Amintirile unui mecanic de locomotivă

Dacă o faci cu pasiune , treci peste toate obstacolele .

Felicitari pentru reportaje si Dumnezeu sa-i dea sanatate domnului mecanic de locomotiva!

zenox4500 a scris:

Dragi prieteni ai forumului . Trenurile sunt frumoase şi pot stârni multe pasiuni . Dar puţini ştiu ce înseamnă să fi mecanic de locomotivă . Vreau să vă împărtăşesc câte ceva , din experienţa mea de peste 30 de ani ca mecanic de locomotivă . Astăzi încep cu primul foileton . Vă rog să-mi spuneţi dacă
v-a plăcut şi dacă să continui . Vă mulţumesc !

Ma alatur si eu cu o poveste sau poate mai multe de pe vremea inceputurilor mele de formare ca mecanic-ajutor si mai apoi ca mecanic.Era la vreo cateva zile de cand incepusem asistenta ca mecanic-ajutor,abia facusem 2-3 drumuri la Oltenita,cand in comanda am prins o rezerva tampon la Depoul B.C. Ordinul era sa urmarim comenzile mecanicului titular si acesta a fost indrumat cu un tren de proba cu vagoane iesite de la R.K. de la I.M.M.R. Grivita Rosie pana la statia Preasna.Dupa ce am luat in primire de la tura trusa de scule a locomotivei,am verificat inventarul ne-am deplasat la linia de remizare a locomotivei si am inceput sa ne pregatim locomotiva de drum.Era primul meu contact cu locomotiva electrica si eram bucuros pentru ca in planul de scolarizare aceasta locomotiva nu era inclusa.Dupa ce am urcat in cabina mecanicul mi-a spus ca la aceasta locomotiva (BO-BO),frana de mana este amplasata in sala masinilor si sa merg acolo sa o slabesc.Acum eu nu stiu daca a fost cu intentie sau nu si-a dat seama,dar dupa ce eu am plecat sa dau drumul la frana de mana,mecanicul a ridicat pantograful si a conectat disjunctorul. Bubuitul disjunctorului atat de aproape de mine m-a speriat atat de tare ca nu stiam cum sa ies mai repede din sala masinilor si sa ajung in cabina ,opintindu-ma un moment in dreptul transformatorului principal,pe langa care cu greu mi-am facut loc eu nefiind un tip firav ,si avand oarecare retineri atunci cand e vorba de curent electric,si la o tensiune atat de mare.Am ajuns in cabina m-am asezat pe scaunul mecanicului ajutor spunand mecanicului ''nea Ioane imi pare rau dar eu nu mai calc in sala masinilor nici cu ordinul procuraturii'' asa cum era o vorba pe acele timpuri.El a inceput sa rada si mi-a spus ce o sa fac atunci cand o sa trebuiasca sa schimbam postul sa impingem trenul in Gara de Nord.I-am raspuns linistit ca ma dau jos de pe locomotiva si o iau imprejur,exact cum dealtfel am si procedat atat cand am impins in Gara de Nord cat si la Preasna cand am schimbat postul pentru a reveni in Bucuresti.
Radeti voi radeti...ca asa rade si sotia mea , acum, citind ce am scris

P.S Zenox 4500 , nu ti-am cerut acceptul sa scriu la topicul tau, dar , nu m-am putut abtine ! Si mai am cateva amintiri...

Clar a fost cu intentie, am patit si eu asta cu un prieten da nu m-am speriat, numa am injurat in gand

cristi CFR a scris:

Clar a fost cu intentie, am patit si eu asta cu un prieten da nu m-am speriat, numa am injurat in gand

Deci, nu sunt singurul !!

O sa va povestesc o intamplare cu final neasteptat al carui protagonist e un prieten de-al meu .

A ajuns la Giurgiu , remarcand un tren ce avea vreo 10 vagoane (calatori ) . La Giurgiu-Oras exista triunghi pentru intoarcerea trenurilor . Asa ca...dupa revizia tehnica la sosire i se da ordin de circulatie sa intoarca trenul prin triunghi (pentru o uzura uniforma a cotei qr) .
Era o ceata...ceva de speriat .
Il duce prin impingere pana la centralizare , apoi prin tragere pana la cabina . Acolo , linia e pe rambleu.

Pe la jumatatea distantei , observa un om in fata locomotivei, dar in scurt, in doi-trei metri...Il loveste in plin si merge mai departe, anuntand fata de la cabina si IDM de serviciu ca a lovit un om , ce mergea spre cartierul Caramidari. Vine imediat politia TF.
Au ajuns langa cel cazut . Era intre firele liniei .Politistul zice:
-Intoarce-l tu !(era cazut cu fata in jos )
- Ba nu ! Daca vrei sa-l vezi, fa-ti meseria !!

