Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate

Nu plictisiti deloc !!!!!! daca se poate astept continuari cit mai repede !

27.12.1989. Lucrurile incep sa reintre pe fagasul normal...Normal pentru gasca comunisto-securista a lui Ilici Iliescu. Se difuzeaza pe postul national TVR, filmul procesului si dupa multe ezitari si cel al executiei. Initial apre o varianta cenzurata , momentului final fiind inlocuit doar cu imagine neagra si coloana sonora cu impuscaturi . Ilici, motiveaza ca a fost difuzat in aceasta varianta, pentru nu a indarjii fanaticii teroristi in comiterea altor crime sangeroase. La cateva ore insa, revine la sentimente mai bune si este difuzata varianta " full options ". Ca o pura intamplare doar...Procesul Ceausestilor a fost filmat integral de un obscur cameraman ( pe vremea aceea ) numit Adrian Sarbu. Dupa " revolutie " domnul Sarbu a ajuns ce a ajuns, Ion Caramitru ( alt important revolutionar ) pe langa alte " maruntisuri " s-a capatat cu casa lui Zoe Ceausescu, iar bufonul Dinescu a ajuns din usier la " Uniunea Scriitorilor " mosier cu acte in regula la Cetatea.
Cel mai mult, insa, m-a impresionat atitudinea " barbateasca " a revolutionarului Mihai Tatulici cand si-a lovit prietenul de chefuri si orgii, Nicu Ceausescu, si l-a scuipat in fata dispretuitor... Revolutia Romana invinsese. Frontul Salvarii Nationale, anunta ca dupa instaurarea ordinei si linistei in tara, se va ocupa exclusiv de organizare primelor alegeri, cu adevarat democratice din romania. Ion Iliescu, declara sus si tare ( fara ca nimeni sa-i fi cerut asta ) ca in spiritul democratiei deja instalate, el ca si organizator, nu va candida la presidentie. Populatia cade pe spate extaziata fiind la atata corectitudine din partea unui om.
In comuna socrilor mei se restituie pamanturile. Taranii, cu lacrimi in ochi, isi primesc inapoi proprietatile confiscate. Ba mai mult, ca si bonus ( dupa desfiintarea bastioanelor comuniste numite C.A.P . - I.A.S. ) primesc de la stat ( dar ei inteleg bine ca numai tovarasul Iliescu le-a dat ) cate o vaca costeliva, supravietuitoare tuberculozei bovine ce facea ravagii in grajdurile ceapeului. Baietii destepti confisca in schimb toata " averea " CAP-ului. De la numerar, la utilaje si cladiri. Lumea e multumita, cum este si azi, vanturand dictonul << bai, sa fure in p..da masii, ca toti fura, da sa ne dea si noua cate ceva >> In comuna se declanseaza " noaptea cutitelor lungi " pentru bietele dobitoace. In magazia fiecarei case se inghesuie ligheane cu carne sangeranda. Pe piata bursei de carne din Independenta, pretul carnii de vita se prabuseste. Cainii batrani ai satului, daca ar traii, si-ar aduce aminte cu nostalgie cu cata generozitate sau ospatat ei atunci din resturile ce prisoseau. Socrii mei primesc trei vaci ( una pentru ei si doua pentru cei doi cumnati, riverani comunei ). Tata socru, devine instantaneu admirator fanatic al tovarasului Iliescu. Unul dintre cumnati, mai boem, schimba vaca, pentru un " credit pe termen lung " la birtul ( inca nu se inventasera barurile ) satesc. Celalat, mai chibzuit, o mai tine cateva zile, nemancata, pana ce incepe sa se clatine pe picioare. Apoi o casapeste si o transforma in lei fara valoare. Dobitoaca soacramii e cea mai norocoasa. Se sacrifica prima si e impartita frateste de catre intreaga familie ( inclusiv a mea ).
Pe scena politica isi fac aparitia timid, Coposu, Ratiu si Campeanu. Cei " trei cavaleri ai apocalipsei ". Frontul Salvarii Nationale contraataca prin propaganda de tip sovietic, difuzata subtil dar eficient. Cei trei nenorociti, care nu gustasera in viata lor " salam cu soia " sunt desfiintati politic de adevaratii patrioti ai neamului. Cel mai urat insa, in mediul rural, ajunge a fi Corneliu Coposu. Vampirul care ne are ca scop in viata, decat sa ia inapoi pamanturile taranimii muncitoare. Tata socru, care nu calcase in viata lui pe la biserica, o imputerniceste pe mama soacra sa-l " puna la blestem " pentru nelegiuirea lui, la " tovarasul parinte " al institutiei religioase din comuna. Vine revelionul si il petrecem in cea mai buna dispozitie posibila, cu gandul la " ploile cu carnati " ce vor urma in noul an. Totusi, chiar si la ceas aniversar, cand tovarasul Ilici ne felicita parinteste, o mica teama tot mai incolteste, ascunsa intr-un unger al sufletului. << Bai, daca o mai fi ramas vreo mana de teroristi ? Iti dai seama ce ravagii ar putea produce intr-o noapte ca asta ? >>...
