Cate ceva despre situatia economica si sociala din Husi in comunism

Deoarece am observant ca pe acest forum s-au spus multe lucruri- unele reale, altele mai putin reale- despre ce a insemnat regimul communist in Romania, deschis acest topic, pentru a se putea analiza cum a fost in timpul regimului communist intr-un oras mic precum Husi.


Inainte de a arata ce a insemnat regimul communist pentru Husi, fac cateva scurte precizari despre situatia economica si sociala a orasului inainte de 1940.


Orasul Husi era in 1940 resedinta judetului Falciu, fiind situate intr-o zona inconjurata de dealuri, renumita mai ales- dpdv economic- ca zona viticola si Agricola, principalele activitati economice fiind in 1940 cultura vitei de vie (cadrul natural fiind foarte benefic pentru aceasta), a legumelor si fructelor, a cerealelor, cresterea animalelor (porcine, ovine si bovine in special).

Aplicarea reformei agrare din anul 1921 s-a facut cu destula intarziere si in fostul judet Falciu, la nivelul anului 1934 realizandu-se in fostul judet Falciu doar 49% din lucrarile de expropiere si improprietarire .

In anii 30, a fost demna de apreciat activitatea Camerei Agricole a fostului judet Falciu, condusa atunci de ing. Costache Hogas, care a sprijinit pe fermieri (in special pe micii proprietari) in achizitionarea unor utilaje agricole, a unor animale de rasa , etc.

Exista o anumita industrie si atunci la Husi, dar care era desigur una de mica amploare, fiind legata in special de prelucrarea unor materii prime agricole.
Existau mori, tipografii, ateliere de croitorie, cizmarie, textile, de producere a sapunului, lumanarilor, vopselelor, tabacarii pentru prelucrarea pieilor de animale, brutarii, abator, etc.

In alt factor care a favorizat dezvoltarea orasului inainte de cel de-al doilea razboi mondial a fost pozitia sa geografica, situate pe drumul principal dintre Bucuresti si Chisinau .

La 7 noiembrie 1937 este inaugurate si calea ferata de ecartament normal Crasna- Husi, care a contribuit semnificativ la dezvoltarea economica si sociala a orasului. Din pacate izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial si ocuparea Basarabiei de catre URSS nu au mai permis si (asa cum era in 1937 prevazut) constructia unei cai ferate de ecartament normal HM Podgoriile Husului- Chisinau.

Viata comerciala a orasului era atunci una destul de intensa, majoritatea comertul fiind dominate de comerciati de etnie evreiasca (care aveau un fel aparte de a atrage si convinge clientii sa cumpere Marfa de la ei).

Orasul a beneficiat in acei ani si de unele lucrari edilitare: pavarea unor strazi, constructia unor cladiri noi pentru spital (1937- fosta sectie de chirurgie), posta (vechiul local al postei, construit in 1934), uzina electrica (in 1936 este instalat primul grup electrogen in Husi), lucrari de alimentare cu apa din sursa subterana Ochi, etc.

Orasul beneficia atunci si de cateva cladiri vechi, de mare valoarea istorica si arhitecturala: "Casa Adam Mitache" (construita la sfarsitul secolului 19, in care functiona prefectura judetului Falciu), "Casa Iorgu Berea" (construita in 1889), vechea biblioteca, casa de cultura si sediul judecatoriei si tribunalului judetului Falciu (ambele cladiri construite in 1892), vechiul sediu al bancii "Albina", vechea cofetarie "Macul Rosu", sediul fostei banci agricole (o cladire inaugurate in 1940), vechiul sediu al postei, unele case vechi din centru.


Viata culturala si spiritual o orasului era destul de intense, in acei ani orasul Husi fiind numit "orasul scolilor si al bisericilor".

Exista Episcopia Husilor, infiintata inca din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant.

Conform recensamantului din 1930, orasul Husi Numara 17.130 locuitori.



Am mentionat pe scurt situatia orasului inainte de 1940, pentru a sti de unde s-a plecat, si a face o comparative cu ce s-a ajuns in 1990.



Cel de-a doilea razboi mondial a afectat serios orasul, atat prin distrugerile provocate de operatiunile militare- Husul fiind atunci in zona de actiune a operatiunii Iasi-Chisinau din 1944, dar mai ales prin consecintele intrarii Romaniei in sfera de influienta (practic sub ocupatia militara a URSS pana in 1958) sovietica.

Dar a mai fost in alt eveniment, cu consecinte deosebit de grave pentru dezvoltarea economica si sociala a orasului dupa 1945: ocuparea Basarabiei de catre URSS a dus la izolarea orasului si la pierderea arealului economic reprezentat de Basarabia.

Astfel, Husul isi pierde importanta ca oras situate pe drumul principal dintre Bucuresti si Chisinau, fiind izolat si marginalizat, la aceasta contribuind si schimbarile in organizarea administrative-teritoriala a tarii, si mai ales desfiintarea fostului judet Falciu.


Anul 1944 gasea orasul cu strazile si constructiile distruse in mare parte de razboi, cu majoritatea "fabricilor" si atelierele mestesugaresti nefunctionand, cu o parte din populatia care parasisera orasul din cauza inaintarii trupelor sovietice.

Dintre putinele "fabrice" care mai functionau in 1944 in Husi era: cateva velnite de rachiu, mori, prese de ulei, fabricarea butoaielor, caramizilor, unor obiecte casnice, etc.

In 1950 productia de energie electrica a grupurilor electrogene din oras era de 340 Kwh , adica doar 15% din necesar.


In 1949 orasul Husi pierde un atuu important: este desfiintata Episcopia Husilor (va fi reinfiintata in septembrie 1996)! Ultimul episcop de Husi inainte de 1949 fiind Grigore Leu.


Apoi au urmat unele reorganizari administrative-teritoriale in anii 50 si 60, care au contribuit si ele la marginalizarea si izolarea orasului Husi, disparand vechiul judet Falciu, Husul pierzand importante avantaje si institutii pe care le aveea ca si resedinta de judet (e drept- in timp Husul a mai fost "centru raional").


Astfel, la 6 septembrie 1950, prin legea nr. 5, sunt desfiintate vechile judete, infiintandu-se regiuni si raioane, dupa modelul sovietic. Astfe, se infiinteaza Regiunea Barlad, compusa din raioanele Barlad, Husi si Vaslui.

La 19 septembrie 1952, prin decretul 331, se modifica compozitia regiunilor si raioanelor, regiunea Barlad avand raioanele:: Barlad, Husi, Vaslui, Murgeni, Rachitoasa.

La 10 ianuarie 1956, prin decretul nr. 12, sunt desfiintate regiunile Barlad si Arad, raionul Husi fiind inclus in regiunea Iasi.

La 24 decembrie 1960, prin legea nr.3, se modifica din nou component regiunilor si raioanelor, raionul Husi ramand in component regiunii Iasi.



Insa reorganizarea administrative-teritoriala , cu efecte cele mai grave asupra orasului Husi, a fost cea din februarie 1968.

Atunci, mergand pe idea eliminarii organizarii administrative-teritoriale de inspiratie sovietica (cu regiuni si raioane) si a revenirii la forma traditionala romaneasca de organizare administrative-teritoriala pe judete, are loc cea mai drastica reorganizare administrative-teritoriala de dupa 1945.

Insa, din pacate nu s-a revenit la judetele existente inainte de 1940, ci judetele constituite in 1968 au avut si au alta configuratie decat cele din 1940.


Astfel, in februarie 1968, se constituie actualul judet Vaslui.


Insa, desi atunci orasele Barlad si Husi erau cele mai dezvoltate din judetul nou-constituit, avand o importanta traditie istorica si culturala, dar si o viata economica si comerciala mai intensa, totusi resedinta noului judet a fost stabilita in orasul Vaslui!

La aceea ora, orasul Vaslui era practic in mic targ, cu o viata economica si comerciala foarte slaba, locuit in mare parte de cetateni de etnie tiganeasca!

Dar, resedinta judetului a fost stabilita in orasul Vaslui, din doua motive:

-Virgul Trofin, bun prieten cu Nicolae Ceausescu (inca din vremea cand cei doi erau membri ai UTC), era nascut intr-o comuna de langa Vaslui, la Lipovat.

-Orasul Vaslui era situate relative in centru noului judet, spre deosebire de orasele Barlad si Husi care erau situate la extremitatea judetului.


Efectul acestei decizii a fost concentrarea majoritatii investitiilor in industrie, edilitare, etc in Vaslui , la resedinta de judet (dupa 1968 orasul Vaslui fiind practic reconstruit din temelii), si neglijarea si marginalizarea si mai accentuate a oraselor Barlad si Husi.

Se spune ca daca Gheorghe-Gheorghiu-Dej nu murea in martie 1965, el fiind nascut la Barlad, fabrica de automobile Dacia urma a fi construita la Barlad si nu la Colibasi (Mioven

Toata stima pentru prezentarea facuta, pentru documentare, am citit cu placere.

Urmeaza sa citim si despre linia Podgoriile Husului-Chisinau, despre cum facea afaceri tovarasul Onose pe plan local, despre ce buna era Securitatea, despre episcopul (EpiCUR spoveditorul)

Doar asta cu popa e noua, celelalte le-am citit de multe ori pe aici in multe topicuri.

In anii 50 si 60, majoritatea investitiilor au fost concentrate in orasele centre de regiune- la Iasi si Barlad.

Declararea orasului Vaslui in februarie 1968 ca resedinta a noului judet Vaslui a dus la concentrarea investitiilor in industrie, edilitare, constructii de locuinte, etc la Vaslui (care practic a fost reconstruit din temelii), orasele Barlad si Husi fiind neglijate si marginalizate la capitolul investitii dupa 1968, pierzand si importante institutii.
Astfel orasul Vaslui (declarat municipiu in 1979) ajunge de la un mic targ prafuit, anost, cu cateva locuinte evreieste insalubre si multe case tiganesti, la un oras in care vezi aproape numai blocuri si cu doua platforme industriale (Rediu si Moara grecilor) puternice in 1990.
De la 17.591 locuitori in 1966, Vasluiul atinge 80.614 locuitori in 1992.

Acest lucru a generat o anumita animozitate inainte de 1989 intre locuitorii din Vaslui si cei din Barlad (si intr-o mai mica masura intre locuitorii din Vaslui si cei din Husi), barladenii spunand cu un anumit dispret “au facut astia din tigania de la Vaslui resedinta judetului”.

Daca Gheorghe-Gheorghiu-Dej (care era nascut la Barlad) nu murea in martie 1965, fabrica de automobile Dacia urma a fi construita la Barlad si nu la Colibasi (Mioveni).

Totusi, in anii 70- 80, ca urmare a politicii de “repartizare justa a mijloacelor de productie pe intreg teritoriul tarii”, si orasul Husi inregistreaza o anumita dezvoltare.


In cele ce urmeaza voi prezenta dezvoltarea economica, sociala si edilitara a orasului Husi dupa 1968, asa cum a fost, cu bune si rele.

Fac precizarea ca cele prezentate nu urmaresc sa sustina nici o ideologie politica, ci doar sa arate o pagina de istorie din acest frumos oras, dar si sa aminteasca si despre unii oameni care- indifferent de regimul politic de atunci- au facut lucruri bune in functiile pe care le-au avut, atat cat omeneste au putut, unii din acesti oameni nemaifiind astazi in viata.

