Cate ceva despre situatia economica si sociala din Husi in comunism

Cladirea veche a Colegiului National Cuza-Voda Husi

Situata pe strada Mihail Kogalniceanu, in apropierea Episcopiei.

A fost construita in 1913 .

In 1959 I s-au adaugat inca doua sali de clasa, iar la inceputul anilor 70 incalzirea cu calorifere.

Cladirea este monument istoric. A fost afectata de cutremurele din 1977 si 1986 si consolidate si renovata in anii 90, in timpul directoratului profesorului Gheorghe Hoha.

In curtea ei se afla un stejar care are 100 de ani.

Cladirea veche (monument istoric) situate la intersectia strazilor Mihail Kogalniceanu, Stefan cel Mare si Corni, in care functioneaza birourile Episcopiei.

Cladirea a fost renovata.

Baza de receptie a cerealelor de pe strada Saca.

Apartinea fostului Comcereal Vaslui, astazi firmei "Racova Com Agro Pan" a fostului arbitru de fotbal si astazi om de afaceri Adrian Porumboiu.

Un articol din "Adevarul", despre cladirea Muzeului Municipal Husi- "Casa Adam Mitache"

În anul 2006, monumentul istoric a fost reclasificat din grupa B, de importanţă locală, în grupa A, de importanţă naţională şi universală, fapt ce a permis demararea unui demers de finanţare a proiectului tehnic şi a lucrărilor de consolidare-restaurare, clădirea fiind inclusă în Planul Naţional de Restaurare.

Licitaţiile privind proiectarea, respectiv executarea lucrărilor de reabilitare a muzeului din Huşi au fost câştigate de SC Pro Galexim SRL Bucureşti, respectiv SC Consint SRL Bârlad, iar lucrările urmau a fi finalizate până în anul 2009. Au trecut şapte ani de la termenul limită de finalizare a lucrărilor de reabilitare, însă muzeul din Huşi continuă să fie înconjurat de bălării.

Patrimoniul muzeului mutat în cutii, la parterul unui bloc

Cele aproape 7.000 de piese de muzeu, deţinute de muzeul huşean au fost mutate la parterul unui bloc din Huşi, în cutii, într-un fost spaţiu comercial, cu geamuri crăpate, fără sistem de ventilaţie care să asigure un microclimat optim conservării patrimoniului istoric. Din nouă angajaţi ai muzeului, aflat în subordinea Primăriei Huşi, au mai rămas doi: un fost muzeograf, care acum are rol de gestionar, şi un restaurator. Amândoi însearcă să salveze de la moarte mărturiile care ţin încă vie istoria acestor locuri.

”În majoritatea muzeelor, cel puţin o treime o reprezintă cioburile, în cazul nostru nu sunt 3-4% cioburi, restul sunt obiecte de- a întregul. Colecţia de arheologie este una foarte valoroasă, are piese din paleolitic, neolitic, epoca bronzului, epoca fierului, geto-dacică, chiar şi prefeudală. Avem un patrimoniu deosebit. Şi colecţiile de etnografie sunt foarte bogate. Se remarcă colecţiile de viticultură, de ţesături. Avem una dintre cele mai valoroase colecţii de covoare din zona Moldovei, nu numai ca număr, ci ca valoarea artistică, culturală. Sunt lucrate toate numai cu materiale tradiţionale, culori vegetale, au tot ce înseamnă valoare tradiţională. Condiţiile în care sunt depozitate acum le pune în pericol pentru că în primul rând spaţiul nu este adecvat din punct de vedere al microclimatului, sunt geamuri crăpate, care nu pot fi schimbate de noi, au anumite grilaje. Asta era treaba primăriei. Se ştie că spaţiul este impropriu, nu este sistem de încălzire, de ventilaţie. Iarna este ger, vara caniculă, diferenţe de temperatură enorme care dăunează patrimoniului. Noi mai restaurăm, mai coonservăm, atât cât putem”, mărturiseşte muzeograful Paul Salomeea, cel care se ocupă în prezent de gestiunea patrimoniului fostului muzeu.

Mii de tone de beton, ziduri de un metru

Muzeograful Paul Salomeea afirmă, plin de mâhnire, că această clădire s-a consolidat precum o cazemată. În opinia sa, proiectul care a stat la baza reabilitării acestei clădiri a fost unul ”făcut pe genunchi”, fără o cercetare şi un studiu intens la faţa locului. Iar dovadă în acest sens sunt nenumăratele modificări de proiect care s-au impus în timpul executării lucrărilor, culminând, în urmă cu doi ani, cu decizia unei comisii din cadrul Ministerului Culturii de a sista lucrările pentru că proiectul iniţial nu mai putea continua.

