Clipuri FeRoviaRe filmate in Judetul Suceava

12 iunie 2011 = (Mirii din) Excursie FeRoviaRă Fălticeni - Dolhasca - Suceava

Într-o zi de vară, cam nehotărâtă în ceea ce privește starea vremii, am purces la o plimbare cu bicicleta în tren. Am fost invitat la aniversarea unei colege de-ale mele, pasionată și ea de FeRoviaRe, într-un colţ de Rai din judeţul Suceava - Mitocul Dragomirnei. Traseul urmat a fost unul simplu: Fălticeni - Dolhasca via trenul Regiotrans, Dolhasca - Suceava via un tren CFR Călători, Suceava - Mitocul Dragomirnei via tracţiune proprie cu bicicleta. La fel, la întoarcere aveam să urmez același traseu, cu mica diferență că distanța între Dolhasca și Fălticeni am făcut-o pe bicicletă.

Filmul pe care vi-l propun cu această ocazie a fost înregistrat cu un aparat foto Canon A470, acesta având rezoluția maximă de înregistrare de 640x480. Având niscaiva timp la dispoziție, am reușit a surprinde trecerea unor trenuri prin Gările Dolhasca și Suceava Burdujeni. De exemplu, am încercat să filmez Trenul Rapid Suceava/Botoșani - București Nord, Trenul Internațional Sofia - Moscova, Trenul Personal Dolhasca - Fălticeni, Trenul Personal Vatra Dornei - Suceava și Trenul Personal Suceava Nord - Iași.

Ar trebui să nu ratați câteva dintre momentele mai interesante ale acestui clip. Unul dintre ele este reprezentat de doi tineri proaspăt căsătoriți care au ales să realizeze niște fotografii de nuntă în Gara Suceava Burdujeni. Al doilea îl reprezintă sunetul scos de motoarele și angrenajele locomotivei electrice EA1 de 5100kW cu care m-am întors de la Suceava la Dolhasca.

Vă doresc vizionare plăcută!

Completez si eu colectia de clipuri feroviare din Judetul Suceava cu o Activitate Feroviara in gara Suceava [Burdujeni].
Enjoy!

13 august 2011 = Trenuri matinale în Gara Suceava Burdujeni

Într-o frumoasă dimineață de vară când soarele lumina atât de clar și de frumos pe cărămizile Gării Burdujeni, mă aflam acolo alături de Ela pentru a aștepta o călătorie de vis în Trenul de Epocă ”Moldovița”.

Dar în Gara Suceava Burdujeni, într-un interval de 70 de minute, pleacă și vin nu mai puțin de 10 trenuri! Pe câteva dintre ele am cutezat să le filmez așa cum o fac în mod constant și colegii mei din Suceava: Giurca Florin, Andrei Bîrsan, G-Mean și mulți alți stimați pasionați din Suceava și din județele adiacente.

Așadar, în spiritul anilor ”2000 și ceva”, când diminețile în Gara Burdujeni erau dătătoare de sunete ”magice” și imagini ”de basm” către simțurile mele, iată că în 2011 s-au perindat prin fața a sute de călători din stația Suceava Burdujeni următoarele trenuri: Rapidul 652, Suceava Nord - București Nord, cu ale sale vagoane moderne, Personalul 5601, Iași - Putna, cu șarmul său specific de suceveni care fac naveta zi de zi la școală sau la muncă, Acceleratul 1833, Iași - Timișoara, pregătit pentru 700 și ceva de kilometri de croazieră, Acceleratul 1751, Brașov - Suceava, sosit din Transilvania cu o locomotivă de excepție și vagoane - în sfârșit! - mai confortabile, Acceleratul 1838, Timișoara Nord - Iași, grăbindu-se să ajungă mai repede în capitala Moldovei și Personalul 5562, Suceava Nord - Botoșani, care, din nefericire, reflectă sărăcia, dezinteresul și lipsa de decizie a mai marilor din CFR cu privire la managementul căii ferate.

Nu în ultimul rând, ”piesa de colecție” sosită prin însăși Trenul de Epocă ”Moldovița”, compus din locomotiva cu aburi seria 230.516 fabricată în perioada interbelică la Uzinele Reșița și celelalte 5 vagoane verzi de epocă pe 2 osii cu roți cu spițe, garează în Gara Suceava Burdujeni, ajutat, așa cum un fiu își ajută tatăl la bătrânețe, de un LDH125 al Depoului Suceava Nord. ”O gară regală”, cum spunea, printre alții, și Radu Bellu de atâtea ori, o gară superbă care încă primește și sper din tot suflet să primească și de acum înainte oaspeți de valoare, călători civilizați și, desigur, binecuvântarea lui Dumnezeu.

