304 : Ploiesti Sud - Maneciu

Citat :

Dezvoltarea comerciala si industriala a judetului Prahova a atras dupa sine nevoia dezvoltarii cailor ferate pentru transportul de calatori si de marfa. Inca de la finalul secolului XIX apar proiecte ale CFR-ului de realizare a unei Ploiesti - Valenii de Munte, dar niciunul nu se materializeaza. In cele din urma, autoritatile judetene hotarasc sa preia proiectul si sa realizeze o cale ferata privata, care sa plece din Ploiesti, urmand sa treaca prin Blejoi, Scaeni, Lipanesti, Magurele, Scaiosi si avand cap de linie Valenii de Munte. Lucrarile incep in 1904, iar pe 1 ianuarie 1908 cei 33 de kilometri si garile aferente sunt inaugurate, exploatarea lor fiind pusa in sluja nou-infiintatei societati Caile Ferate Ploiesti Valeni (CFPV).
Astfel a aparut nevoia unei gari de nord in Ploiesti, lucrarea fiind incredintata arhitectului italian Bernaducci, care va realiza un imobil solid, cu aspect monumental, avand fatada din piatra si caramida. Initial, cladirea era mult mai mica decat in prezent, avand un singur corp central.
Tot Bernaducci a realizat cu aceasta ocazie si gara din Valenii de Munte, care semana foarte mult cu cea de nord din Ploiesti. Din pacate, la cutremurul din 1977, gara din Valenii de Munte a fost afectata si demolata ulterior.
Gara din Valenii de Munte (azi disparuta), era asemanatoare cu aspectul initial al Garii de Nord din Ploiesti
Locul pe care a fost ridicata Gara de Nord fusese cimitirul bulgarilor (ei isi spuneau ”sarbi”, de teama otomanilor - despre comunitatea bulgareasca va fi un articol separat) din 1830 (anul in care s-au venit bulgarii la marginea orasului), dar probabil dupa 1838 o data cu stabilirea lor in mahalele Ploiestilor, numarul celor ingropati aici a scazut. Deja la 1900 nu se mai cunosteau locurile de veci, iar gasirea osemintelor a fost o surpriza pentru constructori. Chiar si in prezent, sub asfaltul din jur, este foarte probabil sa mai fie schelete ale bulgarilor venit in urma cu aproape 2 secole in oras. In urma cu 2-3 ani, cand s-au facut lucrari de amenajare pentru podul din fata garii, au fost gasite oase din vechiul cimitir.
Cladirea Garii de Nord a suferit, se pare, doua extinderi succesive in perioada interbelica. Prima data s-au construit doua aripi, proportionale cu corpul initial al cladirii. In noile parti ale cladirii urmau sa fie apartamente pentru personalul garii.
A urmat apoi o extindere a aripilor, imobilul avand in 1937 aspectul din prezent.
Probabil ca in timpul extinderilor, sub cladire s-au facut unele amenajari. Vorbind cu cineva care cunoaste cladirea, am aflat ca sub pamant se mai afla inca 2 sau 3 nivele care servesc drept adapost antiaerian. De asemenea, din adapost ar porni un tunel (chiar din centrul garii, pe sub usa principala) care merge perpendicular pe liniile de cale ferata si iese intr-un deal de langa Rafinaria Vega.
O data cu acapararea puterii de catre comunisti, in zona s-au petrecut evenimente interesante. Una din primele masuri represive luate de regimul pro-sovietic al lui Petru Groza a fost interzicerea a peste 8000 de carti considerate ”dusmanoase” de noii lideri politici. O persoana care sta in zona imi povestea cum in 1947 comunistii au descarcat in piata din fata garii cateva sute de carti interzise si le-au ars. Schimbarile nu s-au oprit aici: calea ferata a fost nationalizata, iar CFPV a fost desfiintata, toate bunurile trecand in exploatarea statului.
Gara a continuat sa fie intens folosita pana la inceputul anilor 90, cand traficul a fost preluat de cele doua gari principale: cea de Sud si cea de Vest. In prezent, cladirea de certa importanta istorica se afla intr-o stare relativ buna de conservare, insa de cativa ani nu mai are curent electric, iar singurul tren care mai circula este personalul Ploiesti - Maneciu care trece doar de 4 ori prin vechea statie.
Astfel, Gara de Nord din Ploiesti, dupa ce a trecut cu bine de bombardamentele din 1944 (lucru norocos, mai ales ca se afla langa Rafinaria Vega) si de cutremurele din 1940 si 1977 (acesta din urma i-a lasat totusi unele urme), pare astazi sa fie uitata, nemafiind un simbol al orasului.
Astazi, mai circula doar 4 trenuri :
P3462 5:32 Maneciu-Ploiesti Sud
P3461 8:34 Ploiesti Sud-Maneciu
P3463 16:28 Ploiesti Sud-Maneciu
P3464 18:25 Maneciu-Ploiesti Sud