Este posibil ca prezentarea ta sa fie inutila.


Din moment ce spui ca Vasluiul avea doar locuinte evreiesti insalubre dar si o populatiei tiganeasca, din start nu esti obiectiv.

Pe de alta parte spui ca in Husi viata comerciala era sustinuta de evrei, or asta inseamna fie ca evreii din Husi desi erau comercianti erau mizerabili si locuiau in locuri insalubre la fel ca cei din Vaslui, fie ca evreii din Vaslui nu erau comercianti ca cei din Husi.

Fie ca erau evrei sau tigani, in ambele tirguri lipseste elementul romanesc din viata economica?

Apoi ce mare industrie putea sa aiba Husul, preponderent agrar? asa citeva ateliere pentru strictul necesar al unei zone adiacente, suburbane sau metropolitane cum am spune azi, dar astea se regaseau in mai toata tara.

Nu se poate compara Husul cu Birladul, desi se observa si din prezentarea ta aversiunea fata de statuarea resedintei de judet la Vaslui. Oricum Birladul era mult inaintea Husului, nu neg ca evident si inaintea Vasluiului.Birladul mai avea si o viata culturala,avind si azi teatru spre deosebire de Vaslui.

Asadar pornind de la premise gresite nu vad ce relevanta mai are prezentarea orasului Husi pe vremea comunismului.Se mai simte si un fel de ciuda ca fabrica Dacia nu s-a facut la Birlad.l

La fel de bine as putea spune ca daca traia Gheorghe Gheorghiu Dej se electrifica prima data linia Birlad -Tecuci, desi nici Ceausescu nu si-a legat locul de bastina la reteaua feroviara. De altfel pe net am citit ca Onestiul a fost locul de suflet al lui Gheorghiu Dej (nu Birladul)si s-a implicat in ridicarea lui.

Păi Ceaușescu a fost curat și cinstit. Ca și Ion Iliescu. Conturile din Elveția și din Malta sunt binecunoscute. Banii sunt retrași și au fost folosiți în campaniile electorale PSD. Dacă erau folosiți doar pentru campanii, mai erau bani berechet să facem ceva mai rapid decât TGV. Asta pe spinarea țăranilor. În fine, Huși a fost un punct foarte important de legătură între partea estică a Prutului și cea vestică. Încă se face. Se face și la Giurgiulești. De exemplu, să ajungi în Gara Giurgiulești îți trebuie permis de graniță. Nu știu ce-i ăla, dar sunt porți ferecate și polițiști cu pistoale.

1.Agricultura

Agricultura a fost cea mai importanta ramura economica din zona Husi, care beneficiaza de un mare potential, atat agricol in general, cat si viticol in special (podgoria Husi fiind renumita inca din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant).

Din pacate potentialul agricol si viticol al zonei Husi nu a fost valorificat in totalitate inainte de 1989 din motive pe care le voi expune mai jos.

In urma procesului de cooperativizare a agriculturii din anii 50, apar si in orasul Husi doua unitati de tip CAP- in 1961 fiind infiintate CAP Husi si CAP Corni.

Infiintarea CAP-urilor a avut si efecte pozitive, dar, mai ales pe parcursul anilor 80, s-au manifestat si aspecte negative in functionarea si activitatea CAP-urilor.

Dintre aspectele pozitive se pot aminti:

-Comasarea terenurilor agricole, fapt care a creat premisele practicarii unei agriculturii intensive, moderne, pe mari suprafete compacte, cu mijloace tehnice moderne (mecanizare, irigatii, etc)

-Cresterea productivitatii la hectar

-Posibilitatea obtinerii unor productii mari de legume, fructe, plante tehnice, care puteau fi industrializate si valorificate in mod superior



Insa, pe parcursul anilor 80 in special, s-au manifestat si fenomene negative in activitatea CAP-urilor:

-In primul rand, modul de retribuirea a membrilor cooperatori era unul deficitar si inechitabil.
Desi statutul CAP-urilor preciza ca aceste unitati erau proprietate privata de grup (asociativa), iar retribuirea membrilor cooperatori trebuia sa se faca prin hotararea adunarii generale, in practica acest lucru nu se respecta.
In primul rand, necesarul de produse care trebuia predat la fondul centralizat era tot mai mare pe parcursul anilor 80, apoi o parte din muncile SMA se plateau tot in produse, si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori.

Astfel, mai ales pe parcursul anilor 80, membri cooperatori erau retribuiti cu canditati tot mai mici de produse, iar, de multe ori, si intr-un mod incorect, deoarece retribuirea si plata se facea in functie de zile-munca, a caror evidenta nu era tinuta tot timpul intr-un mod corect de catre brigadieri (de multe ori sotiile brigadierilor erau trecute in evidenta cu zile-munca fictive).

Acest lucru a generat nemultumiri justificate a membrilor cooperatori, aparand fenomene precum furturile din recolte, dezinteres in executarea lucrarilor agricole, etc.




-Apoi CAP-urile trebuiau sa livreze produse la fondul centralizat la preturile impuse de stat


-O alta parghie importanta utilizata de stat pentru a controla activitatea din CAP-uri erau lucrarile de mecanizare efectuate de catre fosta Intreprindere de mecanizare a agriculturii, prin sectiile de mecanizare a agriculturii (SMA).

Aceste lucrari se faceau la preturile impuse de stat, preturi care erau evident in favoarea statului si in defavoarea CAP-urilor.

Solutia ar fi fost ca utilajele agricole sa fie date gratuit de stat in proprietatea CAP-urilor.

La nivel de zvon se spunea ca daca nu venea revolutia, aceasta masura urma a fi adoptata.



-Apoi, animalele (in vederea sacrificarii si industrializarii carnii) si laptele erau preluate de la CAP-uri de catre stat, prin intermediul unitatilor ICIL (Intreprinderea de industrializarea si comercializare a laptelui) si IRIC (Intreprinderea de industrializare a carnii), la preturile impuse de stat.

A fost o masura gresita!

Trebuiau create in comune sectii sau unitati (in cadrul CAP-urilor), eventual chiar de capacitatea mai mica, de prelucrare si industrializare a carnii si laptelui, lucru care ar fi contribuit la consolidarea si dezvoltarea CAP-urilor, la cresterea puterii lor financiare, la posibilitatea retribuirii mai bune a membrilor cooperatori, la creearea de locuri de munca in mediul rural, la evitarea exodului de la sat la oras si in final la dezvoltarea localitatilor rurale, in primul rand prin stabilizarea fortei de munca in mediul rural.



-In plus, bazele de receptie a cerealelor erau tot a statului- prin intermediul fostei Comcereal- CAP-urile platind la preturile stabilite de stat insilozarea si depozitarea cerealelor.



-Un alt aspect negativ era si existenta unei birocratii importante- trei cu mapa doi cu sapa- iar de multe ori unele decizii privind activitatea din CAP-uri erau luate din birourile directiilor agricole judetene, fara a se consulta presedintii si inginerii agronomi din CAP-uri, care cunosteau cel mai bine situatia de la fata locului, conditiile climatice, geografice, de sol, etc din zona respectiva!
Astfel, in unele cazuri, se impunea CAP-urilor cultivarea unor anumite plante, fara a se tine cont daca acele plante au posibilitatea reala sa dea o productie sadisfacatoare in zona respectiva.



-Apoi mai exista si fenomenul rapotarilor umflate a productiei la hectar- una scrie in ziar, alta-i treaba pe hectar.
Din cele discutate cu un fost inginer agronom care a lucrat la fostul CAP Tatarani, acest fenomen a fost generat de indicatiile primite din partea unor activisti de partid.

Desi la nivel de CAP presedintele si inginerul agronom cunosteau exact productiile reale la hectar, totusi, cand se raportau la directiile agricole judetene, acest productii erau mult umflate, deoarece daca s-ar fi raportat productiile reale, presedintele din acel CAP ar fi fost criticat, acel CAP nu ar mai fi primit diplome si medalii de asa-zis erou al muncii socialiste, etc.



-Un alt fenomen negativ in activitatea CAP-urilor a fost si faptul ca desi membrilor cooperatori li se retineau contributiile datorate la fondul de pensii si cel al asigurarilor sociale, totusi de multe ori conducerea din CAP-uri nu vira aceste sume in conturile respective, astfel incat, atunci cand ieseau la pensie, membrii cooperatori se trezeau cu pensii foarte mici.


-O alta masura aberanta, aplicata in mediul rural, sub pretextul sistematizarii rurale si valorificarii terenurilor agricole, a fost faptul ca se atribuiau numai 250 mp pentru constructia unei case si a anexelo gospodaresti.
Evident ca pentru o casa si o gospodarie in mediul rural aceasta suprafata era mult prea mica, fiind total insuficienta pentru a se putea amenaja o gradina de legume, a se cultiva vita de vie, a se construi anexe gospodaresti pentru animale, etc.

-Este adevarat ca fiecare membru cooperator aveea si un lot-tip in folosinta personala, iar majoritatea astfel de loturi erau cultivate cu vita de vie.





In afara de cele doua CAP-uri, o unitate de elita in acei ani din agricultura huseana era IAS Husi, condusa timp de peste 30 de ani de doctor inginer in viticultura Ioan Neamtu- celebrul Neamtu de la Husi.

In acest sens, elocvent este un articol publicat in revista Costachel despre Ioan Neamtu, pe care-l redau mai jos.

În episodul de astăzi din seria noastră dedicată marilor oenologi români care ne-au părăsit, dl. inginer Viorel Ralea ni-l prezintă pe „celebrul Neamțu de la I.A.S. Huși”, ca să folosesc expresia lui Radu Anton Roman. Un personaj cvasi-legendar ce nu poate, firește, să lipsească din galeria marilor personalități ale viei și vinului românesc.


Cu toate lucrurile îngrămădite într-un geamantan, tânărul inginer Ioan Neamțu (avea doar 26 de ani) părăsea Iașiul, în toamna anului 1959, îndreptându-se spre Huși. Când a ajuns pe dealul Dobrina, de unde i se deschidea o superbă panoramă a „orașului dintre vii”, șoferul i-a înmânat un plic (nu se putea un loc mai pe măsură și nici moment mai potrivit) în care se găsea decizia prin care era numit inginer șef la Gospodăria Agricolă de Stat. Dacă n-ar fi fost tocmai în preajma culesului – avea să se confeseze, ulterior, inginerul Neamțu – ar fi făcut, imediat, cale întoarsă. Uneori însă cineva potrivește în așa fel lucrurile, încât ceea ce, la un moment dat, pare o improvizație, chiar o ușoară aventură, ajunge să însemne, cu timpul, un destin, viața însăși.

Există, fără îndoială, astfel de locuri și de clipe, care îți hotărăsc soarta fără a prinde de veste. Câți, poate, nu se întreabă, ca și mine: a ales tânărul inginer Ioan Neamțu, până la urmă, Hușiul, sau așezarea, cu duhul ei tainic, l-a ținut anume la sine, nevrând nici în ruptul capului să-1 mai slobozească? Nu vom ști, desigur, niciodată… Știm bine, în schimb, că nu peste multă vreme avea să încolțească o adevărată legendă, încât, încet-încet, cele două nume s-au îngemănat: când spuneai Huși, îți venea imediat în gând numele directorului Ioan Neamțu și invers.