Vă doresc vizionare plăcută!

PS: Secvențele de la final sper să vă facă curioși despre ce va urma să fie publicat în următoarele zile.

Frumos film chiar mi-a placut si abia astept sa pui si partea a doua

nenuandrei a scris:

Frumos film chiar mi-a placut si abia astept sa pui si partea a doua

Îmi pare bine să aud că ți-a plăcut. Partea a doua poate fi urmărită în continuare:

230.516 în acțiune pe Căile Ferate Române în secolul XXI

Timp de câteva zile, în Suceava anilor 2011, în luna lui cuptor, a poposit pe căile ferate din Bucovina un vizitator de onoare, cu o istorie de aproape peste 100 de ani și cu o atractivitate deosebită la public.

Trenul de epocă ”Moldovița”, având ca vehicul de tracțiune celebra locomotivă cu abur, 230.516, a traversat obcinile Moldovei și a adus aburul și fumul înapoi printre codrii Bucovinei. Astfel, Gara Burdujeni, cu celebra-i istorie de peste 142 de ani, a fost punctul de plecare și de sosire a unor trasee de excepție: Suceava – Cacica – Vama – Vatra Moldoviței și Suceava – Putna.

Știm că ecartamentul căilor ferate române este de 1435 de milimetri, însă luxul care se regăsea în vagoanele de clasa I sau salon-bar depășea cu foarte mult așteptările oricărui călător. Așadar, pe lângă confortul oferit de vagoanele de mai sus, în componența trenului au mai fost și un vagon de clasa a II-a, un vagon de clasa a III-a și un vagon de bagaje. Catifea roșie, catifea portocalie, tâmplărie lăcuită, ornamente atent prelucrate, un salon-bar asemenea trenurilor regale, precum și fluierul locomotivei alături de însuși fumul negru înălțător la cer au adus anii glorioși ai epocii locomotivelor cu abur înapoi în timpurile din prezent.

Istoria locomotivei 2C-h2 începea în 1906 când prima locomotivă de tip prusac 230.000 făcea teste în Germania. Încet-încet, în perioada interbelică au fost construite zeci de locomotive, fie la Uzinele Malaxa, fie la Reșița, astfel încât locomotivele CFR seria 230.000 au fost printre cele mai răspândite și mai populare pentru personalul de exploatare și întreținere. Cu un număr total de 357 de locomotive aflate în inventarul CFR, această serie de locomotive poate fi admirată în zeci de fotografii în Istoricul Tracțiunii Feroviare din România, volumul 2, realizat sub atenta îngrijire a inginerilor Șerban Lăcrițeanu și Ilie Popescu.

Jurnalelor realității anului 2011 li se adăugă câteva file de istorie vis-a-vis despre circulația acestui tren cu abur, tren de epocă prin Bucovina, iar filmul pe care vi-l propun completează lista de fotografii, clipuri și mărturii propuse și enunțate cu pasiune de colegii mei.

Vă doresc vizionare plăcută!



Va urma...

Taraf și voie bună în Trenul de Epocă "Moldovița"

Dansurile și cântecele populare pe care călătorii Trenului de Epocă "Moldovița" le-au încins pe peroanele stațiilor unde locomotiva cu abur a oprit dovedesc faptul că bucovinenii încă știu să păstreze și să conserve aceste frumoase obiceiuri.

Traseul urmat de Trenul de Epocă "Moldovița" a fost Vama - Vatra Moldoviței - Vama - Molid - Frasin - Gura Humorului și mai departe către Cacica și Suceava Burdujeni. Locomotivele electrice întâlnite pe traseul liniei 502, care tractau obișnuitele Trenuri Personal Suceava - Ilva Mică sau Trenurile Accelerat Vatra Dornei Băi - Iași sau Iași - Timișoara Nord, păleau în fața măiestriei locomotivei cu abur 230.516. Deși cu mult mai puternice, locomotivele electrice de mii de kilowați nu păreau decât niște "vagoane motorizate" în fața uzinei negre pe șine care tracta Trenul de Epocă "Moldovița".

