Cateva date privind municipiul Chisinau

A. Zone industriale

1.Zona industriala Sculeni

Este cuprinsa intre: Strada Mesager, Strada Mihai Viteazul, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, Piata Dimitrie Cantemir, Calea Iesilor.
Strada Mesager ar trebui prelungita spre est si unita cu Strada Mihai Viteazul, inainte de podul peste Bac. In acest fel s-ar asigura legatura directa intre Strada Mesager si Strada Albisoara, creandu-se o artera rutiera continua pe malul raului Bac.

In aceasta zona industriala existau in 1991 intreprinderi industriale precum: Uzina “Tracom” (cea mai mare fabrica care exista in 1991 in Chisinau. A fost fondata in 1945), fosta fabrica de mobila “Stejarul” (s-a mutat din aceea locatie in 2007), uzina “TOPAZ” (fondata in 1978, produce motoare sau componente pentru motoare de avioane militare), fabrica “Recar” (fondata in 1943), fabrica “Artima” (fondata in 1945, producea articole de marochinarie), fabrica de incaltaminte “Zorile” (fondata in 1945), combinatul de piele artificial “Pielart” (fondat in 1957), “Acvila Grup”, “Fabrica de beton si mortar” (fondata in 1956), “Aroma SA”, etc.
Tot in aceasta zona se afla si “Centrala termica de vest” si un garaj pentru taxi-uri.
Zona este deservita printr-o cale ferata industriala, racordata la statia CFM Visterniceni.

La nord de Strada Mesager se afla alte doua unitati industriale:

-SA Viorica Cosmetic (fondata in 1989)

-Fabrica de mobila “Confort”



2.Zona industriala Otovasca

Este cuprinsa intre: Strada Izmail, Strada Uzinelor, Strada Lunca Bacului, Strada Varnita (care merge paralel cu raul Bac).

In aceasta zona se aflau in 1991 intreprinderi precum: “SA Tutun CTC” (fondat in 1924), “Combinatul de produse cerealiere” (fondat in 1952), “Combinatul Liman” (fondat in 1946), “SA Colass”, “SA Beton armat” (fondat in 1955), “SRL Termomontaj” (fondat in 1989), “SA Moldelectromontaj” (fondat in 1972), fosta “Uzina de semifabricate tehnico-sanitare”, “SRL Magic”, “SA Promstroi-Grup”, fosta fabrica de elemente de constructii (fondata in 1952), un depozit a firmei “Bucuria”, Combinatul de material de constructii “Macon” (fondat in 1899).

Aceasta zona este deservita de cale ferata industriala.



3.Zona industriala “Ciocana”

Este cea mai compacta zona industriala din Chisinau.
Este cuprinsa intre: Strada Maria Dragan, Strada Voluntarilor, Strada Uzinelor , Strada Industriala, Strada Transnistria, Strada Vadul lui Voda.
Este strabatuta de Strada Mesterul Manole.
Strada Industriala ar trebui prelungita spre nord si unita cu Strada Vadul lui Voda.

In aceasta zona se aflau in 1991 intreprinderi precum: “Uzina experimentala Mecagro”, fabrica “Alimentarmas” (fondata in 1945, pe locul actual din 1978), “SA Lemnar” (fondata in 1974), fabrica de oglinzi (fondata in 1954), fosta uzina “Supraten”, fabrica “Utlapcar” (fondata in 1972), fabrica “Inteh” (fondata in 1946), “Institutul de cercetari in control nedustructiv” (fondat in 1959), fosta fabrica “Coninvest” (fondata in 1976), fabrica “Midgard Terra” (fondata in 1957), fabrica de pompe “Moldovahidromas” (fondata in 1957), fabrica “Incomas” (fondata in 1972), Combinatul de articole din carton, fosta uzina de frigidere (fondata in 1964), fabrica de sticla (fondata in 1970), “SA Consocivil”, fosta uzina de produse turnate din fonta, “SRL Boledj”, “SA Monolit” (fondata in 1948), fabrica de bere (fondata in 1974), iar dupa 1991 fabrica de imbuteliere “Coca-Cola”.
Tot in aceasta zona se afla si: CET-2 Chisinau (inaugurata in 1976), Parcul de troleibuze nr. 3 (inaugurat in 1986), baza auto a fostei companii de stat “Moldenergo” si “SA Livada”.
Zona este deservita de cale ferata industriala.




In afara acestor 3 zone industriale (care ar trebui pastrate ca atare, in sensul ca in aceste zone sus-amintite sa nu se dea autorizatii de constructii decat pentru cei care vor sa construiasca unitati de productie industriala), alte fabrici mai existau sau mai exista si in alte zone din Chisinau:

-“SA Prometeu”, fondata 1994, in zona Petricani.
-“Angrogoscom”, fondata in 1949 in zona Petricani
-“Tamplarul SA”, in zona Petricani
-Uzina de articole din beton-armat “Inconarm”, fondata in 1947 in zona Petricani
-Fosta uzina SA Electromasina, in apropierea garii Visterniceni
-Uzina de articole din beton-armat, in apropierea garii Visterniceni
-SA Czom , fondata in 1946, in cartierul Posta Veche.
-Fabrica de prelucrarea pielii din apropierea pasajului Izmail, fondata in 1947
-SA Farmaco, fondata in 1939
-SA Vismos, fondata in 1941
-Fosta Intreprindere de conserve naturale, fondata in 1940
-“Glass container company”, fondata in 1997, pentru producerea sticlelor de imbuteliere a vinurilor
-Fosta uzina de producere a calculatoarelor “Compex”. Constructia ei incepe in 1991 dar este abandonata in 1994.
-SA Frigo, fondata in 1963
-Alimcom, fondata in 1953, din cartierul Muncesti
-SRL Olimp, din cartierul Muncesti
-Fosta fabrica de reparative a anvelopelor, fondata in 1962, din cartierul Botanica
-Fabrica de covoare “Floare Carpet”, fondata in 1978, din cartierul Botanica.
-Fosta fabrica de prelucrarea laptelui, fondata in 1944, din cartierul Botanica
-Uzina aviatiei civile “Aviatehnologia”, fondata in 1985, din cartierul Botanica
-Fabricile de paine “Franzeluta” (fondate in 1973 si 1980) in cartierul Botanica.
-Uzina “Semnal”, fondata in 1959, in cartierul Botanica
-Uzina “Sigma”, fondata in 1963 , in cartierul Botanica
-Combinatul vitivinicol din cartierul Botanica
-Uzina “Vibropribor” (fondata in 1957), din apropierea garii Chisinau
-Uzina de pompe submersibile “Hidropompa”, fondata in 1958, din apropierea garii Chisinau
-Uzina ICAM , fondata in 1944, din zona centrala
-Uzina “Mezon”, fondata in 1959, din cartierul Rascani.


-Fosta fabrica de televizoare color “Alfa”, fondata in 1976, din cartierul Buiucanii Noi
-Fosta uzina “Aschim”, fondata in 1964, din cartierul Buiucanii Noii.
-Fosta fabrica de prelucrare a plantelor medicinale din parcul “Valea Trandafirilor”
-Fabrica “Bucuria”, fondata in 1946, din zona centrala.
-Fabrica de confectii ‘Ionel” (fondata in 1945), cuprinsa intre strazile Bulgara, Columna, Armeneasca si Mitropolit Varlaam.
-Fabrica “Steaua SA”, intre strazile Bulgara si Tighina.

Toate aceste unitati industriale- situate in afara celor 3 zone industriale- ar trebui relocate.





B.Zone de transport si telecomunicatii

1.In zona cuprinsa intre: Strada Ismail, calea ferata, Strada Lunca Bacaului, Strada Calea Basarabiei (care merge paralel cu raul Bac), se afla cateva unitati de exploatare feroviara:

-Cladirea de calatori a statiei CFM Chisinau (actual cladire a fost inaugurata in 1948, fiind realizata dupa planurile arhitectului L. Ciuprin si a consultantului A.V. Şciusev. A fost modernizata in 2003.
Dispune de 3 linii (cu peroane acoperite) pentru calatori si de cca 9 linii pentru marfa.

-Sectia de semnalizare si telecomunicatii (Sectia CT) Chisinau

-Sectia de linii SL 1 Chisinau

-Sectia de alimentare cu energie electrica a caii ferate Chisinau

-Depoul de locomotive si automotoare Chisinau

-Triajul Chisinau, cu 18 linii si frane automate de cale. Aici exista si un terminal transcontainere.

-Turnul CED (“Postul central de dirijare”) a statiei si triajului Chisinau. A fost inaugurat in 1980 si este echipat cu o instalatie CED-CR-3.


-Complex sportiv nautic “Feroviarul”. “Ştrandul lui Bivol” (cum mai este cunoscut acest complex), a fost construit în anii 1933-1934 de omul de afaceri Nicolae Bivol, fostul primar de Chişinău în anii 1923-1924 şi a doua oară în 1925-1926, era primul ştrand din Chişinău pe atunci. În perioada sovietică s-a numit "Locomotiva", în prezent "Feroviarul".

-Serviciul de aprovizionare tehnico-materiala a caii ferate

-Fosta halta turistica feroviara, astazi abandonata

-Palatul de cultura a feroviarilor, de pe Bdul. Decebal nr. 2, inaugurat in anul 1980. A fost realizat dupa planurile arhitectilor B.Vaisbein şi S. Şoihet.

La sud de Strada Lunca Bacului se afla Revizia vagoane de calatori Chisinau (cu cca 11 linii pentru revizia vagoanelor de calatori) si “Centrala termica de est” (inchisa din 1999).




Tot in aceasta zona se mai afla si alte cateva obiective, fara legatura cu activitatea de exploatare feroviara:

-Piata Agricola

-“SRL Mesterul Manole”

-Sere

-Padurea-parc “Calea Basarabiei”

-Baza “Termocom”

-Combinatul de peparate din carne “Carmez”

-SA Montajcom, fondat in 1956

-Un depozit frigorific a intreprinderii “Moldresurse”

-Fosta “SA Frigo”, fondata in 1963.




2.Zona statiei CFM Visterniceni

Este cuprinsa intre: Strada Mihai Viteazul, Strada Petricani, Calea Mosilor, Bdul. Renasterii Nationale si raul Bac.

Statia Visterniceni este echipata cu instalatie CED.

Prin doua cai ferate indistriale, statia Visterniceni deserveste zona industrial “Sculeni” si unele unitati economice din zona Petricani.

In aceasta zona, intre calea ferata si raul Bac, se aflau si doua unitati industriale: fosta “SA Elcas/SRL Electromasina” si fosta uzina de articole din beton-armat “ABA-1”.




3.Zona statiei CFM Revaca

In anul 2006, cu ocazia terminarii lucrarilor de reconstructie a linie Revaca- Cainari, statia Revaca redevine nod feroviar.

Statia are instalatie CED.

Linia dintre statiile Chisinau si Revaca este dublata.

Prin cai ferate industriale statia Revaca deserveste si: “IM Zernoff” (o fabrica de votca), “ICAM SA”, Fabrica de mobila “Codru”, “SA Piese Agro-Prim” (fondata in 1978) , “SA Valega” (intreprindere de producere a materialelor de constructii), fosta fabrica “Chimistul” (fondata in 1945), dar si o zona de expozitii si depozite apartinand firmei “Expo Business Chisinau”.

Tot in apropierea statiei CFM Revaca se mai afla si: “SA Incorgaz” (fondata in 1968), “SA Domanda” si Combinatul de prelucrarea lemnului “FAG” (fondat in 1945).

Tinand cont de faptul ca statia Revaca este cea mai apropiata statie CFM de aeroportul din Chisinau, s-ar putea aveea in vedere constructia unei cai ferate care sa faca legatura intre statia Revaca si aeroportul Chisinau. O astfel de cale ferata s-ar ramifica din statia Revaca, ar traversa Soseaua Muncesti si Parcul Muncesti, apoi ar traversa Bdul. Dacia (unde ar fi necesara constructia unui pasaj feroviar peste Bdul. Dacia) si ar ajunge in zona cladirii de calatori a aeroportului Chisinau. Lungimea acestei cai ferate propuse ar fi de 1,7 km.



4.Zona statiei CFM Ghidighici

Aceasta este situate in “oraselul” Vatra.

Statia are instalatie CED.

Intre statiile Ghidighici- Visterniceni- Chisinau exista spatiul in teren pentru dublarea liniei.

Prin linii industriale deserveste cateva mici fabrici si depozite: un depozit al firmei “ICCE Moldcoopimex”, un depozit al “Aprovizcoop”, un depozit de produse petroliere a “Tirex petrol”, intreprinderea “SC Pietris SA”, “SA Lusmecon”, “SA Metalferos”,
Statia de asfalt “Edilitate”, etc.

Prin constructia :

-Unei cai ferate de ecartament normal HM Podgoriile Husului- Albita- Ghidighici

-Unei cai ferate de ecartament normal sau incalecat Ghidighici- Visterniceni- Chisinau

-Si unei cai ferate Ghidighici- Orhei- Ghindesti- Soroca- Valcinet (care ar asigura o legatura feroviara mult mai buna intre Chisinau si partea de nord a Republicii Moldova, evitand ocolul prin Ungheni),

Statia Ghidighici ar deveni un important nod feroviar.




5.Alte unitati auxiliare a CFM se afla si in alte zone din Chisinau:

-Centrul informativ de calcul

-Serviciul de mentenanta „Jeldorsnab”

-Serviciul pazei militarizate

-Spitalul clinic central feroviar Chisinau. Adresa: Strada Gheorghe Casu, nr. 37, telefon 00373.22

-Sanatoriul din Chisinau si 3 baze de odihna in „oraselul” Vadu lui Voda

-Unele blocuri de locuinte pentru angajatii CFM si familiile acestora

-Cantine

-Palatul de cultura a feroviarilor, in incinta caruia se gasesti si “Muzeul CFM”. Este situat pe Bdul. Decebal, nr. 2, telefon 00373. 22 832 957.

-Redactia ziarului „Feroviarul Moldovei”
-Alte dotari si anexe a CFM

-Sediul central al CFM: Strada Vlaicu Parcalab, nr. 48, telefon 00373.22834400.
Telefonul pentru informatii a statiei Chisinau este: 00373.22832734.




6.Pentru transportul interurban auto de calatori, in Chisinau exista 3 autogari:

-Autogara centrala, situata intre strazile Tighina, Columna, Bulgara si Mitropolit Varlaam.
A fost construită în inaugurata 1974 (fiind realizata dupa planurile arhitectului I.A. Zagorețki), cu o capacitate consolidată de deservire de 800 de persoane. Către 1982, traficul de persoane ajungea la 9,5 milioane de pasageri/anual, iar numărul rutelor zilnice – 732, spre majoritatea centrelor raionale și satelor din fosta RSS Moldovenească, precum și spre 40 de orașe din Ucraina vecină. Funcționa și o rută internațională (Chișinău – București).
În același an (1982) a fost deschisă autogara „Sud” (actuala Autogară de Sud), spre care au fost transferate rutele către localitățile din sudul Moldovei, precum și spre unele orașe din sudul Ucrainei (Vâlcov, Reni, Ismail, etc.)
Până la sfârșitul anilor 1990, Autogara centrală, construită pentru a deservi predominant rutele suburbane, nu mai făcea față sarcinii traficului de persoane. Parcarea pentru numeroasele autovehicule pe distanțe lungi și internaționale nu mai ajungeau. Starea tehnică a autogarii era precara.
În acest sens, în anul 2005, cele mai multe dintre rutele pe distanțe lungi și internaționale au fost transferate la noua autogară – „Nord”,[ iar cele spre România, Bulgaria, Germania, Grecia, la Gara de Sud.



-Autogara de sud-vest
Este situata in zona „Schinoasa”, la iesirea din Chisinau spre Hancesti.
Autogara de sud-vest a fost construită pe fosta Strada Kotovski (actuala șosea Hîncești) , fiind inaugurata în 1982, la marginea a sudică a orașului. În acea perioadă, apăruse necesitatea micșorării traficului de pasageri în Autogara centrala, drept rezultat spre Autogara de sud-vest au fost transferate majoritatea rutelor către localitățile din sudul Moldovei, precum și spre unele orașe din sudul Ucrainei (Vâlcov, Reni, Ismail, etc.).
În anii 2000, la Autogara de sud-vest au fost transferate un număr important de rute internaționale (Europa de Sud și de Vest).



-Autogara de nord
Este situata pe Calea Mosilor, aproape de Pasajul Ismail.
Către 1997, Autogara centrală din Chișinău nu mai făcea față traficului de pasageri, care a crescut în legătură cu creșterea numărului de rute. Autogara centrală fiind construită pentru a deservi în mare parte rutele de autobuz suburbane.
În 2001, conducerea orașului a anunțat începerea construcției Autogării de Nord. În noiembrie aceluiași an (2001), arhitectul șef al orașului, Vladimir Modirca, a declarat presei că investitor va fi compania Ekstremum. Lotul pentru amplasarea viitoarei stații auto cu o suprafață de 2,17 hectare, a fost ales la intersecția străzilor Ismail și Calea Moșilor, lângă fabrica de tutun. Potrivit arhitectului-șef al orașului, a fost cea mai bună și rentabilă opțiune
Prima etapă a construcției autogarii a fost încheiată la 1 decembrie 2004. Prima platformă a autogării a fost dată în exploatare în februarie 2005.
În Autogara de Nord de la cea centrală, au fost transferate ulterior cca. 100 de rute, iar mai târziu încă 250.




Din pacate, dupa 1998- 2000, cand sunt retrase din circulatie vehicule autobuze interurbane si minibuze interurbane de productie sovietica (autobuze- „LAZ-695”, „LAZ-699”, minibuze- „PAZ-672”, „PAZ-3205”), acestea sunt inlocuite cu autobuze, minibuze si microbuze (in special) de multe ori second-hand, care ofera „conditii” total improprii unui transport interurban auto de calatori civilizat.
In special se constata proliferarea microbuzelor pe traseele de transport interurban auto de calatori, care sunt vehicule total nepotrivite pentru un transport civilizat.
Aici autoritatile ar trebui sa intervina si sa impuna transportatorilor rutieri de calatori achizitionarea de autobuze interurbane noi, de mare capacitate.




Din municipiul Chisinau pleaca 15 urmatoarele drumuri:

-M2 (iesire pe Calea Orheiului), spre Stauceni- Orhei
-M21 (E 581), spre Stauceni- Criuleni
-M14, spre Stauceni- Gura Bacului
-R5 (iesire pe Strada Vadu Lui Voda), spre Viile- Tohatin- Budesti- Vadu lui Voda
- , spre Colonita
- (iesire pe Strada Uzinelor), spre Bubuieci-Bac
- (iesire pe Soseaua Muncesti), spre Sangera
-R2 (iesire pe Bdul. Dacia), spre aeroport- Tighina
-M3 (iesire pe Strada Grenoble), spre Bacioi- Cimislia
- (iesire pe Drumul Schinoasei), spre Codru
-R3 (iesire pe Soseaua Hancesti), spre Hancesti
- (iesire pe Strada Stefan Voda), spre Durlesti
-M1 (E 581) (iesire pe Strada Codrilor, Strada Alba-Iulia, Calea Iesilor), spre Leuseni- Albita- Husi
-R1 (iesire pe Calea Iesilor), spre Ungheni
-M21 (E 581), spre Stauceni


In partea de nord-vest, municipiul Chisinau dispune de o sosea de centura, constituita din soselele M1 si M21 (E 581). Lungimea ei este de 28 km.

