare la Husi la 2 aprilie 1917.






Rascoala taraneasca din 1907 se manifesta si in fostul judet Falciu.
Ca si in alte parti si in fostul judet Falciu existau vechi diferente intre proprietarii de pamant si tarani, care adesea au fost pe punctul de a se transforma in adevarate conflicte. Astfel s-a petrecut in cazul conflictului dintre proprietarii si arendasii de pamant din orasul Husi: V. Constantinescu, Nicu Juvara, Ion Filip, M. Melikon, M. Abramovici si „locuitorii din cartierul Mocani”, „toti lipsiti de pamantul necesar pentru hrana”.
In legatura cu situatia precara a taranilor din judetul Falciu in 1907 si inainte de acest an, despre relatiile incordate dintre tarani si proprietari, despre apasatoarele „invoieli agricole”, despre abuzurile proprietarilor de pamant, relevante sunt cele mentionate in raportul procurorului tribunalului fostului judet Falciu , Constantin Cozma, din 19 iunie 1907, raport adresat procurorului general: „Locuitorii de pe mosia domnului Adam Mitache executa cele mai grele contracte de munci agricole, deoarece acest proprietar, pe langa sumele ce imprumuta locuitorii prin dobanzi in bani fixate prin obligatii, obliga in particular pe locuitori a-i face munci, drept procente la capital”.



In toamna anului 1916, si la Husi vin multi refugiati din teritoriile ocupate de „Puterile Centrale”, dar si oameni politici, functionari, etc, ceea ce determina scoaterea orasului din anonimat.
In ianuarie 1916 are loc, in sala teatrului din Husi, un concert de vioara dat de George Enescu.
Dintre cei 338 combatanti huseni de pe fronturile primului razboi mondial, mai bine de jumatate au cazut la datorie.
Dintre eroii cazuti pe fronturile primului razboi mondial, unii erau din Husi: capitanul N. Ianculescu, locotenentul I.V.Dragulet, locotenent D. Radu, etc. In cinstea acestora s-a ridicat , in 1920, un monument.









Intre anii 1916- 1918, din necesitatile militare a primului razboi mondial, se construieste o cale ferata cu ecartament ingust de 1000 mm, intre fosta HM Podgoriile Husului si statia Bucovat (statie situate pe linia ferata Ungheni- Chisinau).
In 1937- 1940, aceasta cale ferata ingusta dintre HM Podgoriile Husului si statia Bucovat este desfiintata si demontata din teren, datorita trecerii la ecartament normal a caii ferate Crasna- HM Podgoriile Husului- Husi, dar si datorita ocuparii Basarabiei de catre URSS.
Urme ale terasamentului acestei foste caii ferate inguste mai sunt vizibile in jurul Husului, in zona dealului Turbata.










Creerea Romaniei Mari in granitele sale firesti, unirea Basarabiei cu patria-mama in 1918, ca si reformele adoptate in perioada interbelica, au creat conditiile pentru iesirea din izolare, de afirmare si dezvoltare a orasului Husi, care este situat pe drumul principal dintre Bucuresti si Chisinau.
Desi in perioada interbelica nu au fost valorificate toate conditiile si posibilitatile create prin realizarea Romaniei Mari, pentru dezvoltarea orasului Husi, desi multe oportunitati de dezvoltare a Husului au fost ratate si atunci, totusi un progres notabil a existat, in dezvoltarea orasului.
Astfel, in domeniul agriculturii, in urma reformei agrare din anul 1921, pe teritoriul fostului judet Falciu (cu resedinta la Husi), pana in anul 1934, se realizasera 49% din lucrarile de expropriere si improprietarire, restul fiind realizate in anii urmatori. Respectiv, se distribuisera 6792 titluri de proprietate si mai ramasesera de distribuit 7467 titluri de proprietate.
Se remarca activitatea Camerei Agricole a fostului judet Falciu, care in anii 30 l-a avut la conducerea sa pe inginerul viticol Costache Hogas. Dintre realizarile din acei ani se pot aminti: realizarea de centre-model (la Mosna, Bunesti, Ghermanesti, Tarzii, Albesti, Basesti, Dodesti si Berezeni) prin care se ofereau gratuit agricultorilor masini agricole, seminte selectionate, etc, inzestrarea fermelor cu animale de rasa (la Poganesti, etc), realizarea de noi grajduri, centre de monta, etc.
De asemenea, orasul este declarat “statiune pentru cura de struguri”, se dezvolta pomicultura pe baze stiintifice, se dezvolta scoala de viticulture din Husi.
Totusi, existau si neajunsuri importante in agricultura interebelica din Romania Mare: faramitarea terenurilor agricole, slaba industrializarea si valorificare superioara a produselor agricole, lipsa in general a utilajelor agricole modern, lipsa sistemelor de irigatii, etc.
Se dezvolta si activitatea mestesugareasca, numai in “circumscriptia scolara nr. 3” (din cele 5 existente in oras atunci) existau: doua “fabrici” de tricotaje, doua “uzine electrice”, doua mori, 4 tipografii, doua legatorii, o “fabrica” de vopsitorie, 3 farmacii, 25 magazine diverse, 3 cofetarii, 5 librarii, doua restaurant, o berarie, 3 carciumi, 15 ateliere de croitorie, 12 ateliere de cizmarie, 10 ateliere de fierarie, 11 stolerii, 7 ateliere de mecanica si lacatuserie, 5 dogarii, 3 armurarii si 6 tinichigii.
Conform “Enciclopediei Romaniei din 1938”, in anii 1930 existau in Husi: 8 mori, o “fabrica” de vopsele pentru stofe, doua “fabrici” de tricotaje, 5 “fabrici” de daracit lana, 3 “fabric” de lumanari, o “fabrica” de sapun, o “fabrica” de obezi, doua “fabric” de caramizi, o tabacarie si 3 tipografii.


La nivelul anului 1935 existau in Husi : doua “fabrici” in industria alimentara (cu 27 de lucratori), o “fabrica” in industria textile (cu 36 de lucratori) si doua “fabric” in industria prelucrarii lemnului si arte grafice (cu 12 lucratori).
Desigur, toate aceste unitati erau mici ateliere mestesugaresti (in continuuarea traditiei “breslelor” din secolele trecute), insa acestea (care reprezentau “industria” huseana de dinainte de perioada comunista) aveau avantajul unei anumite “organicitati” (prelucrau produsele locale), pe care intreprinderile industriale construite dupa cel de-al doilea razboi mondial in Husi il vor pierde.
Se dezvolta si comertul si serviciile. Profesorul Petru Ghenghea, care era la aceea vreme directorul Scolii nr. 3 de baieti, amintea: “Socotim ca nu exista o piata de alimente mai bogata, mai variata si mai ieftina decat cea de la Husi”.
Dezvoltarea comertului in perioada interbelica a fost favorizata si de existent numerosilor comercianti evrei, care aveau un “stil” aparte de a face comert si de a-si atrage clientii.
De asemenea , erau vestiti si mestesugarii fierari si lemnari din Husi.



O imagine sugestiva a orasului Husi in perioada interbelica o ofera profesorul Petru Ghenghea, pe atunci director al scolii de baieti nr. 3. Acesta aminteste despre “bogatele fanete de la Recea”, de “manoasa si bogata vale a Prutului, unde mii de vite: herghelii de cai, cirezi de boi si turme de oi stau ca salbatice prin iarba mare pana la brau”, de “vestitii boi de Falciu, cu coarnele mari, si caii de format mijlociu, o incrucisare intre caii mari, rusesti si cei mici,moldovenesti”.
Chiar daca nu toti husenii erau “oameni cu stare” atunci, totusi fiecare aveea bucata lui de pamant, vie si livada care-I asigura traiul zilnic.