Horele, sârbele, precum și cântecele lăutărești care au lăsat cu gura căscată mulți privitori de pe traseul liniei dintre Obcinile Bucovinei reușeau cu succes să aducă aminte de vechi și frumoase obiceiuri românești. Trecând de la distracție la asumarea responsabilității și asigurarea siguranței circulației, operatorul din imagine completa cu ulei la cutiile de osie cu cuzineți ale vagoanelor de călători.

Călătoria pe linia închisă de CFR, Vama - Moldovița, a putut fi posibilă cu ajutorul efortului depus de locomotiva diesel-hidraulică a Depoului Suceava Nord, dar numai până la Vatra Moldoviței. Acolo, turiștii din trenul pus la dispoziție cu ocazia programului "Pelerin în Bucovina 2011", au fost serviți de săteni cu plăcinte cu brânză, vișinată și rachiu, în timp ce câțiva călători mai pioși de fel s-au orientat către a vizita Mănăstirea "Moldovița", monument înscris în Patrimoniul Unesco.

Și totuși, văzând și dumneavoastră, ca și mine, cele ce s-au întâmplat în frumoasa zi de vară de 13 august 2011, dilema mea este... să rămânem sau nu... în Bucovina pe lângă care ne-am născut?



Va urma...

Cabview cu locomotiva cu abur 230.516

Temperatura, într-o marchiză de locomotivă, depășește lejer 30-40 de grade Celsius. Ținuta... ”de scandal” este obligatorie pentru că în jur este numai funingine, cărbuni, scântei. Atenția distributivă trebuie să fie prezentă, de asemenea, pentru a putea duce trenul cu marfa sau călătorii la destinație, în timp ce mai multe grame de sacrificiu trebuie jertfite în slujba acestei meserii.

Printre foarte puținii specialiști în d-ale ”cârmuirii” locomotivelor de aburi din țară și unicii autorizați de AFER, domnii mecanici de pe aburoasă înfruntau căldura, oboseala și erau concentrați la deplasarea locomotivei. Profilul și specificul liniei Gura Humorului - Păltinoasa - Cacica cu ale sale pante caracteristice de 23 (Vârfu Dealului - Păltinoasa) și 28 la mie (Vârfu Dealului - Cacica) au supus la casne și frământări atât forța de tracțiune, cât și forța de frânare. Imaginile completează abstractele cifre de mai sus.

Focul ardea strașnic în locomotiva cu aburi, iar domnul mecanic, mai șugubăț din fire, a deschis portița către focar și a spus că ”Aici ajungeți dacă faceți păcate!” L-am crezut și am privit cu și mai mult respect această bestie neagră în care focul arde cu o culoare roșie stringentă, fumegă cu aburi și fum fierbinte, șuieră ascuțit, calcă șinele, rupe vântul, smucește vagoanele.

Dar chiar și așa, cu frica pe care o inspiră, călătoria în locomotiva cu aburi seria 230.516 a fost o experiență de neuitat! Pentru un pasionat, o astfel de experiență înseamnă un vis împlinit.

Multe mulțumiri domnilor mecanici de pe locomotivă și respecte pentru dânșii, am avut ce învăța de la dumnealor!

Vă doresc vizionare plăcută!

Primele trenuri în zăpadă în iarna lui 2011-2012, 20 decembrie 2011



Una dintre cele mai frumoase zile dintr-un an este aceea când te ridici din pat dimineața și vezi zăpadă peste tot în jurul tău. Așa s-a întâmplat și la mine în Fălticeni, județul Suceava, pe 20 decembrie 2011, când m-am trezit și am fugit către Magistrala 500 cu ochii încă somnoroși.

Așadar, ora 11 m-a prins în Dolhasca, nod feroviar între Pașcani și Suceava. Aici zăpada și gheața s-au instalat pe sol, iar trenurile cu ale lor locomotive și vagoane soseau și plecau înțurțurate cu viscol și îngheț. Așa a fost și cazul mașinii de Brașov care ducea în spate 3 vagoane de la Suceava. BoBica nr. 102, venită însă de la București cu InterCity 551, nu avea nici urmă de zăpadă, semn că în Sud iarna încă e pe gânduri să se instaleze sau nu.

Am luat primul tren către o locație mai exotică de fel, în mijlocul naturii, la susurul molcom al Siretului înghețat și la adierea vântului din codrii Probotei. Aici fauna este diversificată, poți vedea vulpi, ulii, iepuri, căprioare și cine știe ce alte animale mai fioroase, dar nu încă prezente din cauza gălăgiei provocate de contactul roată-șină.

