Caile ferate forestiere

Bravo Vlade , excelent reportajul ca de obicei !!!

Multumesc As fi vrut sa aduc poze mai interesante, dar deocamdata atit s-a putut face. Poate expeditia urmatoare va fi mai fructuasa (prin vara/toamna).

Undeva pe acest forum la topicul acesta cineva punea o intrebare la care nu a primit nici un raspuns.

<jionutz



Numarul mesajelor: 616
Varsta: 29
Localizare: Sat Calacea judetul Timis
Data de inscriere: 28/04/2010


MesajSubiect: zavoiu - poiana marului Mier 05 Mai 2010, 18:21 Raspunde cu citat
a existat cumva o linie ingusta ce pleca de la zavoiu spre poiana marului cred ca asa se numea stiti ceva despre asta?>


Am gasit o mica povestire hazlie despre CFF Poiana Marului - Zavoi :
<< Cu drezina de la Poiana Marului la Zavoi
….Inainte vreme, pe Bistra Marului urca de la Zavoi o linie ferata forestiera ce se ramifica de la Poiana Marului si pe Sucu.
Coboram cu drezina de la Poiana Marului pe linia ferata ingusta ce lega localitatea Zavoi, prin Maru, cu partile de sus ale Bistrei Marului. Opream la fiecare statie pentru a primi biletul de libera trecere pana la statia urmatoare. Drezina, a carei caroserie amintea o Pobeda scapata din linia intai a frontului, scartaia din toate incheieturile la fiecare joanta de imbinare a liniei ferate.
Era o zi calda de vara si in interiorul vehiculului aerul devenise greu de respirat datorita mirosului puternic de benzina. Drezina avea atasat in spate un mic vagonet cu doua banci perpendicular pe directia de mers.
Intre doua statii am oprit si impreuna cu tehnicianul silvic am urcat pe vagonet, desprinzandu-l de drezina. Cum insa vagonetul era oprit in coboras de drezina aflata in fata, eram mereu nevoiti sa franam pentru a nu ne ciocni. Intre statiile Bratonea si Maru am trecut inaintea drezinei. O batranica s-a rugat de noi s-o luam si pe ea pana la Zavoi, “ ca sunt batrana, maica, si nu ma prea tin picioarele”. Soferul drezinei ne-a asigurat ca drumul este liber pana la statia Maru, asa ca zburam pe linie la vale nestingheriti de nimic.
Deodata, depasind un cot al liniei, sprijinita in stanga de malul impadurit, iar in dreapta de cel al raului plin cu bolovani adusi de ape, ne-a aparut in fata, la vreo cincizeci de metri, o drezina camion ce urca in viteza. Am franat cu putere vagonetul. Soferul camionului era intors spre pasagerii din spate, cu care discuta linistit.
Aproape de coliziune, tehnicianul a sarit pe malul stang, iar eu, ochind un anin inaltat dintre bolovani, am aterizat in el. Creanga aleasa de mine nu s-a dovedit elastica, astfel ca m-am prabusit cu ea cu tot printre bolovani si urzici. Am inregistrat apoi doua bufnituri, una cu ecou si alta cu un scrasnet de fiare. Ma alesesem cu cateva contuzii si zgaraieturi.
Cand am reusit sa ma ridic pe rambleul caii ferate, cele doua drezine stateau fata in fata, strangand intre ele fiarele torsionate si scandurile rupte ale fostului nostru mijloc de transport. Peste ele trona ca o statuie babuta.
Ce se mai intamplase mi-au povestit ocupantii drezinei noastre. Cand aceasta a aparut de dupa cot, in fata se desfasura un spectacol tragicomic: vagonetul era pe o rina, iar batranica proiectata pe parbrizul drezinei de jos. Pana sa opreasca drezina noastra a izbit vagonetul in plin, si l-a facut armonica. Din izbitura, babuta a revenit pe coama lui, in timp ce drezina de jos a sarit de pe linie.
Au avut loc schimburi de “amabilitati” la adresa celor doi soferi, primul ca ne daduse drumul in fata fara sa ne spuna ca are o restrictie, al doilea pentru ca urca neatent la ce se intampla pe linie.
In acest timp, babuta, care trasese o spaima sora cu moartea, se invartea in jurul celor doua vehicule, cautand parca ceva.
- Ce cauti, matusico? am intrebat-o eu.
- Mi-am pierdut, maica, un cipic, si-l caut.
- Pai nu vezi ca amandoi iti sunt in picioare?
Dar ea tacu si-si urma cautatrea.
Dupa ce am aruncat resturile vagonetului de pe linie si eram gata sa pornim din nou cu drezina, m-am intors si am mai intrebat-o o data:
- Ti-ai gasit cipicul, matusico?
- Da, maica, l-am gasit.
Constatai insa cu stupoare ca de data aceasta avea numai un picior incaltat. Am rugat-o sa mearga cu noi, caci mai avea destul drum de facut. Dar raspunsul ei a fost ferm:
- Nu, maica, eu nu m-oi mai urca vreodata in dracii d-astea, ca ajung cu ele sa-I fiu gost dracului care le-a plasmuit !
Si a ramas sa-si continue drumul cu un picior incaltat si altul descult, vorbind de una singura.

