Zilele trecute am fost si eu prima data pe aceasta sectie si cu ocazia asta am facut si citeva poze pe parcurs. Fotografiile sint facute in zile diferite dar o sa le aranjez in ordinea parcurgerii traseului de la Tulcea la Medgidia.
Gara Tulcea-Oras. Extremitatile acoperisului au alura unor lotci:
Linia ce merge spre zona industriala si port:
Soseste si ea in statia Tulcea-Marfuri:
Un Sulzer pregatit de actiune:
Cintar aparent in stare de functionare!
Urcam dealul Derindere, spre Cataloi:
O privire in urma spre Tulcea printre dealuri cu vii:
Incepe coborirea spre Cataloi. Linia e varza, cred ca nu e cupon de linie mai lung de 20m. Asa e pina la Babadag, pe urma parca se mai imbunatateste:
Cataloi:
Peisaj dobrogean, in apropiere de aeroportul Tulcea:
Dealul Deniz-tepe in departare, satul Mihail Kogalniceanu in plan apropiat:
Statia Mihail Kogalniceanu. Cladirea e acum, se pare, proprietate privata...
Pod peste riul Telita (unul dintre putinele riuri din tara noastra ce nu se afla in bazinul hidrografic al Dunarii):
Vedere inapoi spre Mihail Kogalniceanu:
Iar Deniz-tepe si o sosea tipic dobrogeana, flancata de nuci:
Cariera de la Zebil:
Statia Zebil. De aici pornea o linie spre cariera. Anul trecut am vazut aici niste coloane hidraulice. Ar fi trebuit sa fie si un castel de apa dar poate a disparut si el.
Lacul Zebil:
Un canton parasit, la trecerea de nivel cu DJ229:
Restrictie severa la trecerea peste lacul Toprachiol:
Podul in cauza:
Lacul Babadag:
Cetatea Enisala, in plan indepartat, pe virf de deal:
Babadag:
Se pare ca se pregatesc lucrari de amploare in zona:
Aici era statia Codru
Cu ce i-o fi deranjat?
Se observa si semnalul de manevra aflat pe linia ce ducea la unitatea militara (care, a propos, e cit se poate de activa):
Linia spre unitate:
Iesim din padure, creste si mai mult viteza (pe portiunea intre Babadag si Codru cred ca s-a lucrat recent):
Intram in zona eolienelor:
Statia Ceamurlia:
Linga masina se observa un felinar. Piciorul e de-o virsta cu cladirea, corpul de iluminat - cu abat-jour de sticla - din anii '60.
Baia. Aici un impiegat amabil m-a invitat in vagon: "intra ba inauntru!" iar niste tigani din jurul lui se distrau si imi aratau degetele.
Se observa castelul de apa cu o forma neobisnuita si coloana hidraulica:
Mihai Viteazu. Magaziile de cereale:
Gara:
O locuinta de serviciu, inca in stare buna:
Plecam spre Cogealac:
Pod de piatra:
Defuncta halta Istria e undeva inainte de trecerea peste DN22. Nu am reusit sa pozez nimic, se vedeau numai resturile unei linii abatute.
Eoliene:
Cogealac:
Vedere spre Tulcea:
Asteptam acceleratul de la Bucuresti.
Iata-l in sfirsit:
Plecam. Parasim GAGS-ul care ne-a tinut companie:
Incepe urcusul spre Tirgusor:
Pod peste care tocmai trecusem:
Cogealacul vazut de sus:
Debleu:
Valuri...
Trecem si prin raposata halta Casian. Nu am facut poze pentru ca nu stiam ca a existat
Un fost traseu al caii ferate, prin acel debleu si peste podul de piatra:
Acolo se gasesc pesterile Gura Dobrogei si La Adam:
Tirgusor. Vedere spre Tulcea:
Accesul la liniile 3 si 4 e blocat.
Vedere spre Medgidia:
Cladirea garii:
Magazia:
O locuinta:
Castelul de apa:
Ceea ce se intimpla aici e revoltator si incalificabil. Calitatea si rafinamentul materialelor, executiei si proiectului acestui simplu turn de apa nu se compara cu nici o alta constructie din acel sat. Ar trebui ingrijit si pastrat ca un monument, dar nu, e sursa de caramizi. Sau, ocazional, mai e folosit pentru sedinte foto la nunti. Stiu, e in proprietatea CFR, nu a primariei, dar...
Rezervorul:
Ce a mai ramas din coloana hidraulica:
Oaspeti:
In drum spre Medgidia:
Plecam si noi:
Pe acest pod trecea odinioara soseaua. Acum progresul tehnic ne-a dat trecerea la nivel:
Lacul Tasaul, rafinariile si marea:
Aproape de Nicolae Balcescu, linia ce duce la aeroport si baza militara de la M. Kogalniceanu:
Trecem pe un pod peste DN2A (nu am fotografiat dar culeele sint facute pentru cale dubla).
Nicolae Balcescu:
Impiegata de miscare e foarte frumoasa
Derin
Alt loc care ma umple de amar.
Cred ca vremurile noastre se pot numi "post-civilizatie", cazul Derin fiind simptomatic. La inceput a fost cimpul. Pe urma, intr-un moment de expansiune extraordinara, omul a reusit sa aduca acolo confortul civilizatiei: calea ferata, cu gara eleganta, cu incaperi inalte, luminoase, cu oameni, viata.
Deodata, totul s-a sfirsit. Cimpul a recucerit tot, am decazut la barbarie.
Derin 2007*:
Derin 2010*:
Derin 2011:
*Fotografiile sint facute de dan_tm si karpaty, puse in primele pagini ale acestui subiect.
Satul Cuza Voda si fabrica de ciment de la Medgidia:
Medgidia, apusul civilizatiei...