Instalându-mă provizoriu, am înregistrat către nemurire trecerea Rapidului 382 TransEuropean cu vagoane de TransSiberian, rulând cu 95 km/h, conectând zilnic 5 capitale: Sofia, București, Kiev, Minsk și Moscova. De asemenea, trenurile Regio Iași – Suceava Nord, Bacău – Suceava Nord sau Suceava Nord – Pașcani transportau călătorii în condiții optime pe rutele unde mașinile încă dădeau de furcă cu nămeți și polei.

Spre seară am lăsat întinderile văii Siretului în primirea nopții, iar eu am întins-o la tata în Suceava, unde Gara Burdujeni m-a întâmpinat cu o priveliște de neuitat și care, într-o mică sau mare măsură, îmi aducea aminte de o carte numită… ”Sărut pe o roată de tren”.

Vizionare plăcută!

Superbe filmările, Andrey_tm! Mi-ai făcut o poftă de linia 502 de nu-ți vine să crezi...

Trenuri de dimineață în Gara Suceava Burdujeni [3 Decembrie 2011]



Început de decembrie, iar în Suceava n-a nins... Ora e 8, și Soarele abia se trezește puturos, în timp ce zeci de trenuri vin și pleacă din frumoasa Gară a Sucevei - Burdujeni. Terminalul de transcontainere începe și el să producă mișcare, în timp ce fauna de ciori este speriată de 5 în 5 minute de câte un tren ce ia drumul Iașiului, Clujului sau Bucureștiului.

După cum spuneam, intervalul orar 7-8 este una dintre cele mai aglomerate perioade din Gara Suceava Burdujeni. În timp ce trenul de dimineață spre Cacica compus dintr-o locomotivă electrică și un singur (!!!) vagon de călători face manevre pe linia 1, pasagerii dornici de o călătorie până la București așteaptă Trenul Rapid de București. Tot în același moment, Trenul Personal Iași - Putna intră agale tot pe linia 1. Se aud goarnele de avertizare ale Rapidului de București, în acest moment toate cele 4 linii directe ale gării fiind ocupate. Și cum trenului îi stă bine... cu drumul, nu durează nici 5 minute, că fiecare tren de lung parcurs pleacă spre destinația terminus.

Ora de vârf se termină la Suceava prin plecarea Trenurilor Personale către Botoșani, Cacica sau Câmpulung-Moldovenesc. Automotorul către Botoșani este cel mai timpuriu, în timp ce locomotivele electrice și cele două vagoane de călători (două trenuri a o locomotivă plus un vagon) se urmăresc unele pe altele distanță de câteva sute de metri, fiecare urmând să ia direcția dorită.

Primul clip FeRoviaR filmat cu noul aparat foto Canon 60D se încheie cu tranzitul Trenului Accelerat, Iași - Vatra Dornei Băi din dreptul podului FeRoviaR peste râul "Valea Șcheii". Aaa... vă mint. Ultimul tren este de fapt Personalul sosit tocmai de la Ilva Mică cu celebra locomotivă suceveană EA-139. Și, cum fără LDH-uri nu există farmec în calea ferată, una bucată locomotivă cu transmisie hidraulică a stat în coada Trenului de la Ilva Mică...

@-27 ⁰C, Trenuri înghețate în Gara Suceava Burdujeni, [8 februarie 2012]



Iarna lui 2012 cu siguranță este una dintre cele mai grele din ultima decadă datorită caracterului brusc al instaurării zăpezii și a gerului peste România și Estul Europei. Temperatura aerului care se înregistra dimineață era în jurul valorii de -27 de grade, însă, atunci când Trenul InterRegio Iași -- Timișoara a intrat în Gara Suceava Burdujeni, datorită curenților de aer care s-au format, temperatura resimțită de cei câțiva omuleți din Gara Suceava Burdujeni era cu mult sub -35 de grade Celsius.

În fine, totuși activitatea FeRoviaRă trebuie să continue, călătorii să circule și oamenii să-și câștige pâinea. Însă este o pâine câștigată cu sacrificiu, risc și efectiv - chin. Elemente negative care se regăsesc în fiecare meserie, firește.

