Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate

Anul 1991 a fost la fel de nenorocit ca si predecesorul sau, "90. Prin grija "fermecatorului" de angajate APACA ( Nu vrem bani, nu vrem valuta, vrem ca Roman sa ne....) gigantul de la Dunare devine din intreprindere de stat, societate comerciala. Un fel de SRLeu mai "marisor". Apar primele firme "capusa" si pentru ca "vaca" este dolofana se inmultesc intr-un ritm ametitor, ajungand la apogeu prin anul 2000. Peste o mie de parazite insecte pe trupul costeliv si macinat de boli al bietei patrupede. In combinat se munceste din greu, in ritmul obisnuit. Inflatia isi face simtita prezenta. Salariul primit pe 27 ale lunii are deja valoare injumatatita in data de 12 ( cand se platea lichidarea ) a lunii urmatoare...Apar bancnote ciudate cu valori nefiresti de mari... O mie de lei ??? Zece mii de lei ??? Director general al combinatului este numit Dumitru Nicolae. Cel mai iubit fiu al poporului, pe plan local. Pastoreste CSG-ul pana in pragul falimentului ( anul 2000 ), apoi pentru ca se dovedise "extrem de competent", pastoreste si Galatiul in calitate de primar, trei mandate pana in 2012, reusind sa-l transforme din al treilea sau al patrulea oras ca marime si importanta din tara, intr-o comuna mai marisoara, uitata de timp si de guvernanti, plina de constructii urate si alandala amplasate, caini vagabonzi, aurolaci si cocalari de fitze proaste.... Urate amintiri. Evocarea lor ma intristeaza si azi.
In 1991, dau ca asinul, cu copita, unei sanse unice oferita de viata. Dupa faza cu mineriadele, o multime de tineri se hotarasc sa-l lase pe tata Ilici cu moscovitii lui in plata domnului si sa-si caute fericirea in alta parte. Destepti tineri. Ma batea si pe mine gandul asta, nemarturisit muierii...problema era, insa, nitel mai complicata. Fiul meu, era deja elev in clasa intaia. Nu ma puteam arunca orbeste, in necunoscut, si nici de rezerve materiale nu dispuneam. Dar, intr-o seara, ruda mea de sange ( soru-mea, ce lucra in Portul Mineralier ) imi face o vizita:
- Salut frate-miu ! Putem vorbi ceva ? Ai un pic de timp liber ?
- Am, cum sa nu. ( pe atunci nu scriam pe forumuri ) Daca-as avea si bani, la cat timp disponibil am, bine ar fi...
- Bai, uite de ce am venit. Dupa rahatul ala de mineriada ( nici ea nu era fan Ilici ) din port de la noi au plecat deja doi tipi si inca vreo trei astepata sa plece...
Stai mai usor. O intrerup eu. Cine pleaca ? Unde pleaca ? Ce treaba am eu ?
- Pai daca nu asculti...Ma lasai sa termin si aflai. Se imbufneaza ea.
- Bine, bine...Hai sa recapitulam
- Tine-ti gura. Deci. Un tip, care este presedintele republicii Sud Africane si l-a botezat mamica lui Frederik, de Klerk, dupa bunica, si-a propus o chestie. Vrea sa intareasca comunitatea alba din Johanesburg si alte orase mari ale Africii de Sud...
- Aaaaa, fac eu ca prostul...
Ce aaaa bai, ce aaaa. Tu ai idee ce ofera omul asta ? Uite aici.
Si-mi tranteste in fata, niste hartii scoase din poseta. Ma uit ele ca vitelul la poarta noua, cu telecomanda si camera video. Sunt scrise in engleza, limba pe care o inteleg in proportie de ( hai sa fiu indulgent ) 5%.
- Pai zi-i atunci, nu ma lasa cu ochi-n soare.
- Aha, incepe deja sa sune interesant, nu-i asa ? Uite, scrie negru pe alb, pe pagina a doua.
Asta era un formular tiparit (printat ) ce cuprindea vreo patru pagini, cu spatii goale pentru completare si mult text, indescifrabil mie...
- Statul Sud African ofera loc de munca asigurat, in conditii excelente, sot/sotie. Invatamant gratuit in limba materna pemtru copii. Dreptul cultului religios natal. Si cireasa de pe tort. Posibilitatea achizitionarii la un pret subventionat, printr-un credit pe 25 de ani a unei locuinte decente...
- Ba, al dreacu..Zic eu, ca sa nu ma las mai prejos ( ce masa' sunt fratele mai mare ) Asta-i vrajeala mai fetita. E pentru fraieri...Cine-ti da asa ceva. Si mai gandeste-te, ca numa' biletul pana acolo te costa o avere.
- Asa mai. Toti sunt fraieri, numai tu esti destept...Behaie la alta masa. Si vezi ca scrie acolo, pe ultima pagina. Daca se semneaza acordul, transportul este gratuit, la tot familionul...
- Bai desteapta familiei...ca ma si enervezi. Daca-i asa, de ce nu pleci si tu inteligento !!!
- De ce nu plec ??? Nu plec ca nu vrea boul de barbatu-miu ( adultul patruped era mai mare decat ea cu vreo doispe ani ) si nici "copchii" n-am, de aia nu plec. Si astia nu vor decat familisti. Sot sotie, unul/doi copii....da ce ma enervez eu cu tine. Iti las asta ( formularul ) aici. Faci bors cu el. Da' eu atat iti spun. Deja doi fosti colegi au ajuns acolo si sigur nu e tzaca"
Nevasta-mea, care asistase impartiala la conversatie imi face discret cu ochiul semn, s-o las in pace si schimba subiectul discutiei. A doua zi, studiez formularul pe indelete, cu dictionarul limbii engleze alaturi. Inregistrez progrese importante, in sensul ca pricep mai bine de 50% despre "ce este vorba in propozitie"...Culmea norocului. Spre seara ne viziteaza o nepoata a consoartei, profesoara, ce vorbea fluent limba batranului Will si-mi traduce mot-a-mot tot continutul...Era exact ceea ce-mi spusese sora-mea.
Cateva zile dupa, am completat citet formularul, l-am pus in plic l-am expediat ( recomandat ) la adresa indicata si multumit ca mi-am incheiat misiunea, aproape am si uitat de el, instantaneu....
"125-363" merge brici. Ii montam, in premiera, radio-casetofon auto, boxe si chiar reusesc o mini-orga de lumini cuplata la el, ce-mi fac pauzele de manevra din noapte, o adevarata placere...Noapte...
Candva, demult, in tinerete, cand in cate o sambata ma duceam la vreo petrecere nocturna ( cum era in voga pe atunci ), mama, dupa ce-mi calca pantalonii si camasa asortata imi zicea ingrijorata;
- Puiutu" mamei, sa nu stai mama toata noaptea acolo. Daca te simti obosit, vina acasa si te culca mama. O noapte nedormita face cat un an de viata pierdut ....
Biata mama... Am calculat odata, din curiozitate ( cu aproximatie ), cam cate nopti am "nedormit" pe locomotive in 20 de ani de cariera. Mi-au iesit vreo mie cinci sute si m-am speriat. Asta inseamna ca sunt mort de mult, iar acum doar spiritul meu bantuie dimensiunile timpului, fara sa realizeze ca nu-i decat o parere...
Ce insemna o tura de noapte pe locomotiva ( si aici o sa ma refer doar tura de noapte a serviciului 12/24, prestat in vastul complex de manevra al CSG-ului ).
1 ) Prezentarea la serviciu- Implica prezenta personalului la "sala de testare" amplasata inaintea portilor de acces in combinat intre orele 17.30 - 18.00. Asta presupunea ca la ora 17.15 ( cel tarziu, dar recomandat 17.00 ) sa te afli deja in statia de tramvai, amplasata ( in cazul meu ) la zece minute distanta . Rezumand: Te pregatesti de la ora 16.30 pentru a fi sigur ca ajungi la sala de testare pana in 18.00
N-ai reusit sa ajungi...ai doua variante ( deschid paranteza )
a) Certificat medical, pentru cel putin trei zile, vizat si parafat si de catre dispensarul combinatului.
b) Sunat personal "birou T1" acasa ( n-ai numarul, ai belit-o ). Facut albie porci. Implorat, rugat, promis...Rezolvat cu greu, dator vandut. ( am inchis paranteza )
2) Schimbat personal locomotiva 18.15 - 18.30 Implica comunicarea intre cei doi mecanici a unor eventuale probleme aparute in exploatarea locomotivei, eventuale pericole ivite in parcurs ( obstacole, obiecte in gabaritul liniei, etc )