In privinta transporturilor si telecomunicatiilor, deosebit de importante a fost reconstructia, pe ecartament normal (de 1435 mm) a caii ferate Crasna- HM Podgoriile Husului- Husi, lucrare terminata si inaugurata la 7 noiembrie 1937. Calea ferata Crasna- Husi, reconstruita pe ecartament normal, a fost inaugurata in ziua de 7 noiembrie 1937, la inaugurarea ei din gara Crasna participand primarul de atunci al orasului Husi, Ioan.G. Vantu si fiind sfintita de episcopul Husilor de atunci, Nifon Criveanu.
Tot atunci s-a propus trecerea la ecartament normal si a caii ferate HM Podgoriile Husului- Bucovat, pentru realizarea unei legaturi feroviare mai scurte intre Bucuresti si Chisinau, evitand ocolul prin Iasi. Din pacate, aceasta propunere nu a mai fost realizata atunci, si datorita ocuparii Basarabiei de catre URSS in 1940. Intre anii 1940- 1944 fosta cale ferata ingusta HM Podgoriile Husului- Bucovat este desfiintata si demontata din teren, linia ferata Crasna- Husi ramand astfel o linie secundara, infundata, cu consecinte nefaste.
In 1934 este inaugurat vechiul sediul “Directiunii PTT” a fostului judet Falciu, orasul Husi beneficind de servicii telefonice, telegrafice si postale.
In 1936 este inaugurat si grupul electrogen (“uzina electrica”) din cartierul Brosteni, Husul beneficind inca de atunci de iluminat electric.
Se fac si primele lucrari importante pentru realizarea unui sistem centralizat de distributie a apei in oras.
Ce-i drept, “canalizare sistematica” nu era inca in 1935, supravietuind sistemul vechi de dupa 1851, de la Grigorie Alexandru Ghica, dar suficient pentru o buna alimentare cu apa a orasului, bogat de altfel in fantani.
Începând din anii 1930 s-au executat câteva puţuri de adâncime pentru captarea apei subterane cu bazine de captare din beton ingropate la nivelul terenului.
Distribuţia apei se realiza prin tronsoane de conducte din beton cu lungime de 2,00 – 4,00 m, fără presiune.
In anul 1942 s-a realizat prima captare de apă prin drenuri – “Ochi” cu o lungime de aprox. 3,00 km. Captarea se făcea într-un rezervor circular din beton cu o capacitate de înmagazinare de 250 mc.
Odată cu acesta a început reţelele de distribuţie, realizate din tuburi din tuburi din beton (fără presiune), conducte din fontă, ţeavă galvanizată, cu diametre de la 1 ź” la 100 mm.
Tot in perioada interbelica si invatamantul si activitatea cultural au inregistrat o dezvoltare notabila in Husi.
Astfel, la nivelul anului 1935, existau in Husi: 3 scoli primare de baieti, doua scoli primare de fete, doua scoli mixte, doua gradinite de copii, un liceu de baieti, un liceu de fete, o scoala comerciala inferioara, o scoala profesionala, o scoala de viticulture, o scoala de cantareti bisericesti si un seminar. De asemenea, tot la Husi, functiona si Revizoratul scolar al fostului judet Falciu. Orasul era impartit in 5 circumscriptii scolare.
O dezvoltare notabila in aceasta perioada inregistreaza si scoala de viticultura, sub conducerea lui Costache Hogas.
In 1933 este inaugurate si cladirea internatului scolar a liceului “Cuza-Voda” (cladire astazi demolata).
O perioada fasta traieste si Episcopia Husilor, inregistrandu-se o remarcabila everfescenta spiritual-crestina si culturala.
Este suficient sa amintim ca in acei ani au pastorit la Husi , episcopii Nicodim Munteanu, Iacov Antonovici, Nifon Criveanu, Veniamin Pocitan Barladeanul si Grigore Leu, personalitati de prim-rang ale bisericii nationale.
Apar numeroase ziare, reviste, brosuri, etc si se dezvolta activitatea tipografica.
In anii 30 este infiintat la Husi un “Ateneu cultural”, de catre profesorul Ion David.
Se imbunatateste si asistenta sanitara, in anul 1937 fiind inagurata cladirea spitalului care adapostea sectia de chirurgie si obstretica-ginocologie, realizata in stil arhitectonic cubist, cu o capacitate de 115 paturi. In 1939 se instaleaza si un aparat Roentgen.
Se dezvolta si activitatea bancara, intre anii 1939- 1940 fiind construit actualul sediu al fostei Banci Agricole, cladire cu valoare istorica si arhitecturala.
Unul dintre primarii cu cele mai multe realizari in perioada interbelica din Husi a fost Ioan G. Vantu, care a ocupat aceasta functie intre anii 1936-1937.
Incepand din 1932 si pana in 1950 prefectura fostului judet Falciu a functionat in incinta “Casei Adam Mitache”, cea mai frumoasa cladire din oras, monument de arhitectura si istoric, construita in 1880.
Intre 1950- 1968 in aceasta cladire va functiona “Sfatul popular al raionului Husi”.
Tot din 1932 si pana in 1949 “Compania de jandarmi Husi” aveea sediul in incinta “Casei Iorgu Berea”. Dupa 1950 si pana la cutremurele din 1977 si 1986 in aceea cladire va functiona Sectia de pediatrie a spitalului.
In 1932 este construit si fostul penitenciar, care, in 1963, este desfiintat, in aceea cladire fiind infiintata in 1963 o scoala speciala pentru fete cu deficient psihice (astazi “Liceul Tehnologic Sfanta Ecaterina”).
Din punct de vedere administrativ-teritorial, Husul era resedinta fostului judet Falciu, care aveea o suprafata de 2.120 kmp, o populatie de 115.055 locuitori in 1930 si era impartit (in 1938) in 3 “plasi”: Raducaneni (cu centrul in targul Raducaneni), Mihail Kogalniceanu (cu centrul in orasul Husi) si Dimitrie Cantemir (cu centrul in targul Falciu).
In perioada interbelica, orasul Husi a dat si importante personalitati politice in Romania Mare: Mihai Ralea (istoric, om politic, filozof), Nicolae Lupu (nascut la Arsura), etc.
In oras existau atunci filiale ale principalelor partide politice din Romania Mare: PNL, PNT, “iorghiste”, “lupiste”, “social-democrate”, etc.
Insa in Husi au existat atunci si sustinatori si simpatizanti ai formatiunilor politice extremiste, atat de extrema-dreapta (legionare; Corneliu Zelea Codreanu era nascut la Husi, tatal sau- Ion Zelea Codreanu fiind profesor de limba germana la liceul teoretic Cuza-Voda din Husi), cat si de extrema-stanga (militantul comunist Fabian David fiind nascut la Husi).
Conform recensamantului din 1930, orasul Husi numara 17.130 locuitori.
In anii 1926- 1927 fostul sat Corni se uneste cu orasul Husi, devenind un cartier al acestuia. Astfel, la sfarsitul perioadei interbelice, orasul Husi numara déjŕ 9 cartiere: Zona centrala (initial “centru vechi” al orasului era situat de-a lungul strazii Stefan cel Mare), Brosteni, Plopeni, Cotroceni, Corni, Raiesti, Bulgari, Gara-Saca si Dobrina.

Insa, din pacate, dezvoltarea economica si sociala din perioada interbelica a Husului este brusc curmata de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, cu consecinte dramatice nu numai pentru Husi, dar si pentru intregul popor roman.
Cea mea grea lovitura data Husului de al doilea razboi mondial a fost ocuparea stravechii provincii romanesti a Basarabiei de catre URSS, fapt care a condus la izolarea si marginalizarea orasului Husi, care s-a vazut din nou a fi situate la margine de tara.
In 1940, dupa ocuparea de catre URSS a Basarabiei, peste 50% din intreprinderile comerciale din orasul Husi si-au sistat activitatea.
Astfel, in urma notelor ultimative sovietice adresate Romaniei la 26- 28 iunie 1940, URSS ocupa cu forta Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Herta. Atunci, Husul a devenit un centru de refugiu pentru multi romani din Basarabia, iar materialele, arhiva si averea postului de radio de la Chisinau este evacuate la Husi.
La 22 iunie 1941, sub deviza “razboi sfant impotriva bolsevismului”, Romania, in alianta cu Germania nazista, participa la declansarea razboiului anti-sovietic, vizand eliberarea teritoriilor romanesti care fusesera ocupate in anul anterior de catre URSS.