Sunt puțini cei ce ajung la o asemenea ispravă, care înseamnă, deopotrivă, vocație și fidelitate, credință și – chiar dacă nu se vede imediat ori nici nu se bănuiește – un adevărat sacrificiu de sine, în numele unui ideal. Nu trebuie să ne ferim de vorbe mari, atunci când ele își merită, în chipul cel mai convingător, locul. Se confirmă, și de această dată, zicerea bătrână: omul potrivit la locul potrivit. Așa se face că, rostind Huși și Ioan Neamțu, gândul nu te poate duce decât la fericita plantă a lui Bachus, la struguri, la vin.

În toamna lui 1959, când venea la Huși cu gândul de a se întoarce cât mai repede la Bucium – Iași, unde lucrase doi ani, după ce absolvise, în 1957, Institutul Agronomic Iași, tânărul inginer Neamțu se năștea, metaforic vorbind, a doua oară. Nu putea să se producă această reintrare în destin, cum se zice, decât toamna, la fel cum tot în acest anotimp, la 25 septembrie 1933, vedea lumina zile, pentru prima oară, în Blîndeștii Botoșaniului. Atât pentru generațiile mai tinere, cât și pentru a fi aduse în prim-plan câteva dintre reperele unei vieți închinate cu râvnă și sinceritate viei și vinului, este interesant de știut ce putea găsi la G.A.S. Huși încă, pe atunci, proaspătul absolvent al prestigioasei Facultăți de Horticultură din vechea capitală a Moldovei. Unitatea hușeană – din start aureolată, neîndoielnic, de consistenta faimă a podgoriei în care Ștefan cel Mare își stabilise „al doilea al meu paharnic” – pornea la drum cu vreo 126 de hectare de vie ca, la apogeul carierei celui ce devenea director, la nici treizeci de ani, să atingă o suprafață de aproape 2.000 de hectare.

Nu vom intra în alte detalii – bunăoară, e poate suficient de amintit înălțarea noului combinat de vinificație, cu o capacitate de 18.000.000 litri – spre- a nu se ivi, ferească Dumnezeu, nu știm ce nostalgii. Adevărul este că apariția acestor „trupe”, atât de disciplinat rânduite în impresionantul amfiteatru hușean, au însemnat nu numai înavuțirea remarcabilă a patrimoniului viticol, ci și o spectaculoasă remodelare a peisajului, a locului, a orașului, în general. Nu vom comite greșeala de a pune toate aceste isprăvi în seama exclusivă a regretatului dr. ing. Ioan Neamțu. Nici n-ar fi fost posibil așa ceva. Nu pot fi omise în nici un chip și niciodată meritele acestui „om-orchestră”, plin de inițiativă, dar și de autoritate, bătăios, dar și atins, nu de puține ori, de delicata aripă a melancoliei, o personalitate puternică, parcă înnăscut să fie lider. O stea norocoasă ori mai știrbă străluminează, de fapt, calea tuturor celor care îndrăznesc să parieze, în felul lor, cu destinul. Acești oameni merită să fie însoțiți, de fiecare dată, de gândul nostru cel teafăr și curat. Și dacă viața directorului dr. ing. Ioan Neamțu s-a împletit, aproape zi și noapte, cu vița de vie, două soiuri din marea împărăție a lui Dionysos îi vor rămâne cu totul îndatorate. Este vorba de Busuioaca de Bohotin și de Zghihara de Huși, vițe de vie autohtone, care și-au rezemat cu încredere soarta de specialistul pe care î1 invocăm în aceste rânduri și de orașul care le-a devenit un nou loc de naștere. Poate mai bine zis, renaștere.

Ca orice om care a vegheat, cu frumoasă trudă, existența „acestor ființe lichide” – nu mai insistăm aici asupra șampaniei ori a distilatelor – dr. ing. Ioan Neamțu, în preajma căruia mi-am format cariera de oenolog, a fost ispitit și de vraja cuvintelor, dovedind, nu de puține ori, un adevărat har. A scris multe lucrări, mai ales de specialitate, în care intuiția și rigoarea au avut, aproape fără excepție, câștig de cauză Pe unele le-a semnat singur, pe altele le-a realizat în colaborare. Cele editate în ultimii ani sunt, fără îndoială, și cele mai elaborate, aburul talentului în arta scrisului închegând excelente pagini de carte. Ne gândim la titlurile „Sub zodia lui Bachus” (în colaborare) (1991), „Treimea cea de o ființă” (1991), „Pioasă închinare” (1995), „Rădăcini adânci” (1996), „Pion contra nebun” (1999), „Veacul sânzienelor” (2001).

Nu putem mântui aceste rânduri fără a aminti un detaliu care are o putere aparte. Dr. ing. Ioan Neamțu a fost un om cu frica lui Dumnezeu, cum se spune. Drept mulțumire pentru trecerea pe pământ, ca un evlavios rob al Celui de Sus, dânsul a ctitorit o impresionantă biserică în Hușiul care s-a dovedit, alături de vița de vie, sensul existenței sale. Nu este puțin pentru o viață care, la fel pentru noi toți, nu se întâlnește în fiecare zi cu fericirea…

Dintre performantele IAS Husi, realizate atunci sub conducerea lui Ioan Neamtu, se pot aminti: constructia modernului combinat de vinificatie (cu o capacitate de 18.000.000 litri, extinderea plantatiilor de vita de vie la peste 2000 hectare, utilizarea tehnicilor avansate (inclusiv lucrari de stropire a viilor cu elicopterul), constructia Castelului dintre vii (locul unde se caza si Nicolae Ceausescu când venea la Husi), realizarea de blocuri pentru salariatii IAS Husi, o colaborare si o contributie importanta la dezvoltarea licului agro-industrial (IAS Husi a pus la dispozitia liceului fonduri in valoare de peste un milion de lei inainte de 1990, a contribuit la dotarea liceului cu o microferma, cu suprafete viticole pentru practica agricola a elevilor, etc).


Prin influienta si relatiile pe care le aveea atat la conducerea judetului cat si a tarii- inclusiv in cadrul CC-ului- Ioan Neamtu a reusit (este adevarat, poate uneori folosind mijloace mai neortodoxe) sa determine aprobarea unor investitii importante pentru oras- de exemplul aprobarea constructiei fostului spital de pediatrie.
Tata l-a cunoscut personal pe Ioan Neamtu si a colaborat foarte bine cu acesta in rezolvarea unor probleme de servici.

La un moment dat, cand tata se afla in biroul directorului Ioan Neamtu, a intrat in birou unul din salariatii IAS-ului, care i-a spus lui Neamtu ca au venit niste oameni de la CC.
Iar Neamtu i-a spus acelui salariat –Vedeti ce faceti, cum va organizati, vorbeste cu sefii de ferma, sa nu plece oamenii aia cu mana goala!
Dupa ce acel salariat a iesit din birou, Neamtu i spune cu naduf lui tata- Uite Valerica, pana si astia de la CC se preteaza sa le umplu portbagajul la Dacie!




In afara de cele doua CAP-uri si de IAS, in Husi mai existau:

-Doua baze de receptie a cerealelor (una langa gara, cu acces la calea ferata, si cealalta in zona industriala)

-Un centru de protectia plantelor

-O sectie de mecanizare a agriculturii

Irigarea terenurilor agricole era realizata in special in zona vaii Prutului, unde se cultivau intens legume.


Din pacate in 1971 sediul Intreprinderii viei si vinului este mutat de la Husi la Vaslui!

Un mare avantaj pentru agricultura huseana a fost si faptul ca exista un puternic liceu cu profil agro-industrial, care pregatea specialisti in agricultura, care erau imediat angajati dupa terminarea acestui liceu.

In cadrul liceului agro-industrial exista si un foarte interesant muzeu al viticulturii- pe atunci unicul muzeu de acest fel din Romania.

In concluzie, cu realizari si lipsuri, cu plusuri si minusuri, putem spune ca agricultura huseana s-a dezvoltat in acei ani, contribuind la dezvoltarea generala a orasului.

2. Industria

Inainte de 1940 exista in Husi o mica industrie, dar care aveea mai mult un caracter mestesugaresc, fiind reprezentata de cateva ateliere de prelucrare a unor produse agricole, mori, brutarii, prese de ulei, velnite de rachiu, fierarii, dogarii, fabrica de caramizi, ateliere de cizmarie, cojocarie, textile, etc.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial mare parte din acestea sunt distruse de lupte.

In 1948 ce mai ramasesera din acestea sunt nationalizate.

Pe parcursul anilor 50 si 60 dezvoltarea industriei husene a fost una inceata, datorita concentrarii investitiilor la centrele de regiuni- la Iasi si la Barlad.

In 1951 este infiintata Intreprinderea de industrie locala Husi.

Stabilirea resedintei noului judet Vaslui in 1968 in orasul Vaslui duce la neglijarea si marginalizarea oraselor Barlad si Husi in special, datorita concentrarii majoritatii investitiilor la Vaslui.

Totusi, in special dupa 1970, ca urmare a politicii de asa-zisa repartizarea justa a mijloacelor de productie pe intreg teritoriul tarii, o anumita dezvoltare industriala se inregistreaza si la Husi.



Astfel, intre anii 1974- 1980, apare zona industriala a orasului Husi, prin realizarea a 4 intreprinderi industriale de subordonare republicana:

-Fabrica in incaltaminte Husana, infiintata in 1975, iar in 1978 atinge parametri proiectati. Aici s-au realizat si bocanci pentru armata irakiana. Mai exista, fiind cumparata de un investitor italian.

-Fabrica de textile Moldotext, infiintata in 1976, in 1980 atingand parametri proiectati. Astazi au mai ramas halele goale, doar in cateva hale mai functionand mici sectii de confectii.

-Filatura de bumbac, singura unitate industriala din Husi care utiliza materii prime din import. Infiintata in 1976. In 1997 falimenteaza.

-Fabrica de conserve din legume, materia prima fiind asigurata de IAS, CAP-uri, si in plus fabrica avand propriile sere si suprafete cultivate cu legume (aveea ferme horticole si pomicole in suprafata totala de 202 hectare). In 1997 falimenteaza, ultimul sau director fiind Voicu Haralambie.
Astazi, in halele unde alta data se produceau conserve de legume, exista mici sectii de confectii.



In afara de aceste 4 unitati industriale, mai existau:

-Sectia de utilaj complex SUC.

Initial apartinea de Intreprinderea de reductoare si ventilatoare Vaslui, iar apoi trece in subordinea Intreprinderii 1 Mai Ploiesti.
In anii 80, sub conducerea maistrului Teodor Loghin, SUC Husi inregistreaza cea mai mare dezvoltare. Prin eforturile lui Teodor Loghin, SUC Husi reuseste sa obtine contracte de export a utilajului petrolier in China.
Ca urmare, intreprinderea inregistreaza o dezvoltare remarcabila, avand in 1990 cca 2000 de salariati, iar un muncitor de la SUC Husi- care lucra in acord global- putea sa ajunga si la un salar de 4500 lei/luna.
Tot SUC Husi sustinea financiar si echipa de fotbal a orasului- Steaua Mecanica Husi.
Dupa 1990, cand chiar propriul sau cumnat (ajuns apoi senator), prin manevre dubioase, il inlatura pe Teodor Loghin de la conducerea unitatii, aceasta decada puternic.
Dupa 1990, cand au venit chinezii sa reinoiasca contractele cu SUC Husi, au spus ca vor sa discute cu domnul Loghin! Noua conducere a unitatii a incercat sa le explice ca domnul Loghin nu mai este la conducerea unitatii si sa negocieze cu ei. Insa chinezii nici nu au vrut sa auda, spunand ca discutam numai cu domnul Loghin! Cand au aflat ca acesta nu mai este la conducerea unitatii, chinezii au intors spatele, au plecat si au reziliat contractele.
Astfel, intreprinderea a decazut puternic, astazi chinuindu-se sa supravietuiasca!