M304, Ploiești Sud – Măneciu, dus cu trenul și întors cu bicicleta, 30 august 2011



Sfârșitul verii calendaristice 2011 avea să se încheie frumos, cel puțin pentru mine și pentru prietenul meu pasionat de ciclism, fotografie, trenuri. Ne-am pus în gând să călătorim pe linia 304, Ploiești Sud – Vălenii de Munte – Măneciu. Cei 51 de kilometri i-am parcurs începând cu dis-de-dimineață într-un tren cu vagoane etajate pe o linie cu o vechime de peste 95 de ani (și spun aceasta documentându-mă atât din bibliografia de specialitate, dar și pe baza mărturiile preluate la fața locului), construită în întregime de fondurile proprii ale județului Prahova.

Valea râului Telejean este una dintre cele mai frumoase și mai îmbelșugate văi din România. Deși linia ferată pornește din câmpia înaltă a Ploieștiului, trecând prin gările monumentale, Ploiești Sud și Ploiești Nord, traseul urmează râul Telejean, traversându-l de două ori și se oprește în zona nordică a Subcarpaților de Curbură, la o altitudine de ~600 de metri.

Trenul personal oprește în stații cu renume în economia și geografia locului: Scăieni, Vălenii de Munte, Teișani sau Homoriciu. Dintre acestea, se remarcă Vălenii de Munte, un oraș cu o gară pe măsură. În scurta trecere pe cale feroviară / rutieră am fost plăcut impresionat de așezarea prahoveană. Cu o istorie și cu un fond economic bogat (a fost vamă, și apoi târg), gara Vălenii de Munte apare ca un simbol și ca o dovadă că s-a pus preț pe transportul pe șine.

Ajungând la Măneciu, la nici un kilometru de capătul liniei, se află Barajul și Lacul de acumulare Măneciu amenajat pe Râul Teleajen, dat în funcție în decembrie 1996. În filmul propus v-am oferit și câteva cadre ale acestui cadru natural excepțional. Mai mult, de-a lungul lacului există o potecă destinată promenadei, precum și o zonă de agrement susținută de șoseaua DN1A, București – Văleni – Cheia – Brașov.

Fiind cu bicicleta din dotare și cu aparatul foto agățat de gât, am pornit cu al meu camarad feroviar pe drumul rutier din Măneciu și până în Ploiești Vest. Am traversat, rând pe rând, sate ca Homoră(i)ciu, Teișani, Vălenii de Munte, Gura Vitioarei, Făget, Măgurele, Lipănești, Boldești Scăieni, Blejoi și frânând puternic pe macadamul Gării Ploiești Vest după 50 de kilometri de pedalat.

Nu este un reportaj autentic dedicat liniei 304, ci este un clip în care călătorul, omul care lucrează la calea ferată, pasionatul și natura își dau întâlnire, reieșind în final faptul că o zi superbă se poate consuma călătorind, alergând, pedalând, observând, admirând, fotografiind…

Vă mulțumim pentru vizionare! Va urma...

Am spus că revin, deci iată o prezentare "in detail" a liniei Ploieşti Sud - Măneciu:

30 august 2011 = Excursie FeRoviaRă Ploiești Sud -- Măneciu

Valea Teleajenului este recunoscută în geografia României ca fiind una dintre cele mai frumoase și mai bogate văi din spațiul carpato-danubiano-pontic. Arborii sănătoși, pădurile dese, morile de apă, mănăstirile, pământurile bogate, rodnice, reprezintă doar câteva puncte de culoare care se pot observa de-a lungul unei călătorii cu trenul pe linia Ploiești Sud -- Măneciu.

Începând cu Ploiești Sud, gara construită în pur stil sovietic, dar impozant, trenul se încadrează pe valea râului Teleajen traversându-l de câteva ori, trecând prin Vălenii de Munte și ajungând în Măneciu. Mai toți călătorii care vin dispre Ploiești coboară la Văleni, iar alții urcă la Văleni și se dau jos, rând pe rând, până aproape de Măneciu.

Existența acestei linii pe hartă datează din timpul Primului Război Mondial, trenurile circulând între Municipiul Ploiești și Teleajen după 18 noiembrie 1918. Interesant de remarcat este faptul că linia a fost construită în regia proprie a județului Prahova. Dar ce folos... comuniștii au preluat linia pe 1 septembrie 1948 și totul a ajuns sub egida Regionalei de Cale Ferată București.