”S-au făcut săpături şi interior şi exterior până la patru metri jumătate adâncime, s-a consolidat cu bare şi plase de fier beton de 15, foarte, foarte gros. Pământ evacuat până la doi metri ca să se ducă şi ciuperca, dar săpat până la patru metri jumătate. Aceste ziduri erau aproape la jumătate grosime. În interior, toţi pereţii întregii clădiri tot la fel au fost consolidaţi, cu plase din fier beton de 15, cu nituri speciale de 30/30, să fie plasa prinsă şi apoi cu beton. Asta în condiţiile în care aşa ceva nu era necesar. A spus-o şi constructorul şi cei trei diriginţi de şantier care s-au perindat. S-a lucrat aşa pentru proiectul a fost făcut pe ghenunchi, firma este din Bucureşti, aparţine unei doamne, fost director în Ministerul Culturii. O singură dată am văzut-o în perioada întocmirii proiectului. A venit a făcut nişte desene, s-a uitat în dreapta şi în stânga după care ne-am trezit cu proiectul făcut. Un proiect foarte subţirel. Nu au ştiut nici măcar de adâncimea fundaţiei”, afirmă muzeograful Paul Salomeea.


În urma suprabetonării, spaţiile din interiorul muzeului s-au îngustat enorm, zidurile ajungând până la un metru lăţime. În zona birourilor, pe holuri se pot observa cel mai bine efectele betonării fără noimă.

”S-au cheltuit sute de mii de lei în betoane, fără să fie nevoie. Aşa a făcut proiectantul, constructorul trebuia să execute.Sunt cel puţin 5- 6 mii de tone de beton folosite aici. Când îi spuneam domnului Ivănescu de la Consint, aţi făcut aici o cazemtă în toată regula, el îmi spunea am făcut conform proiectului, să fie diplomat” povesteşte muzeograful

”Din burtă a fost făcut totul. S-au trezit cu un gol în timpul lucrărilor”

În timpul lucrărilor de reabilitare, doi muzeografi din cadrul muzeului huşean, obişnuiţi cu cercetările arheologice, au făcut săpături proprii pentru a vedea dacă adâncimea fundaţiei este cea reţinută în proiect.

”Am făcut două sondaje şi am mers până la 5,7 metri adâncime şi nu am dat de capătul fundaţiilor. Proiectantul nu a făcut niciun sondaj. Din burtă a fost făcut. Până la 4,5 m s-au făcut săpăturile, socotindu-se că până acolo merge fundaţia. Or fundaţia depăşea şi 5,7 metri cât am săpat noi la sondaje în parte de est şi în partea de nord-vest a clădirii. Constructorul când a venit a început lucrările, dar nu avea oameni. Bani erau, s-au dat şi de la Inspecţia Naţională în Construcţii şi de la Ministerul Culturii. S-au alocat sume consistente, însă nu s-a cheltuit mai mult de un sfert din bani, fondurile întorcându-se înapoi”, completează muzeograful huşean.

Paul Salomeea povesteşte că şi pentru combaterea ciupercii care afectase clădirea muzeului s-a pierdut mult timp şi fonduri consistente.

”Au venit şi biologi de la Bucureşti. Nu găseau metode. Deşi era foarte simplu, se curăţau pereţii în întregime, se scotea pământul până la o adâncime de doi metri. Prin foc sau cu raze ultraviolete, acestea erau metodele radicale. Nu le-au prevăzut absolut deloc, deşi biologii susţineau şi ei tratamentele acestea. Până la urmă s-a găsit o substanţă, s-a importat din Anglia, s-a tratat cu ea. Dar între timp noi curăţase pereţii cu flacăra de la butelie de aragaz, lemnăria fusese scoasă şi arsă. S-au prelevat probe în câteva rânduri şi s-a stabilit că ciuperca nu mai există. Dar acea substanţă s-a adus, s-au stropit pereţii cu ea. Ce efect o fi avut nu ştiu, ciuperca întredevăr nu a mai apărut, dar bani s-au cheltuit foarte mulţi”, susţine muzeograful Paul Salomeea.