3) Revizia locomotivei. Implica verificarea nivelelor de ulei la: motor diesel, transmisie hidraulica, reductor-inversor, turbosuflanta, compresor aer , purjarea instalatei de frana, a rezervorului principal, inclusiv ajustarea cursei cilindrilor de frana. Valabil pentru cei ce se vroiau a fi mecanici. Pentru ceilalti ( tractoristi cum ii porecleau cei de la miscare ) o chestie inutila .18.30 -19.00 ( cel tarziu )
4) Inceperea activitatii de manevra. 19.00 Implica faptul ca seful de manevra sa se prezinte mecanicului si sa-i comunice "planul de manevra". Tradus: Unde mergem, ce facem, cate vagoane scoatem cate bagam la loc, de unde le luam, unde le lasam s.m.a.
Si aici, la punctul patru, merita dezvoltat. Incepeai sera cu un manevrant si cu un plan de manevra. Dupa o ora, doua ( in functie de complexitatea ) lui terminai. Daca IDM-ul nu-ti trasa prin statie alta sarcina te intorceai frumusel, in fata garii, la marca de siguranta. Daca era urgenta primeai planul de manevra prin statie si continuai in alta parte. Incet, incet se facea ora 22.30. Schimbul doi ( pentru cei de la ulte uzine ce lucrau in ture de cate opt ore ) pleca bucuros catre casa...Ii invidiai sincer si le urai in gand sa-i plesneasca roata de le autobuz. La ora 22.30, erai deja plecat de acasa de sase ore. Nu conta. Pentru schimbul trei ( proaspat venit si odihnit) programul abia incepea. Astfel incat, aveau si aveai o multime de sarcini de rezolvat. Pe la 00.00-00.30, seful de manevra cu care lucrasei avea km. buni parcuri pe jos si zeci de kg de cuple ridicate pe carlige. Disparea, si-n locul lui, aparea altul care se odihnise nitel in prealabil...Si o luai de la inceput...01.30- 02.00 obosea si asta. Disparea la gara. Incepea sa te roada foamea. Scoteai din geanta ce aveai la pachet, asezai pe masa, taiai painea, pregateai furculita ...si auzeai de afara:
- Domn' mecanic, porneste motorul...hai ca avem treaba. ( Era primul manevrant, de cu seara, cel ce fusese la odihna )
La inceputuri, cand eram mai tanar si nelinistit, faceam crize de nervi, ca o dama la menopauza si aruncam bucatele cu tot cu tacamuri pe geam afara...Mai tarziu ii spuneam astuia sa ma astepte zece minute, sa bag ceva in gura si gustaream grabit si fara chef cate ceva din pachetul de acasa, spre bucuria cainilor uzinali carora le cedam mariminos restul. Si o luai de la inceput. Se facea ora 03.00. Mai incheiai o activitate de manevra si ( inevitabil )manevrantul disparea la gara. Ochii iti cadeau in gura de oboseala. Incercai sa te "intinzi" nitel. Ce presupunea asta. Bucata dreptunghiulara de cofraj Tego ( 1500/ 500 mm ) intarita pe verso cu doua sipci de fag ( pentru a nu se incovoia si rupe ), numita masa, se aseza intre suportul controlerului si dulapul dynamstarterului. Rezulta o suprafata plana, jumatate tabla, jumatate lemn, pe care te puteai intinde si odihni, cat de cat. Capul ti-l rezemai direct pe teava controlerului, pe care, ca si fata de perna, asterneai prosopul. Asta era cea mai idilica solutie. O practicai cand aveai mecanic ajutor si mai tinea asta de sase...Daca nu, te multumeai sa pui capul pe cotiera de langa geam si sa atipesti pret de 15-30 minute, trezindu-te de fiecare data pe jumatate amortit. De multe ori nici nu apucai sa inchizi ochii, ca ori trecea cate un caine printre linii ( facand sa zornaie macadamul ) si sareai ca ars, ori aparea manevrantul si-ti batea in geam, ori Doamne Fereste, controlul si atunci era grav..Somn in timpul serviciului - sanctiune disciplinara si daca era abatere repetata, repercursiuni mai grave. Si nu te jucai cu "organul de control". Era odihnit ( dormise binisor, in prealabil, in biroul de la remiza,intre 23.00 si 03.00 ) si pus pe "constatari".....Cea mai blestemata parte a turei de noapte era intre 04.30 si 06.30...Aveai deja mai bine de 14 ore de cand erai plecat de acasa si totul functiona cu incetinitorul. Simteam nevoia sa aprind o tigara ( pe atunci fumam ) si o aruncam dupa numai cateva fumuri, scarbit...Apoi aprindeam alta, cu parere de rau pentru ca ma pripisem si nu o mai terminam nici pe asta.
De cele mai multe ori, dupa turele de noapte, odata ajuns acasa, nu-mi mai trebuia nici mancare, doar somn si atat. Si nu puteam pricepe, in ruptul capului, cum cea mai mare parte a colegilor mei, mai aveau putere de a rezista band inca doua trei ore, la carciuma de la celebra "intersectie"
5) Predarea serviciului. 06.15-06.30 Implica o revizie finala a locomotivei ( pentru a te asigura ca totul este in regula ) si raportarea eventualelor probleme, colegului ce te schimba.
Predarea-primirea serviciului, cea mai lesnicioasa operatiune din intreaga insiruire, a ajuns catre finalul carierei mele de mecanic, cea mai complicata. Asta din cauza "cotatiei" motorinei la "bursa de valori". Dar deja este alta poveste.
Epilog: La vreo doua saptamani dupa ce pusesem scrisoarea recomandata la posta, luat ca din oala, ma trezesc cu factorita la usa, sa-i semnez de primire pentru o epistola. Uitasem cu totul de faza cu sora-mea si chiar eram nitel ingrijorat despre semnificatia acesteia. Tipa imi inmaneaza plicul si dispare. Il privesc cu atentie si vad o stampila ciudata, aducand a sigla...Mai jos citesc surprins "Embassy of the South African Republic"....O deschid la urgenta si dau peste un alt document, asemanator cu cel pe care il trimisesem, dar cu mult mai multe rubrici de completat, plin de stampile si semnaturi...
Frate !!! Nu era vrajeala. Astia chiar imi raspunsesera ! Pana sa apelez la un translator pun mana pe dictionar si buchisesc. Imi cereau o multime de acte in copii legalizate, ale mele, sotiei si copilului. Copii dupa certificate de nastere, de casatorie, de studii, buletin identitate, permis...tot tacamul. Alerg prin casa ca nebunul. Cobor pana jos, langa bloc si cumpar un coniac sa sarbatoresc. O sun si pe sora-mea sa-i comunic grozava veste si asta ma felicita.
In sfarsit se face si ora 15.00 si apare si consoarta de la servici. O iau in brate, de la usa, de ramane sarmana masca. Ma intreaba daca am castigat la loto ( Aveam pe atunci numai scheme simple si compuse in cap si pe bilete ). Ii spun despre ce e vorba si ma astept la o reactie similara din partea ei.............Nimic. Impasibila.
- Bai femeie, ii zic. Nu te bucuri ???
- Pentru ce sa ma bucur ?
- Bai, tu-ti dai seama ca intr-o luna, maxim doua il ..t in gura pe boul de Iliescu si tara lui de c..cat si decolam dracului de aici ???
- ....Eu nu plec nicaieri din tarisoara mea...
- Bai, esti sanatoasa ???
- Sunt foarte sanatoasa. Mai sanatoasa la cap decat tine. Unde dracu' vrei sa pleci, la capatul lumii ? Si de ce ? Tocmai acum, cand in sfarsit o sa fie bine si la noi ? Abia au trecut doi ani, peste inca doi trei o sa fie si la noi la fel de bine...
- Privesc in gol si-mi vine sa dau cu ea de pamant...E democratie acum. Fiecare are dreptrul la opinie.
Ma simte inciudat si nervos. Asa ca nu mai incearca sa ma convinga de "dreptatea ei"
- Iubitu', hai sa nu ne mai certam. Vrei sa pleci, cu tot dinadinsul, pleaca cu intai si daca intr-adevar e bine, ma chemi si pe mine cu baiatul...
- Plec in p...da matii desteapto !!! Plec la dracu sa ma ia !!! Fara muiere si plod, nu ma primesc aia...
Iau sticla de coniac, abia inceputa si beau din ea pana adorm in camera copilului, visand ca ma imbarc in avionul de Johanesburg .
Nu am reusit sa o scot la capat cu ea, desi m-am chinuit o luna de zile incheiata. Anii ce au urmat au fost din ce in ce mai urati si mai grei. La zece ani de la revolutie i-am aratat scrisoarea ambasadei, pe care o pastrez si acum, ca pe o curiozitate si si-a recunoscut prostia.
Asta a fost...." Dumnezeu iti da, da" in traista nu-ti baga " graieste un intelept proverb Romanesc..........................................