Insa in partea de est si de sud este necesara constructia unei sosele de centura adecvate pentru municipiul Chisinau. O astfel de sosea de centura s-ar desprinde din sosea M 21 in zona localitatii Hrusova, apoi ar intersecta sosea M 14, ar trece la est de localitatile Tohatin si Colonita, ar trece la est de localitatile Bubuieci si Bac, ar trece la vest de localitatea Floreni (Broasca), ar trece peste calea ferata spre Tighina si peste raul Bac, ar trece peste calea ferata spre Cainari, apoi ar traversa localitatea Sangera (pe aliniamentul strazii 31 August).
In continuuare ar traversa localitatea Sangera (pe aliniamentul strazii Mateevici), apoi ar trece prin localitatile Revaca, Bacioi (pe alinimentul strazii Independentei si „L458”), Braila, Piatra Alba, Ialoveni (pe aliniamentul strazilor Stefan cel Mare si Hancesti), pana la intersectia cu R3 spre Hancesti.
Apoi, la sud de lacurile Danceni si Suruceni, o viitoare sosea de centura a Chisinaului ar realiza legatura intre R3 (spre Hancesti) si M1 (E 581) spre Leuseni- Albita- Husi.
Lungimea totala a acestei sosele de centura a municipiului Chisinau ar fi de 53 km.



Intretinerea drumurilor si strazilor din interiorul municipiului Chisinau este realizata de catre „Directia Generala Transport Public si Cai de Comunicatii” din cadrul Primariei Municipiului Chisinau. Sediul acesteia este situat in apropierea intersectiei strazilor Bucuresti si Serghei Lazo. Adresa: Strada Serghei Lazo, nr. 18, telefon 00373. 204690.




In Chisinau se afla si structuri de stat si firme private din domeniul transportului rutier:

-a. Intreprinderea de stat garile si statiile auto , cu adresa: Chisinau, strada Mitropolit Varlaam, nr. 58, telefon 00373022723983, 00373 022281372

-b. Agentia Nationala de Transport Auto, cu rol de reglementare si supraveghere a transporturilor auto, cu sediul si adresa: Chisinai, Aleea Garii, nr. 6, telefon 00373022
A fost infiintata prin hotararea de guvern nr. 539 din 23 aprilie 2008.

-c. Intreprinderea de stat centrul resurselor informationale Registru”, cu sediul si adresa: Chisinau, strada Puskin, nr. 42, telefon 00373022257070.

-d. Administratia de Stat a Drumurilor”
Aceasta administreaza si intretine toate drumurile „magistrale” si „republicane” din Moldova.
Adresa: Chisinau, strada Bucuriei, nr. 12A, telefon 00373022225530.
Are in subordine 14 sectii de drumuri nationale: Balti, Cahul, Causeni, Cimislia, Criuleni, Edinet, Ialoveni, Orhei, Rascani, Soroca, Straseni, Comrat, Ceadar-Lunga si Vulcanesti.

-e. Colegiul de transporturi (auto) din Chisinau
A fost infiintat in anul 1946 sub denumirea de „Tehnicumul de auto drumuri”.
Din 1992 poarta aceasta denumire.
Din 2015 in cadrul sau functioneaza „Centrul de excelenta in transporturi”.
Adresa si sediul: Chisinau, strada Sarmizegetusa, nr. 31, telefon 00373.022523512.

-f. Academia de Transporturi, Informatica si Comunicatii din Chisinau.
A fost infiintata la 17 februarie 1999, ca universitate privata.
În cadrul ATIC, la cele trei facultăți cu 12 catedre, activează 107 cadre didactice, dintre care 7 doctori habilitați, profesori universitari, 42 doctori în științe, conferențiari universitari, 44 lectori superiori universitari, 14 lectori universitari.
Adresa si sediul: Chisinau, Soseaua Muncesti, nr. 121A, telefon 00373.022384530.

-g. Automobil Club din Moldova”, infiintat in
Are sediul in Chisinau, strada Armeneasca, nr. 33/1, telefon 00373.022292703 sau 00373.022202224.
Indicativul rutier al Municipiului Chisinau este “C”.





7.Transportul urban in comun in municipiul Chisinau s-a efectuat si se efectuiaza cu:

a.Tramvaie (cu cai si electrice)

In aprilie 1888 „Duma oraseneasca” din Chisinau, un fel de primarie, decide constructia unei linii de tramvai, cu tractiune cu cai, si incheie contractul cu intreprinzatori privati, pentru constructia si exploadarea acestui tramvai cu cai, pe o perioada de 42 de ani. In timp de un an, pe strada „Alexandrovskaya” (acum Bulevardul Stefan cel Mare si Sfant), precum si pe alte strazi din zona centrala a orasului, este construita o linie de tramvai cu cai, pe o lungime de 6 „verste”. Asadar, in 1889, a circulat primul tramvai cu cai la Chisinau.
In mai 1895 aceasta retea trece in proprietatea „Asociatiei Anonime a Cailor Ferate cu Cai din Chisinau”, care a fost fondate de actionari belgieni, la Bruxelles.
In 1897 „Duma oraseneasca” a aprobat constructia partii secundare a liniilor de tramvai cu cai, care a racordat centrul orasului cu gara Chisinau.
In scurt timp, tramvaiele (care initial erau tractate de cate doi-trei cai) , au devenit mijlocul de locomotie preferat al elevilor, studenţilor, cetăţenilor cu venituri modeste. Orăşenii înstăriţi continuau să se deplaseze cu trăsurile şi faetoanele, iar călătoria cu tramvaiul, fiind mai ieftină, s-a transformat treptat în cel mai democratic mijloc de transport urban. Primele tramvaie trase de cai erau nişte vagoane cu roţi metalice, asemănătoare cu cele de tren.
Spre 1910 lungimea totala a liniilor de tramvai cu cai din Chisinau ajunsesera la cca 12,5 km, deserviti de 20 de vagoane, care transportau cca 2 milioane pasageri/an.
Intre anii 1910-1913 se introduc tramvaiele electrice in Chisinau. Existau 4 rute, deservite de cca 30 de vagoane-motor si vagoane-remorca, iar lungimea totala a acestor rute era de 14 km. Primele vagoane electrice de tramvai care au circulat in Chisinau ar fi „MAN-1914”, in numar de 18 bucati. De asemenea, s-au mai folosit si vagoane de tramvai tip „Ragheno” (in numar de 6, aduse de la Malines, Belgia) si 9 vagoane descoperite de accelasi tip.
Dupa unirea Basarabiei cu Romania, in 1918, aceasta retea de tramvaie electrice din Chisinau se dezvolta. Ea apartinea acceleiasi societati belgiene.
In 1938 existau 4 rute de tramvai electric in Chisinau:
-1: linia Alexandrul cel Bun- Spital- Gara
-2: linia str. Armeneasca- Cimitirul Armenesc- Sat Rascani
-3: linia Cimitirul Israilit- Cimitir Israilit- str. Regele Carol
(dupa 1945- prelungita pana la gara)
-4: linia Stefan cel Mare: Viilor- Gara
Aceste linii erau deservite de 35 vagoane-motor si 15 vagoane-remorci, lungimea totala a liniilor fiind de 14 km.
Pentru intretinerea liniilor si a vagoanelor, se construieste un depou de tramvaie.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aceasta retea sufera distrugeri importante. In 1944, dupa ce URSS reocupa Basarabia, reteaua este nationalizata, fiind repusa in functiune in 1946.
In 1955 sunt aduse in Chisinau 3 garnituri de vagoane de tramvai electric tip „Lowa-Werdau ET54”, cu remorci tip „EB54”. Numerele de parc a vagoanelor-motoare erau 21,22,23.
In 1956 mai sunt achizitionate doua garnituri de tramvai electric „Lowa-Werdau ET54” si remorci „EB54”. Vagoanele-motoare aveau numerele de parc 24 si 25.
In 1957 sunt aduse in Chisinau doua vagoane-motoare de tramvai electric tip „Gothawagen T57”, care au purtat numerele de parc 26 si 27. Dupa desfiintarea tramvaiului electric din Chisinau, in 1961, acestea au fost duse in orasul ucrainean Lvov, unde au primit numerele de parc 430 si 431.
La inceputul anilor 60’, politica autoritatilor sovietice in domeniul transportului in comun urban, pentru orasele cu o populatie intre 100.000 si 1.000.000 locuitori, era de inlocuire a tramvaielor cu troleibuzele, mai silentioase.
Astfel, in anul 1961 este desfiintata reteaua de tramvaie electrice din Chisinau, si, in 1967, si cea din Cernauti.

Astazi, un vagon de tramvai cu cai este expus la „Muzeul RATE” din Chisinau, situat pe strada Columna colt cu strada Mihai Viteazul, vizavii de intrarea in fabrica de dulciuri „Bucuria”, intr-un bloc locativ cu doua etaje, scara 1. Programul muzeului este luni, miercuri si vineri, intre orele 10-13, iar intrarea este libera.
Un vagon de tramvai cu cai se afla expus si la Cernauti.
In prezent, au aparut diverse proiecte de reintroducere a tramvaiului in Chisinau. Aceasta linie de tramvai rapid urmeaza sa lege sectoarele Botanica de Ciocana, depoul de tramvaie urmand sa fie construit in Ciocana Noua. Insa, tramvaiul nu va reaparea in Chisinau mai devreme de 10 ani.




b.Troleibuze

Troleibuzul cel mai cunoscut si raspandit mijloc de transport urban in comun din Chisinau.

La 12 octombrie 1949 este inaugurata prima linie de troleibuz din Chisinau, in lungime de 8,8 km, intre Gara si Universitatea de Medicina, pe actualul Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, pe atunci traseul fiind “strada Gospitalinaia (actuala stradă Toma Ciorbă) – strada Svecinaia (actual bd. Gagarin)”. Primul troleibuz din Chisinau a fost condus de către Ivan Grecu.
Atunci, “Sovietul orăşenesc” a decis introducerea troleibuzelor cu scop de substituire a reţelei de tramvaie, puternic deteriorată în timpul celui de-al doilea război mondial şi care putea fi reconstruită numai într-o măsură limitată.

La traseu, ce avea lungimea de 6 km, circulau 6 troleibuze de tipul MTB-82-D (fabricate în oraşul Moscova), cu capacitatea de transportare de 60 călători fiecare. Zilnic erau transportaţi circa 24 000 de pasageri. Deja, in 1950, numărul acestor troleibuze s-a dublat, călătorii fiind deserviţi cu 12 troleibuze, pe traseul cu o lungime de 8.8 km.

În primii ani troleibuzele asigurau legătura dintre Gara Feroviară şi Universitatea de Medicină, Valea Morilor şi capătul str. Puşkin; str. Toma Ciorbă – str.Dokuceaev; str. Dokuceaev – podul din preajma Circului; str. Independenţei – str.Miron Costin. Unul dintre acele troleibuzea obţinut viza de reşedinţă permanentă pe teritoriul actualului parc de troleibuze nr.1, unde poate fi admirat de oricine se face interesat.


Printre acei care au condus pe străzile oraşului primele troleibuze se numără: Feofan Trublaevici, Vitalii Horoşcov, Ivan Grecu, Vladimir Clocov, Andrei Vozian, Vera Butuzova, Maria Ciazova, Nicolai Conovalov, Tatiana Conovalova, Grigore Terehov.

Pana in anul 1959 numarul de troleibuze din Chisinau ajunge la peste 50 de bucati. Atunci, fostul depou de tramvaie este transformat in garaj de troleibuze (actualul „Parc nr. 1 de troleibuze”), iar, in anul 1961, troleibuzul inlocuieste complet tramvaiul in Chisinau.

În anul 1959 a fost construit şi dat în exploatare parcul de troleibuze nr.1 (pe locul fostului depou de tramvaie) cu capacitatea 100 de troleibuze, iar în anul 1961 tramvaiele au fost scoase din circulaţie.

Dupa 1959 sunt aduse si in Chisinau troleibuze tip “ZIU-5” (produse intre 1959- 1972).

În anul 1966 a fost construit şi dat în exploatare parcul de troleibuze nr.2 cu capacitatea 150 de troleibuze.

Fostul depou de tramvaie a fost transformat în ateliere de reparaţii mecanice pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a troleibuzelor, reparaţia şi confecţionarea pieselor şi componentelor troleibuzelor.

La inceputul anilor 80 sunt aduse in Chisinau troleibuze tip “ZIU-9”.

În anul 1986 a fost construit şi dat în exploatare parcul de troleibuze nr.3 cu capacitatea 150 de troleibuze.
La momentul destrămării URSS, Regia Transport Electric a municipiului Chişinău dispunea de 400 de troleibuze de modelul ZIU-9.

De asemenea, ca troleibuze utilitare si de interventie exista doua troleibuze tip “KTG-1” (model construit inainte de 1991 pentru transport de marfa si intretinerea retelei).

De asemenea, au mai existat si alte 4 trasee de troleibuse, desfiintate in prezent:

-6 „Oras” Durlesti- Bulevardul Moscova
-12 Strada Uzinelor- Strada 31 august 1989
-19 Bdul. Traian- Autogara Nord
-27 Strada Ceucari- Parcul Alunelul.



Dupa 1991, se reduce din pacate numarul de troleibuze din Chisinau si se ajunge la un parc eterogen de troleibuze, cu mai multe tipuri de troleibuze:

-39 de troleibuze sunt de tipul „Skoda-14TR” (din care 10 achizitionate in 2004; in 1997 sunt aduse primele in Chisinau);
-20 sunt de tipul „YUMZ-T-2” (articulate, achizitionate in 2006);
-4 de tipul „YUMZ-T-1” (au chopper !, achizitionate in 1996);
-doua de tipul „Trans-Alfa” (cu caroserie „Trans-Alfa”, piese de „ZIU-9” si actionare IGBT, fabricate in atelierele RTEC, in 2007);
-unul singur „ZIU-9” (cu caroserie noua, in 2007);
-doua „BKM/ AKSM -213” (articulate, achizitionate in 2005);
-unul „BKM-321” (singurul troleibuz low-floor din Chisinau, pana in 2010, achizitionat in 2005);
-7 de tipul „ZIU-10” (articulate, achizitionate in anii 1994-1995, fiind primele troleibuze articulate din Chisinau);
-164 de tipul „ZIU-9” (achizitionate intre 1983- 1996).

In total 9 tipuri de troleibuze, insumand 240 bucati.




La data de 23 martie 2007 se semneaza un acord, intre „RTE-Chisinau” si firma „Skoda”, privind ansamblarea, in atelierele RTEC, a troleibuselor „Skoda”, in cursul anului 2008.
Insa, acest program nu s-a realizat integral. In anul 2008 s-a reusit doar ansamblarea a trei troleibuze (cu caroseria noua, de la „Trozla” si „VZTM”, dar cu celelalte componente doar restaurate) si mai sunt reparate capital 10-15 troleibuze.




In mai 2010 apare un proiect de achizitionare a 102 troleibuze noi in Chisinau, printr-un credit de la „Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare” (BERD), in valoare de 13 milioane euro.

Din pacate, la licitatia organizata in septembrie 2010, s-au prezentat numai 4 firme, toate din afara spatiului UE: “Belkommunmash” din Belarus, “Electrolaz” din Ucraina , “Trolza” din Rusia si “Trans-Alfa” din Rusia.
Castigatoare a fost desemnata firma “Belkommunmash”, cu modelul de troleibuz “BKM/ AKSM-321”.

La 1 iunie 2011 sunt aduse in Chisinau primele astfel de troleibuze noi, pe parcursul anilor 2012 si 2013 fiind livrate toate cele 102 troleibuze de acest tip.

Din 2012 incepe ansamblarea acestor troleibuze si in atelierele RTEC. La data de 17 iulie 2012 este introdus in circulatie primul troleibuz nou de tip BKM-321, ansamblat la Chisinau, in cadrul RTEC, dupa licenta bielorusa.


In august 2014 este achizitionat si un troleibuz „BKM-420-Vitovt”.

De asemenea, de-a lungul timpului in Chisinau, s-au mai testat si alte tipuri de troleibuze: „DAC-117-E” (Romania, in 1991), „Skoda-21-tr” (Cehia) si „Volvo” (Suedia).

In cadrul RTEC Chisinau este realizat sistemul electronic de comanda de tip „SDMC-103”, produs de firma „Informbusiness”, destinat pentru
comanda motoarelor de curent continuu ale troleibuzelor.

La 27 iunie 2017 este inaugurata oficial prima ruta de troleibuze din Chisinau „fara fir”, ruta pe care troleibuzele circula cu ajutorul bateriilor de acumulatori (neexistand deocamdata retea de contact pentru troleibuze pe aceasta ruta): ruta 30 Strada 31 August 1989- Aeroport.
Aceasta este urmata de alte doua trasee pe care circula “troleibuze fara fir” (in fapt troleibuze tip “BKM/ AKSM- 321” modificate,prevazute cu baterii de acumulatori):
-Ruta 31 “Strada 31 August 1989- “Orasul” Sangera”, din 7 mai 2018
-Ruta 34 “Strada Ciuflea- Sat Truseni”, din 19 noiembrie 2018.




Din punct de vedere organizatoric, in Chisinau exista:

-„Regia de transport electric RTE Chisinau”: Strada Mitropolit Dosoftei, nr. 146, telefon 003730-22-204100; 003730-22-204145; 003730-22-204140. A fost infiintata ,sub aceasta denumire, in anul

-„Parcul de troleibuze nr. 1”: Chisinau, strada Mitropolit Dosoftei, nr. 146, telefon 00373022204150

-„Parcul de troleibuze nr. 2”: Chisinau, Soseaua Muncesti, nr. 350, telefon 00373022384425; 003730-22-384390

-„Parcul de troleibuze nr. 3”: Chisinau, strada Mesterul Manole, nr. 8, telefon 00373022470353


Directorul RTE Chisinau este (din 16 martie 2018) Dorin Ciornii.


De asemenea, RTE Chisinau mai dispune si de: cantine, un spital si baza de odihna din localitatea Vadu lui Voda.




Date generale despre reteaua de troleibuze din Chisinau:

-An infiintare: 1949

-Lungime retea troleibuze in prezent: cca 91 km

-Numar de linii de troleibuze existente: 23

-Numar maxim de linii de troleibuze ce pot exista: 30

-Garaje (“parcuri”) de troleibuze: 3

-Numar capete de linii de troleibuze (in prezent): 24 : Durlesti (Uzina Aschim), Strada Sarmizegetusa, Bdul. Traian, Strada Puskin, Soseaua Balcani, Strada Miorita, Strada Gradina Botanica, Strada Constitutiei, Parcul de troleibuze nr. 2, Bariera Sculeni, Strada Uzinelor, Strada 31 August 1989, Parcul “La Izvor”(Restaurantul Butoias), Schinoasa-2, Autogara Nord, Strada Studentilor, Strada Ion Dumeniuk, Strada Strada Dokuceaev, Strada Mesterul Manole, Gara, Strada Ceucari, Strada Ion Creanga, Universitate Agrara, Gradina Publica “Stefan cel Mare’.

+ 5 capete de linii “fara fir” (unde nu exista retea de contact): Aeroport, “Orasul” Sangera, Comuna Stauceni, Strada Ciuflea, Comuna Truseni.