Lucrările sistate din cauza gropii neprăvăzută în proiect

Lucrările de reabilitare au fost oprite în urmă cu doi ani, din cauza greşelilor de proiectare. În spatele clădirii veneau beciurile de la fostele clădiri ale moşierului Adam Mitache. Pe sub clădirea muzeului se terminau beciurile. Cum l-a efectuarea proiectului, spun foştii muzeografi, nu s-au efectuat sondaje, nu au prevăzut existenţa beciurilor. Astfel, constructorul în timpul desfăşurării lucrărilor, s-a trezit cu un gol în clădire, fără să îl aibă în proiect.

”Acum doi ani a venit comisia din partea Ministerului Culturii. L-a chemat pe proiectant, nu a venit. L-a chemat pe constructor, dirigintele de şantier, pe doamna Ursachi de la Direcţia de Cultură, care au venit. Toţi au venit au constatat şi au hotărât că proiectul nu mai poate continua, că proiectul trebuie oprit. Aici ne-am împotmolit. În anul respectiv au fost alocate fonduri însă proiectul nu s-a mai derulat

Începi şi eşti aproape de finalizare la o lucrare, mai bine nu începi alta şi o finalizezi pe cea aflată în lucru. Să fie ceva util”, este de părere Paul Salomeea.

Acum se aşteaptă întocmirea unui alt proiect, pentru care nu s-au dat bani. Lucrările de reabilitare, potrivit estimări stipulare în ultimul proces verbal întocmit la sistarea lucrărilor, sunt făcute în proporţie de peste 70%.

Grija primarului: ”Să nu strice maşinile bordurile!”

Deşi muzeul din Huşi este inclus de municipalitatea locală printre obiectivele turistice ale zonei, edilii oraşului nu s-a implicat în urgentarea lucrărilor de reabilitare. Nici măcar pentru tăierea buruienilor sau strângerea deşeurile aruncate în curtea muzeului situat în centrul oraşului.

Menţionăm că documentarea acestui material a avut loc în timp ce la Huşi, chiar în faţa clădirii fostului muzeu se desfăşurau manifestările dedicate zilelor oraşului. În timp ce oficialii oraşului se preocupau de tarabele şi artiştii de prim rang care urmau să ”facă atmosferă” în zonă, la doi paşi, clădirea muzeului abia se mai observa dintre bălării.

De altfel, primarul oraşului, Ioan Ciupilan, în timp ce se efectuau lucrările de reabilitare la muzeu s-a deplasat acolo pentru a-i apostrofa pe constructori că maşinile de mare tonaj îi strică bordurile. ”A venit domnul primar şi mi-a spus, domnul Salomeea ia uitaţi ce face constructorul, strică bordurile. I-am spus că sunt câteva borduri se pot schimba. Mi-a spus scurt ”le schimbaţi dumneavoastră cumva?” şi mi-a închis gura”, spune, cu năduf, muzeograful.

Paul Salomeea mai are doi ani până va ieşi la pensie. Nu mai are speranţe că va mai prinde muzeul în clădirea reabilitată şi mărturiseşte că îi va deplânge pe cei ce vor veni să lucreze la muzeu: „Eu, după atâţia ani de muncă, mă pot lăuda cu un salariu de 2.000 de lei net. Sunt norocos, am obţinut un grad de la Minister 1A, care acum nu mai există. Îl deplâng pe cel ce va vrea să vină ca muzeograf aici, se va lovi de n probleme, chiar dacă se va redeschide muzeul. Principala problemă sunt banii. De la primărie nu dau bani, vor autofinanţare. Să vedeţi cum se manifestau consilierii locali, nu produceţi bani, nu aveţi bani...”. În opinia sa, dacă nu ar fi existat greşelile de proiectare, astăzi muzeul din huşi ar fi fost redat circuitului public.

Reprezentanţii Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Naţional Vaslui recunosc, la rândul lor, că întârzierea lucrărilor ne împiedică să ne bucurăm de istoria acestor locuri.

”În decursul anilor 2013, 2014 şi 2015, instituţia noastră a iniţiat o serie de întâlniri cu factorii implicaţi (beneficiar, autorităţi locale, diriginte de şantier, constructor) în vederea finalizării lucrărilor. Amintim că în anul 2015 s-au alocat prin Planul Naţional de Restaurare suma de 100.000 Ron pentru lucrări de execuţie şi 1.500 Ron pentru asistenţa tehnică. Din păcate, întârzierea finalizării lucrărilor face ca locuitorii şi vizitatorii oraşului să nu se poată bucura de comorile trecutului din zona aceasta”, a precizat consilierul Mihai Smău, din cadrul DCPN Vaslui.

