Caile ferate forestiere

Din pacate si Hunedoara a beneficiat de o cale ferata ingusta, demontata destul de recent.
http://mocanitahunedoara.wordpress.com/

Iata citeva fotografii recente (mai 2011) cu ceea ce a mai ramas din vechiul traseu al caii ferate inguste de la Comandau (CV), ramura Holom - Bisca Mica. Succesiunea pozelor este dinspre Comandau spre izvoarele riului Holom si dincolo de deal, spre Bisca Mica:

O "trecere de nivel" - vedere in aval, spre Comandau. Se vad resturile traverselor:



Vedere in amonte:



Traseul liniei se vede coborind spre Bisca Mica:





Aici linia traversa Bisca Mica. Fotografia e facuta de pe malul sting:





Din acest punct linia se bifurca: ramura dreapta mergea in aval, spre Gura Teghii, ramura stinga in amonte, spre Vf. Lacauti:



O imagine cu ramura dreapta in apropiere de punctul in care traseul liniei se suprapune pe actualul drum:



Aceeasi soarta a avut-o si linia spre Lacauti, a fost transformata in drum. Iata o imagine din fata cantonului silvic Benedek, in directia bifurcatiei. Se pot observa cele doua cladiri din poza anterioara:



De la cantonul Benedek in amonte spre Lacauti ajungem in acest punct. Cum a spus, traseul vechii cai ferate este folosit acum de acest drum, vizibil in plan indepartat:



Acest pot nu exista, a fost construit pentru accesul rutier:



refolosind ce se putea...:



Pentru claritate o sa atasez in curind si o harta.

CFF Covasna-Comandau 14-08-2011

Fiind o duminica foarte frumoasa, m-am gandit sa fac o excursie pana la Covasna.Imi pusesem in gand de vreo 2 ani sa vizitez acest loc ,insa timpul nu mia prea permis.
Pentru aceasta calatoria am folosit numai trenuri Regiotrans din Brasov pana in Covasna si retur.Gara Covasna se afla la 3-4 km de oras insa exista curse locale si taxiuri.Din centrul orasului exista un trenulet turistic auto care merge pana la planul inclinat.Eu personal am preferat sa o iau pe jos pana la Spitalul de cardiologie.Acolo se afla punctul de plecare pentru cursele trenul de agrement.Calatoria dureaza aproximativ o ora si costa 5 lei dus-intors.Stationarea la planul inclinat este de 10 minute.
Linia pare sa aibe viitor din spusele celui care taia biletele.Vagoanele aflate in paragina la capatul traseului au fost cumparate si vor fi modernizate la Brad.
Orasul Covasna





Punctul de plecare




De pe traseu...



Capatul traseului...







Planul inclinat...sau cea mai ramas din el

Partea dintre gara Covasna si Spitalul de cardiologie...La un moment este blocata de garduri.Din acest motiv nu am putut sa o parcurg pana la capat.

Interesante articole despre caile ferate forestiere din Banat:
http://istoriabanatului.wordpress.com/2011/08/20/mircea-rusnac-cai-ferate-forestiere-in-banat/
http://istoriabanatului.wordpress.com/2011/08/20/mircea-rusnac-fosta-cale-ferata-anina-portul-secul/

Am reconstituit cu ajutorul unei harti militare traseul caii ferate de la Anina la Secu:



Pe alocuri traseul se vede si pe Google Earth. Am si un fisier kmz insa nu il pot atasa. Daca e cineva interesat de el il pot trimite pe privat.