Conform celor mentionate pe site-ul oficial al “RTEC”, liniile de troleibuze din Chisinau sunt:

-1 Durlesti (Uzina Aschim)- Strada Sarmizegetusa
-2 Bdul. Traian- Strada Puskin (linie circular)
-3 Soseaua Balcani- Strada Miorita
-4 Strada Gradina Botanica- Strada Constitutiei
-5 Parcul de troleibuze nr. 2- Bariera Sculeni
-7 Strada Uzinelor- Strada 31 August 1989
-8 Bdul. Traian- Parcul “La Izvor”
-9 Schinoasa 2- Autogara Nord
-10 Strada Studentilor- Strada Miorita
-11 Strada Studentilor- Parcul “La Izvor”
-13 Strada Ion Dumeniuk- Strada Dokuceaev
-16 Strada Mesterul Manole- Strada 31 August 1989
-17 Schinoasa 2- Gara
-20 Parcul de Troleibuze nr. 2- Autogara Nord
-21 Strada Mesterul Manole- Soseaua Balcani
-22 Soseaua Balcani- Strada Gradina Botanica
-23 Strada Ion Dumeniuk- Parcul “La Izvor”
-24 Strada Ion Dumeniuk- Strada Miorita
-25 Strada Ceucari- Strada 31 August 1989
-26 Strada Ceucari- Strada Ion Dumeniuk
-27 Strada Ceucari- Strada Ion Creanga
-29 Universitatea Agrara- Gradina Publica “Stefan cel Mare’

Trasee de troleibuze pe o parte a carora nu exista retea de contact:
-30 Strada 31 August 1989- Aeroport
-31 Strada 31 August 1989- “Orasul’ Sangera
-32 Strada 31 August 1989- Comuna Stauceni
-33 Universitatea Agrara- Bariera Sculeni
-34 Strada Ciuflea- Comuna Truseni




Reteaua de troleibuze din Chisinau ar trebui prelungita pe urmatoarele strazi si bulevarde:

-Pe Bdul. Dacia si Strada Aeroportului, de la actualul cap de linie “Gradina Botanica” pana la aeroportul Chisinau= 6,5 km cale dubla.

-Pe Strada Burebista, intre intersectia cu Bdul. Dacia si intersectia cu Strada Sarmizegetusa=0,9 km

-Pe Soseaua Muncesti (de la intersectia acesteia cu Strada Burebista), Strada Lunca Bacului, Strada Uzinelor (pana la intersectia acesteia cu Strada Voluntarilor)= 4 km
In acest fel s-ar putea infiinta o linie de troleibuze mai directa, care sa faca legatura intre cartierele Botanica si Ciocana, pe traseul: Bdul. Traian- Strada Independentei- Strada Burebista- Soseaua Muncesti- Strada Lunca Bacului- Strada Uzinelor- Strada Voluntarilor- Strada Mesterul Manole- Bdul. Mircea cel Batran, pana la capatul de linie “Strada Profesor Ion Dumeniuc”.

-Pe Strada Bucuresti, de la intersectia cu Strada Ismail pana la intersectia cu Strada Aleksandr Puskin= 1,2 km
In acest fel Strada Bucuresti (de la intersectia cu Strada Ismail pana la intersectia cu Strada Alexei Sciusev) ar constitui o artera de circulatie pentru troleibuze, care ar duce la descongestionarea liniilor de troleibuze de pe Bdul. Stefan cel Mare si Sfant.
Total retea de troleibuze propusa a fi realizata in Chisinau: 12,6 km



Pentru dezvoltarea transportului cu troleibuze este necesar a fi adoptate urmatoarele masuri:

-Reconstructia si modernizarea intregii retele de troleibuze din Chisinau, utilizand tehnologii moderne: stalpi metalici noi, console, sistem de prindere elastic a firului de contact (de preferinta cu tehnologie “Kummler-Matter”) , fir de contact nou, substatii de redresare noi, dotate cu ultimile tehnologii in materie, dispecerat energetic nou (dotat cu sisteme de telecomanda si telecontrol), cabluri de alimentare noi, piese de retea (separatoare, macazuri mecanice si electrice, incrucisari) noi, care sa permita o viteza de deplasare mai mare a troleibuzelor.
-Dotate cu tehnologii si utilaje noi si modernizate toate cele 3 garaje de troleibuze din Chisinau
-Pe strazile si bulevardele largi, cu mai multe benzi pe sens, o banda rezervata in special mijloacele de transport urban in comun si in special pentru troleibuze
-Achizitionate un numar de cca 300 troleibuze noi, de preferinta articulate, produse sau ansamblate de o firma din UE si de preferinta din Romania
-Achizitionate si un numar suficient de vehicule auxiliare noi: troleibuze-ungatoare, autoturnuri, remorcheiere+ateliere mobile auto.

c.Autobuze urbane

În 1909 s-a făcut o încercare de a organiza la Chișinău un sistem de autobuze urbane. Acesta a fost organizat de un proprietar pe numele M. Surucian, care a și construit câteva garaje în oraș. Transportul era efectuat cu ajutorul camioanelor convertite de marca White. O călătorie în acestea costa 25 de copeici/persoana.

Dupa 1945 sunt introduse autobuzele urbane si interurbane de productie sovietica.

Istoria oficială a autobuzelor urbane în Chișinău a început în martie 1946. Drept urmare a războiului, orașul era practic lipsit de unități de transport, sistemul de tramvaie fiind puternic deteriorat și necesita o recuperare îndelungată.
Prin urmare, în oraș a fost introdus sistemul de autobuze, pe baza autovehiculului ZIS-154.
În 1955, orașul era deservit de 40 de autobuze marca ZIS-15 și GZA-651 iar numărul pasagerilor transportați anual ajungea la cca 6 milioane de persoane/anual.
În 1961, orașul era operat de 12 rute de autobuz, în 1972 de 21, iar în 1982, rețeaua de autobuze includea 32 de trasee.



Dintre tipurile de autobuze urbane utilizate in Chisinau in perioada sovietica pot fi amintite:

-ZIS-154, produs intre 1946- 1950;
-ZIS-154-A, produs din 1949
-ZIS-155, produs intre 1949- 1957
-ZIL-129, produs intre
-ZIL-158, produs intre 1957- 1970
-ZIL-118-Yunoast, minibuz produs intre 1962- 1993

In 1955, in Chisinau existau 40 de autobuze urbane vechi de tipul ZIS si PAZ.

-LIAZ-677, introdus in Chisinau intre 1967- 1979.

In 1975, se introduc in Chisinau si Cernauti (apoi si in celelalte orase) modernele autobuze urbane diesel maghiare „IKARUS-260” (varianta solo) si „IKARUS-280” (varianta articulata).

In 1983, in Chisinau, existau 258 de autobuze urbane, pana in 1991 numarul acestora ajungand la 350 bucati, toate de tipul IKARUS-260 si IKARUS-280 (de productie ungara).

Din punct de vedere organizatoric, la data de 1 septembrie 1955, ia fiinta „Parcul Urban de autobuze” Chisinau, pe atunci „Coloana auto 2811”, dispunand atunci de 40 de autobuze urbane (tip „ZIS/ZIL” si „PAZ”) si 200 de salariari.
Primul sediu al acestuia a fost in zona Barierei Sculeni, mutat ulterior in incinta Autogarii Centrale.
Intre anii 1966-1979 sediul acestuia este transferat pe strada Salcamilor, iar, din luna martie 1979, este inaugurat actualul sediu, pe strada Sarmisegetusa, nr. 51.


Dupa 1991 insa, numarul de autobuze urbane din Chisinau se reduce drastic. De la 350 de autobuze urbane tip IKARUS-280 si IKARUS-260 care existau in 1991 in Chisinau, se ajunge astazi la un parc eterogen, din care majoritatea autobuzelor se afla intr-o stare tehnica deplorabila.

Autobuzele achizitionate dupa 1991 in Chisinau:

-IKARUS-260 modernizat, bucati in 1998
-IKARUS-280 modernizat, bucati in 1998
-LIAZ-5256.25 A, 50 de bucati achizitionate in 2004 (noi)
-MAN Lyon’s Clasic, 20 de bucati achizitionate in 2006 (noi)
-VOLVO- , doua bucati, produse in 2002 si achizitionate in 2012, functionand pe baza de CNG.

In anul 2005 „Parcul Urban de Autobuze” Chisinau mai aveea doar 140 de autobuze „IKARUS-260/280” si 835 de salariati.


De asemenea, in Chisinau s-au testat si alte tipuri de autobuze urbane: „Skoda-Karosa-21”, „MAZ”, „SOLARIS”, „Van-Hool-A-300” (in 2010), „Volvo”.

In 2011 apare un proiect de achizitionare a 100 de autobuze urbane (noi sau second-hand) pentru „Parcul Urban de Autobuze” din Chisinau, intentie nematerializata pana azi (2017).
In 2015 licitatia a fost castigata de firma romaneasca „Eurobus”, care urma sa livreze 30 de autobuze urbane noi. In septembrie 2017 un autobuz nou tip „Eurobus-Diamond” este testat in Chisinau, dar ulterior licitatia este anulata!


Rutele de autobuze din Chisinau sunt de 3 tipuri: „R” (rapide), „E” (exprese) si „C” (comerciale).

In prezent, „Parcul Urban de Autobuze” Chisinau deserveste 6 rute urbane (in lungime totala de 94,8 km) si 18 rute suburbane (in lungime totala de 354,3 km).

Din punct de vedere organizatoric, ,in perioada anilor 1994-1997 “Parcul Urban de Autobuze” nr. 2 a fost parte componentă a “Regiei transport urban de pasageri” al mun. Chişinău.
Întreprinderea municipală “Parcul Urban de Autobuze” a fost fondată la 1 ianuarie 1998 în urma divizării “Parcului de autobuze” de “Regia transport urban de pasageri” .
Sediul si adresa „Parcului urban de autobuze Chisinau” este: Strada Sarmizegetusa, nr. 51, telefon 00373022556030.

Director interimar este Vitalie Copaci.



Conform celor mentionate pe site-ul oficial al “IM Parcul Urban de Autobuze”, in Chisinau si localitatile limitrofe exista urmatoarele trasee de autobuze deservite de aceasta intreprindere:

a.Trasee urbane (5):

-5 Bdul. Cuza Voda- Strada Bucovinei
-19 Bdul. Cuza Voda- Bdul. Moscova (temporar suspendata)
-23 Strada Ismail- Bdul. Mircea cel Batran
-26 Strada Liviu Deleanu- Strada Doina
-65 Strada Ismail- Soseaua Muncesti

b.Trasee suburbane (19):

-2 Strada Vasile Alecsandri- “Orasul” Cricova
-4 Strada Independentei- Comuna Bacioi
-9 Piata Dimitrie Cantemir- “Orasul” Codru
-10 Strada Vasile Alecsandri- Sat Gratiesti
-11 Strada Ismail- “Orasul” Durlesti- Piata Dimitrie Cantemir
-17 Piata Ovidiu- Sat Truseni (temporar suspendata)
-18 Strada Ismail- “Orasul” Sangera
-20 Strada 31 August 1989- “Orasul” Vatra
-24 Strada Tighina- Sat Colonita
-28 Strada Vasile Alecsandri- Sat Gratiesti- Sat Hulboca
-31 Strada Tighina- “Orasul” Vadul lui Voda
-33 Strada Ismail- Sat Dobrogea
-38 Strada Tighina- Sat Cruzesti
-39 Strada Tighina- Sat Bubuieci- Sat Bac
-44 Strada Ismail- Sat Revaca
-46 Strada Melestiu- Sat Ghidighici
-47 Strada Vasile Alecsandri- Sat Ciorescu
-48 Strada Vasile Alecsandri- Sat Fauresti
-49 Strada Ismail- Comuna Bacioi


Pentru a elimina in totalitate microbuzele din transportul urban in comun din Chisinau este necesara:

-Achizitionarea a cel putin 300 de autobuze urbane noi (majoritatea articulate), de preferinta produse sau ansamblate de o firma din UE si din Romania, care sa fie utilizate pe traseele care leaga Chisinaul de localitatile suburbane din jur sau pe traseele unde nu exista retea de troleibuze din interiorul Chisinaului

-Modernizarea si dotarea cu utilaje noi, performante, a “Parcului Urban de Autobuze’.




De asemenea, in Chisinau exista si urmatoarele rute private de autobuze urbane si minibuze:

-Ruta 122, deservita cu minibuze noi „Hyundai Super Aero City” (din anul 2008, 14 bucati, noi)

-Ruta 23, deservita cu autobuze second-hand „Volvo” si „Scania” si „Scania L94UB” (din 2016).

-Si alte rute private de autobuze .



d.Microbuze (“rutiere”)

Din pacate in prezent exista foarte multe microbuze pe traseele de transport urban in comun din Chisinau, vehicule care ofera “conditii” total improprii unui transport urban in comun civilizat, la nivel European.
Exista cca 1.500 de microbuze in Chisinau, care deservesc 61 de rute.
Tipuri de microbuze utilizate: „Mercedes-Sprinter” (in ultimii ani), „Mercedes”, „Iveco”, „Ford”, „Peugeot”, etc.
In Chisinau s-a format „Asociatia transportatorilor privati”, condusa de Ion Mamaliga.



In Chisinau exista de asemenea cateva pasaje rutiere denivelate, inclusiv peste calea ferata si raul Bac:

-Pasajul M 21 (E 581) peste raul Bac si calea ferata;
-“Podul Mihai Viteazul” peste raul Bac si calea ferata, inaugurat in 1967
-Podul si pasajul de pe Bdul. Renasterii Nationale, peste raul Bac si peste calea ferata, inaugurat in 1961
-Pasajul Ismail, peste calea ferata si raul Bac, inaugurat in 1968
-Pasajul de pe Strada Lunca Bacului, peste calea ferata si raul Bac, inaugurat in
-Pasajul rutier din localitatea Sangera, peste calea ferata Revaca- Cainari, inaugurat in 1978.

In zona centrala, in apropierea magazinului universal “Unic”, exista un pasaj pietonal subteran.

Din pacate in Chisinau exista putine piste de biciclete.



8.Desi municipiul Chisinau nu beneficiaza de transport naval, totusi aici isi are sediu si o structura de stat din ramura transportului naval:

-Agentia Navala a Republicii Moldova, constituita in martie 2017, prin fuzionarea „Registrului Naval” (infiintat in anul 2006) si „Capitaniei portului Giurgiulesti” (infiintata in anul 2006).

Are sediul in Chisinau, Soseaua Hancesti, nr. 53, etaj 5, telefon 0037322731396.




9.Chisinaul beneficiaza si de transport aerian, aici aflandu-se singurul aeroport din Republica Moldova, deschis pentru zboruri comerciale civile regulate.

In anul 1921 este inaugurat primul aeroport modern din Basarabia, la Chisinau.
Dezvoltarea transporturilor aeriene incepand din anii 60’ a impus modernizarea si apoi constructia unui nou aeroport la Chisinau. Acesta este modernizat la inceputul anilor 60’ (in 1960 fiind inaugurata vechea cladire a aeroportului Chisinau), iar , la data de 12 octombrie 1974 este inaugurat actualul aeroport Chisinau (din 1990- aeroport international), in 1987 pista fiind extinsa.

Aeroportul Chisinau are o singura pista betonata (cu dimensiunile de 3590*45 m), un singur terminal (7600 mp), o anexa (4270 mp), 4 porti, 6 birouri de chek-in, o singura banda de bagaje. Stilul constructiv al aeroportului Chisinau este asemanator cu celelalte aeroporturi medii din fosta URSS- un singur terminal pentru zboruri interne, fara facilitati de vamuire sau de securitate.

Aeroportul dispune de turn de control, sistem radar, comunicatii prin radio cu aeronavele, utilaje pentru intretinerea pistei si pentru deservirea aeronavelor si hangare pentru adapostirea aeronavelor.



Modernizarea aeroporturilor din Cernauti si Chisinau si a parcului aviatic a condus la intensificarea transportului aerian in Basarabia si nordul Bucovinei.
Astfel, la inceputul anilor 60’, se deschid mai multe linii aeriene din Chisinau spre orasele din URSS, iar, spre centrele industriale mari se transportau cu avioanele fructe si legume cultivate in Moldova. In 1965 se infiinteza „Directia aviatiei civile a RSS.-Moldovenesti”, in cadrul „Aeroflot”.
In anii 70’, numarul calatorilor si marfurilor transportate de pe aeroportul Chisinau creste, datorita: un nivel de trai destul de bun a populatiei, pretul accesibil al biletelor de avion, gradul ridicat de mobilitate a populatiei, etc. Creste si volumul vanzarilor si sunt deschise agentii de voiaj a „Aeroflot” la Chisinau si Cernauti.

La mijlocul anilor 80’, de pe aeroportul Chisinau erau efectuate 73 de zboruri spre orase din URSS, transportandu-se peste un milion de calatori pe an.
In 1990 aeroportul Chisinau devine aeroport international, o data cu inaugurarea zborului Chisinau- Frankfurt pe Main (Germania).


Dintre tipurile de avioane care au operat pe aeroportul din Chisinau in perioada sovietica pot fi amintite:

-PO-2, aduse incepand din 19 septembrie 1944, in numar de 15 bucati. Erau folosite si ca avioane utilitare.
-LI-2, doua bucati
-AN-10, de la inceputul anilor 60. A fost primul tip de avion cu motor cu reactie (turbopropulsor) care a zburat in Basarabia.
-AN-12
-AN-24
-TU-134, incepand din 1971, intr-un numar de 26 de bucati, la Chisinau fiind infiintata si o “baza experimentala” pentru acest tip de avion.
-YAK-42, din 1972
-AN-26, avion-cargo, din 1974
-TU-154-B, la mijlocul anilor 80, intr-un numar de 10 bucati

Pentru intretinerea parcului aviatic este infiintata in 1985 la Chisinau uzina „Aviatehnologia” (numita atunci „Uzina experimentala nr. 425”, infiintata pe 24 mai 1985).



In privinta aviatiei utilitare, aceasta era folosita in special la stropirea culturilor agricole. Singurul aerodrom militar a Republicii Moldova este la Marculesti (langa Balti). In 1991 Moldova a „mostenit” de la fosta URSS un numar de avioane militare MIG-29, ulterior vandute!
Din pacate, inainte de 1991, nu existau in RSS.Moldoveneasca scoli pentru pregatirea personalului din ramura transport aerian, pilotii si controlorii de trafic aerian moldoveni trebuind sa se pregateasca la scolile din RSS.Ucraineana sau RSFS.Rusa.


Dupa destramarea URSS si proclamarea “independentei de stat” a Republicii Moldova, in 1991, si transportul aerian este reorganizat.

Astfel, prin decretul presedintelui Republicii Moldova din 12 ianuarie 1993, este infiintata compania de stat „Air Moldova”, prin preluarea activelor „Aeroflot”, existente pe teritoriul Republicii Moldova. Acestea erau: un aeroport, 10 avioane „TU-154B” si 26 de avioane „TU-134”.
Insa inceputul anilor 90’ a fost greu pentru aviatia civila din Republica Moldova. Reorganizarea a avut loc in situatii politice grele, scaderea dramatica a nivelului de trai a populatiei, disparitia legaturilor economice traditionale, aparitia de dificultati in aprovizionarea cu combustibili si piese de schimb.
Scaderea considerabila a cererii pentru serviciile aeriene a condus la micsorarea indicatorilor economici pentru transportul aerian din Moldova la nivelul anilor 50’. In 1991 nu erau active decat doua curse aeriene de pe aeroportul Chisinau- spre Moscova si Tel-Aviv, dar, cu toate acestea, „Air-Moldova” a reusit sa supravietuiasca.
La inceputul anilor 2000 situatia a inceput sa se schimbe in bine. Pentru prima data de la infiintare, „AIR-MOLDOVA” a reusit sa achizitioneze avioane noi, si sunt lansate mai multe zboruri spre Europa.