atamanu a scris:

Asta a fost...." Dumnezeu iti da, da" in traista nu-ti baga "

Ocazii noi se ivesc întotdeauna, iar soarta e cum și-o face omul.

Prin 2011 a venit în Anglia un tip din București, avea 62 de ani la vremea aceea și nu prea știa nici să conducă. Nici măcar fiu-său, când a venit în vizită aici, nu i-a lăsat mașina s-o conducă. A dat de 4 ori examenul ca să-și ia licența de taximetrist, dar e taximetrist în Anglia și în ziua de astăzi, deși la un moment dat i-a dat statul englez și o pensie de vreo 500 și ceva de lire pe lună.

Nu l-am întrebat niciodată cu ce s-a ocupat în România și nici el n-a zis, nu știu dacă o fi având sau nu vreo pensie și prin România, dar și la 62 de ani a găsit ceva de făcut într-o țară mai de Doamne-Ajută. Merge vara o lună pe an în România să-și vadă copii- și nepoții și cam atât.

Tot așa mai știam în Germania un tip, plecat din România în anii '70. Prin 2005, când l-am întâlnit ultima dată, avea 92 de ani și distribuia pachete prin sate pentru o firmă de curierat, cu mașina personală, deși statul german îi recunoscuse anii lucrați în România și îi dădea deja o pensie bună încă dinainte de 1990.

.

