Troleibuze- Autobuze Electrice- Autobuze

O fotografie de pe forumul "Railfaneurope", cu interiorul original al unui troleibuz ZIU-9!

Se observa banchetele- destul de comode- din burete+ acel material sintetic (probabil polivinilin) care le acoperea.

Cu astfel de troleibuze am circula si eu in 1987, 1989 si in anii 90 la Chisinau si pot spune ca banchetele erau destul de confortabile (mult mai confortabile decat scaunele din lemn/placaj de la autobuzele si troleibuzele romanesti "DAC") si in plus- cel putin in Chisinau- in 1987 troleibuzele ZIU-9 aveau si sistem de anuntare vocala a statiilor.

In 1991 in Chisinau existau cca 400 troleibuze, toate de tipul ZIU-9. Asemenea troleibuze au circulat/circula si la Balti, Tighina, Tiraspol si probabil au circulat si la Cernauti.

400 de troleibuze în Chișinău?!

Pe site-ul oficial al "Regiei de Transport Electric Chisinau" scrie (citez): "La momentul destrămării Uniunii Sovietice, Regia Transport Electric a municipiului Chişinău dispunea de 400 de troleibuze de modelul ZiU-9".


Totusi nu stiu de ce inainte de 1991 nu existau in Chisinau troleibuze articulate, desi atunci erau foarte multi calatori! Primele troleibuze articulate apar in Chisinau aproximativ in anii 1993- 1994, de tipul ZIU-10.

Probabil cele mai noi si moderne troleibuze produse astazi in UE- "Solaris-Trollino-24" (dublu articulate).
Poze de pe forumul Transira:

Asemenea troleibuze dublu-articulate ar fi bune si in Bucuresti, pe traseele foarte aglomerate (dar cu conditia sa fie modernizata si extinsa si reteaua de troleibuze din Bucuresti si sa existe o banda speciala pentru vehiculele STB pe marile bulevarde, care au mai multe benzi pe sens).

Solaris-Trollino-18 (articulat)

Solaris-Trollino-12

Din pacate in Romania, dupa 2000, multe retele de troleibuze (din: Suceava- in aprilie 2006, din Iasi in martie 2006, din Constanta- in decembrie 2010, din Braila- in 1999, din Targoviste- in 2005, din Slatina- in decembrie 2005, din Satu Mare- in 2005, din Sibiu- in noiembrie 2009) au fost desfiintate!


Din pacate astazi multe primarii prefera achizitia de autobuze/minibuze/microbuze electrice, desi acestea prezinta mari dezavantaje fata de troleibuze: durata de viata a bateriilor pentru aceste vehicule electrice este de doar cativa ani, dupa care aceste baterii trebuiesc inlocuite cu altele noi, iar costul bateriilor poate ajunge si la jumatate din costul vehiculului in sine! In plus aceste vehicule electrice sunt mai greu de intretinut, au o autonomie limitata, etc!


Pe cand troleibuzele prezinta avantaje certe: au o autonomie practic nelimitata (troleibuzele moderne au baterii cu care se pot deplase pe distante scurte, acolo unde reteaua nu ar putea fi montata din motive tehnice), sunt mult mai usor de intretinut si mult mai fiabile decat orice autobuz/minibuz electric, un troleibuz nou poate fi utilizat mult mai multi ani decat orice autobuz/minibuz electric, au costuri de exploatare mai mici, etc.

In Republica Moldova retele de troleibuze exista in:

-Chisinau, din 12 octombrie 1949

-Tiraspol, din 1 noiembrie 1967

-Balti, din 12 iunie 1972

-Tighina, din 1996.

*La 19 iunie 1993 este data in folosinta linia de troleibuze dintre Tiraspol si Tighina.


De asemenea in Republica Moldova a existat probabil singurul "troleibuz rural" de pe Glob, care a circulat in satul Solonceni (din raionul Rezina), in perioada 1 mai 1992- 3 ianuarie 1994, lungimea liniei fiind de 2,9 km (conform Wikipedia).

Redau mai jos articolul "Istoria unicului troleibuz rural din Europa", articol publicat in "Radio Romania- Antena Satelor":




În ciuda tehnologiei avansate care a cuprins deopotrivă satul şi orasul, puţini ne putem imagina într-un viitor apropiat o linie de troleibuz care să circule pe uliţele satului.


Deşi pare aproape incredibil, în satul Solonceni din Republica Moldova, troleibuzul era în anii '90 mijlocul de transport care asigura deplasarea sătenilor din partea de sud a localității, prin centru, spre zona industrială a satului.

Satul Solonceni este situat în nord-estul Republicii Moldova, la 12 km nord de centrul raional Rezina, pe malul vestic al râului Nistru. Localitatea se putea lăuda la începutul anilor '90 cu o populaţie de aproximativ 3.000 de locuitori şi cu un mijloc de transport nemaiîntâlnit în mediul rural şi anume troleibuzul.

Localitatea era pe atunci una prosperă, căci aici activa gospodăria țărănească colectivă (Sovhoz) „Solonceni” specializată în creșterea vitelor și prelucrarea culturilor cerealiere.