In prezent, flota „Air-Moldova” numara 7 avioane noi, cu reactie:

-3 bucati „Airbus A-320-200”
-O bucata „Airbus-A-321-200” (Inchiriat de la „Hermes Airlines”)
-Doua bucati “Embraer-190”
-O bucata “Embraer-120”


In 2001 sunt „luate in arenda” (inchiriate) avioanele „Embraer 120” si „Embraer 145” (made in Brazilia), la 10 mai 2010 este achizitionat avionul „Embraer 190” (made in Brazilia), in septembrie 2003 si februarie 2004 sunt achizitionate doua avioane „Airbus A-320”, urmat de al treilea (made in Europa de Vest). La 10 mai 2010 au mai fost achizitionate inca doua avioane „Embraer 190”.

Pentru operarea avioanelor „Air Moldova” are 40 de piloti.

De asemenea, se iau si alte masuri, vizand imbunatatirea serviciilor „Air-Moldova”: in 2003 compania adopta un nou logo si un nou design a avioanelor sale (sunt revopsite), creearea unui sir de companii adiacente (in colaborare cu „IS Aeroportul Chisinau”): „Sky Alliance” (vanzare bilete), „Aeroport Catering” (pentru prepararea si servirea hranei la bordul avioanelor), „Aeroport Handling” (inregistrarea pasagerilor, transportul bagajelor si deservirea avioanelor) si „Aeroport-Petrol” (alimentarea cu carburant a avioanelor), lansarea programului „Air-Moldova-Club” (pentru calatorii fideli, din 15 decembrie 2004), lansarea site-ului „Air-Moldova” si vanzarea biletelor de avion online.
La data de 13 iulie 2004 „Air-Moldova” devine membru IATA.


De asemenea, se mareste si numarul zborurilor efectuate de „Air-Moldova”. Astazi, aceasta zboara de pe aeroportul Chisinau spre 11 destinatii externe (in 2006): Amsterdam, Atena, Bucuresti, Frankfurt pe Main, Istambul, Larnaca, Lisabona, Moscova, Praga, Roma si Viena. Din 4 august 2004 este inaugurat si zborul Chisinau- Madrid. Ulterior, s-au adaugat si zborurile spre: Londra, Milano, Verona, Paris si Sankt Petersburg, ajungand astazi la 16 destinatii externe.
In 2009 „Air Moldova” detinea acorduri de colaborare cu 80 de companii aeriene din lume (printre care „Lufthansa”, „Delta-Airlines”, „United Airlines”, „Aeroflot”, „Alitalia”, „EL-AL”, „TAP-Portugalia”, etc.). „Air Moldova” a aderat la sistemul „BSP” (Billing and Settlment Plan, din 11 state) si la sistemul „ARC” (Airline Reporting Corporation), privind vanzarea biletelor (iulie 2009). In mai 2006 „Air Moldova” a implementat biletul electronic (printre primele state din CSI) si din iunie 2007 a lansat vanzarea online a biletelor.
In 2013 „Air Moldova” a transportat 527.000 pasageri.
In 2018 compania “Air Moldova” este privatizata, in octombrie 2018 pachetul majoritar de actiuni a “Air Moldova” fiind achizitionat de firma privata “SRL Civil Aviation Grup SA”, firma care este detinuta in proportie de 49% de catre compania aeriana romaneasca “Blue Air” si in proportie de cate 25% de doi cetateni din Republica Moldova- Serghei Melic si Andrei Ianovici.


Si aeroportul Chisinau este modernizat in 1999-2000. In prezent, de pe aeroportul Chisinau opereaza 9 companii aeriene, spre 18 destinatii externe. Nivelul traficului este de 847.900 pasageri si 1.800 tone de marfa. Capacitatea aeroportului Chisinau este de 1.400.000 calatori/an.
In anii 1999-2000 aeroportul Chisinau este renovat, si in 2006 este schimbata sala principala, eliminandu-se biroul de inregistrari.
De pe aeroportul Chisinau decoleaza si aterizeaza 85 de curse aeriene/saptamana, cea mai solicitata fiind cursa aeriana Chisinau-Moscova (cu 76.000 pasageri in 2006).

In afara de „Air Moldova” (care transporta 55 % din pasageri), alte companii aeriene care opereaza pe aeroportul Chisinau sunt: „Moldova Airlines”, „Turkish Airlines”, „Austrian Airlines” si „TAROM”.

Majoritatea avioanelor care opereaza pe aeroportul Chisinau sunt de dimensiuni mici si medii („regionale”) :”SAAB-2000”, „Embraer 120”, „Embraer 145”, „Fokker 100”, cu exceptia a trei „Airbus A-320” (a „Air-Moldova”) si a unui „Boeing 737” (a „Turkish Airlines”).

In 2007 aeroportul Chisinau a fost declarat cel mai bun aeroport din statele membre CSI.



In 2009 de pe aeroportul Chisinau decolau si aterizau curse aeriene in 20 de directii (Atena, Bucuresti, Budapesta, Frankfurt pe Main, Istambul, Larnaca, Lisabona, Londra, Madrid, Milano, Moscova, Paris, Praga, Riga, Roma, Sankt Petersburg, Tel-Aviv, Timisoara, Verona, Viena), in anul 2009 de pe aeroportul din Chisinau au plecat si au sosit 808.000 pasageri.
Acestia au fost transportati de catre companiile aeriene: „Air-Moldova”, „Moldova Airlines”, „Tandem Aero”, „Nobil Air” (companii aeriene din Republica Moldova) si „Turkish Airlines”, „Austrian Airlines”, „Sibiri”, „Meridiana SPA”, „TAROM”, „Carpat Air”, „Air Baltic”, etc.
Dupa unele date, in jurul anului 1998, s-ar fi transportat in Moldova 149.0. milioane pasareri mi aviatie(?!).
In septembrie 2013 aeroportul din Chisinau este privatizat, fiind concesionat firmei “SC Avia Invest SRL”.


Aeroportul este situat la o distanta de 11 km de centrul orasului, insa legatura acestuia cu orasul ramane o problema din pacate nerezolvata corespunzator pana azi!
Pentru asigurarea unei bune legaturi a aeroportului Chisinau cu orasul, ar trebui:
-Realizata o linie de cale ferata noua, care sa faca legatura intre statia CFM Revaca si aeroportul Chisinau. Lungimea unei astfel de cai ferate noi ar fi de cca 1,7 km.
-Prelungirea retelei de troleibuze pe Bdul. Dacia si Strada Aeroportului, de la actualul cap de linie “Valea Crucii” pana la aeroportul Chisinau= 6,5 km cale dubla.
La 27 iunie 2017 este inaugurata oficial prima ruta de troleibuze din Chisinau „fara fir”, ruta pe care troleibuzele circula cu ajutorul bateriilor de acumulatori (neexistand deocamdata retea de contact pentru troleibuze pe aceasta ruta): ruta 30 Strada 31 August 1989- Aeroport.




Dupa prezentarea „Air-Moldova” si a aeroportului Chisinau, trebuie sa mentionam cateva cuvinte si despre alte aspecte, privind organizarea transporturilor aeriene in Republica Moldova.

In 1992 Moldova adera la „Conventia de la Chicago”, devenind membru ICAO. In 1996 Moldova este primul stat membru CSI care adera la „ECAC”, in 2000 Moldova adera la „Eurocontrol”, iar, in 2009, adera la „EASA” (Agentia Europeana pentru Siguranta Aviatiei).



In Chisinau isi au sediul principalele intreprinderi, structuri de stat si firme private din ramura transportului aerian din Republica Moldova:

-a. Autoritatea Aeronautica Civila a Republicii Moldova
A fost infiintata in anul
Adresa: Chisinau, sector Botanica, Bdul. Dacia 80/2, telefon 00373022823500.


-b.Intreprinderea de stat Aeroportul International Chisinau
A fost infiintata, sub aceasta denumire, in anul 1995.
Director este Alexandru Ciutac.
Adresa: Chisinau, Bdul. Dacia, nr. 80/3, telefon 00373022525111
Din 1 noiembrie 2013 aeroportul Chisinau este concesionat firmei private SC Avia Invest SRL, din Cipru.


-c. Intreprinderea de Stat Air-Moldova
A fost infiintata la 12 ianuarie 1993.
Are adresa si sediul in Chisinau, sector Botanica, Bdul. Dacia, nr. 80/2, telefon 00373022525502
Director este Mircea Maleca.
Compania numara 474 salariati.
In 2018 compania “Air Moldova” este privatizata, in octombrie 2018 pachetul majoritar de actiuni a “Air Moldova” fiind achizitionat de firma privata “SRL Civil Aviation Grup SA”, firma care este detinuta in proportie de 49% de catre compania aeriana romaneasca “Blue Air” si in proportie de cate 25% de doi cetateni din Republica Moldova- Serghei Melic si Andrei Ianovici.


-d. Intreprinderea de stat Moldatsa (pentru dirijarea traficului aerian)
A fost infiintata la 12 ianuarie 1994.
Are sediul in Chisinau, sector Botanica, Bdul. Dacia, nr. .
80/4, telefon 00373022502805.
In prezent numara 313 salariati.


-e. Intreprinderea de stat Centrul Aeronautic de Instruire
A fost infiintata in anul 1999.
Are sediul in Chisinau, strada Aeroport, nr. 80, telefon 00373022525423.
Director este Bazaochi Vitalie.
Are 8 salariati.


-f. Intreprinderea de stat Centrul de Medicina a Aviatiei Civile
A fost infiintata in
Adresa: Chisinau, sector Botanica, Bdul. Dacia, nr. 60/2, telefon 00373022525110.


-g. SC Aeroport Handling”


-h. SC Aeroport Catering”


-i. SC Aeroport Petrol”

-j. Aeroclubului Republicii Moldova cu adresa: „Oraselul” Vadu lui Voda, s. Vaduleni, telefon 00373.069040117.


In aviatia civila din Republica Moldova lucreaza cca 2.000 de persoane.

In fine, sa amintim ca in fosta RSS Moldoveneasca se producea si mancare speciala, pentru cosmonauti.




10.In Chisinau a existat si o telecabina.

In 1981(sau 1983 ?) incepe constructia singurei telecabine din Basarabia, situata in Chisinau, si care facea legatura intre cartierul Buiucanii Noii si strada Calea Iasilor. A fost proiectata de inginerii din Tbilisi, si a costat 2 milioane de ruble (aproape cat constructia cladirii circului din Chisinau!). In 1990 este data in exploatare („statia” telecabinei se afla in fata parcului „La Izvor”), si in inchisa (ca urmare a unui accident). In prezent este in paragina.
Durata unei curse era de cca 4 minute.
Lungimea traseului telecabinei din Chisinau era de cca 800 m si traversa padurea-parc “Butoias”, facand legatura intre cartierele Buiucanii Noi (Strada Nicolae H. Costin) si Sculeni (Calea Iesilor).

Cei care au proiectat si construit telecabina din Chisinau sunt: inginer-sef Vakhtang Lejava de la intreprinderea „Shakhtgiprotrans” din Tbilisi, Georgia, arhitectii care au proiectat „statiile” telecabinei sunt Manana Kariauli (din Georgia) respectiv Vigen Abovean (din Armenia). Fiecare telecabina putea transporta cate 25 de pasageri, iar cablul pe care circulau telecabinele a fost realizat la „Fabrica de aviatie” din Tbilisi, Georgia.





11.In privinta telecomunicatiilor in Chisinau exista:

a.Servicii de telefonie fixa

In 1860 Chisinaul era legat prin telegraf cu Rusia, si apoi si cu Iasul.
La inceputul secolului 20, reteaua telegrafica se extinde, orasele fiind conectate prin aceasta.
Telegraful s-a folosit in Basarabia si nordul Bucovinei pana in anii 50’.

Primele telefoane au aparut la Cernauti si Chisinau dupa 1887.
Societatea de telefonie din Romania a preluat obligatia de a extinde si intretine reteaua telefonica din Basarabia si nordul Bucovinei in anul 1931.
In 1938 este instalat cablul telefonic Bucuresti-Chisinau, si se da in exploadare centrala telefonica o orasului Chisinau.
Importanta automatizarii acestei centrale telefonice este demonstrata de faptul ca numarul abonamentelor telefonice din orasul Chisinau a crescut de la 559 (in 1931) la 1376 (in 1940).
Aceasta retea sufera importante distrugeri in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Dupa reocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei, tinutului Herta si insulei Serpilor de catre URSS (in 1944 si 1948), aceasta retea este administrata de compania de stat sovietica de telefonie.
In anii 50, reteaua telefonica este refacuta.
Dupa 1960, incepe extinderea si modernizarea acesteia.
La sfarsitul anilor 60’ se introduce prima centrala telefonica semiautomata in Chisinau. Se utilizau stalpi de lemn, conductori telefonici de cupru, centrale telefonice semiautomate sau manuale (in mediul rural), si aparate telefonice cu disc.



La 1 aprilie 1993 este infiintata compania de stat „Moldtelecom”.
Din data de 5 ianuarie 1999 aceasta este organizata ca societate pe actiuni, actionarul unic fiind statul .
Dupa aceasta data, incepe un proces (timid, ce-i drept), de modernizare a „Moldtelecom”: introducerea centralelor telefonice digitale, introducerea cablajelor din fibra optica, modernizarea sediilor si a parcului auto de interventie si inlocuirea aparatelor telefonice cu disc cu aparate telefonice cu taste.
La data de 1 ianuarie 2004 „Moldtelecom” pierde monopolul telefoniei fixe din Republica Moldova, o data cu aparitia unor operatori privati. Totusi, in decembrie 2007, detinea 97% din piata.
La data de 1 martie 2007 „Moldtelecom” lanseaza operatorul de telefonie mobila, in standardul „CDMA-2000-Unite „
De asemenea, „Moldtelecom” lanseaza si serviciul de internet (prin dial-up), precum si alte servicii.
Adresa „Moldtelecom” este: Chisinau, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, nr. 10, telefon 00373022570101.



b.Servicii de radiodifuziune
In anul 1939 este data in functiune statia de radioemisie Chisinau, una dintre cele 4 statii de radioemisie din Romania Mare. Aceasta statie a costat 60.000.000 lei (la cursul din 1940), fiind construita cu piese de la societatea „Marconi”. In iunie 1940, cand URSS ocupa Basarabia, echipamentele tehnice ale postului de radio din Chisinau sunt evacuate la Husi.
In 1938 existau in Basarabia 13.102 abonati radio, ceea ce reprezenta 42 la 1.000 de locuitori.
In 1941 postul de radioemisie Chisinau este distrus de armatele sovietice, in retragere.
Dupa 1960 se extinde utilizarea radioului.
Catre 1959 ia sfarsit, in general, lucrarile de radioficare prin fire („radiodifuzoare”- a nu se confunda cu aparate radio), a oraselor, centrelor raionale („orasele”) si a satelor mari, iar, pana in 1969 sunt radioficate toate localitatile.



c.Servicii de televiziune

La data de 30 aprilie 1958, ora 19.00, incepe sa emita primul post de televiziune din Basarabia, la Chisinau (viitorul canal tv „Moldova 1”).
La inceput, se foloseau televizoare de tipul „CT-2” si „CT-4” (televizoare cu lampi), apoi s-a trecut la televizoarele cu circuite integrate, apoi la cele color, si dupa 1991 la cele digitale si cu telecomanda.
In 1960 erau 21.000 televizoare, in 1970- 417.000, in 1980- 839.000 si in 1985- 900.000 televizoare.
De asemenea, se infiinteaza si o fabrica de ansamblat televizoare, la Chisinau (uzina “Alfa”, infiintata in 1976).
In prezent, „Teleradio Moldova” emite doua programe de televiziune si doua programe de radio.

Alte activitati conexe sunt: studioul „Moldova-film” (infiintat in 1957), Departamentul radio „Moldova-international” (infiintat in 1992, care emite programe in limbile engleza, franceza, spaniola, rusa si romana), Orchestra Simfonica, Capela Corala „Moldova” si Orchestra de Muzica Populara „Folclor”.
„Radio Moldova” emite in benzile de unde medii si FM, iar programele sale pot fi receptionate si pe internet, pe site-ul oficial al companiei.

Exista si posturi de radio si televiziune particulare („Sor-tv”, „Vocea Basarabiei”, „Publika tv”, etc.).

Adresa companiei de stat „Teleradio Moldova” este situata in Chisinau, strada Miorita, nr.1, telefon 00373022228284.

La Straseni exista un releu radio-tv, care a fost dat in exploatare in martie 1988 si permite receptionarea programelor radio-tv pe o raza de maxim 100- 120 km in jurul sau.



d.Servicii de televiziune prin cablu, aparute dupa 1991

-Posturi nationale de televiziune:

-2 Plus , retransmite programele postului TVR 1 din Romania

-Channel One (ORT) din Rusia

-GRT („Gagauz Radio Television”) retransmite programele postului TRT Avaz din Turcia

-Transnistria 1 , singurul post tv din zona Transnistriei, ce emite in limbile romana, rusa si ucraineana.

-„Unirea TV” .