Trec si sarbatorile de iarna si asa cum ma asteptam ( ba chiar prorocisem ) printre colegi, tatucu Iliescu se razgandeste si chipurile, la presiunea maselor isi anunta oficial candidatura. In Bucuresti apar in balconul revolutiei primii protestatari. In Galati publicul TVR ii injura la unison. << Ce mai vrea si idiotii aia soro. Bai, da astia-s chiar nesimtiti. Cum adica sa nu candideze tovarasul Iliescu la presedinte ! Ba boilor. Daca nu era el sa ne salveze de teroristi dracu ne lua si pe noi si pe voi nenorocitilor. Si adicalea aia de habar nu au ce-i ala salam cu soia au voie si el nu, ai ? Huuuuo animalelor !!!! >> Eu ma agit ca boul si pun la inima. Incerc sa mai conving din colegi cum ca noul viitor ales e o javra comunista si atat. Nu am nici un succes, cu toate incercarile mele. Lumea orasului rosu, nu are ochi decat pentru Ilici si ai lui. Geba incerc sa le povestesc ca Iliescu a fost apropiatul al impuscatului, ca " amaratul " de Petre Roman era fiul unui nomenclaturist, ca cioclul de Voican Voiculescu, securist dovedit ajunsese vice-prim ministru numai pentru ca se ocupase de executie, ca ministru de externe era unul, Celac, translator de limba rusa al C.C. ca militianul Chitac, ucigas la Timisoara ajunsese ministru de interne...Nu conta nimic. Tata Ilici era farul lor calauzitor si cu asta basta.
In combinat incep sa se petreaca deja schimbari mari. Apar primele organizatii de sindicat postrevolutionare. Muncitorimea organizata si libera, incepe sa actioneze " democratic ". Vanatoarea de vrajitoare se declanseaza. Sefii de tura, de schimb, de sectii, incomozi, adica cei ce nu tolerau chiulul, betia la locul de munca, furtul sunt identificati rapid ca fiind comunisti nenorociti si securisti mascati si inlaturati din functiile de conducere. E un haos general . Cativa mecanici instructori din depou, se pensioneaza precipitat. Tata Filip simte cum ii fuge pamantul de sub picioare. Devine deosebit de conciliant si dispus sa accepte aproape orice. Biroul T1 lucreaza din greu . Se fac si se desfac combinatii alambicate. Sunt anuntat ca pentru o perioada de timp ( nedefinita ) voi lucra pe locomotiva 125-036 ( LDE traditional al cocoasei de triere ). Deh, toata lumea dorea sa lucre la Furnale si Otelarii din pricina sporurilor salariale considerabile. Oricum nu mai aveam masina fixa, astfel incat nu puteam comenta. Ma instalez la 036. Masina mergea bine, atata doar ca era rapanoasa rau, si nu avea baterii de acumulator ( implicit pornire ). Din pricina acesta, statia de radio emisie-receptie era inutilizabila. Din pricina statiei inutilizabile, locomotiva efectua serviciul exclusiv in cocoasa de triere. Eram eu tanar, dar 12 ore petrecute numai in cocoasa, cu cateva zeci de trenuri triate si presate ma faceau sa ma uit cam " chioras " dimineta, dupa tura de noapte. IDM-ul statiei era insa incantat de prestatia mea. La cateva saptamani de serviciu in acea locatie, intr-o dimineata, ne-am cunoscut asteptand cursa conventie catre poarta. El m-a identificat primul, deoarece imi remarcase mecla inconfundabila din spatele geamurilor biroului de miscare, amplsat strategic. Era binisor mai puriu decat mine.
- Salut ! Tu esti baiatu de la 036 ?
- Salut ! Corect.
- Esti venit de la gara, cumva ?
- Nu frate. Sunt ratacit de la sectorul Otelarii...
- Bai, ma lesi...Puteam sa pun pariu ca esti fost ceferist.
- Bine, am lucrat si la gara, da" ca ajutor..
- Pai vezi ma, ca am avut dreptate. Hai sa traiesti. Imi place cum te misti, pe onoarea mea. Imi mancase plamanii nea Zinca ( un mos ce se pensionase si in locul caruia esuasem aici ) in ultimele luni. Numai prostii facea. Ajunsesem la disperare.
- Hai sa urcam, c-a venit masina...
In autobuz, mai vorbim de una, mai vorbim de alta si profitand ii zic.
- Bai nene. Zici ca esti multumit de prestatie...
- Asa e.
- Pai atunci frate, mai scapa-ma si pe mine din cand in cand cu vreun tren, o ora la vale sau la deal, ca tot batand tampoane in cea cocoasa mi se acreste uneori.
- Tu crezi ca nu m-am gandit si eu...Da ce sa-ti fac puiule, daca n-ai statie. Vorbeste cu ai tai sa-ti puie baterii pe masina si ramanem cei mai buni prieteni.
- ( aici injur urat, asa ca nu reproduc ) ...de unde baterii. De la mama de-acasa ? Oricum multumesc ca ai retinut ideea...
Pe la jumatatea lui ianuarie, am prins masina la revizie in depou. Am facut rost repede de o punga de dero si jumatate de sac de nisip fin de turnatorie. Sase ore am frecat capotele lungi cat o pista de biliard. Atata mizerie aveau pe ele, incat fara ajutorul abrazivului fin ca o pudra, nu as fi reusit s-o indepartez. Cand am terminat, spre seara, nu mai puteai spune ca este vorba despre aceeasi locomotiva. Urmatoarea tura de noapte, m-am prezentat ca de obicei, la datorie tot " la drapel ". Imi tot framantam creierii cum sa rezolv problema statiei de emisie-receptie. Pe la 22.30, zic, hai sa balotez ceva, ca tot eram intr-o pauza de manevra. Pornesc resoul artizanal ( o carcasa de tabla ce insuma doua rezistente de macarale pe suporti speciali ) si care functiona legat direct la generatorul auxiliar. Il priveam cum se inroseste ca o fata mare prin care trece...curentul, evident, cand pac, am o revelatie..... Sar ca ars, sa nu uit ideea si cotrobaiesc in " poseta de serviciu ". Acolo, stiam ca am pus candva, o lampa de control artizanala, confectionata dintr-un bec de port orar ( 15W ) si doua fire de cablu litat, cositorit la borne. Ma rog in gand patronului spiritual al ceferistilor, nea" Gheorghita ca juniorul de acasa sa nu fi cotrobait prin tzoasca, si asta saracu" suflet bun, ma