Dupa eliberarea acestor teritorii, intre vara anului 1941 si primavara-vara anului 1944, importanta orasului Husi creste din nou, fiind , din nou, situate pe drumul principal dintre Bucuresti si Chisinau.
Insa, marea invrangere a trupelor germane-romane in batalia de la Stalingrad , ofensiva sovietica, contureaza pericolul ocuparii de catre URSS a Romaniei, pericol care din pacate nu a putut fi evitat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Din Husi au participa pe fronturile celui de-al doilea razboi mondial 717 tineri apti pentru front. Dintre acestia, unii si-au pierdut viata ori au fost raniti: plutonierul Adrian Gh. Alexandrescu (ucis in batalia de la Odessa), sergentul Toma I. Anton (ucis in luptele din Cehoslovacia), soldatul D. Dumitru Lucanu, sublocotenetul Vasile Adrian, si s-au remarcat: sublocotentul Paul Barais, aviatorul Ovidiu Volosniuc (supranumit “Nour”), etc.
La inceputul participarii Romaniei la cel de-al doilea razboi mondial, orasul Husi, aflat in imediata apropiere a liniei frontului, a suferit trei bombardamente de artilerie, sase atacuri aeriene cu bombe explozibile si incendiare. In urma acestora, au fost ucisi 31 de oameni si 56 au fost raniti, 22 de case au fost distruse in totalitate, 18 incendiate si 79 avariate, fiind ucise si 20 de animale.

Totusi, chiar in conditii de razboi, intre anii 1941- 1944, sub conducerea primarului maior in rezerva V.V.Andrian, se fac unele lucrari edilitare importante: pavarea unor strazi, constructia 4 poduri (pe strazile Octav Hagiu, Schit, Capitan Carp si “podul Vornicu”) peste unele parauri, repararea sectiei de pompieri, repararea unor scoli primare, terminarea canalului colector de pe strada Calarasi, refacerea trotuarelor din strada Marza, repararea scolilor primare, amenajarea izlazului comunal, refacerea si indiguirea iazului Recea, constructia unui local nou pentru primarie, lucrari la sistemul de alimentare cu apa, constructia unei noi “bai comunale”, etc.
In oras existau atunci 5 spitale militare de campanie (in afara de spitalul orasenesc), dar si , in anii 1941/1942, 8 cantine scolare (din care 5 subventionate de primarie).








In conditiile inaintarii armatei sovietice, a depasirii liniei Nistrului de catre aceasta, in primavara-vara anului 1944, cercurile politice (PNL, PNT), cat si regale Mihai intai, incep sa caute o cale pentru iesirea Romaniei din alianta cu Germania nazista.
Dupa formarea BND, in vara anului 1944, urmeaza controversatul act de la 23 august 1944, prin care Ion Antonescu si membri guvernului sau sunt arestati, si se formeaza un nou guvern (condus de generalul Constantin Sanatescu), care proclama iesirea Romaniei din alianta cu Germania nazista, si apoi alaturarea Romaniei la coalitia “Natiunilor Unite” (SUA, URSS si Marea Britanie), pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei.
Un rol important in actul de la 23 august 1944 l-a avut si un ofiter husean- colonelul Emilian Ionescu, care a avut sarcina arestarii maresalului Ion Antonescu.
Dar, cu toate ca Romania s-a alaturat coalitiei “Natiunilor Unite”, iar armistitiu romano-sovietic a fost semnat la 12 septembrie 1944, URSS a tratat Romania ca o tara invinsa, punand la cale comunizarea si jefuirea Romaniei, iar poporul roman suferind un tratament injositor din partea armatei sovietice, care a comis nenumarate abuzuri si jafuri fata de populatia civila romaneasca.

Astfel, in zona dealului Dobrina, au fost asasinati de trupele sovietice 28 de militari romani, in august 1944, dupa ce Romania incetasera ostilitatile contra aliatilor. Au fost ingropati intr-o groapa comuna.
Intrarea trupelor sovietice in Husi a fost marcata de ridicarea unui monument, de catre autoritatile locale obediente, in cimitirul “Dric”.
In urma acordului de procentaj din octombrie 1944, de la Moscova, dintre I.V.Stalin si premierul britanic Winston Churchill (acord confirmat ulterior si de presedintele SUA F.D.Rosswelt), Romania revenea, in proportie de 90%, sferei de influienta sovietice.
La 6 martie 1945, prin forta militara sovietica, este impus primul guvern comunist din Romania, in frunte cu doctor Petru Groza.
Instaurarea regimului comunist in Romania si intrarea acesteia in sfera de influienta (practic sub ocupatie sovietica, pana in 1958) a avut consecinte dramatice pentru poporul roman. Cum nu este aici locul a analiza consecintele ocuparii Romaniei de catre URSS, amintesc numai care au fost consecintele , pentru orasul Husi.
Si ocuparea Romaniei de catre URSS a insemnat pentru Husi marginalizarea si izolarea orasului, distrugerea frumoaselor traditii cultural-spirituale husene de dinainte de razboi, etc.
Si aceste consecinte s-au manifestat prin:
-a. Husul s-a pomenit a fi din nou un oras izolat, la margine de tara, dupa reocuparea Basarabiei de catre URSS, si consfintirea frontierei de est a Romaniei cu URSS pe raul Prut, in urma semnarii tratatului de pace de la Paris, din februarie 1947.
Pentru multi ani dupa 1945, frontiera romano-sovietica pe raul Prut a fost una practic inchisa.
Astfel, orice proiect sau speranta pentru o eventual refacere a fostei cai ferate dintre HM Podgoriile Husului si statia Bucovat, a trebuit sa fie practic abandonata, pana in 1991.

-b. La 1 februarie 1949, regimul ateist comunist decide desfiintarea Episcopiei Husilor, cea mai veche si prestigioasa institutie din oras.

-c. In urma reformei administrativ-teritoriale din 6 septembrie 1950 (“legea nr. 5”), sunt desfiintate cele 58 de judete, fiind inlocuite cu 28 de regiuni. Astfel, este desfiintat si vechiul judet Falciu.
Pana in 1952, Husul a fost resedinta raionului cu accelasi nume, din cadrul Regiunii Barlad. Pe langa raionul Husi, regiunea Barlad mai cuprindea si raionele: Vaslui, Barlad, Murgeni si Zeletin.
Insa o mica parte din teritoriul fostului judet Falciu de dinainte de 1950 este incorporate in “raionul Husi” de dupa 1950. Partea de nord a fostului judet Falciu este incorporata dupa 1950 in “raionul Raducaneni”, al carui teritoriu este integrat dupa 1968 actualului judet Iasi.
De asemenea, unele comune care inainte de 1950 apartineau de fostul judet Falciu sunt trecute dupa 1950 in administrarea “raionului Vaslui’.
Ulterior, din 1956 (prin “decretul nr. 12”) regiunea Barlad este desfiintata, raionul Husi trecand la Regiunea Iasi (in 1952).
Desfiintarea vechiului judet Falciu are ca efect pierderea unor importante institutii pentru Husi, dar si neglijarea orasului si a zonei inconjuratoare, prin concentrarea investitiilor in centrele de regiuni- la Barlad si apoi la Iasi.
Totusi, in anii 50, sunt infiintate si la Husi cateva institutii culturale: Biblioteca “raionala” in 1950, Casa de cultura in 1952, “Clubul pionerilor” in 1953 si Muzeul raional “Dimitrie Cantemir” in 1957.




Insa reorganizarea administrativ-teritoriala , cu efecte cele mai grave asupra orasului Husi, a fost cea din februarie 1968.

Atunci, mergand pe idea eliminarii organizarii administrative-teritoriale de inspiratie sovietica (cu regiuni si raioane) si a revenirii la forma traditionala romaneasca de organizare administrative-teritoriala pe judete, are loc cea mai drastica reorganizare administrative-teritoriala de dupa 1945.

Insa, din pacate nu s-a revenit la judetele existente inainte de 1940, ci judetele constituite in 1968 au avut si au alta configuratie decat cele din 1940.


Astfel, in februarie 1968, se constituie actualul judet Vaslui.

Insa, desi atunci orasele Barlad si Husi erau cele mai dezvoltate din judetul nou-constituit, avand o importanta traditie istorica si culturala, dar si o viata economica si comerciala mai intensa, totusi resedinta noului judet a fost stabilita in orasul Vaslui!



La aceea ora, orasul Vaslui era practic in mic targ, cu o viata economica si comerciala foarte slaba, lipsit de dotari edilitare (chiar fara retea de apa!), cu constructii vechi, insalubre.
In lipsa unor cladiri coresunzatoare pentru a adaposti noile organe judetene dupa 1968 in Vaslui, chiar cativa ani dupa 1968 unele organe judetene au functionat la Husi sau la Barlad!
Astfel, pana in anul 1971, sediul “Intreprinderii Judetene a Viei si Vinului Vaslui” s-a aflat la Husi.
De asemenea, cativa ani dupa 1968, si sediul “Directiei judetene de invatamant Vaslui” s-a aflat tot la Husi.