Din "Vremea Noua" de Vaslui:


DEZAMĂGITI… Vestea că s-au semnat documentele pentru realizarea soselei de centură a Bârladului, iar, în 2 ani si jumătate, acest oras va scăpa de traficul greu, a făcut repede ocolul judetului. Husenii, care si ei se confruntă cu aceeasi problemă, au privit cu dezamăgire faptul că ministrul Paul Stănescu, vicepremierul României, cel care a “pecetluit”, marti, 23 octombrie, contractul de proiectare si executie a soselei ocolitoare de la Bârlad, nu a dat o fugă si până la Husi să vadă că si aici traficul greu mai are putin si surpă câteva blocuri si mai multe case, de pe “Variantă” si de pe “Calea Basarabiei”, către vama Albita.



De ani buni, peste 20 spun husenii mai în vârstă, problema traficului greu care zguduie din temelii locuintele pe lângă care trec, zi si noapte, a tot fost adusă la cunostinta oficialitătilor. În afară de câteva promisiuni “certe”, venite de la nivel înalt, alte dovezi de considerare a necazului husenilor nu au răzbătut până în “orasul dintre vii”. “Ar fi venit si pe la noi domnul ministru Stănescu, să vadă măcar cum este să stai cu frică, de fiecare dată când trece un TIR pe lângă bloc, dar, probabil, l-au chemat treburile tării, cele mai importante decât soseaua ocolitoare a Husului către Albita”, i-au luat apărarea unii huseni, mai concilianti. Opozitia însă a punctat: “Sigur că domnul Stănescu a avut treburi mai importante în judet, decât să vină până la Husi, ca să observe personal, că DE 581 nu se opreste la Bârlad, ci ajunge până în vama Albita, adică – surpriză! – trece si prin municipiul Husi. Domnul Stănescu a mers la chermeza din comuna Stefan cel Mare, unde a făcut o importantă degustare de tuică. Când să aibă timp să vadă că cei 11 kilometri de sosea ocolitoare de la Bârlad care reprezintă mult pentru barladeni, dar foarte, foarte putin din infrastructura de care are nevoie judetul Vaslui, dacă pe domnia sa l-au coplesit iremediabil animalele învârtite-n protat, la Ziua Recoltei, de la Stefan cel Mare?! Dă-i cu tuică, dă-i cu grătar, când să mai aibă vreme domnul ministru Paul Stănescu, să vadă de probleme reale si dureroase ale vasluienilor?! S-a poticnit la Stefan cel Mare, făcând, la brat cu domnul Buzatu, între o duscă si o portie de sarmale, un fel de “studiu de fezabilitate” al locului. Si nu ne-ar mira, dacă peste vreo câteva luni, în loc de centură ocolitoare la Husi, ne pomenim cu centură ocolitoare la… Stefan cel Mare. Adevărul este că domnul Buzatu, ghidul domnului Stănescu la Vaslui, nu a avut niciun interes, de exemplu, să îl plimbe pe înaltul oaspete pe drumurile judetene, pe acelea de pământ, care, la prima ploaie, izolează satele vasluiene de restul lumii. Nu a stricat nicio vorbă domnul Buzatu despre drumul acela expres, care la început se concepea ca o autostradă, Albita – Crasna – Bârlad – Tisita – Focsani si care, dacă s-ar fi făcut, ar fi putut fi salvatoare pentru economia judetului, la fel ca soselele ocolitoare ale tuturor celor trei mari orase din judet. Dar domnul Buzatu nu are grija infrastructurii judetului, cât are grija tuicii de la Căntălăresti. Si, apropo, doamna Viorica Dăncilă de ce nu a venit, totusi, la Vaslui? Că s-a scuzat că este la consultări, la Cotroceni, cu presedintele Ioahnnis, chiar în ziua în care presedintele era… la Bruxelles”, a reactionat presedintele PNL Vaslui, Nelu Tătaru.

Adirmvl a scris:

Ionuț, eu nu observ că voi, cei din conducere, vă faceți treaba. Băiatul bate câmpii cu grație pe aici de multă vreme și nici măcar un avertisment nu a primit. Și vă mirați că forumul e în plin picaj. Cam ca cefereu'.