-Posturi regionale de televiziune:

-Canal 3 (semi national)
-Euro TV (Florești si Ștefan Vodă), retransmite programele postului Antena-1 din Romania
-Muz TV Moldova (semi national), retransmite programele postului Muz TV Music din Russia
-N4 (semi national)
-Pervyi Pridnestrovsky (Transnistria)
-Pro TV Chişinău (semi national), retransmite programele postului Pro TV din Romania
-Publika TV (semi national)
-STS Mega (semi national), retransmite programele postului STS din Rusia
-Super TV (semi national), retransmite programele postului din SET Rusia
-TSV (Transnistria)
-TV Gagauzia (Gagauzia), retransmite programele postului TRT Avaz (Turkey)
-TV Pink (semi national) (in proiect)
-TV7 (Chișinău si Bălți), retransmite programele postului NTV din Rusia
-Posturi locale de televiziune:
-Albasat TV (Nisporeni), retransmite programele postului Jurnal TV
-Art TV (Zubresti), retransmite programele postului 1 Music Channel din Romania
-ATV (Comrat), retransmite programele postului TVC21
-Bas TV (Basarabeasca), retransmite programele postului Mir din Rusia
-BTV (Tighina)
-Canal X (Briceni), retransmite programele postului TV Moldova International
-Drochia TV (Drochia), retransmite programele postului Jurnal TV
-Elita TV (Rezina, Orhei si Dubasari), retransmite programele postului Jurnal TV
-Eni Ay (Comrat), retransmite programele postului Mir (Russia)
-Euronova (Ungheni), retransmite programele postului Jurnal TV
-Impuls TV (Şoldăneşti), retransmite programele postului TV Moldova International
-Media TV (Cimişlia), retransmite programele postului Jurnal TV
-NTS (Taraclia), retransmite programele postului Mir (Russia)
-Rossiya-24 (Rîbnița), sucursala a unui post tv din Rusia
-RTR Planeta (Slobozia), retransmite programele postului Rossiya 1 din Russia
-Sor TV (Soroca)
-Studio L (Căuşeni), retransmite programele postului Jurnal TV
-TV Balti (Bălți)
-TV Prim (Glodeni)
-TV5 France (Chișinău), sucursala a unui post tv din Franta
-TV6 Balti (Bălți), retransmite programele postului STS Mega


-Posturi de televiziune prin cablul:

-Accent TV
-Alt TV
-Jurnal TV
-Noroc TV
-Perviy Kanal (Transnistria), retransmite programele postului Channel One din Russia
-RTR Moldova, retransmite programele postului Rossiya 1 din Rusia
-RU TV Moldova, retransmite programele postului RU TV din Rusia
-TVC21



Principalii 6 operatori care ofera servicii de televiziune prin cablu din Chisinau sunt:

-“SC Oldima SRL”. Infiintata in 1993. Adresa: Calea Iesilor, nr. 16/2

-“SC Select Canal TV Srl”. Infiintata in 2002. Adresa: Strada Mihai Eminescu, nr. 41/1

-“SC Amt SRL”. Infiintata in 1992. Adresa: Bdul. Mircea cel Batran, nr. 20/2

-“SC Star TV Srl”. Infiintata in 2015. Adresa: Bdul. Traian, nr. 21/1

-“SC Ali net SRL”. Infiintata in 2011. Adresa: Strada Sarmizegetusa, nr. 92

-“SC Scortel SRL”. Infiintata in 2001. Strada Cetatea Alba, nr. 141/1



e.Servicii de internet

Acestea apar dupa 1991.
Principalii 11 furnizori de servicii de internet din Chisinau sunt:

-“SC Eurostock SRL”. Infiintata in 2004. Adresa: Strada Albisoara, nr. 4

-“SC Proinfoteh SRL”. Infiintata in 2005. Adresa: Bdul. Moscova, nr. 15/3

-“SC Danis SRL”. Infiintata in 1992. Adresa: Strada Burebista, nr. 118

-“SC Sicres SRL”. Infiintata in 2003. Adresa: Strada Mitropolit Dosoftei, nr. 118

-“SC Starnet SRL”. Infiintata in 2003. Adresa: Strada Columna, nr. 170

-“SC Sun Communications SRL”. Infiintata in 1994. Adresa: Strada Miorita, nr. 88, etaj 1

-“SC Roxnet Com Srl”. Infiintata in 2006. Adresa: Strada Andrei Doga, nr. 28/6

-“SC Arax Impex Srl”. Infiintata in 1992. Adresa: Strada Mitropolit Dosoftei, nr. 118

-“SC Digital Cherry Srl”. Infiintata in 2016. Adresa: Strada Mihail Kogalniceanu, nr. 75

-“SC Airstream SRL”. Infiintata in 2018. Adresa: Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, nr. 180, etaj 9

-“SC Inet Express Srl”. Infiintata in 2006. Adresa: Strada Socoleni, nr. 21/1




f.Servicii de telefonie mobila

In Chisinau isi au sediu central 3 companiile private care ofera servicii de telefonie mobila in Republica Moldova:

-“SC Moldcell SRL”. Infiintata in 2000. Adresa: Strada Tighina, nr. 55

-“SC Orange Moldova SRL”. Infiintata in 1998 (ca “Voxtel”) si din 2007 sub actuala denumire. Adresa: Strada Alba Iulia, nr. 75

-“SC Unite Srl”. Infiintata in 2007, ca filiala a “Moldtelecom”.







g.Servicii postale

Intreprinderea de stat „Posta Moldovei” a fost infiintata la 1 ianuarie 1993.
Sediul central: Chisinau, strada Bulgara , nr. 39, telefon 00373022270044.
De asemenea, exista si servicii postale private.

Pentru distributia presei exista intreprinderea de stat „Moldpres”, cu adresa: Chisinau, Strada Aleksandr Puskin, nr. 22, telefon 00373. 22233428.





In 1990 este infiintat „Ministerul Tehnologiei Informatiei si Comunicatiilor”, care aveea in subordine un numar 8 intreprinderi de stat:

-„Intreprinderea de stat centrul resurselor informationale de stat Registrul”. A fost fondata la 19 septembrie 1995. Adresa: Chisinau, strada Puskin, nr. 42, telefon 00373022257070.

-„Intreprinderea de stat Posta Moldovei”

-„Moldtelecom”

-„Intreprinderea de stat Molddata”. A fost infiintata in 1993, sub denumirea initiala de „Centrul Republican pentru informatica”. Adresa: Chisinau, strada Armeneasca, nr. 37/1, telefon 00373022223347.

-„Intreprinderea de stat Radiocomunicatii”. Adresa: Chisinau, Drumul Viilor, nr. 28/2, telefon 00373022876300.

-„Intreprinderea de stat Centrul National pentru frecvente radio”. A fost infiintat in 1993. Adresa: Chisinau, Drumul Viilor, nr. 28/2, telefon 00373022735364.

-„Intreprinderea de stat detasament de paza paramilitara”
-„Intreprinderea de stat pentru exploatarea cladirilor”.

La 21 iulie 2017, in urma desfiintarii „Ministerului Tehnologiei Informatiei si Comunicatiilor”, toate aceste 8 intreprinderi de stat trec in subordinea Ministerului Economiei si Infrastructurii.



-Pentru pregatirea personalului din ramura telecomunicatiilor din Republica Moldova exista „Colegiul de telecomunicatii din Chisinau”.
Centrul de Excelență în Energetică și Electronică este fondat inițial ca Tehnicumul Electrotehnic prin Dispoziția Sovnarhozului R.S.S.M. Nr.399 din 21 iulie 1959, în virtutea necesității de cadre medii de specialitate.
Adresa si sediul „Colegiului Politehnic din Chisinau’ sunt: strada Melestiu, nr. 12, telefon 00373.022271320.
Adresa si sediul „Centrului de excelenta in energetica si electronica din Chisinau” sunt: strada Mihail Sadoveanu, nr. 40/2, telefon 00373.022489790.


-In cadrul “Universitatii Tehnice a Moldovei” exista facultati care pregatesc personal superior (ingineri) in ramura telecomunicatiilor.


-Sindicatele din transporturi si telecomunicatii din Republica Moldova fac parte din „Confederatia Nationala a Sindicatelor din Moldova”, cu sediul in Chisinau, strada 31 August 1989, nr. 129, telefon 00373.022266502. A fost infiintata la 7 iunie 2007. Din februarie 2010 este membra a „Confederatiei Internationale a Sindicatelor” (ITUC).



-Exista si „Consiliul coordonator al audiovizualului”
, cu sediul in Chisinau, Strada Vlaicu Parcalab, nr. 46, telefon 00373. 22 277551.



-Exista si “Agentia Nationala pentru Reglementare in Comunicatii Electronice si Tehnologia Informatiei a Republicii Moldova”, cu sediul in Chisinau, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, nr. 134, telefon 00373.22251317.

C.Zone comerciale si de servicii

1.Zona „Otovasca”

Este cuprinsa intre: Strada Uzinelor, Strada Liviu Rebreanu, Strada Otovasca, Strada Vadul lui Voda.
In aceasta zona se afla: Intreprinderea farmaceutica „SA Farmaco” (infiintata in 1939), Combinatul de vinuri spumante „SA Vismos” (infiintat in 1941), „Angrocoop”(intreprinderea de comert angro a „Moldcoop”, infiintata in 1946), „Prodcoop” (combinatul de productie a „Moldcoop”, infiintat in 1954), „Umecoop” (uzina experimentala mecanica a „Moldcoop”, infiintata in 1953), „Cooperatorul” (Întreprinderea cooperatistă de achiziţie, producţie şi comerţ a Moldcoop), “Intreprinderea de producere a conservelor natural Agroconservit” (infiintata in 1940) si “SA Agromasina” (infiintata in 1952).

Mai exista “Uniunea Centrala a Cooperativelor de Consum din Moldova Moldcoop”. La 22 aprilie 1868 este fondata prima societate cooperatista de consum din Chisinau si din Basarabia, sub denumirea de “Sberejenie”. Adresa sediului central al “Moldcoop”: Chisinau, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, nr. 67, telefon 00373.22 871595.




2.Zona comerciala , de servicii si de depozitare din “Oraselul” Vatra.

Este cuprinsa intre: Calea Iesilor- R1 spre Ungheni, M 21- E 581, “L 445”.
In aceasta zona se afla si statia CFM Ghidighici.



3.Zona comerciala, de depozitare, industriala si de servicii “Sangera”.
Se afla in “oraselul” cu accelasi nume.
Aici se afla: Combinatul “Moldcarton” (infiintat in 1989), un depozit de produse petroliere, “I Metalica Zuev”, fosta societate de prelucrarea pielior si confectionarea articolelor din piele, “SA Sudorul”, etc.
Zona este strabatuta de calea ferata Revaca- Cainari, din 2006.


4.Intre Soseaua Muncesti/Bdul. Dacia- R2 spre Tighina si calea ferata Revaca- Cainari se afla “Subzona de sud-vest a Expo Business Chisinau”



Cel mai cunoscut magazin din Chisinau este magazinul universal “Unic”, aflat intre strazile Mitropolit Varlaam, Ismail, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant si Strada Tighina.
A fost inaugurat in 1983, fiind construit dupa planurile arhitectilor M. Orlov, V. Lepskii şi A. Varşaver.

Cel mai cunoscut si renumit restaurant din Chisinau este restaurantul “Butoias”, care este situat pe Calea Iesilor, nr. 71, telefon 00373.22 999973.

Renumite si cautate sunt si doua magazine, care comercializeaza produse de renume:

-Magazinul „de firma” al casei de vinuri „Cricova”, situat pe Strada Alexei Sciusev, nr. 96, (intre intersectia cu Strada Maria Cebotari si intersectia cu Strada Sfatul Tarii), telefon 00373.22220377.

-Magazinul fabricii de dulciuri „Bucuria”, situat pe Strada Columna, (intre intersectia cu Strada Toma Cioarba si intersectia cu Strada Mihai Viteazul) nr. 162, telefon 00373.22895600.



O atractie turistica deosebita o reprezinta si celebrele crame subterane de la Cricova.
Din antichitate, teritoriul actual al Republicii Moldova era renumt datorită tradițiilor de vinificație. În secolul V î.e.n. istoricul antic elen Herodot afirma că colonizatorii care locuiau în regiunea dată cultivau viță de vie și cu succes comercializau vinurile locale.
Altminteri , pînă în secolul XX vinificația pe pămînturile Moldovei se dezvoltă inconsecvent. De la începutul secolului XIX și pînă la mijlocul secolului XX istoria vinificației locale se caracteriza atît prin acapararea pămînturilor roditoare, în perioada domniei țarului, cît și prin epidemia de filoxeră de la începutul secolului trecut. Doar de la începutul anilor 50 ai secolului XX putem să vorbim despre o abordare sistematică față de dezvoltarea acestei ramuri. Atunci și au fost puse bazele vinificației moderne a Moldovei, prin care este renumită compania Cricova.
În anul 1952, cu scopul de a soluționa probleme stridente cu privire la lipsa încăperilor speciale de păstrare și maturare a vinului, două personalități remarcabile a vinificației moldovenești, Petru Ungureanu și Nicolae Sobolev, au propus utilizarea în calitate de depozite de vin stolnele din care se extrăgea piatra de construcție. Curînd s-a stabilit că vinurile produse la combinatul Cricova sunt mai bune conform indicelui calității și rezistenței la factorii stabilității, ceea ce a servit drept argument important de a continua lucrul, care părea a fi la acel moment un experiment.
Deja în anul 1954 la combinatul Cricova a fost fondată colecția de vinuri, semnificația căreia pe parcursul anilor a trecut dincolo de granițele întreprinderii, astfel încît astăzi o cunoaștem sub denumirea de Vinotecă Națională. Anul 1955 a fost unul epocal pentru întreaga istorie a vinificației moldovenești, atunci cînd în galeriile subterane de la Cricova a avut loc îmbutelierea primelor vinuri de marcă – pînă la acel moment în Moldova au fost produse exclusiv vinuri ordinare. Paralel cu dezvoltarea combinatului evoluau și metodele de gestionare, statul încerca să găsească cele mai eficiente metode de administrare a ramurii de vinificație în ansamblu. În anul 1968, ca urmare a deciziei cu privire la necesitatea specializării gospodăriilor de vinificație și majorarea volumului de producție a vinurilor de marcă, pe teritoriul depozitelor de vin de la Cricova, care aparținuse pînă la acel moment Combinatului de Vinuri și Șampanie, a fost creat un sovhoz-fabrică. În anul 1977, pe teritoriul sovhoz-fabricii a fost construită hala de vinificație primară, care și pînă în prezent constituie unitatea principală de producere a companiei, iar în anul 1980 a fost, în sfîrșit, realizată ideea cu o vechime de treizeci de ani – în galeriile de la Cricova a început să funcționeze fabrica de șampanie.
Pînă la mijlocul anilor 80 ai secolului trecut, deși a suferit numeroase schimbări, combinatul Cricova și-a menținut ritmul rîvnit al creșterii profesionale și economice. Astfel, din anul 1968 și pînă în 1985, prelucrarea materialului vinicol la întreprindere s-a majorat de 7 ori, iar producerea de vinuri – de 35 de ori.
Chiar și la cumpăna anilor 80 și 90, odată cu aprofundarea schimbărilor politice și accentuarea crizei economice, întreprinderea a menținut tendința spre inovație continuă; ziua de mîine nu era uitată aici de nimeni nici pentru o clipă.
Deja în anii 90 a fost dată în exploatare noua hală de vinuri spumante, în care specialiștii combinatului au ajustat producerea de șampanie la rezervoare, a început să funcționeze la capacitate deplină hala de îmbuteliere a vinurilor line, a fost finisată construcția încăperii speciale pentru păstrarea ambalajelor de sticlă. Nu înceta elaborarea noilor formule: anume la începutul anilor 90, la combinat au fost puse bazele producerii unor astfel de feluri de șampanie ca Basarabia, Moldova, Alb Spumant Natural. A fost realizată o muncă enormă privind perfecționarea lucrului pe principalele piețe și diversificarea regiunilor de comercializare a producției. Astfel, la mijlocul anilor 90, deja 20% din toată producția produsă la combinat era exportată. Pe lîngă piețele tradiționale de desfacere – Rusia, Ucraina și alte state din fosta Uniune Sovietică, vinurile spumante și line ale combinatului Cricova erau exportate în Orientul Îndepărtat, inclusiv în Marea Britanie, Germania, S.U.A, Japonia – în total aproximativ de 30 de țări. Noua epocă din istoria patriei natale necesita și noi abordări de stabilire a statutului întreprinderii
În anul 1999 combinatul Cricova a fost transformat din întreprindere de stat în societate pe acțiuni, fiind în proprietatea statului. Unicitatea și semnificația companiei pentru stat și poporul Moldovei și-au găsit reflecția adecvată în anul 2002, cînd compania, prima dintre întreprinderile țării, a fost decorată cu premiul mare Ordinul Republicii. Anul următor, în 2003, combinatul Cricova a fost numit oficial ”obiect al patrimoniului cultural-național al Republicii Moldova”, - statutul, de rînd cu ordinul de stat, rămîne în continuare exemplul recunoașterii fără precedent a eforturilor unei singure companii din istoria economiei naționale. Însă, compania Cricova nu se mîndrește doar cu indici statistici, istorie glorioasă, vinuri de elită și galerii subterane unice. Cricova înseamnă în primul rînd oameni. Este reprezentată de o pleiadă de vinificatori talentați și administratori de succes, fără de care nu am fi avut istoria glorioasă de șase deceniica întreprinderii, fără de care numele Cricova nu ar fi sunat atît de sonor pe toate continentele. P. Ungureanu, N. Sobolev, A. Trofimenco, L. Golimbovski, V. Topal, P. Durcenko, I. Cojocaru, M. Espicenco, V. Bodiul - zeci, sute de oameni pentru enumerarea cărora ar fi nevoie de o carte aparte. Toți ei în ani diferiți și-au pus aportul nu doar în dezvoltarea combinatului, dar și în evoluția vinificației moldovenești. Discipolii și adepții lor activează în continuare în cadrul combinatului. Ceea ce înseamnă că istoria Cricova continuă.




Ctitorul Cricovei - Ungureanu Petru
-1947 - Primele experiențe în hrubele de piatră făcute de către academicianul Ungureanu Petru. Depunerea spre maturare a primului lot de vinuri spumante clasice.
-1952 - Fondarea Combinatului de Vinuri ”Cricova” S.A.
-1954 - Crearea colecției de vinuri Cricova în baza vinurilor din colecția Moldovei și a vinurilor rare din colecția lui Goering revenite URSS în calitate de reparații după al 2-lea Război Mondial.
-1957 - Producerea spumantului clasic în cantități industriale.
-1970 - Crearea asociației viti-vinicole și extinderea masivă a plantațiilor vinicole.
-1980 - Fortificarea capacităților de producere și extinderea pe piețele mondiale.
-1986 - Fondarea întreprinderii de producerea a spumantului original
-1991 - Trecerea de la economia centralizată la valorile economiei de piață.
-1992 - Decernarea Premiului Internațional
-1998 - Fondarea centrului de business și turism „Cricova-Vin”
-2001 - Crearea bazei materiale proprii de plantații vinicole hipermoderne, clone divirozate.
-2002 - Decernarea Ordinului Republicii.
-2003 - Declararea Combinatului de Vinuri ”Cricova” S.A. ca obiect al patrimoniului național cultural al țării
-2007 - Reconstrucția Complexului de Degustare ”Cricova”
-2008 - Implementarea Sistemului ISO 9001
-2009 - Implementarea Sistemului de Management al Siguranței Alimentelor ISO-22000
-2011 - Reconstrucția fabricii de prelucrare primare a strugurilor
-2012 - Combinatul de Vinuri ”Cricova” S.A. a aniversat 60 de ani de la fondare
-2013 - Reconstrucția fabricii de producere a vinurilor lente și spumante

Adresa: „Orasul” Cricova, Strada Petru Ungureanu, nr. 1, telefon 00373.22604035.



Exista si o serie de piete agro-alimentare si de marfuri industriale, cele mai cunoscute fiind:

-Piata centrala agro-alimentara, cuprinsa intre strazile Armeneasca, Mitropolit Varlaam si Tighina. Din pacate nu ofera conditii civilizate de comert.
-Piata centrala de marfuri industriale, situata la est de Strada Tighina.
-Piata agro-alimentara “Calea Basarabiei”, situata in apropierea autogarii de nord.
-In zona centrala se afla o interesanta piata de suveniruri.
-Zona expozitionala si de afaceri “Moldexpo” din “oraselul” Durlesti (cartierul Buiucanii Vechi).


Dupa 1991 au aparut si in Chisinau supermarketuri si hipermarketuri, dar si numeroase magazine, restaurante, etc, noi.

Dintre acestea se remarca complexul “Shopping Malldova”. Centrul este amplasat în proximitatea sectoarelor Centru și Botanica, și a fost inaugurat la 12 noiembrie 2008, după o investiție de 50 de milioane de euro. Malldova este primul centru comercial de retail și divertisment de mare format din Republica Moldova.

De asemenea exista si magazine tip „Metro”. Unul din ele se afla pe Bdul. Dacia, la iesirea spre aeroport.


Din pacate, in multe zone din Chisinau, se desfasoara inca un comert ambulant, in conditii total neigienice, in locuri neamenajate.