-Sectia lemn (astazi SC Cantemir SA), care exporta piese de mobilier in Olanda. Mai exista si functioneaza.

-Un MAT, astazi desfiintat.

-ICIL, astazi desfiintat. Dupa 1990 este privatizat , la conducerea sa ajungand fosta ultima prim-secretara a orasului Maria Roman. Aceasta, printr-o politica manageriala total dezastroasa, duce fostul ICIL la faliment.

-Doua mori (Ceahlaul- situata in zona garii, si Vasuta-situata in cartierul Corni), din care astazi numai una mai functioneaza.

-Doua centre de panificatie (unul situat in zona garii, altul pe strada Stefan cel Mare), din care astazi numai unul functioneaza.

-Un abator a fostului IRIC, astazi inchis.

-Combinatul de vinificatie, situat in cartierul Brosteni. A fost cumparat de un om de afaceri din Republica Moldova.



Dezvoltarea industriala a orasului, dupa 1974, a generat anumite schimbari si in viata sociala, in constructii, lucrari edilitare, etc!

Astfel, pentru a asigura locuinte si a face fata exodului din mediul rural in cel urban, cand foarte multi oameni din mediul rural, au venit sa lucreze in fabrici la oras, s-au construit in anii 70- 80 cca 4500 de apartamente si garsoniere in oras, dar si cateva camine de nefamilisti (Husana si SUC au avut camine de nefamilisti), cantine in intreprinderi industriale (Husana, SUC si SMA-ul aveau cantine proprii).

Pe de alta parte, trecerea brusca de la viata in mediul rural (la casa, cu toaleta in fundul curtii) la cea in mediul urban (la bloc), a facut de multe ori dificila adaptarea oamenilor veniti de la tara (si obisnuiti cu o anumita mentalitate) la traiul in comun la bloc.

In plus, existau si foarte multi oameni care locuiau la tara, dar faceau naveta zilnic la oras la servici. Pe traseele interurbane a ITA spre Ghermanesti, Stanilesti si Broscosesti se utilizau 3 autobuze articulate tip DAC-117-UD, care faceau cu greu fata traficului de naveta.

In plus, se mai manifesta un fenomen, in intreprinderile industriale din Husi.

Multi din cei care lucrau acolo- atat barbati cat si femei- sustrageau produse pe care le fabrica respectiva intreprindere, pentru a le schimba cu alte produse sau pentru a le vinde (mai rar, de obicei se practica trocul direct in produse).

De exemplul: cel sau cea care lucra la Moldotext, la iesirea din schimb, baga pe sub haine un tricou, un maieu, o pereche de ciorapi, o camasa, chiloti, etc.

Cel sau cea care lucra la Husana, cu o pereche de papuci intra incaltat in schimb, si cu alta pereche iesea din schimb.

Cel sau cea care lucra la Fabrica de conserve, baga pe sub haine conserve, un borcan cu suc de rosii, etc
.
Nu mai zic de aia care aveau norocul sa lucreze la MAT, ICIL sau Abator, care aveau acces la diverse produse alimentare.

Mai greu era pentru cel sau cea care lucra la filatura de bumbac sau la SUC (nu putea iesi cu foaia de tabla in spinare pe poarta fabricii).

Apoi toti acestia dupa iesirea din schimb se intalneau la fostul restaurant Carpati din apropierea zonei industriale, unde se facea trocul in produse.

Aceasta mentalitate si acest fenomen- daunator pentru fabrici si inainte de 1989 (dar atunci se mergea pe ideea ca este de unde, ca la cata marfa produceau fabricile nu se cunoastea aceasta mica ciupeala), cat mai ales dupa 1989, a fost generat in parte si de propaganda oficiala de atunci- ca fabricile ar fi avutia intregului popor.

Din pacate aceasta mentalitate s-a mentinut printre muncitorii din fabricile husene si ani buni dupa 1990, fiind unul dintre motive (dar nu singurul) care a dus aceste fabrici la un puternic declin si chiar la disparitie.

In total in 1989, in industria huseana, lucrau cca 10.000 de salariati.

Dezvoltarea industriei a dus implicit si la cresterea populatiei orasului Husi, de la 20.715 locuitori in 1966, la 32.673 locuitori in 1992.

3. Trasporturile si telecomunicatiile


Transportul feroviar era asigurat prin linia ferata secundara 604 Crasna- Husi, in lungime de 33 km, linie simpla neelectrificata.

In anii 70- 80, traficul feroviar- in special cel de marfa- inregistreaza o puternica crestere pe linia 604, in statia Husi fiind primite si expediate foarte multe vagoane de marfa, in fiecare zi sosind si plecând din statia Husi cate 3-4 trenuri de marfa.

In statia Husi soseau vagoane de marfa incarcate cu: tabla pentru SUC, ciment pentru santierul Constructorul, produse petroliere (benzina, motorina, combustibil CLU pentru centralele termice din oras) pentru depozitul PECO, bumbac pentru filatura, ambalaje, adezivi pentru Husana, bunuri de larg consum si electrocasnice, materiale de constructii , ulei, zahar, etc pentru cooperatia de consum si ICSM.

In statia Husi erau incarcate vagoane de marfa cu: busteni de lemn, incaltaminte, textile, vinuri, conserve de legume, piese de mobilier, produse ale industriei mici si mestesugaresti, cereale, etc.

In ianuarie 1990 erau garate in statia Husi cca 100 vagoane de marfa.

Traficul de calatori era deservit prin 4 perechi trenuri C/zi, doua din acestea fiind grupe directe Husi- Bucuresti Nord. Trenurile erau compuse din cate 3 vagoane (20-57, 20-57, 19-40) apartinand statiei de domiciliul Bucuresti-Grivita. La unele trenuri circula si un vagon de bagaje (apartinea statiei de domiciliu Bârlad).

Tractiunea trenurilor de calatori era asigurata intre Husi- Crasna/Bârlad de locomotiva clasa 80, apartinand depoului Bârlad.

Exista remiza de locomotive Husi, utilizata pana prin anul 2003.

Intretinerea liniei 604 era asigurata de districtul de linii nr. 7 Husi si districtul de linii Crasna, ambele apartinand de Sectia Linii L2 Bârlad.

Statia Husi era prevazuta cu o instalatie SCB de tip SBW, cu semnalizare mecanica.

Circulatia pe linia 604 se realiza in sistemul intelegerii telefonice a caii libere.

VS era de 40 km/h intre Husi si Cretesti, respectiv de 80 km/h intre Cretesti si Crasna.

In anii 1987-1988 apare proiectul de constructie a caii ferate spre zona industriala a orasului Husi.

In anii 80, se efectuiaza ample lucrari de extindere a capacitatii statiei CFR Husi, prin: marirea la 8 linii a dispozitivului de linii, prelungirea liniilor in capatul infundat al statiei (pentru care a fost necesara dinamitarea unui deal), realizarea rampei de marfa, a statiei de containere mici, amenajarea instalatiilor de descarcare din vagoane-cisterna a produselor petroliere in capatul infundat al statiei (fosta linie Competrol) si legarea acestora (printr-o conducta subterana pe sub strada Saca) cu fostul depozitul PECO de pe strada Saca.

In anii 1992-1994 linia 604 a beneficiat de RK.


In 1990 in statia CFR Husi lucrau in total cca 150 de ceferisti, pe fiecare tura fiind: un impiegat de miscare, doi acari, partida de manevra, un casier, un magaziner, echipa de intretinere linii.

Seful statiei CFR Husi era in 1990 Roman Stelica, un om de mare caracter moral, si prieten foarte bun cu tata.

Acesta a fost numit ca sef al statiei CFR Husi in anul 1987, atunci când sotia sa (Maria Roman) a fost numita prim-secretara a orasului Husi.

Dintre cei care au lucrat mult timp in statia CFR Husi si pe care i-am cunoscut: Roman Stelica (sef statie), Dumitru Ailenii, Marcel Apostolache (impiegati de miscare), Mariana Apostolache (casiera), Carare Ioan (mecanic locomotiva) si multi altii.


De asemenea, mai exista HM Podgoriile Husului (pana in 1995) si fosta halta Dobrina hc (pana in 1984).



Transportul interurban auto de calatori era asigurat de ITA Vaslui- autocoloana calatori Husi, care in 1990 aveea in parc autobuze interurbane de tipul: RD-111, RDM-109-Montana, DAC-112-UDM si 3 DAC-117-UD.

In 1981 este inaugurata actuala autogara Husi, pe actuala locatie (strada Dobrina, nr.15, langa a doua bariera de cale ferata).

Aceasta deservea peste 20 de trasee interurbane, care lega satele si comunele din jurul orasului cu orasul.

Exista si cateva trasee spe alte orase: Iasi prin Raducaneni (circula cu aviz special), Iasi prin Bunesti (circula cu aviz special), Vaslui via Crasna, Vaslui via Padureni (circula cu aviz special), Bârlad via Murgeni (circula cu aviz special) si Galati via Murgeni (circula cu aviz special).

Din pacate in 1989 nu exista o cursa auto Husi- Chisinau care sa fi fost deservita de ITA Vaslui.

Datorita traficului de naveta foarte intens, autobuzele interurbane faceau cu greu fata acestui trafic, circulandu-se dupa principiul inghesuiti precum sardelele.

In plus, in anii 80, datorita politicii de economie, a restrictiilor in aprovizionarea cu carburanti, piese de schimb, a calitatii slabe a bateriilor de acumulatori, etc, intretinerea si exploadarea autobuzelor interurbane (dar si a celor urbane a IJTL) se facea in conditii dificile, cu multe lipsuri.



Pentru transportul auto de marfa exista autocoloana marfa Husi a ITA Vaslui, cu garajul situat pe strada Carpati (astazi Calea Basarabiei) nr. 163, care aveea in dotare autocamioane tip Carpati, Bugegi si dupa 1971 si Roman-Diesel.



Transportul urban in comun in Husi apare la începutul anilor 80, ca urmare a constructiei fabricilor din zona industriala a orasului.

Acesta era efectuat de IJTL Vaslui- autocoloana Husi, pe doua linii de oras (1 Gara- Zona si 2 Corni- Zona), cu autobuze de tip Roman-112-UD.

Garajul acestora era situat pe Soseaua Husi-Stanilesti nr.2, unde existau urmatoarele dotari: garaj acoperit pentru 5 autobuze, platou betonat pentru parcarea autobuzelor, atelier mecanic, birouri.

Pe linia 1 s-au amenajat oarecum statiile de autobuze urbane (cu alveole, banci, acoperis, indicatoare), insa pe linia 2 (care strabate preoponderent o zona de case- cartierul Corni) nu s-au amenajat corespunzator statiile, din lipsa spatiului necesar (casele fiind construite foarte aproape de trotuar).