Ma intrebam retoric. data trecuta, cum reuseau unii colegi ai mei, sa chefuiasca prelungit dupa o tura de noapte, care, sincer, pe mine ma punea la pamant ? Si mi-am adus aminte de o patanie, a unui fost sef de tura, altminteri om serios, cu scaun la cap, dar care a avut de patimit din pricina "anturajului" bahic...
Tura de noapte in depoul de locomotive CFU SIDEX ( CSG - privatizat ). E duminica seara, toamna tarzie a anului 1992. In depou se afla doua locomotive programate pentru revizie luni dimineata si o a treia, rezerva, buna de serviciu. Pe primele doua, doi mecanici "veterani" ce bat spre cincizeci de ani. Oameni seriosi si astia si tot aidoma , cu scaun la cap. ...Pe a treia, un mecanic in "floarea varstei" , mai putin serios, si fara nici o piesa de mobilier cu patru picioare la mansarda. Hai sa-l numim Emilas. Stau toti trei la taclale cu revizorul de locomotiva ( om serios, cu......) in biroul acestuia. Usa metalica este deschisa pentru a permite fumului de tigara generos raspandit prin incapere, evacuare. Emilas captiveaza auditoriul de ceva vreme cu povestirea lui despre cum a ajuns sa fie "intretinut" de o "baba" de 53 de ani, in schimbul serviciilor sexuale oferite. Auditoriul se amuza copios mai cu seama cand "copilul" intra in detalii picante. Hohotele de ras se revarsa in cascade tumultoase, amplificate de spatiul vast al halei si linistea noptii.
Nea' Micu, seful de tura lucreaza la comanda ( registrul locomotivelor si al mecanicilor ) pentru a doua zi. Telefonista, Vasilica, aflata in subordinea sa, dupa ce s-a luptat aproape o ora cu preluarea "stocurilor de motorina" ale locomotivelor de pe teren, prin statia de emisie-receptie, se lupta acum cu somnul. Inchide cate un ochi, pe rand, sperand ca nea' Micu sa nu o observe. E venita pe tura lui doar de cateva zile si nu vrea sa-i faca o impresie proasta.
Nea' Micu scrie la comanda nitel iritat de rasetele ce rasuna in depou, pana la el, gandind, aproape cu voce tare, la cat de bine ii era cu "fata lui", Mariana ( aidoma telefonista ) ce se ocupa singurica si benevol de sarcina asta plictisitoare:
- Mariano, Mariano...cum te-ai dus tu in concediu si cum m-ai lasat tu pe mine singurel si neajutorat pe lume...
Vasilica, care pret de cateva secunde inchisese simultan ambii ochisori intra in panica:
- Aoleu, sa sti ca m-a vazut asta dormind...Precis ca ma injura...
Sare de pe scaunul ei viguroasa ca o fetiscana de 16 ani si incepe sa turuie;
- Sefu' sa va mai pun un pic de cafeluta ? E calda inca, seria a doua...sau o feliuta de prajiturica de casa, facuta de mine ?
- Nu, multumesc mai fetita...Am baut deja doua cafele si cu dulciurile nu prea le am..Bai frate, da ce panarama mai fac aia in depou...Hai, poate ma enervez sa vezi ce dau cu ei de pamant...
Vasilica incearca sa fie concilianta, gandind cum ca atitudinea ei pozitiva o va influenta si pe cea sefului fata de persoana ei:
- Lasati-i sefu' in legea lor. Se mai amuza si ei, sa treaca noaptea.
- Ii las mai fetita, ii las, da uite ca nu ma pot concentra din pricina lor si o sa gresesc naibii comanda aita, nafura mamii ei de viata !
Un inger prietenos ii vinde Vasilicai un pont la minut...
- Sefu' !!! Da ce ce nu faceti matale o pauza...Coborati si talica pana jos ( biroul sefului de tura se afla la etajul doi pe pasarela depoului ) si abia ce va mai dezmortiti nitel...
- Ce vorbesti frantz...Si comanda cine o scrie ? Mama mare, soacra-mea ?
- Hai sefu' ce Dumnezeu...cate comenzi am scris eu...sa fi matale sanatos
- Ce vorbesti mai fetita, chiar te pricepi ?
Mai bine decat dumneavoastra, era sa zica Vasilica, dar isi musca limba in ultimul moment si reuseste doar sa dea din cap de mai multe ori ,afirmativ.
- Ia uitati-va aici sefu.. Zice ea si intoarce grabita foile impresionantului registru cu cateva zeci de pagini spre inapoi.
- Uitati, aici, scrisul meu...dincoace, scrisul meu...aici iar scrisul meu...Credeti ca numai ma laud ???
Nea' Micu se inveseleste subit. Le are si el cu vrajeala si mistourile, e baiat de baiat...
- Mai fetita, uite ca acu' ma uit mai atent la tine...si vad ca esti buna, mai, da' chiar buna...si o masoara ostentativ din cap pana in picioare...
Vasilica roseste intens si zambeste incurcata.
- Bai...ce fata ai facut !!! Ai crezut ca ma dau la tine ai ??? Copchil prost ce esti...Nu face nentu' Micu asa ceva mai fetita...Am copchii de varsta ta acasa mai...Ha,ha, ha...
- Hai, treci si scrie, daca nu ti-e somn, ca eu ma cobor nitel pana jos.
Usa biroului revizorului fusese inchisa, dupa ce incaperea se mai aeresise cat de cat. Seful de tura o deschide brusc si aparent nervos, afisand o figura suparata.
- Petrica !!! Ce-i panarama asta aici !!! A trecut directorul cu Aro pe langa depou ( soseaua era alaturata depoului ) v-a auzit behaind si cand a ajuns la uzina, m-a facut albie de porci, din pricina voastra. Maine dimineata toti patru, la sef, la nota explicativa..Ati belit p...le prostanilor. si tu pe ale tuturor Petrica, ca esti revizor si in biroul tau erau toti...
Anturajul impietreste, devastat...Bai frate, ghinionul dracului..Nu am facut a bine cu atata ras...Seful de tura se intoarce cu spatele la ei, furios si iese trantind usa metalica, ce face un zgomot asurzitor. Vasilica, sus, cat pe ce sa scape pixul din mana si sa cada de pe scaun...
Trec doua secunde lungi cat o vesnicie si tocmai cand nefericitii se pregateau sa se auto compatimeasca, nea' Micu reintra in incapere hohotind:
- Mama, ce fata de muraturi aveti. V-ati c..cat pe voi prostanilor...V-a pierit rasul ai ???
Emilas, nitel invidios ca si-a luat-o, incearca sa o dreaga.
- Nea' Micule esti de milioane bre...Eu m-am prins din prima, da fraerii astia chiar te-au crezut...
- Te-ai prins pa p..da matii Emilas, nu manca rahat.
Si brusc simte cum ii creste tensiunea. Ete' la el ce tupeu !!! Las ca te invat eu minte sa-ti vezi lungul nasului, ciutane....
- Ia, mars la masina. Porneste si sa te vad la piticul de iesire din depou. Imediat te pun la dispozitie...
Impricinatul isi da seama ca a facut-o de oaie si da sa dreaga busuiocul:
- Hai bai nea' Micule, mata chiar nu mai sti de gluma ? Eu eram ca..at pa mine primul...pe bune....Las-o dracului de masina. E aproape trei dimineata. Cine mai munceste la ora asta...Dracu". Stai oleaca, ma duc pana la masina si vin cu o surpriza.... Si imediat dispare, ca nu cumva seful sa riposteze.