De la Zavoi pana la Poiana Marului urca acum drumul judetean 68 C, asfaltat pana in dreptul barajului. Dupa 21 km se opreste la complexul turistic Scorilo. …….>>

- Paul Decei – Drumetind pe vaile apelor repezi – Editura Sport Turism 1989

Si harta zonei aparuta in aceaa carte:

CFF RASTOLITA- o alta linie forestiera ale carei urme le-am mai prins prin anii 1998 -1999, traversand soseaua de pe valea Muresului.
Uitandu-ma pe harta Muntilor Calimani am descoperit ca de la Rastolita pleaca o CFF spre nord si se imparte in trei ramuri.Cea mai lunga se apropie de mijlocul masivului.Cautand informatii in Monografia muntilor Calimani am descoperit ca pe aceasta CFF figurau 3 trasee montane numerotate de autori cu numerele 16, 18 si 20. Dar sa vedem ce ne spun autorii:
<<Traseul 16. Rastolita-refugiul Secu.
Trenutul forestier nu circula pe tronsonul Rastolita - gura Bradului, cu toate ca linia ferata se pastreaza, ea fiind folosita numai sporadic pentru locomotivele si vagoanele care merg la revizie.
Linia ingusta a trenutului se desprinde din apropierea statiei CFR (Rastolita) inaintand initial catre est paralel cu soseaua asfaltata de pe Valea Muresului pe care o traverseaza indreptandu-se spre nord, pe Valea Rastolitei.Peste putin timp observam in dreapta noastra drumul forestier auto care are aceeasi directie ca si calea ferata. Mergem printre case insirate de-a lungul vaii si in apropiere de tabara pentru elevi, cele doua drumuri se alatura folosind acelasi terasament.....
Continuam urcusul catre nord, pe rambleul folosit in comun atat de drumul forestier cat si de calea ferata ingusta, prin paduri presarate cu poienite.Trecem pe langa cateva baraci ce ne pot servi de adapost si poposim la refugiul Secu (4 km) la confluenta Secului (nord-vest) cu Tihu (nord-est).....Calea ferata se bifurca pe cele doua vai amintite, dar pe Tihu se continua numai pana la gura Paraului Mijlociu (mai putin de 1 km), de unde se indreapta catre nord de-a lungul acestuia.Pe Valea Tihului se desfasoara drumul forestier auto iar pe Secu (stanga) urca trenutul forestier.
Varianta Y:Valea Paraului MIjlociu....
La capatul liniei ferate forestiere la gura Paraului Negru (Apa Neagra) se gaseste o cabana de vanatoare.
Traseul 18. Rastolita-refugiul Secu-refugiu gura Scurtului - refugiu Scurtu - Poiana Lunga.
De la refugiul Secu...traseul nostru se indreapta spre nord-vest urmand calea ferata forestiera de pe Valea Secului si dupa cca. 3 km trecem pe langa o cabana forestiera.
Dupa ce am parcurs o distanta de cca. 5 km de la refugiul Secului ajungem la confluenta Secului cu Scurtu ( refugiul gura Scurtului alcatuit din cateva baraci forestiere), unde calea ferata se ramifica din nou; pe stanga pe Valea Secului; catre dreapta pe paraul Scurtu.
Urcam pe parau - pe langa calea ferata, prin padure, pe o distanta de 2 km - pana la baraca forestiera a refugiului Scurtu (1100 m).
Traseul 20. Rastolita - refugiul Secu - refugiu gura Secului - refugiu Tiganca.
Distanta de 21 km (Rastolita - refugiul Tiganca) poate fi parcursa cu camioanele pana la gura Bradului sau eventual pana la gura Secului si in continuare cu trenutul forestier....
Drumul auto al Rastolitei se cotinua numai pe Valea Tihului, unde nu mai exista cale ferata forestiera, care functioneaza insa pe Secu si pe valea Paraului Mijlociu. Traseul nostru urmareste calea ferata din partea stanga care se indreapta spre nord-vest pe Valea Secului.
Dupa circa 3 km trecem pe langa un canton forestier si dupa inca 2 km (5 km de la refugiu Secu) intalnim cabanele refugiului de la gura Scurtului unde o ramificatie a caii ferate duce pe valea acestuia ( catre dreapta - spre nord) in Poiana Lunga.
Traseul nostru urmareste calea ferata pe valea Secului (stanga nord-vest) si dupa ce a parcurs o distanta mai mica de 3 km ajungem la confluenta cu paraul Secu Porcului ( valea Bradul Porcului) venit din partea vestica (stanga) ....Continuam sa urcam de-a lungul caii ferate a Secului pana la cabana forestiera de la capatul drumului de fier, refugiul Tiganca, situat destul de aproape de creasta in poiana cu acelasi nume.
De la confluenta Secului cu Scurtu, calea ferata forestiera (cu circulatie sporadica) se continua pana la refugiul amintit (pe o distanta de 7 km) unde putem gasi adapost pentru o noapte.?