Trimitemi mie ca sunt interesat

Cu trenuleŃul forestier Reşita – Secu - Anina
Cei mai în vârstă îşi amintesc desigur de calea ferată îngustă care mergea de la Reşita la Secu şi de
aici la Anina. Pe lângă destinatia sa, cu precădere forestieră, această „mocănită” (pe aici nu i s-a spus însă
niciodată astfel) servea şi pentru excursii cu „grupuri organizate”. Plecarea trenurilor turistice se făcea din
dreptul podului de la Hala Nouă. Trenul urca apoi pe malul nordic al Bârzavei, mai pe stradă, mai prin
fabrică, trecând pe malul celălalt abia la ieşirea din oraş. La Ştrandul Turistic şi mai sus, linia ferată se
strecura între şosea şi dealul împădurit. Aproape de locul în care se înaltă azi barajul lacului Secu, se
traversa „podul Secul”. Era un loc de referintă, în care salariatiii UDR, duşi cu acest trenulet, organizau
mari chiolhanuri colective. Notez aici că pe vremea copilăriei mele, toti cei pe care i-am auzit pronuntau
„Secul” şi nu „Secu”, nume inventat, cred, de cartografi hipercorecti, dar pe care, din respect pentru
standarde, îl folosesc şi eu aici.
Trenul intra de aici pe valea Secu, urcând până la aşezarea cu acelaşi nume. Aparent, calea ferată se
oprea în acest punct, în partea de jos a unui imens tobogan. Dacă urcai însă coasta de deal, în partea de
sus a toboganului întâlneai o altă cale ferată, similară, care ajungea până la Anina. Întrucât transportul de
buşteni se făcea doar spre Reşita, nu şi invers, această solutie a fost considerată probabil multumitoare.
Linia ferată, după ce pleca din Secu, se intersecta cu şoseaua Reşita-Văliug mai sus de satul
Cuptoare, apoi intra în pădure, şerpuind pe văi pentru a atinge cât mai multe puncte de exploatare a
lemnului. La Comarnic trecea prin fata intrării în peşteră, apoi, peste doi kilometri, după un tunel destul
de lung, se angaja pe cheile Caraşului. După alti doi kilometri, în locul numit de localnicii craşoveni
Mediureka (între râuri), se află confluenta a două cursuri de apă, egal de lungi şi egal de abundente:
Caraşul şi Buhuiul. În timp ce – spre izvoare – Caraşul se afundă în păduri tot mai sălbatice, Buhuiul duce
spre oraşul Anina. Şi calea ferată se bifurca în consecinŃă, o ramură luând-o în sus pe valea Caraşului,
până mai sus de cantonul Jervani, alta, mai importantă, traversa Caraşul pe un pod înalt, angajându-se
apoi pe valea Buhuiului, unde, după vreo şase-şapte kilometri, parcurşi în fundul văii calcaroase, uneori
sub pereti imenşi ori lângă guri de peşteră, ajungea la lacul de baraj Mărghitaş, un punct de agrement
animat şi bine amenajat în vremea aceea. De aici, peste alti câŃiva kilometri, intra în Anina.
Dacă tin bine minte, am făcut două excursii mai importante pe această cale. Una a fost, la nouă ani,
de la Reşita până la peştera Comarnic, pe care am vizitat-o atunci partial. O altă excursie, mai lungă, o
făcusem cu părintii, un pic mai înainte, într-un grup de angajati UDR, până la lacul Mărghitaş. Trenul nu
avea vagoane de călători, transportul făcându-se pe platforme deschise, destinate buştenilor. Fumul scos
de locomotiva cu aburi intra între ingredientele expeditiei. Nicăieri, între Secu şi Anina, nu existau halte
sau gări (de altfel nici aşezări omeneşti), opririle, ca şi durata lor, fiind dictate de reguli ştiute doar de
mecanici şi şefii lor. Pentru mine însă această deplasare lină, pe sub cerul liber sau atingând coroanele
copacilor, aproape de peretii calcaroşi ori deasupra apelor spumegânde, a fost atunci aidoma miracolului
călătoriei cu un covor fermecat.
La începutul anilor cincizeci, linia ferată Reşita-Secu-Anina a fost demontată, spunându-se că era mai
rentabilă exploatarea pădurilor cu camioane. Peste ani, am mai regăsit, în câteva locuri, urmele
terasamentului fostei căi ferate, devenit acum o simplă potecă – de pildă între peştera Comarnic şi peştera
Popovăt, trecând prin tunel, iar de aici până la podul de la Mediureka. Spre amuzamentul meu, această
cale ferată am văzut-o mentionată totuşi într-un atlas rusesc, apărut cu vreo zece ani mai târziu, iar mai
recent şi într-un atlas german, atlase care omiteau în schimb multe linii ale CFR-ului. Nu cumva altii au
simtit intuitiv că această cale era totuşi importantă?

sursa:

http://www.banaterra.eu/romana/farcas-dan-d-hoinarind-prin-resita-pierduta

Am aflat de existenta a 3 linii forestiere in Arges:
1. Curtea de Arges - Cumpana a functionat pina prin anii 1960, cind constructia lacului Vidraru a dus la scufundarea terasamentului.
2. Curtea de Arges - Musatesti - Nucsoara. Nu stiu sigur cind a fost desfiintata. Cineva mi-a zis ca inca era functionala dupa revolutie, dar pe harti din 1970...1980 nu am gasit-o.
3. Stilpeni - Gamacesti. A fost desfiintata relativ recent. Avea numeroase ramificatii. Linia apare pe acest forum, la magistrala 900:
http://www.forumtrenuri.com/t1296-calea-ferata-ingusta-stalpeni-gamacesti

Pe o harta cam uzata pe care o am, apare doar linia Stilpeni - Gamacesti. Celelalte linii inguste de care am aflat le-am trecut cu culoare rosie.

https://2img.net/r/ihimizer/img856/4710/scan0001gl.jpg
Din ceea ce am auzit, erau trenuri mixte, cu un vagon de calatori, care mergeau atit de incet, incit calatorii puteau rupe mere sau prune din pomii de pe marginea liniei. Calea ferata Curtea de Arges - Nucsoara trecea doua dealuri urcind in serpentine.

:z6: :TTT:

Am gasit in cartea lui Mihai C. Vornicu - Amintiri de drumetie- Editura Sport Turism - Bucuresti 1982 urmatoarele:

< Am traversat calea ferata, pe care circula odinioara trenuletul de la Zarnesti pana la Barsa Grosetului. Parca-i vad si acum locomotiva
nu mai mare ca un samovar, tragand dupa ea niste miniaturi de vagoane, incat nu stiam bine daca e un lucru inventat pentru uzul oamenilor mari
sau o jucarie de copil. ..............
Trenuletul forestier, care mergea de la Zarnesti pana la Barsa Grosetului, trecea prin fata cabanei (Plaiul Foii din muntii Piatra Craiului), dar mecanicul
nu te lua chiar pe degeaba. Drum de caruta de la Plaiul Foii la Zarnesti nu era pe atunci. Cei treisprezece kilometri, care desparteau cele doua puncte
se asterneau peste o carare fara pic de umbra, asa incat in zilele cu arsita mergeai pe ea pana iti venea rau. .....>

http://istoriabanatului.wordpress.com/2011/11/20/mircea-rusnac-excursie-pe-traseul-fostei-cai-ferate-anina-portul-secul-2/

Din dorinta de a mai completa istoria CFF-urilor am mai gasit si urmatorul articol:

http://www.vestul.ro/stiri/4573/cai-ferate-forestiere-in-banat-%281%29.htm

Autorul articolului,este Mircea Rusnac.un istoric din Resita.Are un blog
http://istoriabanatului.wordpress.com/
unde se ocupa si de citeva subiecte cu continut feroviar.

http://www.banaterra.eu/romana/node/1234

http://www.adevarul.ro/cultura/directia_de_cultura_covasna-planul_inclinat-comandau-patrimoniu-ministerul_culturii_0_607739682.html