Revista presei

Totusi cei 500 mil.euro pe ce fel de achizitii vor sa-i cheltuiasca ? Cate rame electrice, cate automotoare, ce capacitate, destinate R, sau IR. Pentru ca 5 mil / buc in medie este o suma consistenta.

DAS 2011 a scris:

Totusi cei 500 mil.euro pe ce fel de achizitii vor sa-i cheltuiasca ? Cate rame electrice, cate automotoare, ce capacitate, destinate R, sau IR. Pentru ca 5 mil / buc in medie este o suma consistenta.

104 bucăți da nu mai stiu cum au fost împărțite 80 de rame electrice si 24 de automotoare

http://jurnalmm.ro/locomotiva-trenului-sighetu-marmatiei-leordina-luat-foc/

Razie pe M900 din 5764 de călători 564 de calatori fără bilet 10% cam multi părerea mea

Adrian78 a scris:

Razie pe M900 din 5764 de călători 564 de calatori fără bilet  10% cam multi părerea mea

Acum cativa ani era o rata de 30-50%. Cu siguranta este o imbunatatire acum.

Totalul ăla e făcut la grămadă au băgat in aceeași oală si IR 1591 trenul cu cei mai putini blatiști din cele controlate, oricum e bine ca au verificat trenurile folosite de blatiști : 11002, 9002, 9001, 1822 și 1592.

ttavi a scris:

Adrian78 a scris:

Razie pe M900 din 5764 de călători 564 de calatori fără bilet  10% cam multi părerea mea

Acum cativa ani era o rata de 30-50%. Cu siguranta este o imbunatatire acum.

La 1822 știu că sunt multi navetiști care se urcă îl el de la Roșiori cred că cei mai mulți blatisti erau sau mai sunt pe 1825

La deranjarea terasamantului din cauza alunecarilor de teren de langa Dumbravita Barsei s-a introdus restrictie de 15 km/h pe aprox. 25 m. Am trecut ieri si am vazut doi "supraveghetori" pe linie. La baza rambleului s-au pus pietre mari deoarece e o zona mlastinoasa iar terasamentul este suprainaltat.

http://adevarul.ro/news/bucuresti/cfr-cosmar-paste-1_5724744a5ab6550cb8784002/index.html

Bine că m-am trezit eu înainte de Paşte să mă duc acasă cu trenul. Pe bune acum, cât de începător să fii ca să nu ştii că a merge cu trenul în România de sărbători este echivalentul unui dezastru?