In continuare, de la refugiul Tiganca, peste creasta se poate ajunge la Colibita (localitate in care se ajunge de la Prundu Bargaului) >>

Monografia -Muntii Calimani de Traian Naum si Emil Butnaru -colectia Monografii Montane- editura Sport Turism - Bucuresti 1989.

Acum cu modernizarea soselei, a disparut orice urma a acestei cai ferate, pe care multi au facut excursii frumoase in muntii Calimani.

Iata si harta turistica a zonei ce are marcata aceasta CFF.

CFF din Clisura Dunarii
Reiau o postare facuta de mine mai de mult pe un alt forum, un subiect despre CFF din Clisura Dunarii. In lucrarea – Drumetind prin Muntii Banatului de L . Botosaneanu si Stefan Negrea; Editura Sport Turism -1976 am gasit referiri la cateva CFF ce au existat in aceasta frumoasa zona:
<< … De-a lungul celui mai mare afluent al Dunarii in defileu: Valea Berzeasca ( Valea Mare) pana la obarsie. Comuna Berzeasca – halta CFF Rudaria (terminus): 47 km pe calea ferata forestiera.
…. Trenuletul forestier pleaca de la Berzeasca in zorii zilei si se intoarce incarcat seara. Se poate merge de-a lungul vaii cu acest trenulet ( dupa ce s-a cerut autorizatia Intreprinderii forestiere). In functie de timpul pe care-l putem acorda acestei excursii, putem cobori la una din haltele de pe parcurs: fie la Poiana Debelilug, fie la Chiacovat, la Voinicovat, la Lalca sau la Rudaria; inapoierea se face in seara aceleasi zile ….
Sa presupunem ca deplasandu-ne din Berzeasca ne-am instalat in zorii zilei pe platforma unui vagon al trenului forestier. Calea ferata ingusta se angajeaza pe Valea Mare. Viteza redusa ne permite sa observam pe indelete valea larga pe care casele patrund adanc in amonte, cale de 2 – 3 km. Culmile impadurite si culturile avanseaza odata cu noi pe lunca inca larga, pana in Poiana Hotarului (km 9). Prin padure apar cleanturi izolate de roca metamorfica. La km 10 patrundem in Poiana Zaglot, o poiana lunga cu halta CFF ….
Dupa un mare cot spre sud, care ne aduce cam 1 km in sens contrar celui in care am mers pana acum, valea se indreapta spre est si inconjura serpuind poala sudica a Dealului Comenita (347 m), pentru a strabate transversal prima fasie de depozite sedimentare din – Zona Svinita –Svinecea -. Dupa 1.5 km intram din nou in sisturile cistaline, albia raului se largeste simtitor iar la km 17 apare Poiana Variciclau ….
La km 20 este intalnirea cu Valea Dragosele un afluent al Vaii Mari. Aici CFF are o ramificatie de 3 km ….
La km 21 al caii ferate principale in Poiana Debelilug, trecem pe langa confluenta cu Lelova. La km 23,4 urmeaza confluenta cu Valea Voitan ( Boichan), cu ramificatie de linie CFF pe ea.La 1,5 km de acest punct incep calcarele carstificabile. Cu 2 km mai sus, Valea Mare prinde aspect de chei taiate in calcare mezozoice care se accentueaza vizibil pe masura ce trenuletul ne poarta spre Poiana Bertina (km 28,4) – o poiana ingusta cu salase micute si punti peste apa. La km 29,5 peretii cheilor se apropie pana la 20 m, stratificarea si cutarea stratelor fiind batatoare la ochi …
La km 32,8 pe Valea Mare, in cleantul din dreapta vaii zarim printre copaci, suspendata deasupra apei, gura scunda dar foarte alungita a Pesterii Voinicovat (numita si Pestera lui Boja). In amonte de pestera se afla Poiana Voinicovat (km 34,2) si cantonul CFF cu acelasi nume. Aici Valea Mare primeste pe dreapta importantul afluent Comorasnita ….
Dupa km 36 Valea Mare se largeste, aspectul de chei luand sfarsit odata cu iesirea din calcare ….