ajuta. Lampitza e la locul ei. O scutur de firimituri si scame si ma apuc de teste. Cuplez un fir la borna negativa iar pe celalat il tot plimb de-a lungul rezistentei inseriate....In liceu am fost un bou. Daca-mi vedeam de carte si nu de prostii, ma salutau si pe mine subalternii cu : " sa traiti domn inginer " Da, pana si boul, cat e el de bou se pricepe la ceva. Asa ma pricepeam si eu la tot felul de improvizatii si experimente pe partea electrica. Bordul Daciei mele 1100 era substantial tunat fata de cel original cu ceasuri indicatoare de tot felul. Si le montasem singur.. Deci. Conform legilor fizicii, in functie de cat scurtcircuitam rezistenta obtineam o tensiune mai mare sau mai mica in bec. Era logic. Tensiunea o puteam nimeri ( imi trebuiau 12 volti ) nu era problema. Faceam rost de un bec de 12 sau 24 V si se rezolva. Nu stiam insa valoarea amperajului rezultat si exista riscul ca acesta sa fie prea mare. Dar, cine nu risca nu castiga. Mintenas, cand a trecut pe langa mine un coleg cu un motan de 700 CP ( asta avea instalatia pe 24 V ) am facut rost de un bec la valoarea aia, Am gasit pe rezistenta punctul unde becul lumina cam la jumatatea fluxului sau normal de lumina si l-am " introdus in memorie ". De aici a fost o joaca. Statia exista pe masina pentru ca facea parte din inventar. Firele de alimentare ( dupa ce fusesera demontate bateriile de acumulatori ale locomotivei ) existau si ele. Era posibil insa, ca cineva sa-si fi " bagat vastul " pe acolo, ciordind cine stie ce componente. Dar aidoma, era la fel de posibil ca ea, sa fie functionala. Am facut o improvizatie de legatura, dupa ce in prealabil oprisem resoul si-l lasasem sa se raceasca,si m-am convins ca este destul de perfecta, incat nu va " flama " sub tensiune. Am conectat apoi resoul, mi-am facut cruce cu limba si am apasat be butonul de conectare al statiei....Led-ul verde, ce semnifica alimentarea acesteia s-a aprins. Moto, Moto, Motorolaaaaa !!! Am asteptat cateva secunde cu degetul pe el, cu teama ca ar putea apare fum, rau prevestitor, sau cine mai stie ce reactie adversa. Nimic din toate acestea. Emotionat, am luat microfonul si apasand pe butonul acestuia am apelat IDM-ul:
- Miscarea Malina !...Miscarea Malina !........pauza . Am facut exact o ...ula eram sa-mi zic
- Da miscarea Malina. Aud clar si frumos in difuzorul statiei. Sar in sus ca o capra de bucurie si privesc ceasul. Era aproape miezul noptii.
- Miscarea, sunt 125-036. Cum ma auzi ?.....pauza...
- Bai, care esti ala, glumetu" ? Tu n-ai somn sau ai glume in program. Ia vezi-ti de treaba ta, ca dai de dracu".
- Miscarea, fara vrajeala. Sunt 125-036 si din momentul asta statia mea functioneaza....Avem o vorba....
Omul, curios peste poate, m-a scos imediat din triaj si m-a adus in fata garii. Ma astepta acolo. S-a urcat in cabina si s-a convins singur ca vorbisem de la statia masinii, si nu de la una portabila ( cum mai aveau lacatusii de revizii sau sefii de manevra ). Din seara aceea natura serviciului meu in statia Malina s-a ameliorat substantial. Triam in viteza cateva trenuri, apoi eram scos pe liniile de expediere, la proba si acceleratul de marfa demara la turatia maxima. Doar proba franei ma interesa sa fie facuta constiincios. Numarul de vagoane si compunerea trenului era treaba miscarii. Remorcam tot ce se poate remorca ( facand abstractie de PTE ) si pentru concesia asta, aveam parte de distractie maxima. Trei luni am lucrat pe 036, in Malina si mi-a placut la nebunie. Ca bun gospodar, am renuntat la improvizatie. Am facut rost din depou de o rezistenta originala ( din schema electrica a masinei ) pe care am amplasat-o in blocul aparatelor intr-un suport liber. Rezistenta avea cursor, original din fabrica, asa ca instalatia era aproape perfecta. Singura chestie, era sa nu opresc motorul, pentru ca atunci ramaneam si fara curent si fara statie...
Lui nenea de la biroul T1 ( prietenul meu ) se vede treaba ca i-au ajuns la urechi ispravile mele in acel sector, de unde spera el ca-i voi cere cu lacrimi in ochi sa ma schimbe, astfel ca pe la jumatatea lui martie, la o " scoala a personalului " m-a anuntat acru, ca:
- De luna viitoare, domnu" mecanic, ai sa treci inapoi la sectorul dumitale.
- Da cu ce ocazie domnu" sef ? Eu vreau sa raman la 36. Sar tafnos si cu chef de scandal.
- Cu ocazia ca dumneata esti prins pe schema de personal la sectorul cald, domu" mecanic si modificari in organigrama se fac numai cu aprobarea acestui serviciu.
Grisa, instructorul meu, imi trage un ghiont si-mi face discret semn sa-mi tin gura. O fac din respect pentru el, dar ..ut in gand treizeci de Dumnezei . T1 pleaca si ma trezesc apostrofat :
- Ce-i ..ulica, te mananca limba nu-i asa ? Sari ca prosata la bataie, nu ?
- Pai nu vezi ce-mi face asta ?.....
- Ai rabdare. Tocmai vroiam sa-ti spun, da nu am mai avut timp. Luna viitoare vine de la reparat 363, masina ta. Seful a decis sa va refaca partida ca la inceput...Nu-mi multumi. Nu-i meritul meu. El a hotarat singur.....................................