Eu observ ca tu cauti cearta aici pe forum si nu stii de unde s-o incepi. Nu te opreste nimeni sa deschizi un topic sau mai multe in care sa readuci in prim plan Ramnicu Valcea si imprejurimile, desigur urmarind in primul rand aspectele feroviare. Poate in acest fel mai scade audienta la topicele deschise de ldh80. Ce zici ?

Mentionez si cateva date despre decaderea industriala a Husului dupa 1990.


In 1990, cele mai cunoscute si apreciate produse realizate la Husi erau: vinurile, coniacurile "Ovidiu" si "Dinat", incaltamintea produsa la fabrica "Husana" (care a intrat si in dotarea armatei irakiene inainte de 1990), confectiile si tricotajele realizate la "Moldotext", conservele din legume, piese de mobilier produse de fosta "Sectie lemn" (astazi SC Cantemir SA), care erau si sunt exportate in Olanda, utilajul petrolier produs de SUC (astazi SC Petal SA), care era exportat in China.


Decaderea unitatilor industriale si agricole din Husi incepe dupa 1990:


1. Fosta "Sectie de utilaj complex SUC" devine o societatea comerciala privata, sub de denumirea de SC Petal SA.

In 1990 aceasta aveea cca 2000 de salariati, exportand utilaj petrolier in China.

Insa, indepartarea de la conducerea societatii a maistrului Teodor Loghin ( care a fost "sapat" de propriul sau cumnat. Acesta facea diverse "afaceri" in defavoarea societatii, si I dadea lui Loghin diverse documente la semnat si aprobat, iar Loghin, avand incredere, le semna "ca primarul". Apoi, cand ilegalitatile au iesit la iveala, Loghin a fost arestat si a facut puscarie, desi practic nu aveea nici o vina), a dus la pierderea contractelor cu chinezii si implicit la decaderea societatii.

Cand au venit chinezii sa reinoasca contractele prima data au intrebat de "domnul Loghin". Noua conducere le-a spus ca nu mai este Loghin seful unitatii, propunandu-le sa trateze cu ei. Insa chinezii nici nu au vrut sa auda, spunand ca "discutam numai domnul Loghin". Ca atare, acestia au plecat, iar contractile au fost pierdute.

Astazi SC Petal SA Husi se chinuie sa supravietuiasca, mai avand doar 245 salariati.

Produce : agregate de cimentare, echipamente la gura sondei, robinete si duze, piese de schimb, utilaj industrial divers (pt industria metalurgica, alimentara, etc).



2. Fosta "Sectie lemn", astazi SC Cantemir SA Husi

Este una dintre putinele unitati industriale din Husi care nu au decazut dupa 1990, dimpotriva, s-a dezvoltat. Astazi are 153 salariati, producand si exportand piese de mic mobilier (mese de sufragerie, măsuţe, hol, comode tv, biblioteci, dulapuri, bufete cu 3 sau 4 uşi, sertare, vitrine, dormitoare). Foloseste ca materie prima doar lemn din stejar masiv.

A fost privatizata in 1993. In 2006 director era Dumitru Idriceanu.

Din 1982 a inceput exportul de mobilier in Olanda.



3. "Husana SA", producator de incaltaminte.

Dupa 1990 inregistreaza un declin puternic, fiind apoi cumparata de un "investitor" Italian (reprezentantul grupului "Carmens"), care lucreaza in sistem lohn.

Mai exista (cladirea fabricii a fost renovata in ultimii ani), dar salariile de acolo sunt foarte mici.

Practic italianul aduce toate materiile prime (piei, clei, talpi, etc) din strainatate, iar la Husi incaltamintea este numai ansamblata.



4. Fosta fabrica de tricotaje si confectii "Moldotext".

A falimentat dupa 1990.

In ultimul timp am vazut ca o parte din cladirea fostei fabric a inceput sa fie renovata.



5. Fosta filatura de bumbac

A falimentat in 1997. Era singura unitate industriala din Husi care utiliza materie prima din import.

In cladirea fostei filaturi au aparut unele depozite, mici sectii de incaltaminte iar o parte din cladire este scoasa la vanzare.



6. Fosta fabrica de conserve de legume.

A falimentat in 1997, ultimul sau director fiind Voicu Haralambie.

In halele unde altadata se produceau conserve, astazi functioneaza firma "Gartek" (produce incaltaminte), iar in cladirea in care exista fosta centrala termica a fabricii de conserve (care alimenta cu energie termica si un bloc de garsoniere) este astazi un depozit de Marfa a firmei "Cleopatra Srl".