A existat un proiect de constructie a unei linii de troleibuze in Husi, intre statia meteo si campingul Dobrina.



In privinta telecomunicatiilor, acestea erau realizate prin intreprinderea PTTR (Posta, Telefon, Telegraf, Radiorelee).

In anul 1976 este inaugurat sediul PTTR Husi (dupa 1990- sediul Romtelecom/Telekom), care aveea o centrala telefonica semiautomata tip Pentaconta, iar in mediul rural existau centrale telefonice manuale, deservite de operatoare.

In 1994 in Husi existau cca 4800 abonati la telefonie fixa.

In 1989 municipiile Vaslui, Bârlad si orasul Husi erau conectat la sistemul automat national de telefonie fixa, dar coonvorbirile internationale trebuiau facute prin operatoare- serviciul comenzi internationale.

Seful echipei de interventii telefonice- deranjamente in orasul Husi era domnul Zizi Donciu, foarte bun prieten cu tata.

In anii 80, ca urmare a politicii de economie, reparatia si intretinerea instalatiilor de telefonie fixa se realiza cu mare greutate, datorita lipsei acute a pieselor de schimb si a materialelor (cositor, capsule telefonice, cabluri, etc).

In plus, inca de la constructia blocurilor, instalatiile telefonice din interiorul blocurilor au fost prost concepute si subdimensionate de la inceput. In multe blocuri exista celebrul cuplaj intre mai multe posturi telefonice, astfel incat unii vecini mai curiosi isi faceau o adevarata ocupatie din a asculta convorbirile telefonice ale vecinului cu care aveau cuplat postul telefonic!

Transportul corespondentei postale se realiza cu: vagonul de bagaje, autoutilitare Roman si TV, iar, in mediul rural, postasii erau dotati cu biciclete.



Orasul dispune si de un releu radio-tv, construit in anii 50 pe dealul Dobrina, dar care permitea doar receptionarea canalului 1 a TVR.

Insa- mai ales in anii 80, când programul TVR se reduce la doar doua ore/zi si devine total neatractiv, unii locuitori isi instalasera antene confectiona artizanal, cu care receptionau programele de televiziune din fosta URSS.



Orasul dispune si de un serviciul de radioficare, infiintat in 1955.

4. Comertul

  Inainte de 1948, in Husi exista o intensa viata comerciala, aceasta activitate fiind in general dominata de cetateni de etnie evreiasca.  Acestia aveau un fel aparte de a face comert, prin aceasta reusind sa-si atraga clientii.

 Insa nationalizare din 1948 a lovit puternic in aceasta activitate.

 Apoi, ma tarziu, multi evrei au plecat din Husi, atunci când Gheorghe Gheorghiu Dej le-a permis cetatenilor romani de etnie evreiasca sa plece in statul Israel.


 In plus, atunci când s-a infiintat ICSM-ului (comertul de stat), si evreii care mai ramasesera in oras au fost obligati sa lucreze la stat, sa practice preturi fixe, nu s-au putut adapta deloc la acest stil de comert, renuntand sa mai practice aceasta activitate.

 
 Astfel, Husul a pierdut o parte insemnata din farmecul sau antebelic.

 
 Dupa 1968, comertul in orasul Husi era realizat prin doua entitati:


-ICSM-ul, sau comertul de stat, care se ocupa cu comertul cu amanuntul

In 1989 directorul ICSM Husi era domnul Hristea, care, datorita unei relatii puternice pe care o aveea la Ilie Ceausescu, a reusit sa determine, chiar si in anii 80, ca magazinele ICSM-ului din Husi sa fie bine aprovizionate, astfel incat in Husi nu prea s-au simtit restrictiile in aprovizionarea cu produse alimentare, nici chiar in anii 80, când in restul tarii erau probleme grave sub acest aspect.

Desi existau numeroase magazine, chioscuri, etc, din pacate in 1989 Husul nu aveea un magazin general.

In schimb se realizeaza doua depozite pentru marfuri a ICSM, situate langa autogara.




-UJCC Vaslui (Uniunea Judeteana a Cooperatiei de consum)- Grup depozite Husi.

In anul 1960 sunt inaugurate depozitele cooperatiei de consum din Husi (situate pe strada Alecu Ghitescu, in apropierea statiei CFR), foarte moderne pe atunci, prevazute cu: depozit pentru marfuri cu subsol, lift pentru marfa (primul lift instalat in Husi), cale ferata proprie (fosta linie ICR), magazii , ulterior adaugandu-se:  camere frigorifice, cisterna pentru ulei comestibil in vrac, parc auto propriu (format in principal din dubite si autoutilitare TV, dar si autocisterna, tractoare cu remorci, autocamion Roman-Diesel), cladire pentru birouri (inaugurata in 1989 prin reamenajarea unei foste magazii).

De asemenea, Grup depozite Husi mai aveea si alte cladiri si deozite din oras in patrimoniu: fostul depozit de ambalaje de la capatul strazii Garii, fostul depozit pentru achizitia de produse alimentare din mediul rural, depozit care era situat in zona industriala, fosta cladire de birouri de pe strada A.I.Cuza.

De asemenea, cooperatia de consum controla intreg comertul din mediul rural, magazine ale cooperatiei existând in aproape fiecare sat.

Intre anii 1986- 1994, seful grupului depozite Husi a fost Onose Valerian (tatal meu). In 1989 Grup Depozite Husi numara (numai in orasul Husi) cca 70 de salariati: seful de grup, contabili, merceologi, sefi de depozite, gestionari, vanzatori, soferi, muncitori, paznici.


Insa, si in activitatea cooperatiei de consum, au existat unele aspecte negative inainte de 1990:


-In primul rand, desi cooperatia de consum era conform statului proprietate privata de grup (asociativa), totusi ingerinta statului in activitatea cooperatiei era destul de mare.

Astfel, statul stabilea planul de achizitie si vanzari a cooperatiei de consum, iar aceasta putea achizitiona marfa de la fabrici in limita unor planuri stabilite la nivel central.

Astfel, desi cererea de marfa era foarte mare, aceasta cerere nu putea fi acoperita in totalitate, deoarece cooperatia de consum nu aveea posibilitate sa achizitioneze suficienta marfa incat sa acopere toata cererea.


-Acest fapt genera- mai ales in anii 80- o penurie de marfuri care puteau fi puse in vanzare


-Aceasta situatia a generat -inclusiv printre gestionarii cooperatiei de consum- o atitudine de a distribui marfa preferential sau de a accepta mici ciubucuri pentru vânzarea unei anumite marfi.


-Desi legile erau deosebit de dure in privinta speculei in aceea perioada, desi exista militia economica, iar un gestionar gasit cu un plus in gestiune mai mare de 3 salarii tarifare i se intocmea automat dosar penal, furtul din avutul obstesc fiind sever pedepsit, totusi multi gestionari lua mici ciubucuri, dar aceia care exagerau si sareau calul cum se zice riscau puscarie.

De exemplul, atunci când un cetatean se prezenta la gestionarul cooperatiei si dorea sa achizitioneze sa zicem un frigider, i se spunea- Da, va servim, nici o problema, dar stiti, am primit si noi putine si trebuie sa asteptati la rand!  Cetateanul intelegand apropoul, spunea- Ei, lasati, sunt si eu atent cu dumneavoastra!  Iar atent insemna un mic ciubuc de sa zicem 150- 200 lei (daca frigiderul costa sa spunem 4500 lei).  Si astfel toata lumea era multumita: omul ca-si cumpara frigiderul, gestionarul ca lua si el un mic ciubuc, iar conducerea de la Vaslui ca marfa era vanduta si cooperatia incasa contravaloarea marfii.


-In plus, in mediul rural, gestionarul cooperatiei neavând practic concurenta (in mediul rural singurele magazine erau cele ale cooperatiei ), profita de acest lucru, si nu-si dadea interesul sa atraga clienti, sa imbunatateasca calitatea serviciilor.
 De multe ori, intr-o comuna, gestionarul cooperatiei se considera mai tare si decat primarul, presedintele de CAP, seful de post sau invatatorul ori profesorul.


 Aceste fenomene s-au manifestat din pacate si in zona Husi, dar cu unele particularitati, tinand cont de faptul ca Husul era atunci o puternica zona agricola.


 Intr-un reportaj publicat in ziarul Vocea Husului din februarie 1991, se poate citi:

-La Grup depozite Husi, pe care l-am vizitat doar, stam de vorba cu domnul Onose Valerian, seful de grup, si cu doamna Dumitrasca Maria, contabila-sefa a cooperativei de consum Husi.

Am aflat urmatoarele: UJCC Vaslui are 3 grupe de depozite, la Vaslui, Bârlad si Husi. Fondul de marfa este repartizat astfel: 50% la Vaslui, 30% Bârlad si 20% la Husi.

De la inceput deci se porneste de la o eroare.......legala! Fondul de marfa intre cele 3 grupe se repartizeaza asa-zis echitabil, in functie de numarul de consumatori ce sunt inclusi in una din grupe, dar nu de sadisfacerea integrala a cererii acestora!  Putin am, putin iti dau! Ajunge, nu ajunge, te descurci, atat a fost planificat!

 Si planul se realizeaza, caci din capul locului cererea a fost ciuntita prin accelasi plan.

 Domnul Onose Valerian, comerciant inimos si priceput, ne vorbeste chiar de realizari deosebite: planul de desfacere a marfurilor a fost depasit in 1990 cu 18 milioane lei.

 Carentele pernicioase ale planului au fost partial inlaturate de domnul Onose, obligat insa sa foloseasca argumente si metode specifice zonei, care l-au costat!

 O situatie asemanatoare este si la cooperativa de consum Husi: in 1990 cooperativa a depasit planul la urmatorii indicatori: comert (154%), productia industriei mici (112%), achizitii (256%), la alti indicatori insa situatia nu este imbucuratoare.




-UJCM Vaslui (Uniunea Judeteana a Cooperatiei mestesugaresti).

 In Husi existau doua cooperative mestesugaresti- Zorile si Rasaritul, care se ocupau cu diverse prestari-servicii pentru populatie (frizerie, pedichiura, manichiura, reparatii ceasuri, foto, depanare radio-tv, reparatii obiecte electrocasnice, etc) si cu productia industriei mici si locale.

 In oras exista 3 complexe mestesugaresti.  In 1972 este inaugurat complexul mestesugaresc Rasaritul de pe Bdul. 1 Mai, iar intre 1973-1975 sunt inaugurate cele doua complexe mestesugaresti Zorile.

 Exista si un magazin Romarta.


-Pentru alimentatia publica, existau 4 restaurante (Podgoriile Husului, Cina, Intim si Carpati), terase, cofetarii, baruri.

Restaurantele erau in general pline, iar, in zilele de sarbatori legale (1 Mai, 23 August, 1 Decembrie, etc), campingul Dobrina, terasa Motoc se umpleau de lume, iesita la gratare si iarba verde.

Restaurantul Cina era locul preferat (fiind situat in imediata apropiere a stadionului) unde veneau microbistii dupa un meci castigat de Steaua Mecanica Husi.