UFFFF...DE CE NU SCRIETI O CARTE ? AVETI UN HAR DE A POVESTI CARE MA CAPTIVEAZA !!!!

Nu mai are nici un haz Florine. Sunt pline puscariile de " scriitori " si numai VIP-uri. Deja piata este suprasaturata. Si-apoi, daca Doamane fereste ma salta astia, tizii lui Iliescu, ce ma fac ? Mai am eu inspiratie acolo ? Prevederea e mama intelepciunii, zice o vorba din popor.....

Cu drag aștept continuarea povesti.

Din 3 Septembrie 2015, de când ”atamanul” a avut ultima intervenție, a mai trecut o bucată de vreme... Poate că este din nou plecat din țară și eventualele ”sarcini” de bunic îi acoperă tot timpul ce poate și-l vrea și pentru spiritului său... Și noi ni-l dorim din nou aici, dar, mai avem de așteptat.....
   Nici eu n-am mai intrat de mult timp pe acest forum, că n-am avut.....timp; doream din tot sufletul să mă amuz și să râd cu lacrimi la o nouă ”povestire” de-a ”ataman-ului”....
   Pauza este destul de lungă...., dar să sperăm că ”atamanul” este bine sănătos !!!
   P.S. Și eu aveam o poveste cu serviciul militar al anilor 78-80... Dar nu ai totdeauna ”dispoziția” de-a scrie, dar a SCRIE CU DUH și PRICEPERE, astfel ca cel te ascultă să te asculte/citească cu maximă nerăbdare și sete....!!!! Greu de făcut, când ești (ca autor) subjugat de alte nevoi urgente d-ale vieții !!! Că să faci asta, trebuie să cazi într-o ”stare pentru scriere”.....