7. Combinatul de vinificatie din cartierul Brosteni.

Dupa falimentul si disparitia SC Vidisamp SA Husi (urmasa fostului IAS), acesta este cumparat de o firma din Republica Moldova, care infiinteaza in Husi "SC Speed SRL- Casa de vinuri Husi". Insa astazi combinatul nu este utilizat la intreaga sa capacitate.

Mare parte din strugurii prelucrati aici sunt adusi din Republica Moldova.


Din pacate firma care a preluat cea mai mare parte a viilor din Husi care au apartinut fostei Vidisamp- este vorba de SC Vincon Vrancea- nu a cumparat si combinatul de vinificatie din Husi.



8. Din cele doua mori care existau in 1990- "Ceahlaul" (situata pe strada Saca, in apropierea garii) si "Vasuta" (situata in cartierul Corni) doar cea din urma mai functioneaza.


9. Din cele doua centre de panificatie care existau in 1990 in Husi- cel de pe strada Saca (in apropierea garii) si cel de pe strada Stefan cel Mare, doar cel din urma mai functioneaza. Apartinea firmei barladene SC Iris SA..



10. Fostul MAT (unde se produceau bauturi alcoolice) a disparut, la fel si fosta "sectie coniac" de la Recea (la iesirea din oras spre vama Albita) , unde se realizau coniacurile "Ovidiu" si 'Dinat".


11. Fostul ICIL a fost "privatizat" la scurt timp dupa 1990, fiind cumparat de fosta prim-secretara din perioada 1987- 1989 a orasului Husi- Maria Roman. Aceasta I-a convins pe unii cetateni din Husi sa faca imprumuturi in banci, sa-si puna apartamentele drept garantie, ca sa ia credite de la banci pt a cumpara ICIL-ul.

Insa, cu un "talent" managerial "foarte bun", a "reusit" ca in scurt timp sa aduca ICIL-ul la faliment.

Ca atare, oamenii nu au mai putut restitui imprumuturile la banci, iar acestea le-au scos apartamentele la vanzare, unii oameni ramand atunci pe drumuri.

Astazi, in cladirile unde altadata se produceau branza, cascaval, smantana, etc exista un depozit de materiale de constructii, iar fostele grajduri ale ICIL au fost transformate si amenajate de catre primarie ca locuinte sociale pt tigani.



12. Fostul abator, astazi doar o ruina.



Aceasta a fost soarta unitatilor industriale care existau in 1990 in Husi.


Pe de alta parte, dupa 1990, au aparut si cateva unitati industriale mai mici, dar de succes, in Husi.

Dintre acestea s-au remarcat:


-SC Tehnoutilaj

-SC Enache Morarit (panificatie, morarit, agricultura). Are 127 salariati.

-SC Prod Cyp Impex Srl", infiintata in 1994. Are 54 de salariati.
Are abator propriu, ocupandu-se cu prelucrarea carnii si comert- alimentatie publica (detine restaurantul Stefanel din zona industriala).
A fost infiintata de tatal (care inainte de 1990 a lucrat la cooperatia de consum la carmangerie) fostului viceprimar Ioan Valeriu Ciupilan.



In 2013 cele mai importante societati comerciale din Husi, profilate pe productie industriala, erau si sunt:


-“SC Husana SA”, profilata pe fabricarea de incaltaminte, cu 470 salariati. Are si capital strain.

-“SC Gartek Srl” , profilata pe productia de incaltaminte, cu 319 salariati. Are si capital strain. Infiintata in anul 2000.

-“SC Petal SA” (inainte de 1989- “Sectia de Utilaj Complex”), profilata pe producerea de echipament industrial si pentru industria alimentara. Are 245 salariati.

-“SC Cantemir SA” (inainte de 1989- “Sectia lemn”), profilata pe fabricarea pieselor de mobilier. Are 153 salariati . Are si capital strain.

-“SC Enache Morarit Srl”, profilata pe morarit si panificatie. Are 127 de salariati.

-“SC Speed SRL/ “Casa de vinuri” Husi, profilata pe productia de vinuri. A fost infiintata in 1994 (prin privatizarea Combinatului de vinificatie) si are 110 angajati.

-“SC Ciblim Prod Srl”, profilata pe fabricarea incaltamintei. Are 100 de salariati.

-“SC Aldelia Srl”. Idem, are 74 de salariati.

-“SC Veramiprod SRL”. Idem, are 65 de salariati.