D.Zone rezidentiale si cartiere de blocuri

1.Cartierul Buiucanii Noi

Este cuprins intre: M 1 (E 581), Strada Liviu Deleanu- Strada Nicolae H. Costin (care-l separa de padurea-parc “Butoias”), Strada Ion Pelivan, Strada Visarion Belinski, Strada Ion Neculce, Calea Iesilor, Piatra Dimitrie Cantemir, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, Strada Alexei Sciusev, Strada Constantin Stere- Strada Vasile Lupu- Strada Tudor Vladimirescu- Strada Codru.

Cartierul este strabatut de: Strada Ion Creanga- Strada Alba Iulia, Strada Ion Pelivan, Strada Constitutiei, Strada Eugen Coca.

Strada Ion Neculce ar trebui prelungita spre nord si unita cu Calea Iesilor.

Cartierul se poate extinde pe terenul fostei fabric de televizoare “Alfa”.

In acest cartier se afla un spital militar.

Ca spatii verzi si parcuri exista:
-Padurea-parc “Butoias”
-Parcul “Dendrariu” (cuprins intre: Strada Ion Creanga, Strada Eugen Coca, Strada Constantin Stere, Strada Alexei Sciusev, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant).




2.Cartierul Sculeni

Este cuprins intre: calea ferata, Strada Mihai Viteazul, Strada Mesager, Calea Iesilor, Strada Ion Neculce, Strada Visarion Belinski, Strada Ion Pelivan, Strada Nicolae H. Costin, Strada Liviu Deleanu, M 1 si M 21 (E 581).

Cartierul este strabatut de: Calea Iesilor.

Strada Ion Neculce ar trebui prelungita spre nord si unita cu Calea Iesilor.

Majoritatea blocurilor din acest cartier au fost construite la sud de Calea Iesilor.

Cartierul dispune de mari spatii verzi si parcuri:
-Padurea-parc “Butoias”
-Parcul “Alunelul”
-Parcul “La Izvor”, cuprins intre: calea ferata, Strada Mihai Viteazul, Strada Mesager, Calea Iesilor, M 21 (E 581). In acest parc se afla cateva lacuri si este strabatut de raul Bac. La nord de Strada Mesager se afla si cateva fabrici ce ar trebui relocate si in locul lor extins parcul: Fabrica de mobila “Confort Srl”, “Sauron Srl”, fabrica “Viorica Cosmetic”. Tot aici se afla si sediul brigazii de politie cu destinatie speciala “Fulger”.
In acest cartier, langa parcul “Alunelul” se afla si cimitirul evreiesc.
Cartierul și-a luat numele de la vechea Barieră a Sculenilor – drumul de intrare în târgul Chișinăului pe drumul dinspre Sculeni, așezare vamală la trecerea Prutului și important centru comercial din timpul Basarabiei ruse. În preajma barierei a apărut mai întâi o mahala, care ulterior fost încorporată în perimetrul orașului.



3.Cartierul Rascani

Este cuprins intre: Strada Florilor, Bdul. Renasterii Nationale, Calea Mosilor, Strada Ismail, Strada Vadul lui Voda, Strada Mihail Sadoveanu, Strada Studentilor, Strada primar Gherman Pantea, Strada Valentin Rosca.

Este strabatut de: Strada Tudor Vladimirescu, Strada Nicolae Dimo, Strada Kiev, Bdul. Moscova, Strada Bogdan Voievod, Strada Alecu Russo.

Strazi care ar trebui prelungite ori construite:
-Strada Mihail Sadoveanu (la nord de intersectia cu Strada Alecu Russo) ar trebui indreptata, largita , prelungita spre nord si unita cu Strada Bucovinei
-Creata o strada noua, care sa se desprinda de la intersectia strazilor Mihail Sadoveanu si Studentilor, apoi sa mearga spre vest , pe la nord de parcurile “Rascani” si “Calea Orheiului” sis a se uneasca cu Calea Orheiului.
-Largite si indreptate strazile Florarii, La Florarie 1, Zimbrului si Branistii, pentru a se crea o noua artera de legatura intre Strada Vadul lui Voda si Strada Alecu Russo.



Cartierul cuprinde si o zona denumita “Rascanii de Jos” (cuprinsa intre Bdul. Renasterii Nationale, Calea Mosilor, Strada Ismail, Strada Vadul lui Voda, Strada Branistii, Strada Alecu Russo, Strada Nicolae Dimo, Strada Kiev, Strada Tudor Vladimirescu). In aceasta zona se afla: CET-1, Piata Calea Basarabiei si Autogara nord.

In acest cartier se afla si parcul “Rascani”, cuprins intre: Strada Studentilor, Strada Mihail Sadoveanu, Strada Vadul lui Voda, Strada Florarii, Strada La Florarie 1, Strada Zimbrului , Strada Branistii si Strada Nicolae Dimo.
Parcul “Rascani” este impartit in doua zone, de catre Strada Alecu Russo.
Din pacate in zona situata la sud de aceasta strada (zona cunoscuta ca si “Boris Glavan”) in locul parcului au aparut diverse constructii locative.




4.Cartierul Ciocana

Este cuprins intre: Strada Vadul lui Voda, Strada Nicolae Milescu Spatarul, Strada Profesor Ion Dumeniuc, Strada Mihail Sadoveanu.

Este strabatut de: Strada Alecu Russo, Strada Ginta Latina, Bdul. Mesterul Manole- Bdul. Mircea cel Batran.

A inceput lucrarea de prelungire a Bdul. Mircea cel Batran (de la intersectia cu Strada Profesor Ion Dumeniuc pana la intersectia cu Strada Bucovinei), dar lucrarea a fost din pacate abandonata!
De asemenea, Strada Mihail Sadoveanu ar trebui indreptata, largita si prelungita spre nord pana la intersectia cu Strada Bucovinei.

In acest cartier se afla doua parcuri:
-Fasia verde situata de-a lungul strazii Vadul lui Voda
-Parcul Nicolae Milescu Spatarul




5.Cartierul Bucovinei
Este cuprins intre: Parcul “Calea Orheiului”, Strada Valentin Rosca, Strada primar Gherman Pantea, Strada Mihail Sadoveanu, Strada Bucovinei.

Ar trebui creata o strada noua, care sa se desprinda de la intersectia strazilor Mihail Sadoveanu si Studentilor, apoi sa mearga spre vest (pe aliniamentul actualelor strazi primar Gherman Pantea si Valentin Rosca), pe la nord de parcurile “Rascani” si “Calea Orheiului” si sa se uneasca cu Calea Orheiului.




6.Cartierul Budesti
Este cuprins intre: Strada Bucovinei, Strada Nicolae Milescu Spatarul, Strada Profesor Ion Dumeniuc, Strada Mihail Sadoveanu.
Aici se afla si o baza a “SC Apa-canal Chisinau”.




7.Cartierul Otovasca
Este cuprins intre: Strada Vadul lui Voda, Strada Maria Dragan, Strada Voluntarilor, Strada Uzinelor, Strada , Strada Liviu Rebreanu, Strada Otovasca.

Ar trebui create o strada noua, pe aliniamentul actualelor strazi Podul Inalt si Bulboaca, pentru a se crea o noua legatura intre strazile Vadul lui Voda si Maria Dragan.

In acest cartier intalnim atat blocuri (in special la vest de Strada Maria Dragan) cat si case.

Tot in acest cartier se afla si “Recoop” (combinatul experimental de productie si reclama al Moldcoop).

Documentar este cunoscut din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Datorită extinderii orașului, localitatea a ajuns să fie cuprinsă în perimetrul acestuia
Denumirea Otovasca poate fi explicată prin: (1) antroponimul Otavă, (2) denumirea unei moșii Otăvasca [> Otovasca, prin asimilarea progresivă a lui o secund] însemnând „moșia lui Otava”; (3) apelativul adjectival fem. otăvască, sensul onimic primar fiind „porțiune de teren pe care crește otava” sau „parte de moșie rezervată pentru fâneață”.



8.Cartierul Muncesti
Este cuprins intre: Strada Albisoara, Piata Constantin Negruzzi, Bdul. Iuri Gagarin, Piata Iulius Cezar, Bdul. Decebal, Strada Sarmizegetusa, Strada Burebista, Soseaua Muncesti si calea ferata.

Este un cartier atat de blocuri cat si de case.

In acest cartier se afla si fabrica “AlimCom” si gara Chisinau.

Cartierul a luat ființă pe locul fostei așezări rurale Muncești, menționate documentar Măncești, formă ce din punct de vedere etimologic ne trimite la un nume de persoană Mancu (Manciu), care, la derivarea cu formantul -ești, care a dat naștere denumirii Măncești, modificată apoi Muncești, prin apropiere formală de apelativul muncă.
Primul act referitor la localitatea omonimă datează din 1642. Moșia satului s-a aflat în stăpânirea Mitropoliei Moldovei până în 1812. În 1820 satul avea cca. 50 de gospodării, o biserică de lemn, o moară de apă pe Bâc, grădini, livezi, ș.a. În viața economică a târgului Chișinău, localitatea este antrenată din sec. al XVII-lea.





9.Cartierul Botanica

Este cuprins intre: Strada Sarmizegetusa, Strada Burebista, Soseaua Muncesti, Strada Gradina Botanica, Strada Valea Crucii, Strada Grenoble, Strada Arheolog Ion Casian Suruceanu, Strada Avicena, Strada Academician Natalia Gheorghiu, Bdul. Dacia, Strada Melestiu, Strada Stolnici, Bdul. Decebal.

Cartierul este strabatut de: Bdul. Decebal- Bdul. Traian, Bdul. Cuza Voda, Strada Independentei- Strada Burebista, Strada Trandafirilor- Strada Hristo Botev, Strada Nicolae Zelinski si Bdul. Dacia (care asigura legatura cu aeroportul).

Strazile Arheolog Ion Casian Suruceanu, Avicena, Academician Natalia Gheorghiu, Melestiu si Stolniceni ar trebui largite, indreptate pe cat posibil si unite, pentru a se creea o noua artera de legatura intre Strada Grenoble si Bdul. Decebal, pe la vest si nord de parcul “Valea Trandafirilor”.

In acest cartier se afla si parcul “Valea Trandafirilor”, delimitat aproximativ de strazile: Arheolog Ion Casian Suruceanu, Avicena, Academician Natalia Gheorghiu, Melestiu , Stolniceni, Bdul. Decebal, Strada Valea Trandafirilor, Strada Hristo Botev, Strada Petre Ungureanu, Strada Doctor Tudor Strisca.



Dezvoltarile imobiliare in cartierul Botanica s-ar putea realiza prin relocarea unor fabrici: Fabrica de reparatie a anvelopelor, SA Promtehgaz, Fabrica de covoare “Floarea carpet”, SA Jardan-Lapte, uzina “Aviatehnologia”, Fabricile de paine “Franzeluta”, uzina “Semnal”, uzina “Sigma”, Combinatul vitivinicol.

In acest cartier se afla si doua institutii sanitare.

Cartierul este considerat cel mai bun cartier de blocuri din Chisinau, datorita spatiilor verzi mari dintre blocuri si a faptului ca la marginea cartierului se afla parcul “Valea Trandafirilor”, gradina botanica si cea zoologica.




10.Cartierul Malina Mica

Este cuprins intre: Strada Arheolog Ion Casian Suruceanu, Strada Avicena, Strada Academician Natalia Gheorghiu, Bdul. Dacia, Strada Bucuresti, Strada Ismail, Piata Pantelimon Halipa, Strada Gheorghe Asachi, Strada Grenoble.

In acest cartier se afla: mai multe spitale, “oraselul studentesc”, centrul comercial “Malldova”, etc.

Cartierul este strabatut de Strada Ion Inculet- Strada Nicolae Testimiteanu.

Cuprinde si zone de case.




11.Cartierul Melestiu

Este un cartier mai nou de blocuri, aparut in ultimii ani.
Este cuprins intre: Strada Melestiu, Strada Stolniceni, Bdul. Decebal, Piata Iulius Cezar, Bdul. Iuri Gagarin, Piata Constantin Negruzzi, Bdul. Constantin Negruzzi, Piata Natiunilor Unite, Bdul. Dacia.
In ultimii ani aici au aparut complexe rezidentiale precum “Melestiu” si “Valea Trandafirilor”.
Cartierul se poate dezvolta imobiliar daca s-ar reloca fabricile “Vibropribor” si “Hidropompa”.

In acest cartier se afla si zona “Hrusca”, în zona străzilor Hrusca, „Odesa”, „Tecuci”, „Tisa” ș.a. În sec. XVI – XVII, în zona dată se afla satul omonim, care în secolul al XIX-lea își pierde statutul, fiind încadrat teritorial în raza orașului.
Primele informații asupra localității Hrusca datează de pe timpul domniei lui Ștefăniță Vodă (1517–27). Într-o carte domnească de pe timpurile lui Iliaș Rareș (1546–51), emisă în 1548, se menționează că o jumătate din sat este vândută cu 180 de zloți tătărești lui Bran, Mihuță și altor cumpărători. În 1666, frații Anton și Gheorghe Palade vând, partea de sus („propria lor ocină”) a satului, fraților Mârza și Ștefan. Din actele cancelariei domnești din 1776 și 1806 aflăm că Hrusca se afla în proprietate răzășească, cu excepția unor părți stăpânite de mănăstirile Galata și Frumoasa.
În anii 1960–70, zona își pierde aspectul edilitar initial, odată cu construirea primelor clădiri etajate.




12.Cartierul Hutuleuca

Este cuprins intre: Strada Ismail, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, Piata Natiunilor Unite, Bdul. Constantin Negruzzi, Piata Constantin Negruzzi, Strada Albisoara.
Este strabatut de Bdul. Dimitrie Cantemir.




13.Cartierul Telecentru

Este cuprins intre: Strada Pietrarilor, Strada Ciocarliei, Strada Lech Kaczynski, Drumul Viilor, Strada Academiei, Soseaua Hancesti, Strada Mitropolit Gurie Grosu, Strada Gheorghe Asachi, Strada Miorita, Soseaua Hancesti.

Cartierul este strabatut de Soseaua Hancesti.

De la intersectia strazilor Grenoble, Miorita si Gheorghe Asachi se ramifica Drumul Schinoasei care asigura legatura cu “oraselul” Codru si satul Piatra-Alba.

In acest cartier se afla sediul companiei de stat “Teleradio Moldova” si a studioului “Moldova-film”.

Ca zona verde exista parcul din strada Trifan Balta.







14.Cartierul Galata (Aeroport)

Este situat in apropierea aeroportului Chisinau, fiind cuprins aproximativ intre: Strada Astronautilor, Strada care asigura legatura intre statia CFM Revaca si aeroport


Este strabatut de Bdul. Dacia.

A luat fiinţă în ultimele trei-patru decenii, după ce a fost dat în exploatare noul aeroport al Chişinăului (1960). Reprezintă în fond o localitate populată de lucrătorii flotei aeriene civile (aviatori, funcţionari, tehnicieni etc). Autorităţile de odinioară îl denumise “Poliot”, adică zbor.
Din 1992 este denumit Galata. Şi aceasta pentru că există o legătură istorică directă între locul de aşezare a cartierului şi sfântul locaş Galata din Iaşi. Până la începutul sec. al XlX-lea pământurile din preajma Chişinăului şi a suburbiilor Munceşti şi Schinoasa aparţineau mănăstirii Galata şi Sf. Vineri. Galata este una dintre cele mai vechi mănăstiri moldoveneşti. Zidită în anii 1577-1579 şi apoi rezidită pe un alt loc în 1582— 1583, s-a bucurat de îngrijirea domnilor Moldovei, în special a voievodului Petru Şchiopul (1574-1577,1578-1579, 1582-1591), care au înzestrat-o cu odoare şi podoabe bisericeşti şi i-au donat moşii şi sate, între care şi „ocina de pământuri de la Bâc, din ţinutul Lăpuşnei".

Langa acest cartier se afla si Parcul Muncesti.


15.Cartierul de blocuri din satul Dobrogea.


Asadar in Chisinau exista un numar de 15 cartiere de blocuri sau predominant de blocuri.
Viitoarele dezvoltari imobiliare de blocuri sau ansambluri rezidentiale ar trebui sa se faca in interiorul acestor cartiere sau in zonele periferice a orasului.




Din pacate retelele interioare tehnice (sanitare, termice, electrice, ascensoarele, etc) a multor blocuri din Chisinau se afla intr-o stare avansata de degradare, necesitand reparatii capital si modernizari urgente.

Termenul de exploatare a 450 de blocuri, din prima generatie (construite din panouri prefabricate) atinge perioada sa maxima, iar mai mult de 50% din blocurile Chisinaului au 35 de ani, fara reparatii capitale (gradul de uzura depaseste, in medie, 65%).

1/3 din acoperisuri si 60% din retelele ingineresti interne a blocurilor (apa, canalizare, curent electric, gaz metan, lifturi) necesita reparatii urgente si capitale. In plus, nu existe informatii precise si complete asupra interventiilor facute de proprietarii apartamentelor, in ultimii 20 de ani, inclusiv asupra peretilor de rezistenta.


Intretinerea instalatiilor tehnice din interiorul blocurilor din Chisinau care se mai afla inca in proprietatea statului este asigurata de “Intreprinderea Municipala de Gestionare a Fondului Locativ Chisinau”, din cadrul Primariei Municipiului Chisinau.

O problema o constituie si starea ascensoarelor din multe blocuri din Chisinau.
In Chisinau exista in total 2744 de lifturi (la blocurile de locuinte). Dintre acestea, 2114 sunt intretinuta de firma „Liftservice”, din ele 55% avand termenul de exploatare depasit.
Adresa firmei “SC Liftservice Chisinau”: Strada Transnistria, nr. 10 (in interiorul zonei industriale Ciocana), telefon 00373. 22475055.
A fost infiintata in 1978, initial sub denumirea de “Intreprinderea Liftmontaj”.

E. Zone rezidentiale de case, vile

1.Cartierul Petricani
Este cuprins intre: calea ferata, Strada Mihai Viteazul, Strada Postei, padurea-parc Petricani, M 21 (E 581).

Cartierul este strabatut de Strada Petricani si de Strada Mircesti.

Ar trebui construita o strada noua, pe aliniamentul strazilor Postei, Montana, apoi pe la nord de intreprinderea “Inconarm”, apoi care sa strabata padurea-parc Petricani si apoi sa faca legatura cu Strada Mircesti.

Cartierul se poate dezvolta imobiliar prin relocarea unor intreprinderi industriale precum “Inconarm”, dar si a celor cuprinse intre Strada Petricani si calea ferata (“SA Tamplarul”, “Angrogoscom”, etc).

In acest cartier se afla si Universitata Agrara din Republica Moldova (cuprinsa intre Strada Mircesti si Parcul Valea Gastilor).

Cartierul dispune, ca spatii verzi, de:
-Padurea-parc Petricani
-Parcul Valea Gastilor
-Zona verde situate langa M 21 (E 581).

Petricani (denumirea ar putea proveni de la numele de persoană „Petrică”, probabil numele de familie al proprietarului de moșie, cu formantul – ani) este un cartier din sectorul Rîșcani, municipiul Chișinău, Republica Moldova. Principala arteră a cartierului este str. Petricani, de la care provine și numele acestuia; limita nord-vestică a cartierului este delimitată de magistrala M21. Toponimul reproduce denumirea fostului sat Petricani, existent aici la începutul sec. al XIX-lea.
În anii '70 ai secolului al XIX-lea, familia de nobili Donici stăpânea unele părți din moșia satului, din această familie trăgându-se și Nicolae Donici (1874–1956), astrofizician, membru de onoare al Academiei Române, fondatorul Observatorului astronomic de la Dubăsarii Vechi.