Extraordinara poveste!!!Am terminat primele 4 pagini azi dimineata pe la ora 3.
Si acum restul.Tot respectul pentru autor!!!

c o r v i n a scris:

...Domnu Costel, nu mai inserati... "daca ai rabdare..." Este evident ca materialele dv. sunt neidolielnic foarte asteptate, deci, sub nici o forma nu se pune problema "rabdarii" noastre! Invocati mai degraba..."nerabdarea"...! :shock: :roll: :shock: 

Am recitit topicul si am ramas suprins de ce inseamna a fi mecanic de locomotiva in afara de activitatea propriu-zisa de a conduce locomotiva, dar tot surprins si nu prea placut de ce insemna munca in comunism, cu toate ca nu era criza de locuri de munca ca acum dar conditiile si cerintele la munca dupa mine erau cam bataie de joc. Sunt curios daca in prezent tot asa e la mecanici sau ajutori de mecanici, stergi locomotiva, inlocuiesti semeringuri, alternatoare, stai in frig, urla toti la tine fara motiv, se tolereaza usor alcoolul la servici?

Luna a scris:

Am recitit topicul si am ramas suprins de ce inseamna a fi mecanic de locomotiva in afara de activitatea propriu-zisa de a conduce locomotiva, dar tot surprins si nu prea placut de ce insemna munca in comunism, cu toate ca nu era criza de locuri de munca ca acum dar conditiile si cerintele la munca dupa mine erau cam bataie de joc. Sunt curios daca in prezent tot asa e la mecanici sau ajutori de mecanici, stergi locomotiva, inlocuiesti semeringuri, alternatoare, stai in frig, urla toti la tine fara motiv, se tolereaza usor alcoolul la servici?

Înainte munca la CFR era că a doua armata multă bătaie de joc probabil eu nu as fi rezistat în acel sistem
În întreprinderile unde mai sunt LDHuri de manevră mecanicul de ocupă și de întreținerea și repararea locomotive

La multi ani nea Costele. Inca te mai asteptam.

Multumesc pentru urare !

Bine v-am regasit stimati colegi ! Au trecut aproape doi ani de cand am suspendat jurnalul amintirilor. Unii dintre voi poate ca nici nu mai sunt inscrisi pe acest forum. Altii, poate au gasit subiecte mai interesante. " C'est la vie ! " sau cum spunea un fost profesor al meu din anii de liceu, la care am tinut foarte mult " Toate este trecaretze ".....Din respect pentru cei care mi-au citit insemnarile, am sa ma straduiesc sa le incropesc un final, si asta pana ce nu ma paraseste de tot dramul de memorie ce-l mai posed...
Deci :
Amintiri din epoca de aur...a cailor ferate (38)