Dar, resedinta judetului a fost stabilita in orasul Vaslui, din doua motive:

-Doi oameni, care ocupau functii importante in ierarhia PCR, au sprijint stabilirea resedintei noului judet la Vaslui: Virgul Trofin, bun prieten cu Nicolae Ceausescu (inca din vremea cand cei doi erau membri ai UTC), era nascut intr-o comuna de langa Vaslui, la Lipovat, si Petru Enache (nascut prin preajma Negrestiului).

-Orasul Vaslui era situate relative in centru noului judet, spre deosebire de orasele Barlad si Husi care erau situate la extremitatea judetului.










Efectul acestei decizii a fost concentrarea majoritatii investitiilor in industrie, edilitare, etc in Vaslui , la resedinta de judet (dupa 1968 orasul Vaslui fiind practic reconstruit din temelii), si neglijarea si marginalizarea si mai accentuata a oraselor Barlad (care totusi primeste titlul de “municipiu” in 1968, mult inaintea Vasluiului, care va primi titlul de “municipiu” abia in 1979) si Husi.

Concentrarea investitiilor industriale si edilitare la Vaslui si neglijarea municipiului Barlad si a orasului Husi in perioada 1968- 1990 este aratata si de evolutia numarului de locuitori a celor 3 localitati, dupa 1968.
Astfel, daca in anul 1966 Vasluiul numara numai 17.591 locuitori, in anul 1992 ajunsesera la 80.614 locuitori.
Barladul numara in anul 41.060 locuitori, iar in anul 1992 ajunsesera la 77.518 locuitori.
Husul numara in anul 1966 – 20.715 locuitori, pentru a ajunge in 1992 la 32.673 locuitori.




Dupa 1968, in cadrul actualului judet Vaslui, orasului (din 1995 municipiului) Husi i sunt “arondate” (ca arie de deservire) un numar de 15 comune: Dranceni (cu resedinta la Ghermanesti), Duda-Epureni (cu resedinta la Epureni), Arsura, Tatarani, Botesti, Bunesti-Averesti (cu resedinta la Averesti), Cretesti, Oltenesti, Padureni, Dimitrie Cantemir (cu resedinta la Hurdugi), Hoceni, Stanilesti, Lunca Banului, Vetrisoaia si Berezeni.












Totusi, in anii 70- 80, si orasul Husi inregistreaza o anumita dezvoltare, datorita politicii de “repartizare justa a mijloacelor de productie pe intreg teritoriul tarii”.
S-a construit destul de mult si la Husi, mai ales sub dictatura lui Nicolae Ceausescu. In anii 1974-1980 sunt realizate 4 intreprinderi industriale “de subordonare republicana”, se dezvolta si agricultura (cu o unitate reprezentativa-IAS Husi), cooperatia mestesugareasca si de consum, se realizeaza reteaua de apa si canalizare si conducta de aductiune a apei din raul Prut, se construiesc peste 4000 de apartamente si garsoniere, etc.
In anul 1991 existau in Husi un numar de 13.261 de salariati.
S-au construit localuri noi pentru scoli, gradinite, vinoteci, s-a realizat modernul combinat de producere si imbuteliere a vinului, podgoria Husi (IAS) s-a extins la peste 2000 hectare, etc.
S-a reusit sa se construiasca un cinematograf nou, un hotel nou si un nou local pentru biblioteca. De asemenea si o autogara noua.
In schimb, Husul nu a beneficiat de o casa de cultura moderna si nici de un local nou pentru spital. Judecatoria si notariatul au fost mutate in centrul Vasluiului, ajungand ca oamenii sa fie pusi pe drumuri si sa piarda timp.
Nu au fost renovate cladirile vechi, de mare valoare istorica si arhitecturala din oras, unele din ele fiind chiar demolate.
La blocuri, a lipsit – dupa 1982- apa calda (programata trimestrial!) si deseori in anii 80 si apa rece! Nu au fost valorificate suficient sursele de apa locale (subterane), iar conducta de aductiune a apei de la Prut s-a dovedit a fi insuficienta.
In plus, totdeauna calitatea apei distribuita prin reteaua publica a lasat de dorit, practice locatarii aducand la bloc apa cu bidioanele de plastic, din fantanile si ciusmelele orasului. Husenii au facut haz de necaz, afirmand ca Husul este singura localitate din Romania pe cale de trecere de la oras la sat!

In anii 80 (dupa 1981- 1982) restrictiile si lipsurile in aprovizionarea cu produse alimentare (carne, lactate, ulei, zahar, etc) s-au facut mai putin resimtite la Husi decat in alte orase. Asta datorita faptului ca Husul era situat intr-o zona agricola importanta, dar si datorita relatiilor si interventiilor a doi oameni in principal: Ioan Neamtu (directorul IAS Husi) si Hristea (seful magazinelor ICSM din Husi, care, printr-o relatie puternica pe care o aveea la Ilie Ceausescu, reusisera sa asigure, chiar si in anii 80, aprvizionarea corespunzatoare cu produse alimentare din Husi a ICSM). Legat de aceasta, erau situatii cand oameni care locuiau in Brasov, Bucuresti, Iasi, etc., veneau la Husi sa cumpere carne si lactate!

Totusi, si in Husi s-au facut simtite in anii 80 restrictiile in aprovizionarea cu energie electrica, cu energie termica (centralele termice de cartier din oras a IGO functionau pe baza de CLU, iar aprovizionarea cu acest tip de combustibil petrolier se realiza cu mari greutati si restrictii in anii 80. Astfel, la blocuri caldura era furnizata in anii 80 in conditii total nesadisfacatoare, iar apa calda ajunsesera sa fie livrata numai de doua ori pe an- de Paste si de Craciun. In aceste conditii multi din cei care locuiau la blocuri isi construisera sobe cu lemne in apartamente si garsoniere, iar baia se facea in nelipsitele lighene si cazi din plastic.), cu butelii de aragaz (care se dadeau pe baza de tabel, iar la fostul depozit PECO de pe strada Saca cozile la butelii se formau de la primele ore ale zilei) si cu motorina si benzina pentru autovehicule.








In perioada 1968- 1989 orasul Husi a fost condus de prim-secretarii:
-Ioan Croitoru (1968- 1978, originar din comuna Lunca Banului, din apropierea Husului. A lasat o amintire placuta printre huseni),
-Aneta Slivneanu (1979- 1987, originara din Barlad; inainte de a fi numita la Husi era sefa organizatiei de partid de la fabrica de confectii Barlad. Desi nu era de loc din Husi a lasat o amintire placuta printre huseni. Pentru aprobarea unor investitii pentru oras nu ezita inclusiv sa bata cu pumnul in masa in fata sefilor de la judet, mergea personal pe santiere sa vada cum se executa si sa controleze calitatea lucrarilor in constructii, etc ) si
-Maria Roman (1987- 1989, originara din comuna Tanacu, din apropiere de Vaslui. Inainte de a fi numita la Husi a fost sefa de “CUASC’ la Tanacu). A lasat o amintire total neplacuta printre huseni, manifestand o atitudine aroganta si si dipretuitoare fata de cetateni. Se limita sa execute strict dispozitiile superiorilor, fara a incerca sa intervina in modificarea acestora.

In 1989 secretar cu probleme de propaganda la “comitetul orasenesc de partid Husi” era Vasile Munteanu.


In 1989 orasul Husi era reprezentat in organele de partid si de stat a judetului Vaslui de urmatoarele persoane:
-Elena Avadanii- maistru la Filatura de bumbac Husi

-Georgeta Giosu- profesor la Liceul teoretic Cuza-Voda Husi (astazi consiliera locala)

-Maria Roman- prim-secretara la comitetul orasenesc de partid Husi

-Vasile Munteanu- secretar cu probleme de propaganda la comitetul orasenesc de partid Husi

-Aurel Caciula- rectificator la SUC Husi (dupa 1990- fost viceprimar)

-Elena Dimitriu- lucratoare comerciala la ICSM Husi

-Ioan Neamtu- director la IAS Husi

-Jana Tiron- controloare de calitate la Intreprinderea de tricotaje Moldotext Husi

-Teodor Loghin- maistru , sef de sectie la SUC Husi

-Maria Mocanu- secretara la comitetul de partid orasenesc Husi
Intre 1968- 1989 judetul Vaslui a fost condus de urmatorii prim-secretari: Gheorghe Tanase (1968- 1981), Ion Fratila (1981- 1987) si Ioan Pavel (1987- 1989, originar din Timisoara).
