-“SC Dorexrom Srl”. Idem, are 65 de salariati.

-“SC Dogma Impex Srl”. Idem, Are 59 de salariati.

-“SC Prod Cyp Impex Srl”, profilata pe prelucrarea carnii, avand abator propriu. Are 54 de salariati. A fost infiintata in 1994.

-“SC Tehnoutilaj SA”, profilata pe productia de utilaje industrial, pentru industria metalurgica. Are 51 de salariati.

-Si altele.




Pentru ca municipiul Husi sa se dezvolte economic si social, este necesara atragerea de investitori puternici, care sa creeze in Husi unitati industriale care sa prelucreze in mod superior si efficient produse locale- struguri, cereale, floarea-soarelui, piei de animale, lana, lapte, carne, legume, lemn.

Resursele naturale ale zonei sunt considerabile, insa nu sunt valorificate.

Evident ca la Husi nu va putea exista nicioadata o industrie metalurgica sau chimica puternica (in zona neexistand resurse pt astfel de industrii), insa Husul are un potential important pt industria alimentara si textila.

De exemplul, la Husi ar merge infiintata o fabrica de ulei, de prelucrarea laptelui, de prelucrarea lanei (in judetul Vaslui existand conditii prielnice pt cresterea ovinelor), etc.


Este un aspect- cel al atragerii de investitori - la care se pare ca actuala conducere a primariei Husi pare ca nu se gandeste.


Este adevarat ca din 2008- de cand este primar domnul Ioan Ciupilan (aflat la al treilea mandat) s-au facut unele investitii bune, care au schimbat fata orasului- asfaltarea majoritatii strazilor din oras, modernizarea parcurilor "Cuza' si "Rodina", parcul de la Recea (unde in treacat fie vorba un topogan din plastic a costat in acte vreo 15.000 euro!), reabilitarea cladirii casei de cultura, o piata agro-alimentara noua si moderna inaugurata in 2010, acuma proiectul cu reabilitarea cinematografului- insa fara creearea de locuri de munca bine platite (prin atragerea de investitori puternici) orasul nu se va putea dezvolta iar lumea- si in special tineretul- va tot pleca din Husi!

Sa nu se trezeasca la un moment dat cei din conducerea primariei ca nu vor mai aveea pe cine conduce, daca orasul se depopuleaza masiv.


In anul 1991 in Husi existau 13.261 de salariati (din care cca 10.000 lucrau in industrie), la o populatie de 32.673 locuitori in 1992.

Pentru comparatie, in 2014, conform datelor INS, mai existau in Husi doar 5.102 salariati, la o populatie de 26.266 locuitori in 2011.

Vechea cladire a primariei Husi. A fost construita in anii celui de-al doilea razboi mondial, insa a apucat sa fie folosita pentru scurt timp, dupa 23 august 1944 fiind distrusa de bombardamentele aviatiei germane.

Pe locul ei se va construi dupa 1950 fosta policlinica pentru adulti.

In anii 2010- 2011, ca urmare a terminarii construirii noului si modernului local al spitalului municipal Husi (constructie inceputa in 1993!), inclusiv noua policlinica, conducerea spitalului Husi cedeaza cladirea vechii policlinici catre primaria Husi.

Aceasta preia cladire si o reamenajeaza si muta acolo un "centru consultativ", birourile serviciului de asistenta sociala si apoi si sediul politiei locale.

Cladirea scolii generale nr. 3 "Anastasie Panu", din cartierul Stadion.

Pe acest loc a existat o cladire veche, construita in 1880, in care a functionat fosta "Scoala nr. 1 baieti".

In septembrie 1982 Scoala generala nr. 3 este reinfiintata, functionand in localul construit in 1880.

Acest local a fost grav avariat de cutremurul din 1986.

S-a pus atunci problema demolarii acestui local, si constructiei unei cladiri noi si moderne pentru aceasta scoala.

Insa, din cauza politicii de “economie” a anilor 80, realizarea acestui proiect a fost taraganata. Printr-un “artificiu”, autoritatile locale (atunci prim-secretara a orasului Husi era Maria Roman) reusesc sa le “pacaleasca” pe cele centrale, solicitand fonduri pentru “renovarea” cladirii vechi din 1880, dar in realitate construind o cladire complet noua.

Aceasta cladire noua si moderna a fost inaugurata in februarie 1990, fiind cea mai noua cladire de care dispune o scoala generala din Husi.

Proiectul tehnic a cladirii a fost executat de inginerul Constantin Maria.