Ceilalti pricep ilarul situatiei si se amuza copios. Il pun la curent pe sef, la urgenta, despre "idila" lui Emilas dar seful se arata foarte neincrezator fata de toata povestea.
Emilas, reitra in incapere, tinand in mana o sacosa de plastic...
- Bai, radeti ca p..lile, credeti ca nu v-am auzit ??? Nu mata, nea Micule, papagalii astia...Ce ziceti voi. Emilas mananca bors. Ai de p..la voastra...
- Nuuu Emilas, nu mananci bors...c..at manaci ma. Mai dute-n p...da matii cu baba ta cu tot. Contreaza nea' Micu. Gelatii tavaliti pe jos de ras.
- Mananc C..at, da ??? Ia uite aici nea' Micule !!! Ia sa te vad ce mai zici !!!
Si scoate din sacosa de plastic, pe rand, tacticos, o sticla de Whisky de trei sferturi, un pachet de Marllboro sigilat, o punga de cafea solubila, o ciocolata amaruie si doua pachete de alune prajite....Aia raman masca...
- Cum e bre ? Am venit la munca direct de la baba, nici n-am mai trecut pe acasa. Oricum Carmina ( nevasta-sa ) era la masa, in vizita...Ati vazut bai ( si se uita dispretuitor la colegi ) ca nu vorbesc prostii ??? Sau o sa spuneti acuma ca toate astea mi le-a adus Mos Craciun sau mi le-a pus nevasta-mea la pachet....
Gasca devine brusc interesata de subiectul "baba" si jumatate de ora detaliile picante si rasul nu mai contenesc.
Vasilica termina comanda si multumita ca sefu' e in toane bune si "departe", pune capul pe masa inclinata si atipeste usurata.
Naratiunea se incheie in biroul revizorului. Deja este ora patru. Mult a fost, putin mai este pana la ziua.
Lui Emilas ii vine o idee:
- Nea' Micule..Tot am venit pana aici cu sticla asta....Hai sa o desfacem si sa ne batem joc de ea...
- Desfaci pe p..da matii Emilas. Eu am mintea ta ??? Nu se bea in combinat...sau cel putin, nu in prezenta mea....Apoi, ii cam pare rau ca l-a luat prea dur si o da iarasi pe mistocareala:
- Bai Emilas si ca sa fiu sincer, ma...Nici nu prea am curaj. Stiu eu ce-o fi facut cu sticla asta baba ta, inainte sa ti-o dea ??? Vezi ce gat lung si curbat are mai ???
Auditoriul explodeaza de ras. Vasilica se sperie a doua ora si-si schimba locul de odihna in chicineta ce tine loc de vestiar.
Emilas, nu se lasa mai prejos si i-o serveste la fileu:
- Lasa bai nea' Micule...abia mai pui si matale botu" la ceva strain...
Vacarm de rasete. Vasilica renunta la somn si se apuca sa-si corecteze manichiura, resemnata.
Zorii incep sa-si faca simtita prezenta. Gasca se sparge si fiecare se duce la "locul sau de munca". Soseste si schimbul si pe la 06.40 statia de autobuz a cursei conventie "Depou .CFU - Micro 19" incepe a se anima. Protagonistii serii, se regasesc in formatiune completa. Emilas e in forma maxima, si face "show matinal", dovada ca recipientul cu gat curbat fusese "violat" nitel...
- Nea' Micule...stima si respect !!! Am vorbit si cu ceilalti colegi si am stabilit sa mergem impreuna, la "una mica", in drum spre casa, daca tot nu ne-ai lasat aseara sa ne facem de cap...
- Duceti-va mai, cine nu va lasa sa mergeti.
- Bai nea' Micule, haide bre, da-o dreacului, matale esti sufletul petrecerii...Serios, am o deosebita placere sa cinstesc cu matale o suta de...ce vrei mata, nu conteaza. Hai bre, ca nu stam decat cinci minute, ce dracu', si eu am o gramada de treaba dupa-amiaza..
- Cu baba, cu baba...Se hlizeste unul
- Taci bai, ca te tai de pe lista.
Vine autobuzul si urca toti. Cum blocurile CSG-ului erau grupate, coboara toti in aceeasi statie. Nea' Micu da se se fofileze. Emilas, ager percepe manevra si-l prinde de cot.
- Nea' Micule, nu-mi face rusinea asta...Ma faci de c..at fata de toata lumea....Hai bre, vrei sa ma pui in genunchi in fata matale.. Una mica la "Bandajatu" ( carciuma de cartier, situata langa Spitalul de Urgenta ) si plecam, boboci, acasa. Emilas face cinste la toata lumea, sa-i traiasca baba, sa-i reziste p..la si sa dea de baut la prietenii lui adevarati.
Cei trei "prieteni adevarati" din tura de noapte, fac cor, comun, de aprobare a inteleptei decizii. Nea' Nicu, in minoritate evidenta, cedeaza invins...
- Hai mai, sa nu spuneti ca sunt cu nasul pe sus..Da' sa fie clar. Mai mult de un sfert de ora nu stau.. Si intra toti cinci in interiorul stabilimentului, deschis, ca orice asezamant de acest fel, ce se respecta, de la ora opt dimineata, pentru "vizitatori" ...si sase treizeci pentru "clientii casei". Emilas, se precipita catre tejgheaua barului, de unde achizitioneaza cinci pahare curate, apoi face un apel catre cineva din culise:
- Ancuto !!! Cinci cafele, adevarate la masa mea, da repede...Asistenta e surprinsa in mod placut. Nenea Micu nu se poate abtine si declara:
- Bai Emilas, da" parca esti la tine acasa, bai nene...
- Nea' Micule, asta e ! Nu ca mananc c..at, da' sunt chiar respectat in cartierul asta. Si tine cont, ca-s venit aici doar de cativa ani...Ca pentru ai confirma spusele, in bodega intra inca doi ..."consumatori". Dau cu ochii de masa a cinci locuri, patronata de Emilas si saluta respectuos. E clar, fara nici un dubiu. Emilas este incontestabil, sef de tura la "Bandajatu"..
Sticla, nitel "mozolita" de Emilas in cursul diminetii isi "da drumu' " in pahare...E primul rand si se duce la urgenta. Se savureaza cafeluta si se comanda ( evident de catre Emilas ) cate cinci mititei de caciula si inca cinci sute de "Alexandrion". Nea' Micu, schiteaza un protest formal si se arunca pofticios in farfuria de carton plina de mici, mustar si scobitori...Atmosfera devine una de "fiesta". Alexandrionul face sa dispara pe gat, nitel, senzatia de seu de oaie a micilor, dar setea...adevarata sete, dupa mititei incepe sa se manifeste. Sosec la urgenta cinci sticle reci de "Ursus", aduse de catre Ancuta, recompensata generos cu o palmuta peste fese de catre Emilas. Asistenta coplesita... Emilas ( care fie spus, in paranteza, era un adevarat "alergator de cursa lunga" in materie de bautura, indiferent de ora si context ) face o demonstratie de forta.. Pentru ca nu mai avea tigari, se ridica si se duce la o masa, aleatorie, unde vede el un pachet expus.... Extrage o tigara din pachet, fara sa-i invrednicesca pe cei de la masa macar cu o privire, o aprinde, cu bricheta lor...si revine printre colegii sai.