-De asemenea, in oras exista o piata agro-alimentara (care din anul 2010 beneficiaza de o cladire noua, moderna) bine aprovizionata, o hala pentru produse lactate si din carne (care functioneaza intr-o cladire veche din 1890, dar renovata)


-In fiecare an, pe 14 septembrie, are loc balciul, si exista si obor pentru animale.

5. Turismul

Din pacate potentialul turistic al zonei a fost foarte slab valorificat inainte de 1990.


a. In primul rand, cadrul natural foarte frumos in care este situat orasul (inconjurat de dealuri, plantate cu vita de vie, iar la iesirea spe Crasna dominat de padurea Dobrina), nu a fost pus in valoarea!

S-a realizat doar un camping destul de fad la Dobrina, de catre OJT, mult prea putin fata de frumusetea acelor locuri!

S-a mai realizat (de catre IAS) si castelul dintre vii, dar era rezervat mai mult pentru delegatii oficiale, accesul cetatenilor de rand acolo fiind destul de dificil .



b. Ca zone de agrement in aer liber, existau 3 mai renumite:

-Padurea si campingul Dobrina

-Parcul si terasa Motoc, care ofera o panorama frumoasa asupra orasului. Era locul preferat de iesire la iarba verde a husenilor, fiind situat si aproape de centru.
Astazi acolo spatiul verde a fost distrus in mare parte, multi copaci au fost taiati, pentru a face loc unui restaurant si a unui asa-zis club.


-Strandul Recea

Din pacate cele iazurile care existau acolo s-au colmatat in timp, astazi ele aproape disparand!


Din pacate dupa 1990 si strandul de acolo a fost inchis si lasat in paragina, fostele bazine ale strandului arata ca dupa bombardament, fostul restaurant de acolo nu mai exista!


In schimb in ultimii ani primaria a amenajat un parc acolo, unde un topogan a costat- oficial- vreo 15.000 euro!


Acolo se poate amenaja un loc de agrement foarte frumos, daca s-ar decolmata si curati iazurile, s-ar taia stuful crescut, s-ar realiza o baza nautica cu barci si hidobiciclete, s-ar moderniza fostul strand!


In oras exista doua parcuri- Rodina si Cuza-Voda, destul de bine amenajate.



c. Un alt aspect negativ inainte de 1989 a fost faptul ca, acele cladiri vechi care mai existau, cu valoare istorica si arhitecturala, au fost fie lasate in paragina (unele din ele fiind afectate si de cutremurele din 1977 si 1986) fie chiar au fost demolate!

Desi daca ar fi fost renovate, ele puteau atrage un numar important de turisti!



d. S-a ignorat complet importanta de oras de granita a Husului, si faptul ca este siituat pe drumul dintre Bucuresti si Chisinau.

Desi in 1956 este inaugurat actualul pod rutier peste Prut la Albita (pod consolidat in 1978) si vama Albita, totusi trecerea prin aceasta vama era restrictionata, pe aici trecând frontiera inspre URSS inainte de 1989 doar unele delegatii oficiale si tiruri-le (in special cele care transportau legume proaspete din Bulgaria in fosta URSS).



e. Pentru deservirea turistilor, a existat un vechi hotel pe strada Stefan cel Mare, denumit Dobrina.

Dupa 1983 (când este inaugurat actualul hotel), fostul hotel Dobrina este abandonat, cladirea degradandu-se puternic, in 2010 fiind demolata.

In anul 1983 este inaugurat actualul hotel Dimitrie Cantemir din centrul orasului, care are doua stele, o capacitate de 108 locuri. Are lift. In prezent apartine (sau apartinea) de firma SC racova com agro pan, al carui patron este (sau era) fostul arbitru vasluian de fotbal Adrian Porumboiu.

Dupa 1990 au mai aparut si alte unitati de cazare:

-Motelul Sc Club T, situata pe strada Dobrina, aproape de a treia bariera de cale ferata, din 1994

-Pensiunea Dobrina, situata tot pe strada Dobrina, la iesirea din oras spre Crasna.



f. Muzee

In Husi au existat 3 muzee:


-Muzeul orasenesc (municipal din 1995) Husi, infiintat in 1957, avand sediul initial in incinta palatului episcopal, din curtea Episcopiei Husilor.

In anul 1990 sediul muzeului este mutat in incinta Casei Adam Mitache, poate cea mai frumoasa cladire din oras, ea insasi-prin arhitectura sa-un obiectiv turistic.

Insa la scurt timp peretii cladirii sunt afectati de o ciuperca, si ca urmare in 1993 muzeul este inchis publicului.

Apoi cladirea se degradeaza semnificativ, de-abia in 2007 începând lucrarile de renovare a ei, in prezent oprite!



-Muzeul de arta veche bisericeasca , singurul de acest fel din Romania si singurul muzeu deschis publicului in prezent din Husi.

Functioneaza in incinta casei Iorgu Berea, o cladire veche, frumoasa, construita in 1889 si renovata in 2004.

A fost deschis in 2004 si apartine Episcopiei Husului.



-Muzeul viei si vinului.

Se afla intr-o cladire aflata in prezent in proprietatea Colegiul agroindustrial Dimitrie Cantemir. Din pacate in ultimii ani cladirea s-a degradat, muzeul nefiind deschis de obicei pentru public (cu exceptia grupurilor organizate si anuntate din timp).

6. Retele edilitare


a. Alimentarea cu energie electrica

In anul 1936, din intiativa primarului de atunci I.G.Vantu, este dat in exploadare primul grup electrogen din Husi, in cladirea in care astazi este atelier de reparatii.

In anul 1950, productia de energie electrica a grupurilor electrogene din oras era de 340 Kwh, reprezentând numai 15% din necesar.

In anul 1962 Husul este racordat la Sistemul energetic national, iar in anul 1976 este data in exploadare statia de transformare de 110 Kv de la Dric.

In anii 80, restrictiile in aprovizionarea populatiei cu energie electrica s-au facut simtite si in Husi.

De-a lungul timpului, reteaua de distributie a energiei electrice din Husi a fost administrata de urmatoarele entitati: IRE (Intreprinderea Retele Electrice, din subordinea Ministerului Energiei Electrice), RENEL (Regia Nationala de Electricitate 1990-1998), CONEL (Compania Nationala de Electricitate 1998-2000), SC Electrica SA (2000- 2002), Electrica-Moldova (2002- 2005), care, in anul 2005, este privatizata, fiind cumparata de firma germana EON, care-i schimba numele in EON Moldova.

In anul 1998 este inaugurat modernul sediu comercial al fostei RENEL in Husi, dar din pacate, in preajma anului 2005, aceasta este inchis!

Dupa privatizare, numarul personalului TESA si administrativ este redus, dar din pacate este redus si numarul personalului operativ de interventie, astfel incat se constata intarzieri in interventiile la reparatia instalatiilor electrice.

In plus, datorita consumului crescut de energie electrica din ultimii ani, instalatiile electrice- cabluri, posturi de transformare- construite in mare parte inainte de 1990, nu mai fac fata consumului tot mai mare de energie electrica, aparand relativ dese cazuri de intrerupere a alimentarii cu energie electrica a consumatorilor.

Totusi, in ultimii ani, s-a modernizat parcul auto de interventie, si s-au mai facut unele lucrari de modernizare a liniilor electrice si posturilor de trasformare, dar si la sistemul de iluminat public.




b. Sistemul de apa-canalizare

*Date gasite pe site-ul Aquavas

La început localitatea Huşi s-a alimentat în mod individual sau în grupuri din fântâni construite din piatră şi ulterior din tuburi de beton.

Începând din anii 1930 s-au executat câteva puţuri de adâncime pentru captarea apei subterane cu bazine de captare din beton ingropate la nivelul terenului. Tot atunci se executa o captare a unor izvoare din zona cartierului Corni.

Distribuţia apei se realiza prin tronsoane de conducte din beton cu lungime de 2,00 – 4,00 m, fără presiune.

In anul 1942 s-a realizat prima captare de apă prin drenuri – “Ochi” cu o lungime de aprox. 3,00 km. Captarea se făcea într-un rezervor circular din beton cu o capacitate de înmagazinare de 250 mc.

Odată cu acesta a început reţelele de distribuţie, realizate din tuburi din tuburi din beton (fără presiune), conducte din fontă, ţeavă galvanizată, cu diametre de la 1 ź” la 100 mm.

A doua captare mai importantă pentru alimentarea cu apă în localitatea Huşi a fost realizată în anii 1960, având o lungime de cca 3, 8 km, ce alimenta cartierul Corni.

S-a dezvoltat şi reţeaua de distribuţie a apei pe care s-au instalat ciuşmele publice şi hidranţi de incendiu. Pentru rezerva de incendiu s-au realizat bazine din beton ingropate la nivelul terenului.



În 1970 - 1974 (cand prim-secretar al orasului Husi era Gheorghe Croitoru) s-au derulat lucrările din prima etapă a sistemului de alimentare cu apă centralizat a localităţii Huşi, cu capacitatea de 200 l/s, sistem ce avea în componenţă :

-Captarea din sursa de suprafaţă râul Prut cu staţie de pompare;

-Conducta de aducţiune de la staţia de pompare Pogăneşti la staţia de tratare Huşi, din azbociment Dn 400 mm, L= 12,6 km;

ˇ Staţia de tratare, avînd în componenţă:

- camera de amestec şi distriibuţie;

- 2 decantoare suspensionale de 50 l/s;

-1 sală cu 3 filtre rapide cu nisip;

- 2 rezervoare tampon de câte 500 mc fiecare;

-staţie de pompare apa tratată şi de spălare filtre;

-bazine de dizolvare sulfat de aluminiu;

-staţie de clorinare

ˇrezervoare pentru zona de joasă presiune 2 x 2000 mc;

reţea de distribuţie realizată din azbociment, fontă, oţel şi zincată cu diametre cuprinse între 2” si 300 mm.

În anul 1982 a început a doua etapă de modernizare a sistemului de alimentare cu apă, intervenindu-se la înlocuirea coloanei de aducţiune din azbociment cu conductă din OL

Dn 600 mm, completarea cu decantor lamelar de 100 l/s, extinderea cu încă o sală cu 3 filtre rapide. Capacitatea de înmagazinare a fost suplimentată cu un rezervor de 5000 mc, care asigură distribuţia apei potabile gravitaţional, în zona superioară.


Din pacate, in cursul anilor 80, se manifesta unele fenomene negative si in privinta sistemului de apa-canalizare:

-Datorita politicii de economie, avariile din retea erau reparate cu greutate, din lipsa materiale necesare (tevi in special), fiind situatii când furnizarea apei potabile- chiar la blocuri- era intrerupta zile intregi! Multi locatari stateau tot timpul cu cazile din baie umplute cu apa.

-Apoi calitatea apei furnizate lasa mult de dorit (si datorita tehnologiei invechite folosite pentru tratarea apei- cu clor), multi huseni- chiar cei care locuiau la blocuri- aducând apa de baut de la fantanile din oras, din fericire destul de numeroase!

Pe aceasta tema, la un moment dat, chiar s-a facut haz de necaz, spunandu-se ca Husul este singura localitate din tara pe cale de trecere de la oras la sat!




Canalizare-epurare

Primele retele de canalizare datează din anii 1955 -1960 si erau realizate din tuburi din beton cu diametre de Dn 200 – Dn 300 şi au continuat ulterior pe timp ce se dezvolta reţelele de distribuţie a apei.