Și așa, ora 8, ora în care liniile Gării Suceava Burdujeni sunt ocupate în proporție de 100%, începea să se simtă prin sosirea de la Timișoara a Trenului InterRegio 1838. Acesta vine tractat fără întârziere cu locomotiva EA-666. Un moment mai târziu, apare și Trenul Regio 5601, Iași -- Suceava Nord, având la tracțiune pe locomotiva electrică Bo-Bo 78 (!!!). Aștept dinspre Nord să sosească Trenul InterRegio 1652, Suceava Nord -- București Nord, dar aflu de la un revizor de vagoane că s-a defectat locomotiva și plecarea acestuia este, firește, întârziată. După câteva zeci de minute, se așează și rama electrică Z6300 pe linia 3 ca tren Regio către Câmpulung Moldovenesc, în timp ce o locomotivă diesel-electrică 060-DA a CFR Marfă își face simțită prezența pe una dintre liniile de marfă. În cele din urmă, cu o întârziere de câteva minute, apare și Trenul InterRegio 1833, Iași -- Timișoara Nord.

Probabil că zăpada ce se vede zvânturată de ultimul tren este un efect interesant, apreciat, poate chiar și fascinant. Însă "curentul" de aer cu care a venit acel tren n-o să-l uit pân` când `oi muri! Pe moment am încremenit, o amețeală puternică m-a cuprins, picioarele aflate în echilibru termic cu zăpada și buzele devenite cenușii cu fire de salivă devenite ațe albe de zăpadă m-au convins să înaintez către holul gării să mă apropii de orice sursă de căldură pentru a-mi reveni.

Nu-i de stat de filmat trenuri! Dar oamenii de la calea ferată oare cum rezistă...? Haideți să vedem în clipul următor!

Trenul Regio Fălticeni – Dolhasca pe linia M510, [7 februarie 2012]



Din cele peste 100 de ierni pe care le-a suferit clădirea Gării din Fălticeni, gerurile și zăpada din lunile Gerar și Făurar or să rămână puternic impregnate în memoria celor care lucrează în slujba transportului pe calea ferată. Dar să nu ne mai plângem, populațiile din interiorul arcurilor subpolare cum rezistă? Nu sunt și ei tot oameni?

Ba da, însă cărările pe care am călcat să pot ajunge la locul de filmare din imagine nu au fost făcute de semenii mei, ci de alte lighioane. Iar din cauza asta am primit cadou grame bune de zăpadă în ghete. N-am stat să fac analiza cărui grup de mamifere aparțin urmele în zăpadă, bănuind totuși că era vorba de vulpi și câini. Trenul Regio Dolhasca - Fălticeni intrase deja la ora 15 în Gara Fălticeni, urmând să plece înapoi către Dolhasca la 15:12.

Linia ferată încerca să-și evidențieze ”inimile” pereche prin marea sau… oceanul, mai bine zis, de zăpadă depus în strat de mai bine de 40 de centimetri pe tot pământul fălticenean. Totuși plugul automotorului importat din Franța, sub denumirea de X4500 cu vagon motor și remorcă, reușea să radă la jumătate din înălțimea zăpezii. De asemenea, am fost plăcut impresionat de ce-am zărit în dreptul macazurilor. Fiecare dintre cele aproape 10 la număr au fost capățate manual, verificate, având acele și contraacele unse. Pesemne că oamenii de la linii sunt conștiincioși și își fac treaba, chiar dacă poate la prima vedere transportul feroviar pe linia Fălticeni – Dolhasca este destul de firav, acest lucru instigând la dezamăgire, neîncredere, speculație, jigniri sau chiar ură față de… săracul tren.

Dar uite că m-am luat cu vorba și trenul a trecut deja de mine, culoarea lui de un roșu aprins săgetând militărește parcursul liniei secundare de cale ferată cifrată 510, Fălticeni – Dolhasca. Cândva, trenul era cu locomotivă pe aburi. Apoi s-a trecut la tracțiunea diesel cu locomotivele 060-DA. Eficientizarea și, ulterior criza, a impus folosirea de locomotive diesel-hidraulice de 1250 de cai. Fascinația mileniului III a adus în ”Florența României” pe Săgeata Albastră, în timp ce îndeletnicirea și istețimea unora – pe timp de criză, parol! - au permis accesul unor trenuri franțuzești.

Și mai pe scurt, vă doresc vizionare plăcută la filmul de mai jos!

@-15 ⁰C, Trenuri în Gara Suceava Burdujeni, [31 ianuarie 2012]



Vacanța dintre semestre de la facultate mi-a priit foarte bine, dar nu în sensul acela de timp petrecut în spiritul odihnei și al relaxării. Onor tatălui meu mecanic la Suceava, am avut ocazia să-l însoțesc câteva dimineți – cumplit de geroase, ce-i drept – pentru a mai înghiți puțin fum, pentru a vedea cum acul de la vitezometru crește și pentru a simți cum toarce motorul Diesel Maybach al locomotivei LDH45.