Inceputul anilor "90. Locomotiva mea 125-363 soseste de la uzina reparatoare. Partida originala este refacuta si ne apucam de treaba imediat. Fanica ( colegul din tura intai ) face rost de un bidon de 20L vopsea alba si unul de 5L neagra. Aducem masina la remiza Otelarii si ii refacem vopseaua, incepand de sus, de pe capote si pana la bandajele rotilor. Operatiunea ne ia doua zile, dar rezultatul este uimitor. Doua nuante de gri perfecte, dunga alba cu margini negre, emblema clasica CFR ( roata innaripata ) pe ambele capote, in partea frontala, plug ( aparator animale ) de un rosu aprins, mocheta nou nouta in cabina si linoleum, imitatie de parchet pe jos. Cu cateva sute de lei, de caciula ( inca nu se declansase inflatia )" Regina Otelariei " este gata de munca ... O saptamana mai remediem pe ici pe colo pierderi de fluide si totul devine perfect...
Timpurile insa nu erau, din pacate de loc perfecte. In Romania post revolutionara se declanseaza " jaful organizat ". In patria sloganului Iliescian " Nu ne vindem tara ! " se imparte frateste intre fostii tovarasi, actuali mari revolutionari tot ce e mai valoros, mai bine cotat la o eventuala evaluare. Se vand si se cumpara, pe cativa lei simbolici, proprietati de miliarde. Pop-ulimea sta gura casca la " tembelizor " ( la fel ca si acum ) si asteapta ca " Frontul Salvarii Nationale " sa le dezvaluie identitatea teroristilor decembristi. Prin vama intra si iese care cum si cu ce vrea. FNS-ul hotaraste, pentru "binele tarii", evident, ca timp de o luna granitele sa fie libere...Zeci de autocare incarcate zilnic cu sute de "turisti" ce au gentoaiele burdusite cu rulmenti ( prima valuta acceptata internetional ) iau drumul Turciei. Se intorc la fel de burdujite de blugi contrafacuti, tinichele spoite cu aur, parfumuri dulcegi de doi centi si bluze de nailon, viu colorate. Fostii "securisti" si numai ei, isi aduc acasa banisorii pititi prin conturi bancare de aiurea. Incepe a se forma "elita mediului de afaceri" autohton.
Eu, muncesc ca boul in combinat si visez la cat de bine va fi in cativa ani, dupa ce lucrurile se vor aranja pe fagasul lor. E drept, figura tovarasului Iliescu nu-mi inspira absolut de loc incredere, dar, avand in vedere ca este ( dupa declaratiile lui ) doar un asa zis presedinte de tranzitie, pana la alegerile la care ( tot dupa spusele lui ) nu va candida, ma incurajez ca cel ales va fi de cu totul alta factura. ...Aiurea. Vin alegerile si bineinteles Ilici Iliescu candideaza infierand cu "manie proletara" pe cei ce "nu au mancat salam cu soia" in Romania odiosului dictator si care, mai mult, au de gand sa-i deposedeze pe bietii tarani de pamanturile abia primite.... Castiga devastator pentru contracandidatii sai, cu 85% din voturi. Dar, ca masura de prevedere si pentru a fi scutit de viitoare surprize in parlament, decreteaza ca in acest forum poate intra orice formatiune politica, inregistrata legal, fara nici un prag de reprezentare electoral. Si asa ia nastere "marea bascalie nationala" o mistocareala neocomunista care cuprindea nu mai putin de 27 asa zise "formatiuni" politice, din cele 90 infiintate la urgenta. ( Cel mai epic era unul, nu mai retin bine, parca Isopescu - un dement - al carui partid cuprindea doi membrii, el si cu masa' ) O parte din populatie incepe sa se trezeasca la realitate si astfel, prin vara apare fenomenul "piata universitatii". Puterea, apeleaza la mineri, care zic ei, fac ordine in Bucuresti, descopera masini de tiparit bani falsi ( imprimante gen Xerox, da' ce stiau ei ) arme si droguri in sediile partidelor istorice, apoi, ca niste buni cetateni planteaza panselute si pleaca acasa dupa ce Ilici le multumeste calduros.
In combinat se munceste ( inca ) in draci. Toate functioneaza in virtutea inertiei. Apar primele asa zise sindicate. Fostii activisti se "leapada de satana" si devin peste noapte lideri sindicalisti. Miza e mare si postul foarte confortabil. CSG-ul inca mai are blocuri intregi de apartamente in finalizare si curs de repartitie si personal de angajat. Conducerea le ofera binevoitoare ( dar nu gratuit, veti vedea mai tarziu ) tot sprijinul, inclusiv cel financiar...Prima iarna, primul revelion ( prin grija "prietenului" T1 ) in "democratie". In seara zilei de 31.12.1990 cantina ( generoasa, pe doua niveluri ) de la poarta combinatului isi asteapta gatita de sarbatoare musafirii. In tramvaiele ce ne aduceau la serviciu, aglomeratie la maxim. Unii, gatiti, ei la costum, palton, caciula de astrahan, ele rochie lunga, par pe moatze, cercei turcesti si paltonas larg si ispititor despicat, cu invitatia in mana pasesc plini de importanta pe usa larg