Revolutia din decembrie 1989 si caderea regimului comunist au adus schimbari importante si pentru Husi.
Si la Husi a avut loc o mica “revolutie”, asemanatoare cu una caragialesca a la Ploiesti. Au existat “revolutionari”, au “cazut capete” (e drept- fara varsare de sange), s-au facut intalniri publice.
Insa in general, evenimentele s-au desfasurat pasnic.
Prima secretara a orasului Maria Roman (care, la intrarea revolutionarilor in sediul primariei, a avut o atitudine aroganta si dispretuitoare, spunandu-le: “Ce cautati aici ? E primaria voastra ?!”) a fost scoasa din sediul primariei de catre revolutionari.
Militia si securitate din Husi nu au intreprins nici un fel de actiune represiva, trecand din primul moment de partea revolutiei, si datorita celor care conduceau aceste institutii la Husi (comandantul militiei din Husi era Constantin Grigoras).
A fost un entuziasm post-decembrist, oamenii au sperat intr-o schimbare spectaculoasa a vietii orasului lor.
S-au ales lideri si primari dornici sa aduca ceva nou ( inginerul Vasile Mocanu, presedinte al CPUN, primarii Aghiorghesei, Barsan, Cristea, Olaru, etc), s-au abandonat blocurile aflate in constructive (cu jefuirea si degradarea lor), in fruntea institutiilor au fost alesi “democratic” directori si sefi noi, s-a trecut la aplicarea legii fondului funciar, cu mari intarzieri si nemultumiri, comertul s-a dughenizat, au aparut celebrii “bisnitari”, dar si unii intreprinzatori de succes, libraria din centrul orasului a fost sacrificata pe altarul “economiei de piata”, iar casa de cultura a intrat intr-o lunga perioada de letargie, din care doar discotecile si filmele video au mai scos-o.
In 1990- 1991, in contextul prabusirii URSS, frontiera pe la Albita-Leuseni s-a deschis, lumea trecea Prutul numai cu buletinul. In euforia generala a podurilor de flori de atunci, unii sperau si isi doreau sincer unirea cat mai rapida cu Republica Moldova, insa altii (si din pacate acestia au fost mai multi) au vazut situatia creata doar ca o posibilitate de castiguri materiale.

Se aduceau de peste Prut tot felul de marfuri (de la chiloti pana la alimente, televizoare, drujbe, fierbatoare, haine, etc), cozile in vama Albita se intindeau pe kilometri intregi, iar micul sat Rasesti din apropierea vamii se transformasera intr-un fel de bazar, de unde se vindea si se cumpara aproape orice!

De aceasta situatia au profitat si vamesii si granicerii care lucrau atunci in vama Albita, pe dealurile din jurul orasului rasarind ca ciupercile dupa ploaie numeroase vile.

O data cu afluxul de locuitori din Republica Moldova in tranzit prin Husi au aparut si povestile si zvonurile legate de celebri raketi.

Imediat dupa revolutia din decembrie 1989, prima echipa locala de conducere a orasului Husi a fost asigurata de “Consiliul Orasenesc Provizoriu al Frontului Salvarii Nationale”, format din: in biroul executiv: Vasile Mocanu (presedinte), Marian Aciobanitei (vicepresedinte), Ana Romila (vicepresedinta), Andrei Condurache , Gheorghe Plesa, Dumitru Chenciu (membri), Constantin Donose (secretar).
Alti membri ai consiliului: Romulus Bruma, Ioan Cojan, Vasile Ghiban, Lica Mocanu, Ioan Rizea, Valentin Ranzescu, Mircea Siminica, Maria Strambu, Teodor Tanase, Oct. Trandafir.
In perioada aprilie 1990- noiembrie 1992 orasul Husi a fost condus de urmatorii primari: Virgil Aghiorghesei (1990), Constantin Barsan (1990- 1991) si Mihai Cristea (1991- 1992).
In 1994 orasul Husi era reprezentat in Camera Deputatilor de Dan Martian si Ioan Costin (ambii din partea PDSR), iar in Consiliului Judetean Vaslui si in biroul orasenesc al PDSR de: Vasile Iantoc, Mihai Olaru, Avram D. Tudosie, Victor Hariton (pe atunci directorul spitalului) si Gheorghe Hoha (pe atunci directorul Liceului Teoretic Cuza-Voda).
Liderii celorlalta partide politice in Husi, in 1994, erau: Liviu Iacob (PNL), Petrica Tocu (PSM), inginer I. Rosu (PRM), Vasile Roman (PAC) si profesor V. Marola,lider al Conventiei Democratice.
Dupa 1992, a urmat o perioada de stabilizare a vietii economice si sociale din oras. Dupa 1992, Husul a fost condus de urmatorii primari:
-inginer Mihai Olaru (PDSR) (1992- 1996). In mandatul sau, s-a trecut la aplicarea legii fondului funciar, dar tot atunci (dupa 1994) intreprinderile industriale din Husi s-au prabusit. Tot in mandatul sau, in anii 1994- 1995, prin acordarea de terenuri de catre primarie pentru tineri, pentru constructia unei locuinte, apare cartierul de case “Recea”.
Viceprimar a fost in acei ani ing. Valentin Plesu.
-profesor Ioan Costin (PDSR/PSD)(1996- 2000 si 2000-2004). A fost in general o perioada de stagnare, si datorita blocarii a aproape oricaror investitii in oras de pasivitatea, lipsa de interes sau chiar reaua-vointa a secretarei primariei din aceea perioada, Maria Calestru.
Viceprimari au fost in acei ani: inginer Constantin Maria si profesorul Giosu.
In 1996 sunt reinfiintate doua importante institutii in Husi: judecatoria si Episcopia Husilor.



Din pacate, in perioada mandelor primarilor Mihai Olaru (1992- 1996) si Ioan Costin (1996- 2000 si 2000- 2004), datorita in mare parte si indiferentei sau chiar relei vointe a fostei secretare a primariei Husi- Maria Calestru- nu s-au putut face investitii majore in oras si nici nu s-a reusit atragerea de fonduri pentru aceasta.
In aceea perioada majoritatea institutiilor subordonate primariei Husi (sau unde Consiliul Local Husi era actionar unic sau majoritar) aveeau o situatie financiara foarte dificila (fosta Goscomloc de exemplul), unele din ele chiar falimentand si disparand in aceea perioada (fosta SC Transloc SA Husi, care a falimentat in noiembrie 2002).


-Tudor Stafie (PNL)(2004-2008). Ca primar, a avut o activitate destul de stearsa. In mandatul sau, in 2006, este modernizat serviciul de salubritate.
Viceprimari au fost in acei ani Liviu Iacob si Const. Botez.



-Ioan Ciupilan (de meserie inginer textilist) (acum PSD, fost PSD, fost PDL, fost independent) (2008- 2012, 2012- 2016 si 2016- in prezent)
In mandatul sau se fac unele investitii: modernizarea celor doua parcuri, asfaltarea majoritatii strazilor, modernizarea si extinderea sistemului de apa-canal, amenajarea spatiilor verzi, etc.
Viceprimari au fost Ioan Valeriu Ciupilan, Aurel Caciula, iar in prezent viceprimar al municipiului Husi este doamna inginer Catargiu Liliana Ecaterina.
De asemenea, in structura de conducere a primariei municipiului Husi, mai sunt: jurist Monica Dumitrascu (secretara), economist Maria Botez (directoare executiva), economist Safta Trofin (directoare economica) si inginer Ailenei Marius (coordonator Directia Urbanism).
In anul 2014, conform datelor INS, mai existau in Husi doar 5.102 salariati (fata de 13.261 salariati in 1991).