2.Cartierul Visterniceni
Este cuprins intre: Strada Mihai Viteazul, Strada Petricani, strada Doina, Strada Bariera Orhei, Calea Orheiului, Bdul. Renasterii Nationale, strada Albisoara.

Este strabatut de : Strada Postei, Calea Orheiului, Calea Mosilor, dar si de calea ferata si raul Bac.

In acest cartier se afla statia CFM Visterniceni.

In acest cartier se afla si “Valea Visterniceni”, cuprinsa intre Bdul. Renasterii Nationale, Strada Pietrariei, Strada Carierei si Calea Orheiului.

Intre calea ferata si raul Bac existau si doua fabrici: “Elcas/Electromasina” si “Uzina ABA-1” (articole din beton-armat).

Visterniceniul s-a dezvoltat pe locul satului medieval, de la care-și trage numele. Astfel, în 1437 seliștea („ocină de pământ”) aparținea secretarului domnesc Mihail Oțel. În 1517, o parte din moșie este cumpărată cu 130 de zloți tătărești de vistiernicul Ieremia, după al cărui dregătorie a fost denumită mai târziu localitatea; tot atunci, se precizează hotarele moșiei. La 1525 același Ieremia donează o parte a moșiei, Mănăstirii Moldovița, aceasta incluzând pământurile de la hotarul Tohatinului până la „zăgazul Chișinăului de pe Bâc”.
Către anul 1817 satul număra 170 de gospodării țărănești. La mijlocului secolului al XIX-lea, localitatea devine stație de cale ferată pe ruta Chișinău–Ungheni. În perioada postbelică n-a suportat mari schimbări mari în plan edilitar.





3.Cartierul Posta Veche
Este cuprins intre: M 21 (E 581), padurea-parc Petricani, Strada Postei, Strada Petricani, strada Doina, Strada Bariera Orhei, Calea Orheiului, Bdul. Renasterii Nationale, Strada Florilor.

Este strabatut de: Strada Postei, Calea Orheiului, Strada Doina, Strada Ceucari, Strada Studentilor- Strada Socoleni, Strada Podgorenilor.

Strazi care ar trebui construite si/sau prelungite:
-O strada noua, pe aliniamentul strazilor Postei, Montana, apoi pe la nord de intreprinderea “Inconarm”, apoi care sa strabata padurea-parc Petricani si apoi sa faca legatura cu Strada Mircesti.
-Strada Socoleni (de la intersectia cu Strada Podgorenilor) prelungita spre sud-est, pe la marginea Parcului Valea Gastilor, apoi prin padurea-parc Petricani, pana la intersectia cu strazile Petricani si Mircesti.
-Strada Florilor ar trebui prelungita spre nord, pana la intersectia cu Strada Bucovinei.

Desi preponderant un cartier de case, in acest cartier exista si blocuri, in special de-a lungul strazii Ceucari si la nord de Strada Socoleni.

Tot in acest cartier se afla si o fabrica- “SA CZOM”.


Cartierul dispune de intinse spatii verzi:
-Parcul Valea Gastilor
-Parcul Calea Orheiului (cuprins intre Calea Orheiului, Bdul. Renasterii Nationale, Strada Florilor)

Cartierul a apărut pe locul satului omonim de la începutul sec. al XIX-lea, numit după o veche stație de poștă, situată la periferia târgului Chișinău, la intrarea dinspre Orhei. În 1912, satul avea cca. 150 de gospodării cu o populație de circa 600 de locuitori. Localitatea a fost încadrată în perimetrul orașului în anii '20 ai secolului al XX-lea. De-a lungul istoriei, a fost populat în mare parte de țărani, dar și muncitori la calea ferată, meșteșugari, negustori, ș.a. Pe alocuri, cartierul și-a păstrat vechiul aspect: străzi înguste, case mici cu loturi de pământ, împrejmuite cu garduri de scânduri ori de piatră.



4.Cartierul Valea Dicescu
Este cuprins intre: Strada Academiei, Soseaua Hancesti, Strada Mitropolit Gurie Grosu, Strada Gheorghe Asachi, Piata Pantelimon Halipa, Strada Vasile Alecsandri, Strada Alexei Mateevici, Strada Timis, Drumul Viilor.

Cartierul este strabatut de Soseaua Hancesti si Drumul Viilor.




5.Cartierul Schinoasa
Este situat la est de Soseaua Hancesti, in nord intinzandu-se pana la padurea-parc Schinoasa.

Ca strazi principale este strabatut de Strada Ialoveni si Strada Sfanta Vineri.

In acest cartier se afla autogara de sud-vest.

In “oraselul” Codru si “oraselul” Ialoveni, Strada Sihastrului ar trebui largita , prelungita spre sud si legata cu Strada Basarabia, pentru a creea o alternativa de circulatie (intre Chisinau si Ialoveni) la Soseaua Hancesti- Strada Alexandru cel Bun.



Asadar in Chisinau exista un numar de 5 cartiere preponderant de case, care ar trebui pastrate ca atare.




F.Zone verzi si de agrement in aer liber

Chisinaul este renumit prin numarul si suprafata mare a parcurilor, dar si prin faptul ca, atunci cand s-au construit blocuri , inainte de 1991, au fost lasate spatii verzi intre blocuri, in special in zona cartierului Botanica.

Parcurile din Chisinau sunt:

1.Padurea-parc “Butoias”

Este cuprins aproximativ intre: M 1 (E 581), Strada Liviu Deleanu, Miron H. Costin, Strada Calarasi, Strada Milano, Strada Tarinei, strada Ghidighici, Calea Iesilor.
Este situate in cartierul Sculeni.
In trecut pe deasupra acestui parc trecea telecabina din Chisinau.


2.Parcul “La Izvor”
Este situat in cartierul Sculeni, fiind cuprins intre: M 21 (E 581), calea ferata, Strada Mihai Viteazul, Strada Mesager, Calea Iesilor.
Este strabatut de raul Bac si in acest parc au fost amenajate si 4 lacuri.
Fosta denumire - "Parcul de prietenie între popoare". Parcul a fost fondat în 1972 pe strada Calea Ieşilor şi este considerat unul dintre cele mai tinere din Chişinău. Zona parcului este de aproximativ 150 hectare.


3.Parcul “Alunelul”
Se afla tot in cartierul Sculeni, fiind cuprins intre: Strada Milano, Strada Eugen Coca, Strada Ion Neculce si Calea Iesilor.
Suprafata de 11 hectare. Fondat la inceputul anilor 60 pe locul sectorului vechi al cimitirului evreiesc. In centrul parcului se afla o piscina mare decorativa de forma dreptunghiulara cu fintina arteziana. Haina verde consta din copaci foiosi si conifere - salcimi, tei, pini, castan, plopi piramidali, mesteceni si stejari. In partea de sud a parcului se afla Palatul de tenis.



4.Padurea-parc Petricani

Se afla in cartierul cu accelasi nume.




5.Parcul Valea Gastilor

Se afla in cartierul Posta Veche.

Este orientată de la nord-vest spre sud-est. Îşi are începutul în imediata apropiere de şoseaua Balcani. Pe fundul văii curge un pârâu care este afluent de stânga al râului Bâc şi se varsă în acest râu doar la câţiva metri mai la sud de clădirea haltei Visterniceni.
Sub aspect geografic, Valea Gâştelor este situată între carŹtierele locative Petricani şi Ceucari. În partea superioară a văii se află Parcul silvic Valea Gâştelor, plantat cu arbuşti şi arbori de diferite specii. Partea inferioară a văii se găseşte în cartierul Poşta Veche. În acest cartier pârâul din Valea Gâştelor curge paralel cu străzile Podgorenilor şi Construc-torilor. În această vale se află un lac de acumulare în care vieţuiesc mai multe specii de peşti.
Denumirea văii, cunoscută băştinaşilor din împrejurimi şi din satele — suburbii învecinate, provine, conform tradiŹţiilor orale păstrate, de la faptul că în fostele stufărişuri din această vale au vieţuit în trecut stoluri de gâşte sălbatice, încă pe la 1783, într-un act istoric se aminteşte de Iazul Petrecanilor, care se găsea nu departe de râul Bâc.
Mai târziu toponimul minor Valea Gâştelor se pare că a fost tradus eronat de aceiaşi băştinaşi moldoveni drept Husea Balka(variantă “Husia”), pentru a fi explicat străinilor vorbitori doar de limba rusă. Pare şi mai eronată varianta Гусева балка, de asemenea preluată din limbajul unor inforŹmatori şi care este prezentă în unele ediţii lansate la Chişinău (Anatol Eremia. Chişinău. Străzile oraşului nostru. ChişiŹnău, 1993). Mai multe locuri pe teritoriul republicii noastre poartă denumiri provenite de la faptul vieţuirii cândva aici a unor colonii întregi de animale şi păsări. Comp.: Bribari, Broscăria, Bâtlâniţa, Valea Corbului, Valea Ursului, Vrabia, Văcăria, Gâscariu, Gâscării, Corbăiţa, Coţofana, Crapul-Plătica, Cucoara, Căprăria, Odaia-Prepeliţa, Ocolul Boilor, Staniştea Vacilor, Toloaca Oilor, Ursa, Ursoaia, Flutura, Hulpăria, Hulturimea, Hulturu, Hulughiţa, Cioara, Ciorăria ş.a.
În 1953 pe versantul stâng al văii a fost descoperit un complex arheologic (Săpăturile au fost executate în 1956 de către arheologul E.A.Rikman) cu mai multe vestigii ale culturii Cerneahov — Sântana de Mureş (secolele II — IV e.n.), evidenţiată în spaţiul carpato-nistrean prin prepondeŹrenţa elementelor autohtone daco-getice. Acest complex ar-heologic, cu o suprafaţă de 400 x 60m (încă neexplorat pe deplin) este situat pe vatra unei foste aşezări străvechi daco-getice (în limitele fostelor hotare ale moşiei satului Petricani). Vatra aşezării se găseşte la o depărtare de 1,5—2 km de la marginea zonei Poşta Veche. Aici au fost descoperite gropi de păstrare a produselor cerealiere (grâu, orz, secară), o seceră din fier ş.a. obiecte ale autohtonilor, care se păstreaŹză în fondurile Institutului de Arheologie şi Istorie Veche al A.Ş. a R.M.
În limitele hotarelor oraşului Chişinău au mai fost descoŹperite urme ale unor aşezări daco-getice din perioada secoŹlelor II—IV pe locul suburbiilor Durleşti, Revaca, Mălina (Mică) ş.a.



6.Parcul Calea Orheiului

Este situat tot in cartierul Posta Veche, fiind cuprinsa intre: Calea Orheiului, Bdul. Renasterii Nationale, Strada Florilor.

In partea sa de nord este strabatut de Strada Studentilor.



7.Parcul Rascani

Se afla in cartierul cu accelasi nume, fiind cuprins intre: Strada Studentilor, strada Nicolae Dimo, Strada Branistii, Strada Zimbrului, Strada La Florarie 1, Strada Florarii, Strada Vadul lui Voda, Strada Mihail Sadoveanu.

In partea sa de sud este strabatut de Alecu Russo.

Din pacate in ultimii ani o parte din acest parc- in special cea situata la sud de Strada Alecu Russo- a fost distrusa, pentru constructii.

Pe timpurile sovietice parcul purta numele lui Boris Glavan. Suprafaţa totală a parcului constituie 32 de hectare. Parcul este despărţit în două părţi de strada Aleco Russo care îl intersectează. În ambele părţi ale parcului sînt lacuri, care cedează ca mărime celui de la Valea Morilor. Parcul este situat de-a lungul străzii Dimo din sectorul Rîşcani şi strada Sadoveanu de la Ciocana.

Este locul preferat de odihnă al locuitorilor a două sectoare ale Chişinăului şi unul dintre cele mai vizitate parcuri ale capitalei. Parcul prezintă interes şi pentru că în partea sa de sus la Ciocana sînt în general copaci foioşi, în timp ce în partea sa de jos, dinspre Rîşcani, în mare parte predomină pădurea de pini, plantată la fondarea parcului.

Parcul este foarte pitoresc în orice anotimp al anului, în special primăvara şi toamna tîrziu. De pe terenurile cele mai înalte se deschide o panoramă excelentă a oraşului. Mult mai îngrijită arată acea parte a parcului, care e situată în dreapta străzii A. L. Russo, dacă priviţi înspre Ciocana. Aici sînt amenajate locuri de odihnă, este un amfiteatru şi un Orăşel pentru copii, o Staţie de bărci şi o plajă cu nisip. Partea stîngă a parcului este lăsată în paragină şi aminteşte mai mult o pădure. Anume această parte a parcului este plină cu gunoaie. Lacurile din ambele părţi ale parcului sînt puternic poluate şi este interzis scăldatul, pentru că nu au fost curăţate de mult timp. Însă şi aici putem întîlni pescari. În iernile reci pe lacuri se fac patinoare improvizate, iar pe aleile abrupte ale parcului copii au parte de un săniuş pe cinste.

A fost fondat in 1970, pe baza unui masiv de padure naturala.



8.Parcul din Strada Nicolae Milescu Spatarul

A fost infiintat in 2001, avand o suprafata de 59 hectare.



9.Fasia verde situata la nord de Strada Vadul lui Voda

A fost creata ca o fasie de protectie impotriva noxelor emisa de CET-2.



10.Padurea-parc Calea Basarabiei

Are o suprafata de 16,42 hectare.



11.Parcul Muncesti
Este situate in apropierea aeroportului Chisinau si a cartierului de blocuri “Galata”.
Este cuprins intre: Soseaua Muncesti, Bdul. Dacia si strada care face legatura intre gara Revaca si aeroportul Chisinau.
Are o suprafata de 165 hectare.



12.Gradina Botanica din Chisinau

Este situata intre: Strada Gradina Botanica, Strada Padurii, Bdul. Dacia.
Cercetările botanice sistematice în actuala Republica Moldova au început în 1947, când erau conduse de colaboratorii Sectorului de Botanică al Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a U.R.S.S. Sectorul respectiv a fost reorganizat, la 31 iulie 1950, conform unei Hotărâri a Sovietului Miniștrilor al R.S.S.M., în Grădină Botanică. În toamna aceluiași an, în orașul Chișinău, pe valea râului Durlești (actuala Grădină dendrologică), se alocă un teren cu suprafața de 74 ha pentru construcția Grădinii Botanice. În 1950–1964 se creează colecții și expoziții de plante.
La 27 septembrie 1965, Sovietul Miniștrilor al R.S.S.M. alocă, la periferia de sud-est a Chișinăului, un nou teren, cu suprafața de 104 ha, pentru proiectarea și construcția actualei Grădini Botanice a Academiei de Științe a Moldovei. Noul teritoriu includea 24 tipuri de soluri cu ape subterane. Lucrările de proiectare și construcție au fost efectuate sub conducerea academicianului Alexandru Ciubotaru, care a activat în calitate de director al acestei instituții mai mult de 32 de ani. La 1 iulie 1975, Grădina Botanică a Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a U.R.S.S. primește statutul de instituție de cercetări științifice.

Activitatea instituției a fost condusă de:
-profesorul V. Andreev, 1947-1950
-membru corespondent T. Geideman, 1950-1964
-academicianul Alexandru Ciubotaru, 1964-1986
-doctorul I. Maiațkii, 1986-1988 (interimar)
-academicianul Andrei Negru, 1988-1996
-doctorul Alexandru Teleuță, 2006–prezent.
Un deosebit aport la dezvoltarea Grădinii Botanice l-au adus academicienii N. Țițin, A. Fiodorov, N. Smolskii, A. Grodzinskii; profesorii S. Sokolov, P. Lapin, L. Rubțov și alții.
În urma ninsorilor abundente din aprilie 2017 au pierit sau au fost avariați circa 80% din arborii și arbuștii decorativi care fac parte din colecțiile și expozițiile grădinii.

Gradina Botanica din Chisinau este impartita in 12 sectoare, astfel:
-Sectorul “Alpinarium”, fondat in 1982, cu o suprafata de 0,6 hectare, cuprinde 50 de specii;
-Sectorul “Dendrarium”, fondat in 1972, cu o suprafata de 24 de hectare, cuprinde 40 de familii de plante, cu 106 genuri si 562 specii de plante;
-Sectorul “Flora Moldovei”, fondat in 1972, cu o suprafata de 10,7 hectare, cuprinde 30 de specii de arbori, 18 specii de arbusti si 110 specii de plante ierboase;
-Sectorul “Pinarium”, fondat in 1972, cu o suprafata de 10 hectare, cuprinde 4 familii de plante cu 10 genuri si 90 de specii;
-Sectorul “Rozarium”, fondat in 1980, cu o suprafata de 3 hectare, cuprinde 10 specii de plante;
-Sectorul “Floricultura”, fondat in 1972, cu o suprafata de 3,5 hectare, cuprinde 3000 de specii;
-Sectorul “Siringarium”, fondat in 1980, cu o suprafata de un hectar, cuprinde 16 specii;
-Sectorul “Plante tropicale si subtropicale”, fondat in 1975, cu o suprafata de 0,3 hectare, cuprinde 2550 specii;
-Sectorul “plante ornamentale”;
-Sectorul “fructuarium”;
-Sectorul “lianarium”
-Sectorul “iridarium”.


De asemenea exista si 7 laboratoare:
-Laborator Dendrologie;
-Laborator Embriologie și Biotehnologie;
-Laborator Flora spontană;
-Laborator Silvicultură și Geobotanică;
-Laborator Plante aromatice și medicinale;
-Laborator Plante netradiționale;
-Laborator Floricultură.




13.Parcul de la intersectia strazilor Valea Crucii si Grenoble.


14.Parcul “Valea Trandafirilor”
Este situat la marginea cartierului Botanica, fiind cuprins intre: Strada Arheolog Ion Casian Suruceanu, Strada Avicena, Strada Academician Natalia Gheorghiu, Bdul. Dacia, Strada Melestiu, Strada Stolniceni, Bdul. Decebal, Strada Trandafirilor, strada Hristo Botev, Strada Petre Ungureanu, Strada Doctor Tudor Strisca.
Are o suprafata de 145 hectare. Cindva pe locul parcului era un masiv verde natural, ce continea plantatii de trandafiri. Diguri vechi de pamint ingradeau un riulet destul de vioi, formind o cascada de helesteie.
La sfirsitul anilor 60 a inceput amenajarea parcului. Digurile au fost intarite si imbracate cu beton, lacurile au fost curatite de mil, noi alee au fost create. Acum partea centrala a parcului este infrumusetata cu o cascada de lacuri, suprafata oglinzilor de apa a carora este de 9 hectare. In parc cresc aproape 50 de specii de copaci si tufisuri - stejari, pini ghimposi, salcimi albi, mesteceni, sofora japoneza s. a. Tot aici este si teren de estrada pentru 1000 locuri, orasel de atractiuni cu roata de vizionare, pavilionul aparatelor de jocuri distractive, restaurantele "Doina" si "Beciul vechi", cinematograful "Columna".
Din anii 70 a inceput fondarea muzeului de sculptura in stil de gradina-parc, unde sint expuse lucrarile mesterilor din actuala Republica Moldova, Belarusiei, Letoniei, Estoniei, Georgiei, Armeniei, Tadjikistanului.