deschisa a unitatii alimentare, in acordurile tarafului ciuraliu ce-i intampina. Ceilalti muritori, ce urmeaza sa "presteze" in respectiva noapte, pasesc "bine dispusi" ( deja ), fiecare cu ce "are la pachet"...Un magnetofon, casetofon, damigeana, bidon de 5, de 10, sacosa cu sticle si sticlute, borcanul cu friptura si cel cu ciorba de burta. La intrarea pe poarta isi ureaza colegial, cu personalul pazei, cate un calduros " La Multi Ani ! " grabindu-se fiecare spre locul sau "de munca"...Anul 1991 debuteaza in zgomot asurzitor de pocnitori originale. De la capse pentru pistoale de impuscat, pana la adevarate tunuri cu carbid. Fluxul tehnologic e ca si paralizat. Se asigura doar minimum necesar si asta pana catre orele 22.30, cand schimbul doi pleaca catre casa.
In biroul impiegatului de miscare ( IDM ) Otelarii, veselie la maxim. Doua casetofoane cu boxe detasabile ( turcesti, cum altfel) isi aduc cu randul aportul la creearea atmosferei sarbatoresti. Masa pricipala geme incarcata de bunataturi si personalul, atat cel de miscare cat si cel de tractiune, fraternizeaza euforic amestecand fara prejudecati licorile bahice, aliniate langa perete. Ma ofer voluntar ca prin neparticiparea mea la "orgie" sa execut orice sarcina neprevazuta, de serviciu, oricat ar fi ea de "nesimtita". Populatia ma aclama ca pe un erou si ma uita ca si existenta mintenas ce parasesc incaperea. Am, ca si partida de manevra un baietan fasnet, cu care lucram cu placere, de fiecare data si pana spre ora zero "regina" alearga dezlantuita pe liniile pustii ale statiei Otelarii. Soseste ora zero !!! Privesc din cabina masinei catre "gara". Gemurile biroului de miscare, plasat strategic cu un nivel deasupra cladirei cu un etaj, se deschid in laturi. Un nor gros de fum evadeaza din capcana precipitat, apoi ( ca si in cazul exploziei atomice ) urmeaza "unda de soc". Un cor de voci de toate tonalitatile care aclama noul an...Ma descalt, imi ridic confortabil picioarele pe mocheta de pe dulapul dinamstarterului, imi aprind o tigara si visez la revelioanele ce le petreceam odata ca "flacau"....
In biroul de miscare al statiei otelarii, un telefon rapciugos si gajait inceraca sa se faca auzit. Harmalaia e la maxim. Deja sa trecut la al treilea fel de bautura. Cele doua-trei reprezentante ale sexului...ale sexului sunt dansate in draci. In mintea fiecarui pretendent la dans cu partenera, se strecoara ganduri mai putin ortodoxe. Cei ce danseaza fara partenera sunt deja prea obositi ca sa mai si gandeasca...Un moment de cateva secunde, casetofonul se opinteste in banda incurcata si gajaiala telefonului se face in sfarsit auzita. IDM-ul, baiat de viitor, bautor fruntas cu experienta indelungata, realizeaza inteligent ce se intampla. Isi strecoara interregio doua degete in gura si ca sa fie sigur ca e perceput corect, fluiera prelung si strident, pana ce anturajul intepeneste :
- Baaaai !!! Liniste in ..la mea !!! Nu mai manaca unul ..cat !!! Sa nu fie cumva sefu" sa ma controleze...
Partenerii evenimentului se conformeaza si o tacere nefireasca se asterne.
- La multi ani domn' Lucica !!! Mai belitule, esti treaz ? Pot sa vorbesc ca omu' cu tine ?
- Ba', da' care zdamatii esti tu de ma faci pe mine ca as fi betiv ?
- Ce ai ma ? Esti cu capu' ? Nu ma mai cunosti ? Marcosanu sunt bai, de la Malina, ce dreacu'...Bai nepoate, tu ai vreo masina disponibila cu un mecanic treaz pa ea, sa ma servesti si pa mine ? Ai mei sunt toti manga la ora asta si am de adus un tren de Catusa urgent...Ma tzipa aia din CFR Barbosi de o ora sa vin sa-l iau si n-am cu cine...
Liniste cateva momente...Auditoriul il incurajeaza sa raspunda, facandu-i semn discret , cu capul care farurile masinei mele stationate regulamentar la marca de siguranta.
- Bai ciricliule, am bai unul, eu zic ca-i pocait, ca n-a vrut sa puna botul deloc...da stiu eu daca o vrea sa vina la tine ??? Hai ca ma duc pana jos, sa-l imbarlig...da, ..ulica, pentru asta dai dimineata un rachiu, la intersectie...
- Dau fratello, dau si doua, numa' sa ma servesti
IDM Lucica, trage un gat zdravan de votca ( pet de juma' de litru nou aparut pe piata ) sa-si faca curaj si coboara neasteptat de demn, scarile cladirei. Aud macadamul liniei scrasnind si-i descifrez silueta. Cand ajunge in dreptul cabinei aprind lumina si-i deschid usa.
- Iaso Costele !!! La multi ani mai baiatule !!! Ce' n-ai venit ma si tu pana sus sa ciocnim un pahar de sampanie ( vin spumant ieftin ) ???
- Luci, lasa tu vrajeala si spune mai bine care este "scopul si durata vizitei" ?
Il cunosteam prea bine, ca sa-l cred ca s-a despartit el de "anturajul cu dop" numai pentru a se interesa de "sanatatea" mea....