In incheirea acestui scurt istoric al orasului (din 27 mai 1995- municipiului) Husi, sa impun a fi mentionate si cateva concluzii:
Municipiul Husi este o localitate cu vechi traditii istorice si culturale, situate intr-un cadru natural destul de frumos, intr-o zona cu un important potential agricol si viticol, dar si turistic, care creeaza conditiile si un important potential pentru dezvoltarea localitatii.
Din pacate insa, astazi acest potential este foarte slab valorificat.
Pentru valorificarea acestui potential si dezvoltarea localitatii, ar trebui realizate si urmarite cateva obiective-cheie:
a. In primul rand imbunatatirea infrastructurii feroviare si rutiere care leaga Husul de restul Romaniei si de Republica Moldova, prin:

-reconstructia si modernizarea caii ferate Crasna-Husi, aflata astazi intr-un stadiu avansat de degradare si din ianuarie 2012 fara trenuri de calatori, iar ulterior inchisa circulatiei feroviare.

-constructia unei cai ferate noi de la fosta HM Podgoriile Husului la Chisinau, care ar scurta semnificativ distant pe calea ferata dintre Bucuresti si Chisinau, evitand ocolul prin Iasi.

-constructia soselei de centura a municipiului Husi, in lungime de cca 8 km.

b. Consolidarea asociatiilor agricole existente in zona Husi si infiintarea de noi asociatii sau cooperative agricole, pentru practicarea unei agriculturi moderne, intensive, pe mari suprafete compacte, cu mijloace tehnice modern.

c. Atragerea de investitori puternici, care sa investeasca in creearea la Husi de unitati industriale modern, care sa valorifice in mod superior resursele locale. La Husi s-ar preta foarte bine creearea unor fabrici de: produse de panificatie, de vinificatie, de prelucrarea a laptelui, de prelucrare a carnii, de conserve de legume, de ulei, de textile, de incaltaminte, de prelucrare a pieilor, de prelucrare a lanii, de prelucrarea lemnului, etc.

Deoarece in zona Husi nu exista resurse de minereuri sau de hidrocarburi, nu exista conditiile dezvoltarii unei industrii grele- metalurgice sau chimice la Husi.

d. Renovarea cladirilor cu valoare istorica si arhitecturala din oras si valorificarea din punct de vedere turistic a acestora.

e. Punerea in valoare a cadrului natural destul de frumos, prin amenajarea si valorificarea turistica a padurii Dobrina, dealului Motoc si iazurilor de la Recea.

f. Modernizarea si extinderea sistemului de apa-canal a orasului, principalul atribut al civilizatiei moderne.

g. Asfaltarea tuturor strazilor din oras si amenajarea trotuarelor, a spatiilor verzi si a locurilor de joaca pentru copii. Creearea de noi strazi de legatura, pentru fluidizarea circulatiei rutiere in oras.

h. Elaborarea unui plan urbanistic general al orasului, care sa delimiteze clar zonele industriale, comerciale, rezidentiale, etc.

i. Introducerea autobuzelor urbane in locul microbuzelor, in transportul urban in comun din Husi.

Cea mai cunoscuta persoana din Husi, episcopul Corneliu, o facusi uitata!

O scurta descriere a traseului DN 24B- E 581 prin interiorul municipiului Husi:

Intrarea in municipiul Husi dinspre Crasna, pe DN24B-E581, se face prin frumoasa padure Dobrina.

Dupa iesirea din zona acesteia, pe partea dreapta intalnim Campingul Dobrina, punct care marcheaza intrarea in zona municipiului Husi, prin cartierul de case Dobrina.

Din acest punct, in interiorul municipiului Husi, DN24B-E581 poarta numele de strada Dobrina.

Urmeza apoi: intersectia cu soseaua spre Tatarani (punct din care ar urma sa se desprinda si viitoarea sosea de centura a municipiului Husi), podul peste paraul Lohan, pe partea stanga statia de reglare-masurare a gazelor naturale, iar pe partea dreapta fosta fazanerie a ocolului silvic.

Apoi pe partea stanga se ramifica drumul spre piscina Lohan.

Dupa aceasta soseaua face o curba spre dreapta, coborand pe langa padurea Dobrina.
Urmeaza apoi celebra curba stransa, din apropierea fostei halte CFR Dobrina hc si a Manastirii “Schimbarea la Fata”.
Acel punct ofera o panorama foarte frumoasa asupra municipiului Husi.

Apoi soseaua coboara, trece pe langa pensiunea “Dobrina” (unde este si capatul microbuzelor “de oras”), iar apoi in stanga se ramifica drumul spre biserica ortodoxa si cimitirul din Dobrina.

Dupa trecerea celei de-a patra bariere de cale ferata, pe partea dreapta se afla fosta scoala generala din Dobrina.

Apoi in partea stanga se ramifica drumul judetean spre Bunesti (“Soseaua Husi-Iasi”), apoi pe partea dreapta se afla un depozit de marfuri, dupa care, tot pe partea dreapta, se afla principalul rezervor de apa al orasului, de langa care se ramifica Aleea Dobrina.

Apoi sosea trece a treia bariera de cale ferata.

Apoi, in partea stanga, se ramifica strada Gheorghe Balan, care face legatura cu cartierul de case Cotroceni.

Apoi pe partea stanga se desfasoara sediul Inspectoratului Judetean Vaslui al Politiei de Frontiera (fosta UM Graniceri).

Apoi soseaua trece a doua bariera de cale ferate, dupa care, pe partea dreapta se afla autogara Husi (construita in aceea locatie in 1981) iar pe partea stanga sediul ocolului silvic Husi.

Tot pe partea stanga se afla si Districtul Drumuri Nationale Husi.

Apoi pe partea dreapta se ramifica strada Garii (care asigura accesul spre rampa de Marfa a garii si spre depozitele de Marfa a fostului ICSM), punct care marcheaza iesirea din cartierul Dobrina si intrarea in cartierul Gara-Saca.

Apoi soseaua face o curba, iar pe partea stanga se afla “Liceul tehnologic Sfanta Ecaterina” (scoala speciala pentru fete cu deficiente psihice).

Apoi soseaua traverseza prima bariera de cale ferata. Pe partea stanga, intre prima bariera de cale ferata si intersectia cu strada Alecu Ghitescu (strada care asigura legatura cu cartierele Cotroceni si Corni) se afla depozitele cooperatiei de consum.

Din acest punct, in interiorul municipiului Husi, DN24B-E581 poarta numele de strada 1 Decembrie 1918.

Pe partea dreapta se ramifica Aleea Garii,iar, intre Aleea Garii si strada Saca, se afla “casa Balbuzan”.

Apoi pe partea dreapta se ramifica strada Saca.

Apoi pe partea stanga se afla UM Chimie si Spitalul Municipal Dimitrie Castroian Husi, iar pe partea dreapta cateva blocuri.

Intersectia cu strada Sergent Erou Arhire Stefan (parte din asa-zisa “sosea de centura”) marcheza iesirea din cartierul Gara-Saca si din acel punct strada 1 Decembrie 1918 reprezinta limita dintre cartierele Stadion (de blocuri, in partea stanga) si Brosteni (in partea dreapta).



Pe partea stanga se afla terasa “Cina”, punct de unde incepe cartierul Stadion.
Apoi, atat pe partea stanga (in cartierul Stadion), cat si pe partea dreapta (la limita cartierului Brosteni) soseaua este flancata de blocuri.

La parterul blocurilor de pe partea stanga se aflau in anii 90 magazinele “de cartier” a lu’ Stoica si a lu’ Grigorescu, se mai afla o cofetarie, iar la intersectia cu Aleea Stadion, fostul restaurant “Cina”, renumit in anii 80- 90, loculpreferat de intalnire a microbistilor dupa un meci pe stadion. A fost desfiintat din pacate in 2006.

Tot pe partea stanga (dupa intersectia cu Aleea Stadion) se mai afla un fost chiosc de ziare (astazi desfiintat), un fost chiosc loto-prono (astazi desfiintat) si doua magazine tip “aprozar” dar si cladirea firmei “Prodivex” (cu o constructie interesanta la intrare, sub forma de piramida).

Tot in partea stanga se afla si biserica ortodoxa “Sfantul Ilie”, cea mai noua (a unsprezecea) biserica ortodoxa din Husi.
Tot pe partea stanga se mai afla (la parterul unui bloc) “barul de cartier” “Maria”, apoi o farmacie (tot la parterul unui bloc).
Dupa terminarea zonei de blocuri, pe partea stanga, intalnim o cladire veche, aflata in stare avansata de degradare si abandonata.

Langa ea functioneaza tot intr-o cladire veche (dar partial renovate in 2010- 2011), “Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a persoanelor Husi”), iar in spatele acestor cladiri vechi, a fost construita intre 1988- 1994 cladirea care adapostea sectia de pediatrie a spitalului. Din pacate dupa 2010- 2011 cladirea a fost abandonata.

