Cateva date privind municipiul Chisinau

Cladirea in care functioneaza Teatrul Dramatic "Mihai Eminescu".

Prima încercare de construcţie a cestei clădiri a fost la începutul anilor 30 ai secolului al XX-lea în stil neoclasic, dar în legătură cu depresia economică, construcţia lui a fost conservată. În anii 1949–1953 a fost finisat proiectul, sub conducerea arhitectei Galadjeva de la trestul unional "Teatrproiect", interioarele şi faţadele – sub conducerea arhitecţilor din RSSM V.F. Smirnov şi V. P. Alexandrov, cu păstrarea formelor şi stilisticii interbelice. Construcţia clădirii a fost finisată în primăvara anului 1954.

"Sala cu orga"

Construcţia a început în 1903 şi s-a finisat în 1911.
Între anii 1975–78 clădirea a fost reconstruită pentru sala cu orgă, arhitect Iu. Leoncenko, fiind păstrate toate elementele şi formele spaţiale a edificiului bancar, sala de operaţii bancare fiind amenajată pentru 555 locuri.

Cladirea in care functioneaza biblioteca municipala "B P Hasdeu"

Cladirea in care functioneaza "Muzeul National de Arta"

A fost construita 1901, dupa planurile arhitectului Bernardazzi Alexander si din initiativa principesei Natalia Dadian.

Casă cu două etaje, cu subsol, a fost construită în anii 70 ai secolului al XIX-lea., după proiectul lui A.I. Bernardazzi. A aparţinut nobilei Ecaterina Alexandrovna Râşcanu-Derojinsky.

În anii 50 ai secolului ai XX-lea, la această casă a fost adosată o aripă cu o sală de amfiteatru, unde aveau loc şedinţele Sovietului suprem al RSSM, mai târziu – societatea republicană "Ştiinţa".

Cladirea in care functioneaza “Muzeul National de Arheologie si Istorie a Republicii Moldova”.

Muzeul se află într-o clădire remarcabilă prin arhitectura şi istoria sa. A fost reconstruită după seismul din 1977, fiind reamplasată pe fundaţii noi, restabilindu-se cu stricteţe vechile faţade.

Această clădire devine cunoscută începând cu anul 1837, când proaspăt construită de negustorul Bogaciov, este propusă pentru sediul Dumei orăşeneşti. În 1842 este închiriată pentru Gimnaziul regional pentru băieţi Nr.1 (fondat în 1833), dar în curând este cedată pentru amenajarea în ea a spitalului militar, în care erau trataţi răniţii aduşi de pe frontul ruso-turc. După reîntoarcerea gimnaziului în această clădire, are loc un incendiu în 1862, lucrările de reconstrucţie ulterioare, schimbând radical aspectul ei exterior şi structura spaţială, care devin caracteristice pentru eclectica franceză, aspect păstrat şi după ultima sa reconstrucţie.

Spaţiul dintre aripile laterale a fost închis şi amenajat pentru amplasarea dioaramei "Iaşi-Chişinău", care descrie desfasurarea acestei operatiuni militare din al doilea razboi mondial.

Cladirea in care functioneaza “Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala”.

Sediul Muzeului a fost proiectat de arhitectul V.N. Ţâganco, supravegherea tehnică era realizată de către Poluianovski, realizarea – Gr. Lavrov. Construcţia Muzeului a fost terminată în 1905, inaugurarea a avut loc în iunie 1906.

Cladirea in care functioneaza “Academia de muzica, teatru si arte plastice”. A fost construită, ca pension pentru copii de nobili, după proiectul arhitectului V. Țiganco, avizat în 1902, finisat în 1905.

Cladirea in care, la 27 martie/9 aprilie 1918, “Sfantul Tarii” a votat unirea Basarabiei cu Romania.

Cladirea in care functioneaza “Institutul National al Justitiei”.

Vila urbana a lui Vladimir Herta”

În anii 30 ai secolului al XIX-lea arhitectul oraşului O. Gasket a construit o casă într-un parter pe strada Alexandrovskaia, astăzi Ştefan cel Mare, aflat între străzile sfatul Ţării şi Serghei Lazo.
În 1845 această casă este achiziţionată de către moşierul Iorgu Balş, pe care a dăruit-o orfelinatului, care i-a purtat numele. În anul 1903 această casă este achiziţionată de către nobilul Vladimir Herţa, consilier titular, care demolează construcţiile şi în locul lor, în 1905 a fost construită o vilă într-unparter. În subsolul clădirii se află sistema de încălzire a casei.
Arhitectul clădirii, se presupune că este Henrik Lonsky. Arhitectura casei este soluţionată în stil eclectic, în formele barocului vienez.

Astazi apartine de Muzeul National de Arta.

.”Turnul de apa”, azi sediul “Muzeului Municipiului Chisinau”, de la intersectia strazilor Alexei Mateevici si Mitropolit Gavril Banulescu Bodoni.

A fost construită în 1892 după proiectul arhitectului A.I. Bernardazzi. Este un valoros monument de arhitectură industrială, realizat în stil eclectic. În timpul seismelor a fost deteriorat, fiind reconstruit după imaginile de epocă în anii 1980–1983, dar cu excepţia foişorului de foc din partea superioară,construit iniţial din lemn, formele cărui au fost repetate în piatră.Grosimea zidurilor variază de la 2 m la parter până la 0,6 m la foişor, înălţimea până la cornişă este de 22 m.În interiorul castelului s-a păstrat scara metalică, fabricată la uzina din Chişinău a lui Serbov-Sîrbu.Astăzi este sediul muzeului oraşului.

Cladirea in care functioneaza „Institutul Ştiinţifico–Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”,

Cladirea in care astazi se afla sediul ambasadei SUA
Cunoscuta ca si „Vila Erhan-Dunaevsky”.
Casa a fost construită după 1918 de către profesoara Sofia A. Dunaevsky-Erhan, absolventa cursurilor Bestujev.

Arcul de Triumf , cunoscut si ca "Portile Sfinte"

Arcul are în plan formă de pătrat și dispune de două niveluri. Înălțimea monumentului este de 13 m. Capitelurile celor patru piloni ai construcției au fost sculptate în stil corintic. Nivelul superior este decorat în stil clasic. Pe partea frontală este montat un orologiu mecanic, luminat în timpul nopții, care însă nu anunță prin sunet ora exactă. Ornamentele și capitelurile sunt executate în ceramică.
Primele ceasuri pe arcada au apărut în anul 1842. Ele au fost aduse de la Odesa, iar șapte ani mai târziu, un vânt puternic a smuls cadranul, iar mecanismul a funcționat pînă în anul 1881, și a trebuit să fie înlocuit. Noul mecanism a fost achiziționat în Austria. Ceasul real a lucrat fără reparații pînă la începutul războiului, cînd a fost lovit de bombardamentele din anul 1941.

În 1945, pe pereții Arcului au fost instalate plăcuțe cu numele luptătorilor armatei sovietice și a cetățenilor Moldovei, care au luptat pe teritoriul Basarabiei în cel de-al Doilea Război Mondial și au primit distincția de "Erou al Uniunii Sovietice". Plăcuțele au fost scoase în 1991, după obținerea independenței.

Arcul de triumf din Chișinău se află pe axa de simetrie a ansamblului arhitectural ce mai cuprinde și Catedrala Nașterii Domnului, Clopotnița acesteia, Piața Marii Adunări Naționale și Casa Guvernului din Chișinău.