La km 38,9 din stanga noastra, o vina de apa se pravale zgomotos pe un pat de lespezi calcaroase, cu bolovanis cimentat in albie si cu pernite de muschi moale pe margini: ea vine de la 15 m mai sus de coasta stancoasa dar impadurita a Cioacei Bigarului. Apa e rece si buna de baut.
La km 39,1 Valea Mare face o noua curba spre est si primeste pe stanga noastra Ogasu Lalca ….
Aici la adapostul muncitorilor forestieri se poate gasi la nevoie un pat pentru o noapte. Poiana Ramnilor (km 41) este sediul cantonuli brigazii silvice –Clota – unde se poate de asemeni poposi la nevoie. Suntem in plina exploatare forestiera. Valea, larga in dreptul poienii e strajuita lateral de peretii cu tancuri de calcar; inaltimile insa se domolesc brusc, invesmantate de padurea de fag batran. Apa, doar cu putin mai lata de 1 m primeste dinspre sud, Ogasu Poienitei, pe valea caruia CFF-ul inainteaza 200 m ….
La km 43 gasim confluenta cu Ogasul Clota si cantonul CFF Clota Veche. De aici Valea Mare se numeste Valea Rudariei. Dupa inca 1 km se simte apropierea obarsiei: chiar la seceta, apa musteste de peste tot pe flancurile impadurite ale vaii.
Pana la km 47 valea se mentine intre inaltimi domoale impadurite cu fag. La acest km este statia CFF terminus – Rudaria ….>>
Cand am citit aceste randuri am ramas surprins de frumusetea traseului strabatut de aceasta CFF si ce s-ar fi putut face din punct de vedere turistic daca s-ar mai fi pastrat.

Si harta zonei preluata din aceeasi lucrare:

Tot in aceeasi lucrare am mai gasit descrierea mai sumara a inca 3 liniiCFF:
<< Pe Valea Sirinei
Cozla – Podu Sirinei – confluenta Sirinei cu Paraul Mosnic (km 35,5 pe CFF); cca 4 ore cu piciorul pe poteca ce insoteste CFF.
…urcusul de-a lungul Vaii Sirinei pe langa calea ferata ingusta ( cu autorizatie se poate urca si cu trenul forestier, dar valea e prea frumoasa si drumul prea usor) …
Formata la origine din unirea mai multor ogase, Sirina strabate zona de calcare mezozoice Svinita – Svinecea in directia generala est – vest, primeste pe dreapta Paraul Mosnic si se varsa in Dunare la Cozla …
De-a lungul vaii urca o cale ferata ingusta, instalata pentru exploatarea padurilor si transportul carbunelui de la Bigar …
Pe vaile Plavisevitei si a Tisovitei
Vechea vatra a Plavisevitei – Culmea Znamanului(prin Valea Plavisevitei) – satul Eibenthal – portul Tisovita (prin Valea Tisovitei): cca 6 -8 ore cu piciorul de-a lungul cailor ferate inguste Plavisevita si Tisovita …
In sus pe Valea Plavisevitei si in jos pe Valea Tisovitei s-ar putea merge eventual cu trenurile forestiere (cu autorizatie), dar recomandam mersul cu piciorul.
Urcam pe Valea Plavisevitei, pornind de la salasele ce supravetuiesc in vechea vatra a comunei cu acelasi nume …
La 5 – 6 km in amonte de confluenta cu Dunarea suntem la capatul liniei ferate forestiere, intr-un loc deschis intalnire a mai multor parae mici care formeaza Plavisevita …
Daca trecem peste culmea Znaman, intram in Poiana Znaman unde exista o modesta cabana de vanatoare si un izvor al Sirinei. Trecand inapoi peste culme spre sud – vest, dam de paraiase care formeaza Tisovita nu mai departe de 200 – 300 m de cel al Sirinei. Coborand pe Valea Tisovitei spre Dunare, ajungem la localitatea miniera Eibenthal, unde se exploateaza huila: aici o buna parte din populatie este alcatuita din pemi (cehi). De-a lungul caii ferate forestiere coboram acum catre Dunare. >>
Impresia lasata de descriere asupra mea a fost a unei calatorii printr-un tinut de basm sau de vis daca vreti, care a disparut odata cu terminarea lecturii. Dar in acel tinut acum aproape 60 de ani se putea ajunge mult mai usor si mai economic si mai ecologic decat acum cand este mai greu de patruns .