Pe partea dreapta, la limita cartierului Brosteni, sunt cateva blocuri, o cladire veche care adaposteste stomatologia, un camin de copii (construit dupa 1965) si fosta policlinica de adulti, construita dupa 1950 (din 2010- 2011 cladirea a trecut in administrarea primariei Husi, devenind “centrul consultativ”, sediu pentru birourile serviciului de asistenta sociala, sediu al politiei locale).

Pe partea stanga, in cartierul Stadion, la intersectia cu strada Mihail Kogalniceanu, se afla una dintre cele mai frumoase cladiri vechi din oras- “Casa Iorgu Berea” (construita in 1889, din 2004 sediul “Muzeului de arta veche bisericeasca si bibliofil”).
Pe partea dreapta se ramifica strada Dimitrie Castroian, principala cale de access pre cartierul Brosteni sis pre “castelul dintre vii”.

In scuarul de la intersectia strazilor 1 Decembrie 1918 si Mihail Kogalniceanu, in fata primariei, unde inainte de 1989 erau instalate drapelele RSR si PCR, astazi sunt instalate steagurile Romaniei si a UE.

Din acest punct, strada 1 Decembrie 1918 constituie limita dintre zona centrala si cartierul Brosteni.

Pe partea dreapta, la limita acestui cartier, se afla : sediul Clubului elevilor (una din cele mai frumoase cladiri vechi din oras), primaria municipiului Husi (o cladire construita intre 1964- 1965), cateva case vechi- monumente istorice, cantina de ajutor social si sediul PRM din Husi si o cladire veche-monument istoric, care adaposteste protopopiatul Husi.

Pe partea stanga, in zona centrala, se afla o casa veche-monument istoric si biserica ortodoxa “Sfantul Nicolae”.






De la intersectia strazilor 1 Decembrie 1918, A.I.Cuza, Ion Alexandru Anghelus si Nicolae Cisman (unde se afla si singurul sens giratoriu din Husi), sosea (care din acel punct poarta numele de A.I.Cuza) strabate zona centrala.
Pe partea stanga se afla sediul Telekom (fost PTTR, fost Romtelecom, construit in 1976), apoi sediul Oficiului Postal Husi (o cladire construita in anii 90).

Apoi, tot pe partea stanga, in fata terasei “La Posta” (locul unde se afla cladirea veche si foarte frumoasa care adapostea biblioteca, cladire demolata din pacate in 1988), se ramifica strada General Gheorghe Teleman (fosta Republicii), strada care asigura accesul spre cele mai importante obiective din zona centrala.

Intre intersectia cu strada General Gheorghe Teleman si intersectia cu strada Florilor se afla o zona de cladiri vechi, valoaroase- cam tot ce a mai ramas din centrul vechi al Husului.

Pe partea stanga intalnim pe rand: curtea vilei fostului senator Dan Marian (cu un gard asemanator cu cel al palatului Cotroceni din Bucuresti), noul si ultramodernul sediu al BCR Husi (construit in anii 90), fosta cofetarie “Macul rosu” (intr-o cladire veche- monument istoric) si fostul sediu al “Bancii Albina”- una dintre primele banci din Husi infiintata in 1914 (intr-o cladire veche-monument istoric, aflata astazi intr-o avansata stare de degradare).

Pe partea stanga, intre intersectia cu strada Florilor si intersectia cu strada Meleti Istrati, s-au construit blocuri, la parterul carora se afla si “standurile” si magazinul “Casei de vinuri Husi”.

Pe partea dreapta, intre intersectia cu strada Nicolae Cisman si pana aproape de intersectia cu strada Sfantul Gheorghe (parte din asa-zisa “sosea de centura”), la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90, au fost terminate printre ultimile blocuri din Husi. Acestea au si singurele doua scari de bloc din Husi cu 6 etaje si lift. Din pacate nici unul din aceste doua lifturi nu functioneaza de foarte multi ani.
La parterul acestor blocuri se afla: sediul filalei AJOFM, magazine, barul-terasa “Albinuta”, biblioteca, sediul AGVPS.
In fata unuia dintre aceste blocuri se afla “Piata Tricolorului”, unde au loc de obicei concertele si evenimentele in aer liber, prin inchiderea circulatiei pe strada A.I.Cuza!
Vis-ŕ-vis de sediul BCR se afla si singurul supermarket din Husi- “Lidl”.
In fata intersectiei cu strada Florilor se afla si “parcul cercetasilor”.
Tot la aceasta intersectie intalnim si singurul semafor din Husi, montat in noiembrie 2011.



Dupa intersectia cu strada Meleti Istrati se afla Scoala generala nr. 1, iar apoi, pana la intersectia cu strada Jomir, era o zona de case, care au fost demolate in anii 80, in vederea constructiei de blocuri. Venirea revolutiei din 1989 a dus la abandonarea acestor planuri.
Pe partea dreapta se afla sala sporturilor (construita in 2004) iar la intersectia cu strada Sfantul Gheorghe biserica ortodoxa cu accelasi nume- cladire monument istoric.


Dupa intersectia cu strada Sfantul Gheorghe si pana la intersectia de la Scoala nr. 2, strada A.I.Cuza constituie limita dintre zona centrala si cartierul Plopeni.
Pe partea dreapta se ramifica strada Ioan Voda cel Cumplit (principala cale de acces in cartierul Plopeni si spre comuna Padureni) , apoi intalnim cladirea monument istoric (recent renovata) care in 1990 adapostea birourile cooperatiei de consum.
Pe partea stanga intalnim un corp de cladire a Scolii generale nr. 2.



Apoi urmeaza una dintre cele mai dificile intersectii din Husi,cea dintre strazile A.I.Cuza, Calea Basarabiei, Bdul. 1 Mai si Strada Stefan cel Mare.
Din acest punct soseaua poarta denumirea de Calea Basarabiei (in 1990 strada Carpati).
Din acest punct si pana la podul “Ralea” peste paraul Raesti, Calea Basarabiei constituie limita dintre cartierele Plopeni (in dreapta) si Raesti (in stanga).

Dupa traversarea “podului Ralea”, Calea Basarabiei strabate cartierul Bulgari, in partea dreapta fiind zona “Gradinari”.
In acest cartier se afla principal statie PECO/Petrom din Husi (pe partea dreapta) si fostul restaurant “Carpati” (pe partea stanga).

Apoi in partea dreapta se ramifica strada Moldovei, iar, in partea stanga, strada Ana Ipatescu.

Pana in 1974 acesta era punctul in care se termina zona construita a orasului.





Din acest punct se intra in zona industriala, realizata intre 1974- 1980.
Din acest punct soseaua poarta numele de “Soseaua Husi-Albita”.
Pana a intersectia cu Soseaua Husi-Stanilesti, pe partea dreapta se afla fostul MAT si fostul ICIL, iar pe partea stanga, un fost depozit de legume-fructe si fosta autobaza (autocoloana de marfa a ITA Vaslui).



Dupa intersectia cu Soseaua Husi-Stanilesti exista un bloc de garsoniere (pe punctul de a se transforma intr-un adevarat bloc-ghetou), iar apoi, pe partea dreapta: Fabrica de incaltaminte “Husana”, fostul depozit de achizitii a cooperatiei de consum (astazi sediul SC Marsemar SRL), fosta fabrica de tricotaje “Moldotext”, clubul si restaurantul “Empire” (in fata acestuia era vechiul capat de linie al autobuzelor urbane “Zona”) si un alt bloc de garsoniere (de asemenea pe punctul de a se transforma in bloc-ghetou).

Pe partea stanga , dupa fosta autobaza, se ramifica drumul care duce spre cimitirul “Eternitatea”, iar apoi se afla: cateva blocuri, sediul fostului IAS/Vidisamp Husi (astazi a Vincon SA Vrancea), fosta filatura de bumbac, o statie PECO, fosta fabrica de conserve (astazi in acele hale functioneaza firma de confectii Gartek).
Sfarsitul zone industriale este marcat de cladirea firmei Tehnoutilaj, pe partea dreapta.

Din acest punct si pana la intersectia cu Strada Episcop Grigorie Leu , pe partea dreapta, se pot observa casele din “Cartierul Nou”.

Dupa intersectia cu Strada Episcop Grigorie Leu, pe partea dreapta, se afla sediul firmei Intersoc.