Pagubitii...baieti destepti, norocul lor, privesc in jur si observa inteligent, mai multe persoane, de la mai multe mese, interesate de filmul actiunii...asa ca-si termina rapid consumatia si parasec grabite localul. Se mai comanda inca un rand de bere, ocazie cu care nea' Micu il decreteaza categoric ca fiind si ultimul. cel putin pentru persoana sa... urmeaza negocieri aprinse, rugaminti, implorari....refuzuri. Nea' Micu e de neclintit:
- Gata !!! Am terminat de baut si-am plecat !
Dupa inca un rand, Emilas accepta in sfarsit sa capituleze
- Gata nea' Micule ! Cum spune sefu" ! Mergem acasa.. Intra peste Ancuta in culisele barului plateste consumatia si apare imbujorat cateva secunde mai tarziu...
- Bai frate, femeile astea-s nebune !!! Nu mai scap de tampita asta, acuma'...I-am promis odata ca i-o trag si nu ma mai slabeste...Cred ca baba e sarita din schema pe ziua de azi...
Asistenta se amuza... merg toti, matahaind usor ( cum ii sade bine omului adevarat ) si ajung in gangul dintre doua blocuri ( acesta era traseul catre casa, nimic deliberat ) unde grupul de cinci se distanteaza nitel, din motive de...necesitati biologice, omenesti...
Emilas si nea' Micu ( mai rezistenti ) in primul esalon, Petrica si ceilalti doi ( mai putin rezistenti ) in "grupa spate" ( cine n-a facut armata...sa ma ierte ).
La intrarea in gang, din sens opus, apare un...tip. Da sa treaca, si pentru ca nea' Micu care incerca sa-si mentina onorabil, echilibrul este ezitant...il prinde de umeri, il coordoneaza nitel catre "azimut stanga" cerandu-si scuze si continuie mersul... Mare eroare !!! Emilas isi simte calcata in picioare onoarea de "lider de convoi" si intervine violent :
- Bai ..ulica, ia stai nitel... Ba, da tie nu ti-e rusine un pic, asa, la obraz...Adica, cinci persoane adulte ( intre care si el ) sa se dea la o parte, ca tu, un ..ulica franaru sa treci gretos printre ele. Ai facut armata bai ..oaie ??? Cred ca da ( raspunde tot el ) ca vaz ca cu nu esti dracar...
Ceilalti trei din spate, cu probleme la prostata, se alatura grupului, astfel incat "victima" se vede prinsa la mijloc...
- Ia asculta comanda la mine ! Se ratoieste nervos Emilas. Faci trei pasi in spate, saluti regulamentar, bati trei pasi de defilare...si pe urma, pe loc repaus..te duci in legea ta..Ai priceput ..ulica ???
...Ulica privind cei cinci malaci ( patru bateau suta, iar Emilas se alinta cu optzeci si ceva ) intelege ca viata nu-i oferea alta varianta mai convenabila lui, astfel incat se conformeaza. Se da respetuos cativa pasi inapoi, executa militareste ( semn cum ca Emilas ne se inselase ) trei pasi de defilare si dispare in umbra gangului dintre blocuri. avand intiparita in minte imaginea faciala a celui pe care incercase sa-l ajute si din pricina caruia patise "rusinea"
La iesirea dintre blocuri, nea' Micu decreteaza euforic:
- Emilas, nu am vrut sa recunosc pana acum...da' esti demn de respect...Ce mai...gata, m-ai convins...
- lasa brea nea Micule, fiecare e respectat in domeniul lui ..Da' tot matale ramai sefu" sefilor...
Isi strang mainile afectuos si prelungit, cu multe declaratii finale ( asa cum numai betivii stiu sa si le adreseze )...si se despart fericiti in jurul orei 12.00 a.m....la aproape sase ore dupa sfarsitul turei de serviciu.
A doua zi, de dimineata, urma tura de zi, conform programului de 12/24. Nea' Micu, trezit mai tarzior, cu nitel discomfort si din pricina bauturii dar mai cu seama din pricina doamnei "sef de tura" pe apartament se straduieste sa nu piarda primul tramvai catre locul de munca, pentru a ajunge la timp, la sala de testare, primul, asa cum impunea regulamentul de ordine interioara. Alearga prin semiintuneric si ajunge inevitabil ( pe aici era traseul ) la gangul dintre blocuri, la acesta ora, scufundat in intuneric. Nu apuca sa patrunda bine in el, ca un upercut si o directa devastatoare il trimit pe betonul potecii. Ca si bonus mai incaseaza o lovitura de bocanc in figura, dupa care aude vag, de undeva de departe:
- Pe loc repaus soldat ! Liber la program...si-si pierde pentru cateva momente constiinta...
Nu se mai intamplase pana in acea dimineata ca nea' Micu sa intarzie la sala de testare. Toata populatia era contrariata...Ce-o fi cu sefu" frate, de n-a ajuns ??? Petrica, revizor de locomotive la sectorul cald, ii preia la urgenta atributiunile de srviciu si incepe sa imparta la urgenta, foi de parcurs catre mecanicii sectoarelor . Emilas, mai fresh si mai in forma ca niciodata, primeste si el foaia de parcurs, motiv pentru care schimba cateva vorbe cu "tovarasul de bautura" de ieri"
- Bai Petrica, sa sti ca Nea' Micu a facut-o lata de tot ieri...L-am citit eu ca mai avea chef de baut, da bulangiu, nu vroia sa recunoasca...
N-apuca sa-si duca fraza la sfarsit, ca in sala de testare, cu jumatate de ora intarziere, isi face aparitia seful de tura. E nervos foc si sta cu capul in pamant. Arunca in laturi scaunul de la biroul la care se repartizau foile de parcurs. Il imbranceste pe intrusul Petrica si zbiara catre cei ce stateau gura casca:
- Cine a luat foaie de parcurs afara fuga mars !!! Unu sa nu mai prind aicea !!!
Sala se goleste la urgenta, nimeni nu vrea sa fie ciuca de bataie a sefului nervos. Emilas, da sa o taie si el, nu fara a observa, precoce, ca nen-su Micu are buza sparta si ochiul drept usor violaceu...tardiv. Nea' Micu se dezlantuie tumultuos :
- idiotule !!! Te bag in fundul pi..dii matii de dobitoaca care esti. Din momentul asta te tii la o distanta de cel putin o suta de metri fata de mine. Daca-ti mai vad mecla, ti-o sparg !!!
Emilas, precaut si intelept se conformeaza si dispare in ceata... Dupa rusinea indurata, seful de tura, nu a mai calcat in carciuma ani buni, iar cand a facut-o, numai cu prieteni adevarati si verificati..
Nea' Micu s-a pensionat, ca mai toata generatia sa, in timpul anilor 1999-2000... Si ca mai toti "seniorii" din generatia sa, au organizat o "petrecere de adio" dupa intrarea in posesie a deciziei de pensionare. Nea' Micu, pentru ca a fost un sef de tura indragit si respectat de catre colegi, a avut parte de o festivitate deosebita, organizata in cele mai mici amanunte, la restaurantul Royal ( fost "Bandajatu" ) chiar de cel mai infocat fan si amic al sau....Emilas.
" C'est la vie...qui e toujours parsive " Vorba lui Fane, un amic de-al meu, plin de intelepciune, dar asta e deja alta poveste..................