Mi-am dat seama recent că sunt oameni în ţara asta care nu au mai mers cu trenul de pe vremea lui Ceauşescu, aşa cum sunt oameni care merg frecvent, dar au impresia că aşa trebuie să fie lucrurile, că aşa trebuie să decurgă o călătorie cu trenul într-o lume normală. Pe primii îi felicit, iar celor din a doua categorie le transmit că a merge cu trenul în Ungaria, de exemplu, e o adevărată plăcere (nu mai vorbesc de trenurile alea supersonice din alte ţări), este o minunăţie şi este ceva incomparabil cu experienţa de care au parte călătorii din România. Înainte de a vă împărtăşi situaţia banală de care am avut parte, să trecem rapid prin explicaţiile pentru care merg cu trenul: nu am carnet de conducere, este vina mea, ultima mea vară liberă, cea dintre anii trei şi patru, am ars-o aiurea în loc să pun mâna să dau examen de conducere şi acum, când nu mai am timp, suport consecinţele. Să revenim acum la coşmarul meu. Mi-am luat bilet, asta e fost greşeala cu numărul unu. M-am dus mai devreme la gară, ca o tocilară, asta ca să fiu sigură că prind loc (?!), greşeala doi. Am pierdut vreo juma de oră prin mizeria din Gara de Nord, ba chiar am asistat şi la o mică dramă: lacrimile unei vânzătoare, după ce două doamne i-au furat două ciorchine de banane şi au dispărut în noapte. M-am dus apoi la Subway să-mi iau un sandviş şi am observat prea târziu că nenea care mă servea era răcit la limita vieţii cu moartea, congestionat, îi curgeau ochii, nasul, tuşea, dar tot împărţea ardeiul gras în toate sandvişurile care-i treceau prin mâini (o să trec rapid peste acest episod şi o să păstrez sub tăcere ce am făcut cu sandvişul după ce l-am plătit, dar de mâncat nu l-am mâncat, căci sunt ipohondră). Bun, ajung la tren. Era seara, ora 22, şi urma să ajung la destinaţie peste 5 ore, la 3 dimineaţa. Mă aştepta un drum încântător. De prisos să descriu aglomeraţia din vinerea patimilor. Să zicem doar că era ca şi cum ar fi fost un fel de sfârşit al lumii. I-am lăsat pe toţi să urce în tren, pentru că aveam bilet, nu? Apoi lucrurile au fost simple: locul meu, locul 101, nu exista în tren. Pur şi simplu nu exista scaunul 101. Mi-am zis la început că am luat-o razna, că dintr-un călător profesionist care sunt m-am transformat într-un diletant, un om cum sunt cei care se urcă aiurea undeva într-un tren şi apoi încep să întrebe unde sunt trecute numerele scaunelor şi în ce direcţie merge trenul, timp în care lovesc pe toată lumea cu bagajele. Dar aveam dreptate: numărul 101 pur şi simplu nu exista. Am stat cuminte şi am aşteptat să vină Naşul, eu şi o mulţime de oameni, toţi nervoşi, toţi cu bagaje de la cer la pământ, toţi plătitori de bilet şi toţi fără de loc. Când l-am văzut pe Sfântul Naş întrând în bou-vagon (după vreo 15 minute de la plecare, a aşteptat probabil să se liniştească spiritele), am ştiut cu toţii ce urma. Naşul avea o listă în mână: “Din cauza unor probleme, trebuie să repartizăm altfel locurile. 101 trece la 97, 104 trece la 83, 97 trece la 78”. Lista a continuat. Pentru a vă face o idee clară, imaginaţi-vă un vagon plin ochi cu oameni, care pe jos, care în picioare, toţi împingându-se unii în alţii, târând bagaje imense, înjurând, protestând, ameninţând. O femeie a început să plângă, voia să stea lângă soţ şi plătise pentru asta. Naşul i-a spus să facă reclamaţie dacă nu-i convine. Un nene care încerca să calmeze lucrurile ne-a spus un citat pe care îl ştia dintr-un manual de management: “Nu lăsa amintirile să te strângă de gât”. Ca o paranteză, Naşul şi-a activat scutul invizibil şi nu a fost atins de nicio sudalmă, probabil aşa reuşeşte el să supravieţuiască zi de zi, mai ales că îl mai aşteptau alte 8 vagoane în care trebuia să aplice acelaşi procedeu. În rest, seara a trecut repede, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Nimeni nu a venit să ne ceară scuze, iar la destinaţie am ajus aproape de 5 dimineata, cu doua ore intarziere, fără să vină măcar cineva să ne explice de ce mergem cu un kilometru la oră. O altă mică problemă a fost că la cele două wc-uri din vagon apa nu se trăgea, nu aveau lumină şi erau o adevărată bombă ecologică, iar de trecut în următoarele vagoane nu puteai, pentru că uşile erau blocate, blocate ca şi rinichii noştri, dar cine mai pune toate chestiile astea la socoteală? Ca idee, la destinaţie trenul s-a dovedit prea lung şi gara prea scurtă, aşa că noi, cei din vagonul 9, am coborât în câmp, în ploaie, şi am mers pe jos, prin iarbă, în şir indian, printre vagoane, la 5 dimineaţa, în timp ce gara se vedea undeva în depărtare, precum promisiunea vieţii de după moarte. Ne-au atacat şi doi câini adăpostiţi pe câmp, dar ne-am apărat cu umbrelele. Important e că am ajuns totuşi vii acasă.