Construcţia Staţia de epurare în oraşul Huşi s-a derulat în perioada 1978– 1984, an în care a fost pusă în funcţiune. Staţia de epurare era prevăzută cu două trepte de tratare a apelor uzate, o treaptă mecanică şi o treaptă biologică şi cuprindea :

ˇgrătarul; camera de distribuţie;deznisipatorul;separatoare de grăsimi;

ˇ decantor primar;bazinele de aerare şi decantoarele secundare;bazinul pentru stabilizarea nămolului;staţia de pompare de pompare a nămolului;platforma de uscare nămol;reţele tehnologice din incintă. O dată cu dezvoltarea construcţiilor de locuinţe în Huşi s-au extins reţelele de distribuţie a apei potabile şi a reţelelor de canalizare menajeră şi pluvială.





După anul 1990 s-au întocmit mai multe studii de fezabilitate şi proiecte tehnice pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă din municipiul Huşi.

În anul 1995 s-a întocmit proiectul tehnic “Modernizare alimentare cu apă oraş Huşi, judeţul Vaslui”- întocmit de SC HABITAT PROIECT S.A. IAŞI, proiect la care a fost aprobat finanţarea şi de altfel s-au început lucrări, înlocuiri pe coloana de aducţiune din OL

Dn 600 mm, construire unei noi staţii de pompare a apei brute, lucrari de imprejmuire la rezervoarele de 2 x 2000 mc şi 5000 mc.

Deasemeni s-au întocmit studii de fezabilitate pentru modernizarea statiei de epurare si extinderea reţelelor de canalizare, pentru care s-au aprobat derularea investiţiei.

De altfel s-au început lucrări de construcţie a o parte din obiecte din staţia de epurare şi a o parte din extinderea reţelelor de canalizare.

Din lipsă de fonduri aceste investiţii au fost întrerupte.Au urmat Studii de fezabilitate pentru programul SAMTID investiţie la care au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici şi finanţarea prin Hotărâre de guvern. Investiţia nu s-a mai derulat deoarece s-a dorit ca pe lângă lucrările pentru alimentare cu apă să fie realizate şi lucrări de canalizare şi epurare, prin programul ISPA.

S-a întocmit Studiul de fezabilitate şi Proiectul tehnic pentru “Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă, sistemul de canalizare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate din municipiilor Vaslui,Bârlad,Huşi şi oraşul Negreşti, judeţul Vaslui” care a fost aprobat prin H.G. nr.536/2006, modificată prin H.G. nr. 1683/2008. În acest prioect s-au prevăzut:

ˇReabilitare reţele de distribuţie a apei = 32,11 km;

Extindere retele de distribuţie = 16,27 km;

ˇExtindere reţelelor de canalizare menajeră = 48,27 km;

ˇStaţii de pompare ape uzate = 7 buc.

Parte din lucrările de reabilitare reţele alimentare cu apă şi extindere canalalizare sunt în curs de execuţie.

În anul 2008 s-a întocmit Studiul de fezabilitate “Reabilitarea sistemului de apă potabilă, a sistemului de canalizare şi a staţiei de epurare în municipiul Huşi, judeţul Vaslui” urmat de prioectul tehnic si detalii de execuţie, investiţie aprobată prin H.G.1275 / 2008.

Investiţia s-a derulat pin Compania Naţională de Investiţii – S.A. şi Primăria Municipiului Huşi în perioada 2009 – 2011, în prezent fiind finalizate. Lucrarile realizate prin această investiţie se referă la :

ˇ Captare în albia râului Prut;

ˇ Dotarea staţiei de pompare apă brută Pogăneşti;

ˇ Înlocuirea a 9,4 km coloană aducţiune staţie Pogăneşti – staţie de tratare Huşi cu PAFSIN Dn 600 mm;

ˇ Reabilitări a obiectelor şi instalaţiilor tehnologice din staţia de tratare;

- Camera amestec

- Decantor suspensional lamelar Dn=16m

- Decantoarele suspensionale cu Dn = 10 m (2buc)

- Camera suflante, cu 2+1 suflante avand caracteristicile: Q=1500mc/h, H=4mca

- Bazin tratare (filtre rapide cu nisip) – Sala 1

- Bazin tratare (filtre rapide cu carbune activ) – Sala 2

- Dozare clor (statie clorinare) – depozit clor

- Statii pompare (obiecte noi)

- Statie pompare recuperare apa de la spalarea filtrelor – SPR1

- Statie de pompare apa recuperata de la spalare filtre – SPR2

- Statie pompare apa filtrata din R1 compartimentul 1 la sala 2 de filtre-

- Statie pompare apa potabila provizorie – SP2

ˇ Retele tehnologice (obiecte noi-Rezervoare 2x2000mc

ˇ Lucrari realizate:

- inlocuirea pompelor care trimit apa de la rezervoarele 2 x 2000 m3 la rezervorul 1 x 5000 m3 cu pompe performante ;

- inlocuirea instalatiilor hidraulice de la cele doua grupuri de rezervoare;

ˇ Rezervor 5000mc

ˇ Reabilitarea a 12.410 m reţele de distribuţie a apei;

ˇ Modernizarea staţiei de epurare a apelor uzate :

Epurarea apelor uzate cuprinde urmatoarele doua mari grupe de operatii:

- retinerea si transformarea substantelor nocive in produsi nocivi

- prelucrarea substantelor rezultate, sub diverse forme, in prima operatie.

Procedeele de epurare a apelor uzate se impart in :

- procedee mecanice – in care procesele de epurare sunt de natura fizica

- procedee chimice – in care procesele de epurare sunt de natura fizico-chimice

- procedee biologice – in care procesele de epurare sunt de natura fizica cat si chimica.

Componentele din staţia de epurare sunt urmatoarele :

- camera de distributie nr. 1

- camera gratar

- statie de pompare ape uzate

- desnisipator si separator de grasimi cu aerare

- camin colectare

- bazin de defosforizare / denitrificare

- camera de distributie nr. 2

- bazine de aerare

- statie de suflante

- statie de pompare recirculare interna

- decantor secundar

- statie de pompare namol recirculat si in exces

- compartiment de ingrosat si deshidratat namol

ˇ Extinderea cu 2940 m a reţelelor de canalizare menajeră;

ˇ Extinderea cu 2940 m a reţelelor de canalizare pluvială.

În prezent reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă si de canalizare si a staţiei de epurare din municipiul Huşi este cuprins în analiza în cadrul Programului “Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă, sistemul de canalizare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate din municipiilor Vaslui,Bârlad,Huşi şi oraşul Negreşti, judeţul Vaslui” prin finanţare din POS Mediu – Axa Prioritară 1 – Fonduri de Coeziune.

La nivelul anului 1994, lungimea retelei de distributie a apei din Husi era de 55 km, iar cea a retelei de canalizare menajera de 37,2 km. iar cantitatea de apa pompata in retea era de 15.000 mc/zi.

Lungimea retelei de alimentare cu apa din Husi este de 76,1 km (din care 17 km retea de aductiune si 59,1 km retea de distributie), iar lungimea retelei de canalizare este de 42 km (din care 33 km retea de canalizare menajera si 8 km retea de canalizare pluviala).

Sistemul de apa-canalizare din Husi a fost administrat de urmatoarele entitati: IGO (Intreprinderea de gospodarire oraseneasca, intre 1957- 1990), SC Goscomloc SA Husi (1990-2010), iar din aprilie 2010 de catre SC Aquavas SA Vaslui (aflata in subordinea consiliului judetean).




c. Alimentarea cu energie termica (caldura si apa calda) in sistem centralizat in Husi

Aceasta apare la sfarsitul anilor 60, cand se construiesc blocuri de locuinte, in special in zona centrala si in cartierul Stadion.

Astfel, in 1989, IGO Husi aveea un numar de 10 centrale termice de cartier, functionand pe baza de CLU.

In anii 70, cand centralele si retelele de distributie a agentului termic erau relativ noi, si nu erau probleme in aprovizionarea cu combustibil, serviciul de termoficare era furnizat in parametri acceptabili.

Insa, in anii 80, ca urmare a restrictiilor in aprovizionarea cu combustibil, incalzirea la blocurile conectate la centralele termice a IGO era din ce in ce mai deficitara.

Apa calda (programata trimestrial) era furnizata tot mai rar, iar in 1989 mai era furnizata doar de doua ori pe an (de Pasti si de Craciun).

In 1989 existau in Husi cca 5000 de apartamente si garsoniere bransata la sistemul centralizat de termoficare.

Dupa 1990, ca urmare a unei politici total gresite a conducerii Goscomloc (fosta IGO), nemultumirile populatiei fata de sistemul centralizat de termoficare cresc, multa lume debransandu-se de la acest sistem.

La aceasta a contribuit si: lipsa investitiilor in modernizarea sistemului, costurile mari de producere a energiei termice, pierderile mari pe retele de agent termic, vechimea instalatiilor si a retelelor, preturile mult prea mari fata de calitatea serviciilor oferite, etc.

Dupa 2004, cand este inaugurata aductiunea de gaz metan in Husi, unele centrale termice a Goscomloc sunt trecute de pe CLU pe gaz metan, si se mai fac unele modernizari la unele centrale termice (cazane, arzatoare, etc).

Insa era deja prea tarziu! Multa lume se debransasera deja de la sistemul centralizat de termoficare, multi preferand- cand au avut posibilitatea financiara- sa-si puna centrale termice de apartament pe gaz metan.

Prin 2006 sistemul de termoficare din Husi trece in administrarea unei societati nou-infiintate- SC Urban Calor SA, dar care, in scurt timp, ramane fara obiectul muncii, dupa ce ultima centrala termica de cartier din Husi- centrala nr.1 din cartierul Stadion- este inchisa!




d. Servicii de salubritate

Acesta apare dupa 1950, pana in 1990 fiind in subordinea fostei IGO (apoi Goscomloc).

Inainte de 1989 se utilizau: autogunoiere Carpati/Bugeci si Roman, o autostropitoare, maturarea strazilor se realiza manual.
Exista o groapa de gunoi la iesirea din Husi spre Bunesti.

In anul 2006, prin desprinderea de Goscomloc, se infiinteaza Serviciul Public Local de Salubritate Husi, devenit in 2011, SC Ecosalubrizarea Prest Srl Husi, actionar majoritar fiind Consiliul local Husi.

Dupa 2006 se fac investitii importante: sunt achizitionate doua autogunoiere Renault, o autostropitoare, alte utilaje pentru maturatul automat al aleilor si trotuarelor, sunt achizitionate containere si cosuri noi de gunoi, etc.

Ar mai trebui achizitionate si automaturatoare.

O problema este cea a depozitarii si transportului gunoiului. Dupa inchiderea fostelor gropi de gunoi de la iesirea spre BUnesti si de la Recea, din cauza faptului ca noua si moderna groapa de gunoi ecologica de la Rosiesti (care ar urma sa deserveasca toate cele 4 localitati urbane din judetul Vaslui) intarzie sa fie data in exploadare, gunoiul de la Husi este transportat tocmai la o groapa de gunoi de la Braila, cu costuri mari.

e. Aprovizionarea cu butelii de aragaz si aductiunea de gaz metan

In 1989, judetul Vaslui era unul din cele 4 judete din tara, alaturi de judetele Tulcea, Bihor, Mehedinti, care nu erau aprovizionate cu gaz metan.