Spectaculozitatea liniei apare la final, când între stațiile Homorâciu și Măneciu sunt curbe cu raze minime de 196 de metri, calea ferată se prezintă cu declivități de puțin peste 21 la mie, iar rezistența caracteristică maximă de 22 kg/t face ca motorul locomotivei de tracțiune să genereze forța cuvenită, și implicit sunetul și fumul atât de vânate de pasionați. Ca să nu mai spun de viaductele nemțești peste pârâurile Crasna, Valea Mare și Secuianca, care pot fi lesne de admirat datorită poziționării lor în peisaj deschis.

Și așa, calea ferată pe care acum se circulă cu viteze nu mai mici de 40 de km/h, dar nici mai mari de 70 km/h, își primește trenurile și călătorii dornici de o plimbare de serviciu/de voie/de nevoie/de drag. În Mersul Trenurilor apare ca M304, iar pe hartă numără aproape 51 de kilometri, prezentată în fața dumneavoastră în 15 minute de film.

Vizionare plăcută!

Rebrusmentul locomotivei 060-DA in Maneciu, 30 august 2011

Trenul Personal 3461 de la Ploiești Sud sosea în Gara Măneciu la 10:25. Fiind capăt de linie, locomotiva diesel-electrică 060-DA execută manevra implicită de rebrusment, astfel încât la nici ora 11, Trenul Personal 3464, Măneciu – Ploiești Sud era deja format.

Doamna controlor de bilete a trenului venit de la Ploiești Sud ridică discul roșu de la cârligul ultimului vagon din cuplul etajat ajuns la Măneciu, în timp ce un alt domn controlor de bilete schimba macazul pentru 60-1115-9 în capătul Y al stației. Și uite așa, încet-încet, mastodontul de 114 tone se perinda agale pe liniile stației.

Urmărind imaginile de mai jos se pot observa mișcările hotărâte ale locomotivei de proveniență elvețiană, a cărui concept a fost creat și construit în halele firmei SLM din Winterthur. Motorul diesel 12 LDA 28 de 2100 de CP este folosit la una dintre cele mai joase capacități de tracțiune rulând cu 10-20 km/h, însă acesta ”toarce” asemenea unei feline. Formula osiilor Co`Co` implică 12 șocuri mecanice la trecerea peste joante, iar zgomotul produs este poluant pentru localnici, însă hrană sufletească pentru iubitorii căii ferate.

După 1966, când la Uzinele Electroputere se construia o locomotivă diesel-electrică 060-DA la trei zile, pe linia Ploiești Sud – Măneciu au început să facă serviciu trenuri tractate de acest tip de locomotivă. Una dintre deficiențe era lipsa unui agregat de producere a aburului pentru încălzirea trenului, dar acest fapt s-a rezolvat cu atașarea unui vagon WIT sau, în unele cazuri, chiar prezența unei locomotive cu aburi!

Și uite așa, LDE 2100 CP mai trece de macazul din capătul X al stației Măneciu, se apropie de garnitura cuplului etajat, iar mecanicul de locomotivă comandă oprirea motorului diesel. Din nou, zgomotul produs de cei 12 cilindri care se îneacă în propriul ulei și în propria motorină, antrenând la rândul lor cei 2 arbori cotiți și mai departe generatorul electric, poate nu înseamnă mai nimic. Dar bănuiesc că pentru tine, cititorule, ultimele 60 de secunde din montajul de mai jos nu înseamnă doar un motor care se oprește din funcționare, acompaniat de pompa de preungere sâcâitoare, ci poate înseamnă mult mai mult…

Din 14.01.2012 se sisteaza circulatia trenurilor de calatori .

In gara PLOIESTI SUD sunt afise in care se sduce la cunostiinta ca de astazi se suspenda circulatia trenurilor pe aceasta sectie.
Vagoanele care deserveau sectia sunt garate la linia 4 si au placuta cu sectia 306

De azi s-a pricopsit PL.Sud cu 2 garnituri Te, si vreo 6 vag din care 11-47, 39-50, 20-54, 20-50 si 3 DA-uri plus 1 LDH 82 care faceau pe 302 si 304.

Salutari,



Cateva fotografii de pe linia Ploiesti - Maneciu:









































Mihai

Salutari,

Vineri 13.01.2012:











Mihai

Frumoase poze.

Ultima zi

Adevarat cum se spune: „Vineri 13 !!!”
In rest, felicitari pentru reportajul foto, imaginea cu Sulzer+TE pe viaductul in curba e mirifica.

Salutari,

Gara Valenii de Munte - August 2011:















Mihai

Cine transporta marfa pe linia asta?? si ce se transporta??
La Maneciu nu stiu sa fie vreo fabrica, ceva??