Deja din 1992, sindicatele ajunsesera sa fie bagate in seama de catre mai marii combinatului. E drept ca si acestea se reformasera cat de cat. Daca la inceputuri, devenea lider de sindicat cel cu "gura cea mai mare", doi ani mai tarziu, lucrurile au incepaut sa se schimbe...
Conducerea a realizat ca cea mai inteleapta cale de urmat pentru "concordie" si mult evoca "liniste" de care avea nevoie si Ilici Iliescu, e sa-ti "apropii" cumva pe cei ce pot stapanii masele. Realizau ca situatia nu e prea "roza" in combinat, ca se munceste la fel de greu ca si pe timpul "odiosului", ca salariile n-au aproape nici o valoare, ca muncitorimea ( haita de caini flamanzi ) nu e chiar prea incantata de "maretele realizari" ale noului regim...Si "haita" nu dadea din loc din coada la vederea "stapanului", ba chiar unii deja maraiau. Dar haita, ca orice forma de organizare canina este condusa de "specimenul alfa". Daca asta-i intarata cu siguranta harmalaia ce urmeaza e maxima si consecintele imprevizibile. Asa incat, mai bine ti-l faci prieten pe acesta, ii mai arunci cate un os, generos incarnat, de ros, si-l lasi sa-si faca ordine ( asa cum ii sugerezi ) in propria-i curte.
Si uite astfel, sindicatele ( sustinute si de conducerea depoului ) au reusit sa impuna ideea cum ca mecanicii din SIDEX ( fost GSG ) care, vezi doamne, nu lucreaza in partida completa ( macanic + mecanic ajutor ) precum colegii lor de la CFR, ar fi indreptatiti sa primeasca in compensare jumatate din salariul mecanicului ajutor, lipsa.
Dupa ceva negocieri, insotite de amenintari mai mult sau mai putin voalate, masura a fost implementata. Ne-am trezit cu o substantiala majorare salariala. ( nu jumatate de salariu, undeva mai putin decat jumatatea unui salariu de baza al unui mecanic ajutor, venit impozitat )
Situatia devenise idilica...dar pentru ca tot ce e idilic tine putin, conducerea a realizat ca s-a cam pripit si ca situatia ar putea degenera, pentru ca imediat si personalul altor uzine ( cocsari, otelari, furnalisti ) au inceput la unison sa solicite majorari si recalculari salariale. Inapoi insa nu mai puteau da. Asa incat, prin consultari comune, patronat -sindicat, s-a hotarat ca pentru concilierea intre "capra" si "varza" SIDEX-ul sa infiinteze un "curs de mecanici ajutori"...Toata lumea avea sa fie fericita: Mecanicii, ca or sa aiba mecanic-ajutor, sefii ca vor devenii lectori platiti la acele cursuri si impreuna cu sindicalistii, isi vor putea angaja in combinat odraslele, nepotii sau obligatiile, iar patronatul ca poate linistii valul de nemultumiri creeat.
La "Grupul Scolar" al combinatului, au inceput cursurile de calificare in functia de mecanic-ajutor. La inceput, timid, o clasa...apoi inca una...si inca una.
Daca initial conditiile de inscriere erau destul de restrictive, in sensul ca se aproba inscrierea doar a celor ce veneau din meserii cat de cat inrudite, odata cu aprobarea celei de a doua clase, aceste sau relaxat, astfel incat in cea de a treia clasa pana si croitoria a devenit "meserie inrudita". Si apoi de ce nu ? Croitorul lucreaza cu linii si ace...Linii si ace ( cum li se mai spun limbilor macazurilor ) sunt si la calea ferata...
Pe la inceputul toamnei, cursantii au inceput stadiul de practica pe locomotiva. Logic deci, cei care primeau indemnizatia pentru mecanic -ajutor ( si nu o mai primeau decat o parte, se facuse deja o selectie a celor ce aveau dreptul la compania acestuia ) isi luau adio de la ea. Panarama, scandal...Nu-mi dai mie mecanic-ajutor, da-l altuia...Unii erau in stare sa alunge cu pietre bietul "copil" trimis de la depou, pentru asistenta... De altminteri, cum ne place noua sa ne fudulim, "Romanul este om cald si primitor. Isi da si camasa de pe el..." - Fudulii pe moatze, propaganda de doi lei. Asa incat, ca sa nu mai fie suparare, indemnizatia suplimentara a fost anulata si toata lumea ( mai ales cei ce invidiau caprele vecinilor ) multumita....Conducere isi radea in barba.
Sindicatele si-au unit interesele intr-o federatie comuna, ocazie cu care au primit "cadou de nunta" din partea patronatului sediul ( generos ) fostului comitet de partid pe platforma, masina de serviciu cu sofer la scara, si scoatere din productie ( pentru usurarea muncii sindicale )
Catre sfarsitul anului si inceputul lui "93 au aparut si in Galati "cooperativele" de tip piramidal. Mady si David, Grimper si Mimi SRL erau in topul fraierilor. Fraier care cotizau intru imbogatirea fostilor militieni, procurori, activisti de partid (deveniti oameni de afaceri ) si golani aventurieri, baieti buni in orice ocazie. Au falimentat pe rand, la cateva luni de la infiintare si nimeni nu i-a intrebat vreodata "de sanatate". Peste 85% din deponenti au ramas cu "buza umflata". Asta nu i-a descurajat in prostia lor, sa fuga cu mic cu mare catre Clujul Caritasului lui Stoica. Pentru ca miza era la scara uriasa, statul Roman i-a ajut sa-si "rupa gatul" si de data asta. Trenuri speciale au fost puse la dispozitia celor "spalati pe creier" ce se visau milionari. Caritasul oferea, nu-i asa, o dobanda de 800 % ( de opt ori suma depusa )..."Goana dupa aur" a saracilor romaniei a luat sfarsit dupa mai putin de un an, in mocirla disperarii
1994 a fost si mai nenorocit decat predecesorul sau. Prin vara inflatia devenise uriasa. Salariul incasat azi, a soua zi isi pierdea o treime din valoare. Manuiam deja bancnota de un milion lei. Prin vara, datorita sutelor de firme capusa ce impanzisera deja combinatul salariatii SIDEX-ului au inceput sa-si primeasca drepturile banesti cu intarziere. La inceput cateva zile, o saptamana apoi, culminand cu o perioada de neplata de doua luni de zile.
Cocsarii, cei mai napastuiti salariati din tot combinatul au ales sa ignore "povestile" sindicalistilor cu cravata si camasa alba si s-au mobilizat la sfarsitul programului ( ora 12.00 pentru ei ) ocupand platoul din fata turnului administrativ. La ora 14.00, cu toate incercarile disperate ale sindicatului, li s-au alaturat furnalistii si otelarii.
Geamurile de la etajul intai al directorului general ( Dumitru Nicolae ) au zburat cat colo, in mii de tandari...Din oras deja veneau ajutoare. Politistii militieni, n-au reusit sa intre in perimetru. Multimea era din cale afara de furioasa si gata de orice. Exista pericolul ca situatia sa degenereze si "concordia" lui Ilici Iliescu sa dispara. Ba mai mult. Exista pericolul ca sindicatul sa ramana fara "obiectul muncii" ceea ce ar fi fost dezastruos pentru ei, mai cu seama acum, cand se obisnuisera deja cu luxul. Astfel incat, au facut front comun si punandu-se pavaza l-au scos pe "mos teca" sa se adreseze multimii. Mosul ezitant la inceput, a fost repede convins de un telefon primit de la Bucuresti, care-i cerea imperativ "sa faca totul" pentru "restabilirea unui climat tovarasesc de liniste si incredere"..
A inceput sa se lamenteze cum ca nu este inteles. Cum ca SIDEXUL trece printr-o perioada foarte grea si cum numai datorita lui pop-ulimea care urla si se comporta necivilizat isi primeste banutii cu care pleaca acasa. Le-a aratat obrazul nerusinatilor care au aruncat cu pietre si a facut referire la parul lui alb, garantie a seriozitatii si sinceritatii .
Apoi, au luat cuvantul sindicalistii. S-au declarat si ei, evident, nemultumiti de intarzierile salariale, dar , in acelasi timp in total dezcord cu manifestatia violenta initiata pare-se de elemente rau voitoare, non sindicale, persoane certate cu etica si bunul simt, care nu fac cinste membrilor de sindicat...
Revolta s-a blegit. Cei mai vehementi, scarbiti i-au huiduit si au plecat catre casele lor. Ceilalti au ramas sa-i asculte si sa creada in ei, asa cum au crezut ca se vor imbogatii depunand banii munciti cu sudoare la Caritas.
Cert e, ca a doua zi, tot combinatul a primit salariul. Si asta a insemnat un efort urias, raportat la masa salariala, ce-si primea drepturile esalonat, pe parcursul unui intregi saptamani. Dupa intamplarea aceasta n-au mai fost niciodata intarzieri salariale pe platforma....
Incepand cu 1995, "cotatia titeiului la bursa subterana a explodat" Cum calea ferata intrase deja in declin ( pentru ca asa trebuia ) si transportul rutier luase o mare amploare iar pretul litrului de motorina "la locomotiva" era cotat la mai putin de jumatate fata de pretul litrului "la pompa" tot "neamul lui manivela" licita pentru un chilipir.
" Afacera" a debutat timid la inceput. Se vindea cate un cazan, doua ( cazan = fost bidon de vopsea de 20 L curatat si dotat cu maner din fier-beton ) pe tura. Banii obtinuti ( modesti inca ) se dadeau pe gat la "Intersectie", de regula cu amicii. In scurt timp insa, prin puterea exemplului, antrepenorii au inceput sa se inmulteasca si fenomenul a luat amploare.
Pentru ca se lucra cu furtunuri de dimensiuni "serioase", litrometrul era demontat ( opt suruburi ) astfel incat prin spatiul liber sa se poata manevra in voie respectivul "tub flexibil"
La final, pentru "intimidarea adversarului" sarma plutitorului litrometrului era torsionata intr-atat incat la final, dupa remontare indica acceeasi cantitate de motorina ca cea dinaitea "atacului".
Conducerea s-a sesizat si a luat masuri de rigoare. In pervazul locomotivei de 1250 C.P. a fost executata un orificiu simetric cu un altul in rezervorul locomotivei ( am mai povestit asta in alta pagina ). Prin ele era introdusa o sarma gradata stas, la depou care indica ( sau ar fi trebuit sa indica ) cantitatea corecta.
Din 1996 a inceput sa-mi fie sila de meseria ce-o facusem atata amar de ani. Se vindea motorina din toate pozitiile si in toate ocaziile. "Foamea" era atat de mare incat daca cererea era de 200 L, apoi atunci 200 L era si oferta. Chit ca, asta reprezenta consumul normat al unei locomotive de 1250 C.P. pe intreaga tura de serviciu. Respectivul vindea 200 L apoi, cumva trebuia sa-si "traga in caramida" colegul ca sa-i semneze foaia, la ora schimbului.
Si se inventasera mai multe "ghidusii"...De la golirea rezervorului de zi ( cel ce sta alimentat in permanenta ) pana la solutia finala, disperata, completarea cu apa...
In anii 1997-1998 am stricat prietenii cu colegi cu care ma cunosteam din scoala de mecanici. Tocmai de aceea, amintirile acestor ani mi le-am stres singur "de pe hard". Afacerea devenise deja una de tip "mafiot" care implica colaborarea si impartirea castigului intre Operator R.C. impiegat de miscare, sef manevra si ultimul pe lista...cu voia dumneavoastra ( iarasi Ilici - ma obsedeaza) mecanicul de locomotiva. De ce ??? Pentru ca: Operatorul, retragea strategic o locomotiva din exploatare, IDM-ul o "ascundea" undeva prin statia lui si nimeni nu mai stia de ea, seful de manevra era omul de lagatura al IDM-ului si el ii executa parcursul pana unde era necesar, mecanicul ( si ajutorul, daca exista ) sustragea motorina, o cara, o desarta si daca totul se termina cu bine ( nu era prins in fapt de catre organele de control, cele de paza sau Domne Fereste de politia combinatului ) intocmea o foaie de parcurs fictiva,cu un consum adecvat, pe care IDM-ul o semna si aviza bineinteles, dupa ce primea partea sa... Daca ceva nu mergea bine, cel surprins in flagrant direct, evident purta toata raspunderea si era singurul vinovat. Si incredibil, acceptau acest risc ......Gata, nu mai vorbesc despre asta, mi-am stricat ziua.
In anul 1999 am fost promovat in functie, cariera mea de mecanic incheindu-se astfel definitiv. Au fost ani frumosi, au fost ani urati...a fost o viata de om, traita zi si noapte pe "un morman de fier" pentru unii...alaturi de o mare iubire ( LDH 125-363 ) pentru mine. O iubire ireala, reciproca, in care nu am fost dezamagit niciodata si care ma mai bantuie si acum........
Va multumesc ca ati avut rabdarea sa ma ascultati !