Și așa Gara Suceava Burdujeni apare înregistrată din perspectiva mecanicului de locomotivă care urmărește cu atenție semnalele luminoase ori care are grijă de manevrele în sine. Marfa ca marfa, pe când trenurile de călători erau cam puține. Pe linia 3 s-a format Trenul InterRegio 1750, Suceava – Brașov, iar pe linia 1 – locomotiva Caterpillar portocalie cu unul dintre cele mai din urmă trenuri care acum nu mai există: Regio Putna – Suceava.

În fine, depășit total de hotărârea celor mai în măsură să știe ce-i mai bine pentru noi, totuși închei momentul video cu o frumoasă locomotivă diesel-electrică 060-DA vopsită în schemă Rompetrol, acum proprietate a GFR. Între noi fie vorba, aceste mașini care au făcut serviciu la malul Mării Negre în interiorul Rafinăriei PetroMidia sau pe relația Midia Năvodari – Dorobanțu – Fetești arată excepțional, cei de la GFR frecându-și mâinile cu bucurie văzând starea acestora.

Mulțumesc pentru vizionare!

Cum e să străbați iarna cu un Tren InterRegio pe ruta Suceava – București Nord?, [12 februarie 2012]



Se întâmplă în România, în fiecare zi, în fiecare an… Prezint exemplul meu de data aceasta pentru a nu fi acuzat de (co)nspirație sau neîncredere. Iarna a venit pe tărâmul temperat al României, tărâm care este supus unor veri caniculare și ierni foarte geroase. S-a nimerit ca semestrul II la facultate să înceapă în mijlocul ”iernii grele” de la acest început de 2012. Hai să vedem cum am reușit să ajung din județul Suceava tocmai în București.

”Tocmai”… pare puțin, 433 de kilometri… Însă în condițiile în care stratul de zăpadă din zona Magistralei 500, Vicșani – București Nord, a depășit constant 40-50 de centimetri, iar pe alocuri s-au găsit zone viscolite de zăpadă de până la 2 metri, iată că transporturile – fie ele rutiere sau feroviare – singurele accesibile între Suceava și București, au fost afectate într-o foarte mare măsură.

Am ales să călătoresc cu trenul, alături de aproape alți 500 de călători aflați în Trenul InterRegio 1652, Suceava Nord – București Nord. Am plecat la ora stabilită din nodul feroviar Dolhasca și am ajuns la ora stabilită în București Nord! Am circulat cu 100-120 de km/h între Dolhasca și Adjud (km 407 – km 244) și între Ploiești Sud și București Nord (km 59 – km 0). Cu excepția unor gâtuiri în zona Focșaniului și a Buzăului cu restricții rușinoase de 30 sau 50 km/h, viteza comercială pentru cei 43 de lei la preț redus (sau 86 la preț întreg), pentru cei 407 km ori pentru cele 6 ore și 19 de minute a fost de 64 de km/h.

În condiții de căldură, ambient civilizat, acces la restaurant, siguranță deplină, posibilitate de conectare a laptopului la priză, trenul a reprezentat și va reprezenta pentru mine câștigătorul ca transportator pe ruta Suceava – București. Recunosc, uneori am ales să circul și cu autocarul din singurul considerent că pe această rută (una dintre cele mai profitabile din România), sunt doar 5 perechi de trenuri InterRegio și 2 perechi de trenuri InterCity, iar orele pe care sunt plasate acestea nu-mi oferă o legătură eficientă din Dolhasca spre Fălticeni.

Și-atunci, dragii mei colegi pasionați de trenuri, transmiteți mai departe ideea și țineți minte că în calea ferată, un Breaking News al unui ”tren al groazei” datorat de incompetența și neimplicarea unora de a dispune patrularea cu plugurile încă de la așezarea unui strat de 10-20 de cm de zăpadă (informație transmisă regulat și în timp util de Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie), pălește în fața sutelor de mii de călători care circulă lunar pe Căile Ferate Române! La aterizările aeronavelor se aplaudă… ce-ar fi ca și noi, în călătoriile noastre, să spunem măcar un simplu ”Mulțumesc!” omului de pe locomotivă sau să salutăm respectuos oamenii din stații care se îngrijesc de bunul mers al trenurilor?!