Aprovizionarea cu butelii de aragaz era una deficitara.

Exista un depozit PECO (pe strada Saca) si o singura statie PECO pentru autovehicule.


In anul 1996 incep lucrarile de aductiune a gazului metan in Husi, prin începerea constructiei conductei de gaz metan Crasna-Husi.
In 1997 lucrarile sunt oprite.
In 2003 lucrarile sunt reluate.
La 29 octombrie 2004 este inaugurata aductiunea de gaz metan in Husi.

7. Invatamant

In 1990 existau in Husi urmatoarele unitati de invatamant:

-O singura cresa

-Gradinite si camine , multe din ele functionand insa in cladiri vechi, nationalizate in 1948

-Un numar de 6 scoli generale, astfel:

-Scoala generala nr. 1, situata in zona centrala.
Localul actual al acestei scoli a fost inaugurat in 1975, avand: 20 sali de clasa, 3 laboratoare, doua cabinete, 6 ateliere, centrala termica si teren de sport.

-Scoala generala nr. 2, situata in zona centrala, dar deserveste si cartierul de case Plopeni.
Localul actual a fost inaugurat in 1950, avand 15 sali de clasa si doua ateliere.

-Scoala generala nr.3, situata in cartierul Stadion, dar deserveste si cartierul de case Brosteni si cartierul Gara-Saca.
In februarie 1990 este inaugurata actuala cladire, dupa un proiect al inginerului Constantin Maria. Initial, era vorba de consolidarea unei cladiri mai vechi, dar, printr-un artificiu, autoritatile locale de atunci (prima secretara Maria Roman- cladirea a inceput sa fie construita inainte de 1989) pacalesc intr-un fel autoritatile centrale, si in loc de consolidarea unei cladiri mai vechi, construiesc o cladire complet noua.
Cladirea are: 14 sali de clasa, doua laboratoare si 4 cabinete.
Unul dintre directorii acestei scoli a fost Petrica Baltag.

-Scoala generala nr.4, situata in cartierul de case Bulgari, care deserveste si cartierele de case Raiesti si Dric.
In 1961 este inaugurat actualul local.

-Scoala generala nr.5, situata in cartierul de case Corni. In prezent este inchisa.
Localul actual a fost construit intre anii 1930- 1932.

-Scoala generala nr. 6, situata in cartierul de case Dobrina. In prezent este inchisa.
Localul actual a fost construit in 1961.


Insa numarul locurilor disponibile in aceste 6 scoli generale in 1989 era cvasi-insuficient , la unele scoli invatandu-se in 3 schimburi!

Desi calitatea invatamantului, a disciplinei din scoli, a respectului pentru profesori erau mult mai bune inainte de 1989, totusi existau si unele aspecte negative, in special ideologizarea invatamantului si îndoctrinarea politica a elevilor.


-O scoala profesionala, care functiona intr-o cladire veche


-Un liceu cu profil agro-industrial, astazi Colegiul National Agricol Dimitrie Cantemir.

Infiintat in 1908, ca scoala de viticultura.

Intre 1910-1912 este construit localul vechi, din cartierul Brosteni.

In perioada interbelica, sub conducerea lui Constantin Hogas, liceul inregistreaza o dezvoltare notabila: in 1924 este extins vechiul local, intre 1935-1938 este construita crama-pivnita, laboratorul, uzina electrica, statia de avertizare a manei la vii, atelier de dogarie, bucataria, sufrageria de vara. intre 1942-1943 mai sunt construite laboratorul si locuinta directorului ("Istoria Husilor" 1995).

Dupa 1961, cand se termina colectivizarea agriculturii, liceul inregistreaza o dezvotare notabila. In 1966 este ridicat la rang de liceu, iar, in 1974, prin unirea cu fostul Liceu Mihail Kogalniceanu, devine "Liceul Agroindustrial".

Cu concursul IAS Husi si in special a directorului acestuia, renumitul Ioan Neamtu, baza materiala a liceului se dezvolta constant. In 1967 este inaugurata sera de flori si legume. Se realizeaza: ferma scolii (in suprafata de 65 ha), microcomplex viticol, microcomplex zootehnic, parcul de masini si tractoare, 25 de cabinete si laboratoare tehnologice, in 1980 fondurile puse la dispozitia liceului de catre IAS Husi ajungand la 1.500.000 lei.

Din pacate, dupa 1990, datorita situatiei dezastroase din agricultura romaneasca, a aberantei legi 18/1991, si situatia acestui liceu se degradeaza. Intr-o zona cu un potential agricol enorm precum cea a Husului, acest liceu ar trebui sa fie unul de top. Insa, din pacate, astazi multi absolventi nu profeseaza in meseria in care s-au pregatit (mecanici agricoli, zootehnisti, horticultori, etc)!



-Un liceu teoretic, astazi Colegiul National Cuza-Voda Husi

A fost infiintat initial ca si gimnaziu, in anul 1889. In 1913 este inaugurata cladirea veche si sala de sport.

Din 1918 devine liceu.

In 1933 este inaugurata si fosta casa a directorului, astazi biblioteca liceului.

In 1959 la cladirea veche se adauga alte doua corpuri.

Intre anii 1969-1970 este construita cladirea noua, in 1970 se introduce incalzirea centrala cu calorifere, in 1972 se construiesc vestiarele langa sala de sport.

Cladirea veche este grav afectata de cutremurele din 1977 si 1986, fiind ulterior consolidata.

Pentru o scurta perioada de timp, in anii 80, au existat cateva clase cu profil industrial, care pregateau muncitori calificati (strungari, frezori, etc), practica acestora facandu-se la SUC/Petalul.

In 1990 directorul liceului era Gheorghe Hoha, dupa 1990 fiind un timp senator si astazi consilier local.




-Clubul Elevilor- pe atunci Clubul Pionerilor

Functioneaza intr-o cladire veche, frumoasa, situata langa sediul primariei.

Desi inainte de 1989 existau multe ingerinte politice si ideologice in activitatea acestei institutii, totusi s-au realizat atunci si cateva lucruri bune, existând cercuri tehnico-aplicative, artistice, de desen, de muzica, sportive, etc, unde elevii isi puteau dezvolta sau insusi diverse aptitudini.

8. Institutii de cultura

Si inainte de 1940 Husul a fost un important centru cultural al tarii (este adevarat- nu de talia Bârladului) , in Husi nsau in jurul sau nascandu-se mari personalitati din istoria poporului roman, precum: A.I.Cuza (desi locul nasterii acestuia este discutat cu Bârladul) , Dimitrie Cantemir, Alexandru Giugaru, Nicolae Malaxa, Mihai Ralea, Mina Dobzeu, Stefan Dimitrescu, , fara ca lista sa fie epuizata.

Din pacate insa, potentialul cultural al orasului a fost foarte slab valorificat, neexistant nici macar o casa memoriala!

Principalele institutii de cultura din oras erau in 1989:


-Casa de cultura Alexandru Giugaru, care functioneaza (din 1968) intr-o cladire veche, construita in 1892, cladire cu valoarea istorica si arhitecturala.

Inainte de 1989 era relativ bine intretinuta, dar astazi se afla intr-o stare de degradare avansata.

Desi chiar si Gheorghe-Gheorghiu-Dej, când a fost intr-o vizita la Husi, a promis ca va aloca fonduri pentru constructia unui local nou si modern pentru casa de cultura, acest lucru nu s-a realizat.

In 1989 in incinta casei de cultura functionau diverse formatii si brigazi artistice, coruri, trupe de dansuri populare si moderne, etc.

Se remarca activitatea ansamblului muzical Trandafir de la Moldova, sau a ansamblului muzical Stejarelul din comuna Padureni, condus de primarul de acolo Temistocle Diaconu (care a fost cu acest ansamblul in turnee artistice in Europa si inainte de 1989).




-Biblioteca municipala Mihai Ralea

Initial a functionat intr-una din cea mai frumoasa cladire din oras, care era situata langa actuala cladire a postei.

In 1986 cladirea in care functiona biblioteca este afectata de cutremur.

In 1988, motivandu-se ca nu se gasesc chipurile fonduri pentru consolidarea cladirii, autoritatile locale de atunci (prima secretara Maria Roman) comit o adevarata crima impotriva culturii husene, demoland cladirea! Pe locul ei a inceput constructia unui bloc, si aceasta abandonata dupa revolutie. Astazi, pe locul unde era vechea biblioteca, exista terasa La Posta!

Actualul sediu al bibliotecii municipale a fost inaugurat la 15 ianuarie 1991, fiind situat la parterul unui bloc de pe strada A.I.Cuza.




-Fostul teatru de vara, care era situat in incinta parcului Cuza-Voda. Cu ocazia lucrarilor de modernizare a parcului din ultimii ani, acesta a fost din pacate desfiintat.




-Fostul cimematograf

Primul cinematograf din Husi a fost instalat inainte de 1940, in cladirea care astazi gazduieste Casa Armatei, si s-a numit Rodina.

In anul 1983 se da in folosinta cinematograful Dacia care are doua sali (A-300 locuri, B-180 locuri) si avea conditii excelente pentru aceea vreme: hol spatios pentru expozitii, scena cu patru culise, sali capitonate in lemn, ecrane absorbante si fotolii tapitate). Din pacate, in anii 90 este inchis, ulterior in aceea locatie functionand diverse activitati fara nici o legatura cu viata culturala (sali de jocuri mecanice, discoteca).

Astazi fostul cinematograf se afla intr-o stare de degradare accentuata, locatia fiind practic abandonata, desi a fost trecuta din administrarea RADEF in cea a primariei Husi.




9. Institutii de cultura spirituala.

Husul a fost numit intr-un timp orasul scolilor si al bisericilor. Regimul ateist comunist instalat in 1945 nu a reusit sa invranga credinta religioasa a majoritatii locuitorilor din oras.

In 1989 in Husi existau:

- 9 biserici ortodoxe (Sfintii Petru si Pavel, Sfantul Nicolae, Sfintii Voievozi, Inaltarea Domnului, Sfantul Ion, Sfantul Dumitru, Sfantul Gheorghe, Sfantul Toma, cea din Dobrina).

Dupa 1990 se vor adauga inca doua biserici ortodoxe (Sfantul Ilie, Sfintii Ioachim si Ana- ultima construita in 1990 cu sprijinul financiar a lui Ioan Neamtu, fostul director al IAS) si o manastire ortodoxa (Schimbarea la Fata, inaugurata in 1996).


-Doua biserici catolice (Sfantul Anton si Sfanta Maica Maria).


-O sinagoga


-Doua cimitire ortodoxe


-Un cimitir catolic (in cartierul Corni)


-Un cimitir evreiesc (abandonat)


La sfarsitul anilor 80, preotul Mina Dobzeu i trimite 7 scrisori destinate personal lui Nicolae Ceausescu, in care critica ateismul si degradarea moralei ortodoxe a poporului roman. Nu stiu daca Ceausescu a citit acele scrisori, dar preotul Dobzeu a fost anchetat pentru acest gest.

In septembrie 1996 este reinfiintata Episcopia Husilor, reparandu-se astfel o mare nedreptate facuta in 1949.