Și-au cam dat cu stângul în dreptul cei de la CFR Calatori parcă invitând lumea să meargă la autocare si microbuze pentru asta ar trebui să răspundă cineva
În rest aceleași povesti de blogeri care merg o dată pe an cu trenul si nimeresc aceleași tren mizerabil de parcă toate trenurile ar fi asa

Merg odata pe an, da' cand merg CFR-ul nu e pregatit... Mai au de lucrat la imagine baietii. Eu, tu, altii de pe forum stim destule despre transportul feroviar, dar cand se urca una ca duduia asta in tren si vede chestiile astea nu prea tin explicatiile.

O sa mai fie un week-end aglomerat 17 20 iunie când pică Rusaliile când iar vor trebui suplimentate trenurile spre Moldova spre munte plus alte trenuri și la aceea dată vor circula și ceva sezoniere spre litoral.

Oare unde o fi fost televiziunile vineri dimineața când aveau subiect senzațional la peronul liniei unde a fost IR 1823.

Din decembrie am anunțat că de Paște pentru CFR Călători va fi un examen destul de greu, examen care l-a picat si care are toate șansele să-l pice din nou mâine. Dar experții lui pește care fac voluntariat sa apere o companie aflată in moarte clinică și-au dat cu părerea ca de 1 mai va fi urât, vor fi ploii etc...nu stiam că tehnologia a avansat atât de mult si ca orice pisoi poate afla cum e vremea in ziua x cu 4 luni jumate înainte mai exact vreo 135 de zile înainte până si cei de la NASA cred ca sunt invidioși pe calitatile unor români care au impresia ca se pricep la toate.

Dl director al CFR Călători a spus clar in decembrie ca dorește sa afle și partea bună și partea rea ca sa vadă ce poate schimba dar unii pseudo-pasionati basca mai se laudă cu facultate si master nu vor sa se spele cu apă rece pe față ca sa se trezească odată , preferă apa caldă sa le imbatraneasca pielea. Statul meu : Mergi pe drumul cel bun in continuare drum fără sfârșit... Adică poți sa faci voluntariat in continuare, nimeni nu te vede, nimeni nu te aude.

In Rromanica vom ajunge să fim extrem de sedentari, nu doar trenurile, implicit infrastructura feroviară, au probleme, și șoselele sunt așișderea! Azi am băgat vreo 500 de km cu mașina prin Teleorman, Argeș, Dâmbovița și sper ca de mâine să nu fac planul la ce schimb la bucșăraie! De ce să mai pleci de acasă? Cu trenul ajungi să îmbătrânești de la București la Satu Mare, cu mașina capeți peri albi datorită cheltuielilor de care vei avea parte după un traseu turistic sau în interes de serviciu! Asta e țara, hai mai bine să bem banii de surplus decât să-i cheltuim pe turism, după plimbare vom fi nevoiți să facem cheltuieli suplimentare datorită ori întârzierii trenurilor ori datorită gropilor din asfalt! Eu sunt unul care face, uneori de plăcere, 2000 de km/lună cu mașina. Mă gândesc că e mai pragmatic să-mi umplu burta cu mici și bere decât să-mi fac nervi cu infrastructura de transport a scumpei mele țări!

Nu zic ca n-o avea dreptate nenea din articol, dar cred ca dramatizeaza fara sa fie cazul. Cum avem noi soselele prin tara? Ok?! Bun, e masina mea si are confortul pe care mi l-am permis, dar carosabilul? Plangi... Nu toata lumea merge pe drum national... Era si o gluma pe undeva pe net cu un drum: Un extraterestru intreaba daca a ajuns pe Marte si i se raspunde ca e pe drumul Oradea - Beius...
Jurnalistii scriu doar ca sa se afle in treaba. Asa cum "desfiinteaza" la comanda pe unele persoane si pe altele la fel de "negre" nu le "desfiinteaza" ca alea trebuie lasate in pace.

Jurnalistul - inclusiv speciile mai noi, gen blogger - scrie în funcţie de cine îl plăteşte. Poate fi plătit politic (vezi Haznaua 3), poate fi plătit de o firmă ca să discrediteze concurenţa sau poate scrie în ideea de a şantaja pe cineva.