Se intinde politistul si, cand sa-l intoarca, se zmuceste ''mortul'' si zice :
-Hic, ce e ba? Da si mie o tigara !!

Era beat , ''mort''!!!
-Fir-ai al ce emotii mi-ai dat ! Politistul il cunostea pe betivan . Traieste si in ziua de azi , nu l-a mai calcat niciun tren.

Aproape m-am emotionat la aceste povestiri..Tot respectul pebtru domnul Zeno si domnul Bondarica pentru ca au ales aceasta meserie care mie mi se pare un sistem de armata civila..
Ionut_te si eu sunt in aceasi situatie ca si tine :de mic copil sunt innebunit de trenuri toata viata am visat s-a ajung mecanic si acuma jumate din vis s-a indeplinit am terminat scoala dar sunt sigur ca de acuma vine perioada cea mai dificila de cautat loc de munca..Dar sper sa nu regret nciodata aceasta alegere mai ales atata timp cat exista inca pasiune..

poate vei posta si tu amintiri pese vreo 5 ani...
si eu am amintiri cu gramada dar nu am chef s-a scriu
poate intr-o zi le voi posta si eu......

Citat :

eu am amintiri cu gramada dar nu am chef s-a scriu
poate intr-o zi le voi posta si eu......

Tare asta

Asteptam oricum

eu nu sunt ca voi sa stiu unde sunt amplasate literele pana gasesc pe a pe b dureaza ... ies la pensie pana scriu

Drula_Marius_Gabriel_1962 a scris:

eu nu sunt ca voi sa stiu unde sunt amplasate literele pana gasesc pe a pe b dureaza ... ies la pensie pana scriu

Ce glumet esti ia incearca, sunt convins ca ai destule amintiri

Cu scuzele de rigoare pentru "off-topic":
To adrian78hd: Eu cred că pasiunea asta e mai mult un soi de virus care se cuibăreşte bine pe undeva pe acolo şi nu mai scapi de el nici cu ajutorul "procuraturii"!
Eu am 3 ani de când am terminat şcoala de macanici, încă vreo 27 de când am văzut primul tren şi am rămas virusat şi plus ultimii doi ani de când am un serviciu relativ bine plătit pentru vremurile astea... Dar cu cât trece vremea totul parcă se înteţeşte... Dacă sunt la volan şi văd vreun tren pe lângă şosea uit să conduc dar nu uit să lansez un salut din claxon. Problema cea mare intervine că pe ascuns de toată lumea am un dosar aproape aprobat pe la Bucureşti şi nu ştiu pe unde o să scot cămaşa când o să trebuiască să dau "notă de relaţie" la soţie să-i spun că mă fac ajutor de mecanic cu salariu de max. 1600 lei... că de lăsat nu mă las nici cu "procuratura"!
P.S.: Domnule Bondărel nu vă supăraţi că v-am folosit expresia ("procuratura") fără drepturi de autor dar a sunat bine de când am citit-o!

ionut_te a scris:

Cu scuzele de rigoare pentru "off-topic":
To adrian78hd: Eu cred că pasiunea asta e mai mult un soi de virus care se cuibăreşte bine pe undeva pe acolo şi nu mai scapi de el nici cu ajutorul "procuraturii"!
Eu am 3 ani de când am terminat şcoala de macanici, încă vreo 27 de când am văzut primul tren şi am rămas virusat şi plus ultimii doi ani de când am un serviciu relativ bine plătit pentru vremurile astea... Dar cu cât trece vremea totul parcă se înteţeşte... Dacă sunt la volan şi văd vreun tren pe lângă şosea uit să conduc dar nu uit să lansez un salut din claxon. Problema cea mare intervine că pe ascuns de toată lumea am un dosar aproape aprobat pe la Bucureşti şi nu ştiu pe unde o să scot cămaşa când o să trebuiască să dau "notă de relaţie" la soţie să-i spun că mă fac ajutor de mecanic cu salariu de max. 1600 lei... că de lăsat nu mă las nici cu "procuratura"!
P.S.: Domnule Bondărel nu vă supăraţi că v-am folosit expresia ("procuratura") fără drepturi de autor dar a sunat bine de când am citit-o!

o sa treci o vreme al hrana rece probabil ) da chiar unde vei face servici la craiova sau bucuresti?

Momentan locuiesc în Slatina şi cred că nu mi-aş permite să fac naveta la Bucureşti... aşa că rămâne Craiova. Cât despre hrana rece... de-ar fi singura consecinţă...

ionut_te a scris:

Momentan locuiesc în Slatina şi cred că nu mi-aş permite să fac naveta la Bucureşti... aşa că rămâne Craiova. Cât despre hrana rece... de-ar fi singura consecinţă...

dace te iubeste o sa te inteleaga chiar imi doresc sa ti se implineasca visul si sa ajungi mecanic