Cladirea are: 14 Sali de clasa, laborator de fizica, de chimie, romana-istorie, geografie-biologie.

In 1994 scoala aveea 54 de clase, care scolarizau la nivelul anului 1995 un numar de 1.654 elevi.

Scoala are si biblioteca cu peste 11.000 volume si post de bibliotecar.

In perioada recenta, directori ai scolii au fost: Adriana Alecu, Ilie Stefanescu, Dumitru Turculet si Petrica Baltag.

Scoala a beneficiat si de serviciile unor invatatori si profesori buni si foarte buni, precum: invatatori- Aurel Bejan, Maria Mocanu, Eugenia Poganceanu, Angela Mihai, Vasile Capitanu, Virginia Nafornita, Valerica Filip, Valeria Pacuraru, Maria Grigoras, Maria Munteanu, Virginia Papadopol, M. Talasman, profesori- Rodica Ciobanu, Magdalena Toncu (limba romana), Luminita Petrisor, Elena Adam, Catalin Rosu (geografie), Vasile Balan, Maria Moraru (muzica), Ioan Romila (educatie fizica), Corneliu Teodorescu, Ciocoiu Eugen, Branici Victor, Ilie Stefanescu (istorie), Gheorghe Susnea (geografie), etc.

Pe unii dintre cei mentionati mai sus am avut norocul sa-i am si eu profesori (oameni de mare valoare profesionala si nu numai) in clasele 5-8: Petrica Baltag (care mi-a fost diriginte si atunci era si directorul scolii, profesor de matematica), Magdalena Toncu (limba romana), Ilie Stefanescu (istorie), Catalin Rosu (geografie), Ioan Romila (educatie fizica), Maria Moraru (muzica).

Dupa 1990 scoala beneficiaza si de localul din spatele unitatii de pompieri, construit in 1893 si renovat in ultimii ani.

Scoala este a doua ca importanta si numar de elevi din Husi, deservind cartierul de blocuri “Stadion” , cartierul de case “Brosteni”, precum si cartierul “Gara-Saca”.

Dupa desfiintarea scolilor din cartierul “Corni” si din cartierul “Dobrina”, aceasta scoala deserveste si cele doua cartiere.

Biserica ortodoxa din cartierul Dobrina

Superb, tabla Lindab pe biserica, chiar nu am vazut nicaieri asa ceva.

Din "Vremea Noua" de Vaslui:

DORITORI… Muzeul din Husi, aflat de câtiva ani buni, într-un… nesfârsit proces de reparatie, riscă să rămână, până la finele acestui an, fără niciun angajat. Conform reprezentantilor Primăriei Husi, la Muzeu au mai rămas active două posturi, unul de muzeograf, iar altul, de restaurator. Persoana care ocupa functia de restaurator s-a pensionat în luna august, iar muzeograful Paul Salomeea îsi va încheia si el activitatea, iesind la pensie, în luna decembrie. “Noi am scos la concurs postul de restaurator în luna septembrie, dar nu s-a prezentat nimeni. Nu avem cunostinte că ar exista persoane interesate de postul de restaurator, de aceea am decis să îl transformăm în post de muzeograf, pentru că aici pot veni persoane cu altfel de studii, Istorie inclusiv”, au spus reprezentatii Primăriei. Graba de a angaja pe cineva în functia de muzeograf este cu atât mai accentuată, cu cât, dacă nu se găseste nimeni să ocupe postul, va fi o problemă în momentul în care muzeograful Salomeea ar vrea să predea tot ceea ce mai există între zidurile subrezite ale bătrânului Muzeu.

Stadionul Municipal Husi

Centrala termica nr. 1 din cartierul Stadion. A fost prima centrala termica de cartier din cadrul fostului sistem centralizat de termoficare din Husi, fiind data in folosinta la sfarsitul anilor 60. A functionat initial pe baza de CLU (combustibil lichid usor), din 2004- 2005 fiind trecuta pe gaze naturale, ocazie cu care au fost facute unele mici modernizari (doua cazane noi si arzatoare noi). Insa debransarile masive, preturile mari practicate de fosta Goscomloc pt agentul termic livrat populatiei , calitatea slaba a serviciilor oferite (in ultimii ani dadeau caldura la blocuri vreo doua ore dimineata si doua ore seara), etc, au dus la desfiintarea sistemului centralizat de termoficare din Husi, centrala termica nr. 1 fiind ultima inchisa!