Plecăciune... și felicitări încă o dată!!  

...Ar fi extraordinar ca măcar o mână de foști sau chiar actuali mecanici să continue genul acesta de istorisiri din cariera lor! Într-o activitate sau viață precum cea de mecanic se strâng destule lucruri de povestit și m-aș bucura enorm să nu treacă mult timp până ce un alt domn va continua demersul de felul celui al d-lui N.Costică!... Cred cu tărie că nu sunt singurul forumist care gândește așa!...

Din pacate dl. Costel ne-a parasit in aceasta dimineata, la numai 64 de ani.
Multumim pentru povesti si amintiri si multe ore de lectura placuta.

Odihneasca-se in pace!

E pe bune? Destul de recent a postat pe topicul despre armata, nu ma asteptam sa citesc una ca asta acum aici.

Condoleante familiei, imi pare rau de el si poveștile lui.

..." Decat o glumitza "...facuta de catre cineva, la plictiseala..Multumesc totusi colegului @sytrus pentru compasiune...Condoleantele, priveghiul si gaina peste groapa or sa fie organizate alta data...La Multi Ani ! dragi colegi nu dati crezare... fake news-urilor si nu cheltuiti banii atat de trebuinciosi in luna aceasta, pe coroane funerare...

Urate glume mai pot face unii, si acum inainte de sarbatori, nu degeaba am fost sceptic. Ar trebui un moderator sa stearga mesajele in cauza!

@atamanul Multa sanatate si fericire, bine ca a fost doar o gluma, asteptam noi povesti cand/daca vrei si poti.

Cica gluma...asta e sub orice critica, asa ceva nu se face. E mai mult decit prost gust, e la limita patologicului.

.......... De atâția amar de ani, nimic nou sub soarele.....” Amintirilor din epoca de aur....a căilor ferate”

  Suntem, prin grația ”Bunuțului nostru” în ziua de sâmbătă, 21 ianuarie, anul de grație 2023.....   În liniștea acestei seri de sâmbătă, după vreo 10 zile de ”gripaj” cu puțină febră, un vax de 38,5 grade la umbră, pe la debut și cu încă o tuse ceva mai frumoasă decât a ”măgarului mitropoliei” (și asta numai după o seară cu utilizarea intensă de vreo 14 ore, din parcursul zilei, a unei ”comprese cu sare caldă”), m-a pleznit cheful amintirilor și curiozitatea căutării forumului, pe care de muuultăăă vreme nu l-am mai accesat.....
  Pe cale de consecință, m-au ”bâzdrâcit” amintirile povestirilor din ”epoca de aur.... a căilor ferate”  puse frumos în pagină, ca un Sven Hassel, de pe ”frontul căilor ferate”, de către ”@ atamanul”, respectiv N.Costică.....
 Dragule coleg de generație, apropiată, pe calea acestui mesaj, dacă-l vei citi vreodată - eu trag nădejde că da, dar și nădejdea musai a trage de dumneata - aș avea o rugăminte să mai dai un semn de viață, după ultimul semn de la pagina ””” Ati "facut"... armata?? Daca "da"... "turnati" tot!... ””” de   Luni 02 Dec 2019, 14:10.........................
 Nu mai știu/știm (așa-i Mishu 88) nimic de dumneata de prin 2019..... Fii bun și dă o zvâcnire de prezență !!!!!!

  E adevărat, că niște ani s-au mai tăvălit peste noi și ne-au mai șifonat, mai puțin, mai mult, sau foarte mult, dar ar fi o luminiță în acest capăt de tunel al vieții noastre de azi (ehhhhhhh, unii mai glumesc, că din cauza prețului la curent, pentru ”economia impusă din capul Ursulei”, se stinge și lumina de la capătul tunelului)..... Al naibii treabă, nici măcar semnalul de pericol la tunel să nu ai ardă ??

 Tuturor celor ce citiți și dumitale @atamanule, din suflet un 2023 mai bun, mai echilibrat și mai omenesc în traiul zilnic..... Cu respect și sănătate maximă.......