tozlovanuvlad a scris:

PS:Daca intereseaza pe cineva, o sa alcatuiesc o schema a statiei Comandau.

Iata ca dupa o noua plimbare in Comandau am facut si schema de care vorbeam. Nu am pretentia sa fie 100% corecta, e posibil ca in trecut sa mai fi existat linii care acum sint complet demontate. M-am uitat bine prin iarba si am figurat pe schema ca linie existenta chiar acele linii din care nu au mai ramas decit traverse ascunse in pamint.
Schema e disponibila pentru cei interesati in format *.kmz, pentru Google Earth (nu o pot atasa aici din motive tehnice).
Pun citeva capturi de ecran, prima imagine e de ansamblu, celelalte detaliaza zone incepind cu partea de nord si mergind spre sud:











Am sa mai urc niste poze explicative, facute in diverse puncte din schema. Data fiind multimea informatiilor despre aceasta cale ferata, cred ca ar fi util sa aiba un subiect separat (eventual mutate toate mesajele de aici acolo).

Incep tot cu partea de nord, mergind din aproape in aproape spre sud. Iata intrarea in Comandau, venind dinspre Siclau. In stinga sint niste cladiri ale Ocolului silvic, probabil platforma aceea folosea pentru incarcarea/descarcarea unor marfuri/unelte iar in dreapta, linga poarta maro, e linia principala ce trece Bisca mai incolo, pe pod:



Acum poza din acelasi loc, spre partea opusa, spre sat. Linia ce merge inainte se opreste la un gater, citeva sute de metri mai in fata:



Traversa drumul si intra aici:





Urmind linia principala, trecem Bisca si ajungem in cele din urma la primul macaz. Aici se desprinde in dreapta linia ce serveste ca triunghi de intoarcere:



S-a umblat de curind la macazul triunghiului:



Vedere inapoi, pe unde am venit:



Virful celalalt al triunghiului:



Si al treilea, unde linia se infunda:



Macazul de la acest capat:



In sens opus (nu cred ca linia a fost vreodata prelungita peste pod):



Lasam acum linia directa sa mearga nestingherita catre gara Comandau si ne uitam de-a lungul unei laturi a triunghiului. Pe aici erau aduse vagoanele cu busteni pentru a fi prelucrati la gater:





Bustenii erau descarcati cu ajutorul acestui elevator:





Era actionat de un motor electric:



Bustenii erau pusi pe o platforma fixa si de acolo incarcati manual pe mici vagoneti pentru a fi impinsi catre gater. Ieseau in partea cealalta a cladirii cu gaterul sub forma de scinduri. Platforma:



A cam putrezit:



Vedere in partea opusa gaterului. Linia era infundata:



Exista si un dispozitiv pentru intoarcerea vagonetilor:



Gaterul functioneaza si azi numai ca bustenii sint adusi cu camionul. Iata un vagonet gata de a livra incarcatura:

Comandau a fost una din primele localitati din tara dotate cu iluminat electric. Curentul era produs de un generator actionat cu abur. Cazanul folosea drept combustibil rumegusul, disponibil in mari cantitati. De la gater exista o banda transportoare care evacua rumegusul catre cazan. Iata cladirea genreatorului electric:



In interior este cazanul. Avea pistoane ce actionau un volant si de acolo - cu o curea de transmisie - generatorul electric. Pe aici se alimenta cu rumegus:





Diverse componente:







Camera de fum:



Aici era cureaua de transmisie:



Si generatorul electric:







Revenind la linii, dupa ce vagoanele erau descarcate de busteni, veneau pe linia aflata intre cele doua cladiri din imagine (centrala electrica in stinga si remiza in dreapta):



si mergeau mai departe catre gara Comandau:



Inca o poza, putin mai la sud:



Linia de care am vorbit e in stinga, restul duc catre atelierul mecanic sau spre remize. Masina aceea isi verifica ceva la motor folosindu-se de canalul de vizitare facut pentru locomotive:



Linia din dreapta e directa, ce vine de la Siclau, celelalte duc spre remize. Pe una din ele e amenajata rampa pe unde se aduce uneori cite o locomotiva pentru diverse ocazii speciale:



Cum spuneam, in partea cealalta a gaterului ies produsele finite:





Se ramificau trei linii care serveau la compunerea trenurilor cu cherestea:



Acum pe locul lor e amenajat un parc pentru copii:



Exista in paralel cu ele, in spatele garii, o linie care deservea un magazin alimentar:





Acum a fost prinsa in interiorul curtii fostei gari:



Cele trei linii de la gater si cea de la alimentara se uneau intr-una singura si aceasta pe urma intra in linia 1 de la gara:

"Triajul" garii are forma de paralelogram (daca am inteles eu corect din ultimele discutii de pe forum). Prima poza e facuta spre sud, linia mergea spre Gyula:



Alte linii:



In fata garii ramin numai doua linii:





Linga gara mai e o cladire ce servea ca adapost pentru unelte si mici drezine. Are citeva usi in fata carora se mai vad sine, perpendiculare pe planul usilor:



Fotografii de pe deal, cu remizele:





Pe liniile din zona garii mai supravietuieste un vagon, probabil pentru partida de manevra. Acum e folosit pentru nevoi mici sau mari...

Credeati ca fierul vechi din Comandau e in siguranta? Ei bine, nu. Dupa fix doua zile dupa ce am facut pozele de mai sus au aparut taietorii...Se pare ca patrimoniul Brafor trebuie valorificat si singura metoda de care sint in stare e vinzarea la fier vechi. Din ce am aflat de la muncitori, o persoana fizica din Zarnesti a cistigat dreptul de a valorifica fierul si iata-i la lucru! Prima victima, elevatorul de busteni:





Pe urma uscatorul de rumegus:





si strungul din atelier, facut la Viena (Ernst Dania & Co, Wien) si aflat in Comandau probabil de la inceput (~1890):















In afara de asta au luat si un sasiu de vagon care, tirit fiind, a rupt o sina si a pierdut pe drum o cutie de osie. Urmeaza probabil si cazanul cu abur si generatorul electric.
Comunitatea locala probabil nu pricepe ca pierde unul din lucrurile care ii diferentiaza de alte zeci de mii de sate. Nu toate catunele aveau curent electric in 1890... Ma gindeam ca vor protesta, ca nu vor permite sa fie jefuiti de un bun al comunitatii, dar...nimic. Era seara si dupa o zi grea pica bine o bere, doua, trei sau frecatul telefonului mobil...

Ca sa nu inchei pesimist, cred ca trebuie sa semnalam abuzuri si anomalii dar nu sa ne limitam la a smiorcai pe forumuri sau la Tv. E bine sa luam actiunea in propriile miini, nu sa asteptam de la altii. De aceea, de exemplu, observind ca intr-o zona balteste apa pe terasament, am pus eu insumi osu' la treaba sa decolmatez santul de drenaj:



Incep sa apara primele rezultate:



Dupa vreo doua ore de munca, facusem aproximativ 10m. Nu am mai continuat pentru ca a venit noaptea dar oricum terminasem ce imi propusesem:





Cam asa era inainte:

tozlovanuvlad a scris:

si strungul din atelier, facut la Viena (Ernst Dania & Co, Wien) si aflat in Comandau probabil de la inceput (~1890):
[...]
Urmeaza probabil si cazanul cu abur si generatorul electric.

pacat de strung, ma mir ca generatorul electric n-a fost primul pe lista din cauza cuprului sau a fost deja valorificat de mult timp

frumos reportajul, felicitari!