Din 1988 (URSS) până în 1993 (RM), conducător al întreprinderii a fost Zaeț Nicolae. În cadrul gospodăriei agricole (sovhoz) au fost implementate mai multe tehnologii de vârf pentru acea perioadă. Ca urmare, gospodăria agricolă a depășit de mai multe ori planurile impuse de administrația sovietică. Ca rezultat, bunăstarea gospodăriei și a locuitorilor a crescut. Lucrătorii primeau până la 500 de ruble pe lună, cei de la ferma de vite până la 600 de ruble, în timp ce salariul mediu pentru URSS în 1988 constituia 233 de ruble.

Ideea proiectării unei linii de troleibuz a fost o inițiativă personală a directorului întreprinderii de stat, principalul argument în favoarea acesteia fiind acela ca mijlocul de transport constituia resurse minime pentru întreținere: pentru autocar se alocau 93-94 de ruble pe zi, în timp ce pentru troleibuz era necesare 15 ruble.

Localnicii susţin că troleibuzul a circulat timp de trei ani, ăn perioada 1990 - 1993, iar traseul acestuia nu era mai mare de doi km, de la cimitirul dintr-un capăt al satului până în deal, la ferma situată la celălalt capăt al localităţii.

Şi astăzi sătenii sunt mândri că Solonceniul a avut odată troleibuz, lucru care le-a făcut aşezarea cunoscută la acea vreme în întreaga Europă. "Aşa era de frumoooos! Era delicat şi toţi se plimbau duminica prin sat. Nu plătea nimeni, că atunci benzina era ieftină" mai ţine minte mătuşa Eugenia Chirtoacă, în vârstă de 60 de ani.

Serafim Zaiat, zootehnician pe vremea troleibuzului, spune că acesta avea cam şase rute pe zi. "Dimineaţa pe la 4.00 aducea mulgătoarele la fermă şi înapoi lua paznicii de noapte. Şi copiii se duceau la şcoală cu troleibuzul. Încăpeau toţi. A circulat trei ani - din mai '90, până în septembrie '93, îşi aminteşte zootehnicianul. "Domnul director de sovhoz de atunci a făcut legătura cu Martaniuc, şeful pe troleibuze la Chişinău. Au făcut contract, au pus linie şi am arendat un troleibuz de la Parcul nr. 2 din capitală. Arenda pe un an costa atunci 50.000 de ruble. Plătea gospodăria. Pe urmă s-a scumpit energia electrică şi n-am mai putut ţine troleibuzul", povesteşte Zaiat.

Troleibuzul era deservit tehnic în Parcul de troleibuze din Chișinău, fiind remorcat de un tractor K-700 până în capitală. Drumul dura cam 6 ore într-o direcție. Timp de 20 de luni de exploatare, mijlocul de transport a fost deservit tehnic de 4 ori. În consecință, pentru întreaga perioadă de lucru în satul Solonceni, troleibuzul nu s-a defectat niciodată. Despre fiabilitatea troleibuzului de la Solonceni vorbeşte cu mare satisfacţie Ecaterina Creciun, soţia celui ce a condus troleibuzul: "Era fix ca cele de azi din Chişinău, de culoare gălbuie. Bun troleibuzul. Cât a lucrat un an de zile, soţul meu n-a stat niciodată la reparaţie cu el. Fiecare se suia cum şi când vroia. Dacă nu plătea nimeni... Tare mulţumită era lumea".

În 1993, circulația troleibuzului a fost sistată pentru totdeauna. Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, directorul gospodăriei agricole Solonceni a fost demis din postul său în septembrie / octombrie 1993 iar proiectul troleibuzului în sat a fost sistat, sub pretextul costului ridicat al energiei electrice la acel moment. La 9 iulie 1994 rețeaua electrică a fost dezasamblată, iar troleibuzul pus la păstrare pe teritoriul garajului gospodăriei.

Fotografie de pe wikimapia- fosta bucla de intoarcere a fostului troleibuz rural din satul Solonceni.

Solarisul de 24m nu e omologat în UE. Nici nu ar avea cum, pentru că lungimea maximă admisă a unui vehicul rutier (cu tot cu capul tractor dacă e cazul) e de 19m. Tot ce e peste necesită derogare, care se poate da doar individual pentru fiecare stat în parte, însă numai cu acordul Comisiei Europene. La ora actuală există câteva autobuze Hess şi Van Hool dublu-articulate în Germania şi Luxembourg, dar toate sunt cu derogare. Ceva similar vor şi cei de la Solaris.

Pai sa solicite si guvernul Romaniei sau Primaria Generala a Bucurestiului (cine trebuia sa faca aceasta solicitare, conform legii) o astfel de derogare- in Bucuresti un astfel de troleibuz dublu-articulat "Solaris" ar fi util pe unele linii foarte aglomerate!

Mai calm cu singurul troleibuz rural de pe glob. Nu e peste Prut buricul pamintului.

Si in Georgia (Gruzia) au existat linii spre sate.

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_trolleybus_systems#_Georgia