Apoi, tot pe partea dreapta, in dreptul fostei statii meteo, se ramifica drumul care duce spre parcul Recea (“Drum Skate Parc”). Langa statia meteo este si capatul microbuzelor de oras.

Urmeaza apoi o curba stransa, dupa care in partea stanga se ramifica drumul care duce spre fosta “sectie coniac” a fostului IAS, dupa care trecerea podului peste paraul Recea marcheaza iesirea din zona municipiului Husi.

Inainte de satul Valea Grecului, in zona numita “Valea lui Ivan”, ar urma sa se ramifice din DN24B-E581 viitoarea sosea de centura a municipiului Husi.


Lungimea DN24B-E581 in interiorul municipiului Husi, intre campingul Dobrina si statia meteo, este de cca 9 km.
Pe acest traseu, DN24B-E581 poarta denumirea de: Strada Dobrina, Strada 1 Decembrie 1918, Strada A.I.Cuza, Calea Basarabiei si Soseaua Husi-Albita.

In anii 80 a aparut un proiect de constructie a unei linii de troleibuze in Husi, de la statia meteo la campingul Dobrina (conform unor planuri de dinainte de 1989 la Vaslui urmau a fi introduce tramvaiele, iar la Barlad si Husi troleibuzele).

bre, unde ai fost o vreme?

Pe locul unde in 1990 exista fosta autocoloana de marfa a fostei ITA Vaslui (pana in 1991, devenita apoi SC Rapidul SA Husi, initial cu capital de stat, apoi privatizata, fiind cumparata de un "om de afaceri" din Republica Moldova, si care falimenteaza in 2008), teren care dupa 2008 a stat mult timp neutilizat, transformandu-se intr-un loc unde cresteau buruienile, se construieste un nou supermarket "Lidl". Terenul, destul de intins ca suprafata, este situat in zona industriala, pe Calea Basarabiei nr.163.

La intersectia Calea Basarabiei cu Soseaua Husi-Stanilesti (DN 24A) urmeza a se amenaja un sens giratoriu.


Cladirea veche (construita inainte de 1945), situata in parcul Cuza-Voda, pe strada Ion Alexandru Anghelus nr. 10, cladire in care in trecut au functionat unele clase profesionale (pana cand s-a inaugurat actuala cladire a "Liceului Tehnologic Ioan Corivan" situata pe strada Nicolae Cisman, in cartierul Brosteni) si care in prezent apartine de "Colegiul National Dimitrie Cantemir" (Liceul Agro-Industrial), dar care nu este utilizata de ceva timp, urmeaza a fi trecuta in administrarea Seminarului teologic ortodox "Sfantul Ioan Gura de Aur".

Seminarului teologic ortodox "Sfantul Ioan Gura de Aur" intentioneaza sa-si deschida si clase gimnaziale si primare.

In sfarsit a fost data in folosinta groapa ecologica de gunoi de la Rosiesti, construita prin fonduri europene de Consiliul Judetean Vaslui. Operarea ei a fost concesionata de CJ Vaslui firmei Romprest, dupa nenumarate licitatii organizate de CJ Vaslui, dar blocate din cauza contestatiilor.

Aceasta groapa ecologica de gunoi deserveste toate localitatile urbane (municipiile Vaslui, Barlad, Husi si orasul Negresti-Vaslui) si rurale din judetul Vaslui.



Din pacate serviciul de radioficare (statia de radioficare si reteaua) din municipiul Husi (sistem infiintat in anul 1955) si-a incetat activitatea, datorita numarului foarte mic de abonati ramasi dar si datorita vechimii echipamentelor, care necesitau costuri mari de intretinere si reparatii si lipsei pieselor de schimb, la aparatura uzata moral si fizic.

Acest serviciu functiona in cadrul primariei municipiului Husi.

Singurul angajat al acestui serviciu, care asigura intretinerea si reparatia statiei de radioficare, a retelei si a difuzoarelor de la abonati- tehnicianul Stefan Mihordea (cunoscut in primarie ca si "Fanica") a fost transferat pe postul de paznic (agent de paza) la primarie.



Pe locul fostui sediu al fostei IAS/Vidisamp Husi , situate in zona industriala, firma Vincon Vrancea (care a cumparat prin 2007 cea mai mare parte din viile fostului IAS/Vidisamp Husi si sediul acesteia) a construit o hala noua si destul de mare, probabil pentru depozitarea strugurilor si pentru prepararea/depozitarea vinului.

De asemenea tot aceasta firma a realizat si noi plantatii de vita de vie in jurul Husului.

ldh80 a scris:

Din pacate serviciul de radioficare (statia de radioficare si reteaua) din municipiul Husi (sistem infiintat in anul 1955) si-a incetat activitatea, datorita numarului foarte mic de abonati ramasi dar si datorita vechimii echipamentelor, care necesitau costuri mari de intretinere si reparatii si lipsei pieselor de schimb, la aparatura uzata moral si fizic.

Acest serviciu functiona in cadrul primariei municipiului Husi.

Nu ştiu dacă să râd sau să plâng... pe bune, în secolul 21 plânge cineva după serviciul de radioficare? În epoca internetului? În plus, există alte metode pentru transmis poporului deciziile luate la şedinţele de partid şi stat se pot comunica uşor la nivel naţional prin posturi radio şi TV aservite puterii sau, în cel mai nefericit caz, prin TVR şi RRA.

Dar ce era radioficarea ca aici la noi nu am mai prins-o nici eu. Cred ca au desfiintat-o comunistii inainte sa se nasca ldh80.

Era un sistem prin care se transmiteau informaţiile de la primărie/partid către popor. Bănuiesc că se foloseau emiţătoare de putere mică.
Alţii au dat o altă utilizare vechilor instalaţii: http://blog.zaibar.ro/2010/02/radio-zaibar-emite-in-municipiul-bailesti/

Radioficarea a existat pana in 1989. Tin minte ca eram in vacanta la bunici si auzeam la un aparat asezat undeva sus pe o etajera, dupa ora 19, urmatorul semnal: Aici statia de radioficare Sfantu Gheorghe. Transmitem programele serii pana la orele 22...

Care Sfintu Gheorghe? delta sau Covasna?

in delta poate. Acuma imi amintesc ca am vorbit cu cineva, erau niste cabluri intinse prin sat si oamenii aveau un mic difuzor acasa.
Heeee, pai alea s-au scos cind au venit radiourile, cind industria socialista a asimilat in productie multe tipuri de radiouri.

dan tm a scris:

Care Sfintu Gheorghe? delta sau Covasna?

in delta poate. Acuma imi amintesc ca am vorbit cu cineva, erau niste cabluri intinse prin sat si oamenii aveau un mic difuzor acasa.
Heeee, pai alea s-au scos cind au venit radiourile, cind industria socialista a asimilat in productie multe tipuri de radiouri.

Sfantu Gheorghe de Ialomita

Pe site-ul oficial al Primariei Municipiului Husi, la sectiunea "Strategia de dezvoltare economico-sociala a municipiului Husi, cu orizontul de timp 2014- 2020" se precizeaza urmatoarele despre statia de radioficare:


"Statia de radioficare a municipiului Husi receptioneaza programul 1 al Radiodifuziunii Romane, pe care il retransmite catre abonati prin cele 6 amplificatoare existente.

Reteaua de radioficare este compusa din 1,2 km de cablu subteran, amplasat in canalizatia Romtelecom si peste 18 km de cablu aerian instalat pe stalpii de electricitate.

In cursul anului 2013 statia de radioficare a avut un numar de 550 abonati, in marea lor majoritate pensionari si personae cu venituri mici, din care 100 au renuntat la contract din diverse motive.

Din cauza retelelor si a aparaturii uzate atat fizic cat si moral, in cursul anului 2013 s-a actionat pentru remedierea a unui numar de peste 250 deranjamente, prin schimbari de cablu, refacere de retele in zonele unde au fost schimbati stalpii de electricitate de firma EON, prin repararea si intretinerea amplificatoarelor si preamplificatoarelor.

Prin statia de radioficare sunt transmise catre cetateni informatii si anunturi de interes local, materiale pentru prevenirea incendiilor la gospodarii si reguli de comportare in cazul producerii unor asemenea evenimente.

Pentru reducerea numarului de deranjamente si o mai buna functionare a statiei de radioficare este necesara o revizuire generala a aparaturii si retelelor".