- Bai Costica, tu ma sti pe mine de atata vreme. Hai sa nu mai manac ..cat. Ala din Malina are nevoie urgent de o masina sa-i aduca un tren de la vale. Vrei sa te duci ? Bine. Nu vrei, iar e bine. Nu ma cert cu tine, ca esti pretenul meu ( baga el text duios )
De cand venise masina, nu facusem nici un drum pe un tren adevarat, cu vagoane la aer si tot tacamul, asa incat eram mai mult decat incantat...
- Ma duc mai Lucica, ma duc ( ii raspund eu cu voce resemnata ) Da' zi-i lu' ala sa nu ma tie prin semnale nici o secunda, ca fac cale intoarsa...
Lucica, a zbughit-o iepureste catre "cuibusorul de nebunii" sa-i dea gelatului vestea buna. Eu am pornit motorul si m-am pus in miscare catre statia Malina, a carei semnal de intrare ma astepta evident, pe liber.
Ajuns in gara, tipul, care ma astepta la peron imi inmaneaza ordinul de circulatie catre statia Catusa ( mai bine de zece km de mers pe centura combinatului ) si ma asigura ca pot circula in regim de interregio, toate semnalele urmatoare fiind pe liber si toata lumea ( inclusiv operatorul RC ) fiind la curent despre situatie. Am comutat transmisia hidraulica pe "regim usor" si locomotiva a tasnit ca din pusca, bucuroasa ca poate circula si ea fara restrictii.
Zece minute mai tarziu eram deja in fata garii Catusa. IDM-ul de aici ( si el usor euforic ) ma intreaba daca am fost vreodata pe linia CFR pana in gara Barbosi calatori. Ii spun ca am lucrat candva la CFR si cunosc sectia si asta, imi da imediat ordin de circulatie pana in Barbosi...O Doamne ! Asta da, cadou de revelion...Ora 01.45. Sunt deja pe tren in Barbosi si astept sa se alimenteze conducta generala pentru ca lacatusul de revizie, cu care stau de vorba in cabina sa poata face proba franei.
02.15 Lacatusul imi aduce "documentele" trenului si-mi semneaza faoia de parcurs. Semnalul se pune pe liber, la cateva minute dupa. Ma uit pe ordinul de circulatie...26 vagoane, 850 tone...La limita. Comut statia pe "Catusa" si vorbesc cu IDM-ul. Omul ma asigura ca trec prin statia lui fara oprire, astfel incat sa nu ma poticnesc in rampa severa ce urmeaza sa o atac. Sunt putin nelinistit. Nu as vrea sa ma fac de ...cacao si sa raman ca mucea pe sectie...Mangai prieteste controlerul "partenerei" mele si o rog cu voce tare :
- Hai taticu" acu' sa tevad daca esti fata buna, ori ba...Arata-mi de ce esti in stare.
363 se cabreaza usor pe tren. Are un pic tendinta de a intra in patinaj, dar reduc putin turatia( pentru ca, evident, in nisipare nu e dram de nisip - chestie inutile pe linii uzinale ) si fenomenul dispare. Motorul tureaza frumos si masina trage exemplar. Ajung in fata statiei Catusa si de acolo, observ semnalul de iesire pe liber, asa cum ne fusese intelegerea. Ma inscriu pe rampa si controlerul aduce turatia motorului la maxim. Sunt aproape la lumatatea sectorului in rampa si viteza a scazut drastic, de la 55 km/h cat aveam in Catusa la aproape 25 Km/h, dar pare deja stabila si nu da semne ca ar vrea sa mai scada. Deschid geamul lateral si ma uit in sus catre acoperis. Pe esapament roi de scantei rosii si albastre...
- Dragalas-o, ii zic...Ti-am scuturat bine bageagul data asta...Gigea te-am facut...
03.40 Intru in statia Malina. Garez trenul la linia trei, predau pachetul cu documente si ies pe pervazul locomotivei pentru o revizie sumara in "sala masinilor"...Hait !!! Treaba e buna, cu exceptia unui clapet de explozie spart. Nu-i problema, avem in vestiar cel putin cinci, pregatiti pentru interventie.
04.00 Sunt deja in Otelarii, la marca. Schimb clapetul spart si sterg meticulos urmele de ulei ars, prelinse pe capacul motorului si pe podea.
05.00 Cheful din biroul IDM-ului se sparge si petrecaretii se duc fiecare pe la "casele" lor.
06.35 Apare schimbul. La multi ani ! La multi ani !...alea,alea...Cum a fost ? Bine, zic eu, plictiseala, liniste si pace...
- Apai, zice colegul, cred ca tu ai petrecut de o mie de ori mai bine decat mine, care n-am baut decat doua pahare de conic, unul de vin si m-am culcat pe la doua.
- Aici chiar m-ai ghicit, zic eu, Sa sti ca a fost chiar, ca lumea...
Ajung acasa, nevasta-mea plecata la munca, schimb de zi. Copilul la parinti.Ciugulesc ceva din frigider, beau jumatate de pahar de coniac si ma arunc in pat felicitandul in gand pe Vasile, cel sarbatorit pe intai si in mod sigur motiv de mangleala pentru Lucica & compania in carciuma de la intersectie.....................................................

Felicitări pentru o nouă mostră de artă memorialistică! Totuși..., bănuiesc că finalul nu este aici... sau, mă înșel?

Apoi, "corvine" draga, daca tot am reinceput atat de greu, hu o sa ma opresc asa de usor....