15.Parcul Valea Morilor

Acesta a fost înființat la inițiativa lui Leonid Brejnev, în anul 1950, și inițial a fost numit „Parcul Central de Cultură și Odihnă al Comsomolului Leninist”. Parcul se află pe malul Lacului Valea Morilor și este situat pe un teren de o suprafață cu un relief variat, având 4 intrări. Proiectul parcului a fost elaborat sub conducerea arhitectului Robert Kurz.
Zona de parc a constituit inițial circa 114 hectare, lacul avînd o suprafață de 34 hectare. În jurul lacului a fost amenajată o alee inelară de o lungime de 2,5 kilometri.
În parc cresc plopul canadian și plopul piramidal, castanul sălbatic, mai multe specii de salcâm și arțar, salcie albă, tei, frasin, catalpa, pin negru, Sophora japonică. Lacul a fost populat de crap, caras, în apele lui înotau rațe. Pe teritoriul parcului se află Teatrul de Vară, cu o capacitate de 5000 de locuri; cinematograful de zi; orășelul copiilor "Andrieș"; plaja; stația de bărci.
De-a lungul timpului, parcul cu lac a servit drept bază, pentru diverse sporturi nautice. Pe teritoriul parcului funcționau trei școli de canotaj. Au fost amenajate terenuri de sport și locuri de pescuit pentru amatori. Pe timp de iarnă, pe gheața lacului se organiza un patinoar orășenesc. A fost, de asemenea și un turn pentru salturi cu parașuta, din care ar putea sari oricine. Aici se alocau parașute, lucrau instructorii și funcționa și o secție de parașutism.
Alături de parc se află centrul MoldExpo, fosta „Expoziție a realizărilor economice ale RSSM”.
Scara Cascadelor din parc este formată din 218 trepte și este mai lungă decât renumita scară a lui Potemkin din Odessa (care are 200 de trepte).
În anii 1970, în jurul perimetrului lacului circulau tramvaie mici cu vagoane, pentru a ajunge mai rapid la locul de destinație.
La începutul lui februarie 2015, Scara Cascadelor și rotonda din Parcul „Valea Morilor” au intrat în reparație, urmând ca după lucrările de reabilitare să arate exact ca la început. Proiectul de restaurare, cu o valoare de 12 milioane lei, a fost coordonat și aprobat și de Consiliul Național al Monumentelor Istorice.
În anul 2018, a fost lansat proiectul de reconstrucție a scării de granit din Parcul Valea Morilor. Proiectul este realizat în baza unui grant în valoare de aproape 19 milioane lei moldovenești (circa 920 mii euro) din partea Consiliului local al Sectorului 1 a municipiului București, România.



16.Parcul din strada Trifan Balta.

17.Padurea-parc Schinoasa

18.Parcul „Dendrariu”
Apartine de Gradina Botanica si este cuprins intre: Strada Ion Creanga, Piata Dimitrie Cantemir, Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, Strada Alexei Sciusev, Strada Constantin Stere, strada Eugen Coca.
Gradina acoperă o suprafaţă de 104 hectare, dar numai pe panta din nord şi din vest s-a păstrat vegetaţia naturală. Peisajul general al grădinii ca şi cum ar reprezenta în miniatură relieful Republicii Moldova graţie alternanţei podişurilor cu depresiunile, lacurilor şi tipurilor de soluri, de care există circa 24 de specii. În parcul este creată o cascada din patru lacuri de acumulare, care, chiar şi în anii secetoşi, au suficientă apă pentru a iriga vegetaţia grădinii.



19.Gradina Publica Stefan cel Mare si Sfant

Este situata in zona centrala, fiind cuprinsa intre: Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, Strada Mitropolit Gavril Banulescu Bodoni, Strada 31 August 1989, Strada Maria Cebotari.
Se consideră că ar fi fost plantat în 1818. De fapt, planul a fost întocmit de Ozmidov, în anii 1816–1817, arhitectul și inginerul cadastral al Basarabiei în acei ani. Lucrările principale au început a se efectua în 1825, când inginerul cadastral Bogdan Eitner a trasat aleile, au fost plantați arbori și arbuști, înclusiv 1000 salcâmi. Forma definitivă Grădina Publică si-a căpătat-o în 1835. Mai târziu apar intrările, două fântâni arteziene cu o adâncime de 13 m, pavilioane de recreație, scrâncioburi, 2 orologii. Accesul în parc era cu plată. Până în 1863 parcul era înconjurat de un gard de nuiele, înlocuit de unul din lemn, apoi de un zid de piatră, la hotărârea Primăriei și, în sfârșit, de un gard din fontă, proiectat de Alexander Bernardazzi.
În 1885, aici a fost montat monumentul lui Aleksandr Pușkin, iar în 1928 — cel al lui Ștefan cel Mare.
În 1958 a fost amenajată Aleea Clasicilor cu 12 busturi ale clasicilor literaturii române, cărora în anii 1990 li s-au alăturat busturi ale unor mari literați români din secolul al XX-lea. În parc se numără 50 specii de arbori, câțiva dintre ei — duzi și salcâmi — atingând vârsta de 130–160 ani.
Tot in interiorul acestui parc se afla si cinematograful „Patria”, infiintat in 1952.



20.Scuarul catedralei ortodoxe „Nasterea Domnului”
Este cuprins intre: Bdul. Stefan cel Mare si Sfant, Strada Alexandr Puskin, Strada Columna si Strada Mitropolit Gavril Banulescu Bodoni.


Asadar in Chisinau exista un numar de 20 de parcuri si gradini publice.
Din pacate, in ultimii ani, o parte din suprafata acestor parcuri a disparut, pentru constructii.
Ar trebui ca primaria Chisinau sa ia masuri ferme si sa interzica orice constructie imobiliara in interiorul parcurilor, sis a interzica defrisarea acestora.




In Chisinau exista si cateva stadioane si Sali de sport:

-Fostul stadion “Republican”, care era situate in perimetrul cuprins intre strazile: Ismail, Bucuresti, Tighina si Mihail Kogalniceanu.
A fost deschis în 1952. De-a lungul timpului pe stadionul Republican și-au disputat meciurile de acasă cluburile Zimbru Chișinău și Dacia Chișinău, dar și echipa națională de fotbal a Republicii Moldova. Stadionul Republican a mai fost gazda a 17 finale ale Cupei Moldovei și a două finale a Cupei Federației de Fotbal a URSS.
În anul 2007 Stadionul Republican a fost demolat întrucât nu mai corespundea criteriilor FIFA și UEFA de desfășurare a meciurilor internaționale, în locul său planificându-se de a se construi un alt stadion modern și performant.
În octombrie 2006 Guvernul Tarlev II a aprobat o hotărâre cu privire la reconstrucția complexului „Stadionul Republican" și acțiunile ce urmau a fi realizate de către autoritățile centrale și locale în acest scop. În martie 2007 a fost solicitată de la Primăria Municipiului Chișinău eliberarea unei autorizații de demolare a nouă construcții situate pe teritoriul Stadionului Republican, acestea fiind proprietatea privată a unor persoane fizice și juridice. Primăria Chișinău a eliberat însă autorizația de desființare a tribunelor complexului Stadionului Republican. Decizia finală privind organizarea și urgentarea activităților de demolare a Stadionului Republican a fost luată în cadrul unei ședințe de lucru a guvernului, din 11 iunie 2007.
Astfel, Stadionul Republican a fost demolat în vara anului 2007, la inițiativa prim-ministrului de atunci, Vasile Tarlev. Vasile Tarlev în persoană a urcat într-un tractor și a demolat demonstrativ un zid improvizat. Atunci Tarlev a declarat că în locul stadionului va fi construită o arenă modernă cu 20.000 de locuri, o parcare imensă și un hotel.
Lucrările de reconstrucție a Stadionului Republican așa și nu au mai început. Potrivit estimărilor, construcția unui nou complex sportiv ar costa aproximativ 100 de milioane de euro.
În octombrie 2010, ministrul Tineretului și Sportului de atunci, Ion Ceban, declara că Stadionul Republican va fi reconstruit în baza unui parteneriat public-privat, întrucât guvernul nu poate acoperi de sine-stătător costul de zeci de milioane de euro pentru renovarea arenei. Printre posibilii finanțatori menționați atunci a fost Federația Europeană de Atletism.
Între timp, apăruseră zvonuri că pe locul stadionului ar putea fi înălțat un cartier locativ sau chiar sediul unei ambasade. Directorul stadionului, Valeriu Sulă, declarase în mai 2011 că, încă din 2009 reprezentanți ai Ambasadei Statelor Unite au vizitat stadionul arătându-se interesați de construcția unui nou sediu pentru misiunea diplomatică a SUA în Republica Moldova. Președintele Comitetului Național Olimpic, Nicolae Juravschi declara atunci referitor la asta că: „Este o idee bună. Terenul din strada Tighina ar fi mai potrivit pentru o ambasadă, iar noi am obține bani pentru construcția unui nou stadion".
În 2013, fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Cosarciuc a propus ca pe cele cinci hectare de pământ să fie amenajată o piață agricolă cu 2500 de locuri pentru comerț.
La 12 februarie 2014, guvernul Leancă a aprobat un plan de acțiuni pentru anul 2014, care includea și demararea lucrărilor de construcție a Stadionului Republican. Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor a fost desemnat atunci drept instituție responsabilă de executarea acestui proiect.
La 30 ianuarie 2015, ministrul în exercițiu al Construcțiilor, Marcel Răducan a declarat că „la moment au loc negociere privind inițierea unui parteneriat public-privat”.
„Ministerul a fost susținut de Guvern ca să inițieze o procedură de parteneriat public pentru a construi un stadion republican cu o capacitate de 25 - 30 de mii de locuri. Am inițiat deja negocieri cu trei companii - una din Italia, alta din Republica Moldova și a treia din Ucraina. Anul acesta este decisiv pentru elaborarea proiectului”.
Potrivit unui raport de audit al Curții de Conturi, condițiile în care se află Stadionul Republican după demolare pot duce la suportarea unor cheltuieli nejustificate din partea statului. Terenul aferent imobilelor, cu suprafața de 5,2 ha este neîngrijit, fiind acoperit de vegetație și deșeuri. Terenul este înregistrat la organele cadastrale ca proprietate a Republicii Moldova și este reflectat în evidența contabilă a Ministerului cu o valoare de 58,3 milioane lei.
In prezent terenul pe care se afla fostul stadion Republican a fost cedat catre ambasada SUA, pentru a-si construi un nou sediu.


-Stadionul „Dinamo”, fost „Regele Ferdinand intai”
Este situat tot in zona centrala, fiind cuprins intre strazile: Alexei Sciusev, Seghei Lazo, Bucuresti si Mitropolit Petru Movila.
Acest stadion a apărut în perioada interbelică, pe fosta Piaţă Nemţească, numindu-se iniţial "Regele Ferdinand I", în perioada sovietică a fost redenumit în "Dinamo".
Are o capacitate de 2.692 locuri.


-Stadionul echipei “Zimbru Chisinau”
A fost construit in perioada martie 2004- mai 2006 si are o capacitate de 10.500 locuri. Arena corespunde tuturor normelor impuse de UEFA și FIFA pentru meciuri naționale si internaționale.


-Centrul de pregatire al selectionatelor de fotbal a Republicii Moldova, din „oraselul” Vadul lui Voda.
Deschiderea solemnă a bazei a avut loc în august 2002, în prezența președintelui FIFA, Sepp Blatter.
Centrul se află la doar 26 km de la sediul Federației Moldovenești de Fotbal, se întinde pe o suprafață de 6 hectare, și încorporează toate elementele unei infrastructuri moderne, necesară procesului de instruire și antrenament, de reabilitare medicală și odihnă a fotbaliștilor.
El cuprinde:
-2 terenuri cu gazon natural de 104x68m, dotate cu sisteme de stropire,
-un câmp de mărime standard cu gazon artificial de generația a 4-a,
-2 vestiare pentru echipe
-tribună dublă pentru 1220 de spectatori
-un hotel cu 40 de camere (76 locuri)
-un restaurant
-un bloc destinat studiilor cu două săli
-o sală de conferințe pentru 50 de persoane
-un centru de medicină cu cabinet fizioterapeutic
-sală pentru fitness
-saună
-piscină

Baza se folosește pentru antrenamentul și odihna fotbaliștilor din loturile naționale, ca centru de instruire a antrenorilor, pentru desfășurarea seminarelor destinate arbitrilor, adunărilor medicilor sportivi și administratorilor cluburilor de fotbal, pentru meciuri din cadrul campionatului național și meciuri amicale.
Are o capacitate de 1.220 locuri.



De asemenea in Chisinau exista si alte dotari sportive:

-„Palatul Sporturilor”, apartinand Universitatii de Stat din Republica Moldova.
-Etc.

Pentru agrement este utilizat si lacul Ghidighici din apropierea Chisinaului.

G. Zona si cladiri vechi, cu valoare istorica si arhitecturala

In Chisinau majoritatea cladirilor vechi, cu valoare istorica si arhitecturala sunt concentrata in zona centrala, cuprinsa intre Strada Mihai Viteazul, Strada Alexei Sciusev, Strada Constantin Stere, Strada Alexei Mateevici, Strada Pantelimon Halipa, Strada Ismail si Strada Albisoara.
In zona centrala a municipiului Chisinau, configuratie strazilor este una mai deosebita, cu strazi care se intretaie in unghi drept, la fel ca in unele orase din SUA.
În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra târgului moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost A. Bernardazzi.

Dupa 1950- 1960, cand incepe constructia masiva de blocuri si alte lucrari edilitare, marea majoritate a blocurilor de locuinte, construite in anii 70 si 80 in Chisinau, au fost construite in afara zonei centrale, pe terenuri libere.
Prin aceasta, din fericire, cladirile vechi, cu valoare istorica si arhitecturala din zona centrala nu au fost demolate.



Principalele cladiri vechi, cu valoare istorica si arhitecturala din Chisinau, sunt:


1.Cladirea in care functioneaza „Centrul de cultura si istorie militara”, de la intersectia strazilor Tighina si 31 August 1989.


2. Cladirea in care functioneaza Ministerul Afacerilor Interne, de pe Bdul. Stefan cel Mare si Sfant (intre intersectia cu Strada Armeneasca si intersectia cu Strada Vasile Alecsandri)


3.Cladirea in care functioneaza sediul CFM, de la intersectia strazilor Vlaicu Parcalab si Veronica Micle.


4.Cladirea in care functioneaza „Teatrul National Dramatic Mihai Eminescu”, de la intersectia Bdul. Stefan cel Mare si Sfant cu Strada Mihai Eminescu.
  Prima încercare de construcţie a cestei clădiri a fost la începutul anilor 30 ai secolului al XX-lea în stil neoclasic, dar în legătură cu depresia economică, construcţia lui a fost conservată. În anii 1949–1953 a fost finisat proiectul, sub conducerea arhitectei Galadjeva de la trestul unional "Teatrproiect", interioarele şi faţadele – sub conducerea arhitecţilor din RSSM V.F. Smirnov şi V. P. Alexandrov, cu păstrarea formelor şi stilisticii interbelice. Construcţia clădirii a fost finisată în primăvara anului 1954.


5. “Sala cu orga”, de la intersectia Bdul. Stefan cel Mare si Sfant cu Strada Vlaicu Parcalab.
Clădirea fostei Bănci Urbane.
Monument de arhitectură de însemnătate naţională.

Construcţia a început în 1903 şi s-a finisat în 1911.
Între anii 1975–78 clădirea a fost reconstruită pentru sala cu orgă, arhitect Iu. Leoncenko, fiind păstrate toate elementele şi formele spaţiale a edificiului bancar, sala de operaţii bancare fiind amenajată pentru 555 locuri.


6.Sediul Primariei Municipiului Chisinau, de la intersectia Bdul. Stefan cel Mare si Sfant cu Strada Vlaicu Parcalab.
Clădirea fostei Dume orăşeneşti.
Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională.

La sfârşitul secolului al XIX-lea primarul oraşului, K. Schmidt a înaintat iniţiativa construcţiei unui sediu nou pentru Duma orăşenească, pe locul ocupat de depoul de pompieri. Proiectarea a fost încredinţată arhitectului oraşului de atunci Mitrofan Elladi. În ajutorul său a fost invitat A. I. Bernardazzi. Arhitectura clădirii este în spirit eclectic în baza arhitecturii renaşterii italiene.

Construcţia sediului Dumei a fost terminată în 1902.
În timpul celui de al doilea război mondial, clădirea a fost deteriorată puternic, fiind reconstruită în anii postbelici după fotografiile clădirii, responsabil fiind arhitectul oraşului din acest timp R. Kurtz.


7.Un bloc vechi de la intersectia Bdul. Stefan cel Mare si Sfant cu Strada Aleksandr Puskin.


8.Sediul bibliotecii municipale “B P Hasdeu”, de la intersectia Bdul. Stefan cel Mare si Sfant cu Strada Mitropolit Gavril Banulescu Bodoni.
Monument de arhitectură de însemnătate locală.

În anii 30 ai secolului ai XIX-lea Ivan şi Annastasia Monastârsky au construit două case cu câte două etaje, amplasate alături, pe cartierul mărginit de bulevardul Ştefan cel Mare şi străzile Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni, Teatrului.
În anii’60 ai secolului al XIX-lea, aceste clădiri sunt reconstruite (unificate în una) pentru amplasarea în ea a Seminarului teologic. După 1870 clădirea era arendată pentru diferite instituţii de învăţământ. În 1874 a fost încheiat un contract de arendă cu Charl Sailladeni, cetăţean din Elveţia, care l-a reconstruit pentru hotelul "Suisse".
În timpul celui de al doilea război mondial clădirile au fost deteriorate şi reconstruite la sfârşitul anilor 40 după proiectul E.R. Spirer, care a bineficiat de consultaţiile academicianului A.V. Şciusev, cu ridicarea etajului atic.



8.Cladirea in care functioneaza “Muzeul National de Arta a Republicii Moldova”, de la intersectia strazilor 31 August 1989 si Aleksandr Puskin.
A fost construita 1901, dupa planurile arhitectului Bernardazzi Alexander si din initiativa principesei Natalia Dadian.


9.Sala de expozitie de la intersectia strazilor Bucuresti si Alexandr Puskin.


10.”Conacul” urban Rascanu- Derojinschi
Monument de arhitectură de însemnătate naţională.

Casă cu două etaje, cu subsol, a fost construită în anii 70 ai secolului al XIX-lea., după proiectul lui A.I. Bernardazzi. A aparţinut nobilei Ecaterina Alexandrovna Râşcanu-Derojinsky.

În anii 50 ai secolului ai XX-lea, la această casă a fost adosată o aripă cu o sală de amfiteatru, unde aveau loc şedinţele Sovietului suprem al RSSM, mai târziu – societatea republicană "Ştiinţa".



11.Cladirea in care functioneaza “Muzeul National de Arheologie si Istorie a Republicii Moldova”.
Muzeul se află într-o clădire remarcabilă prin arhitectura şi istoria sa. A fost reconstruită după seismul din 1977, fiind reamplasată pe fundaţii noi, restabilindu-se cu stricteţe vechile faţade.
Această clădire devine cunoscută începând cu anul 1837, când proaspăt construită de negustorul Bogaciov, este propusă pentru sediul Dumei orăşeneşti. În 1842 este închiriată pentru Gimnaziul regional pentru băieţi Nr.1 (fondat în 1833), dar în curând este cedată pentru amenajarea în ea a spitalului militar, în care erau trataţi răniţii aduşi de pe frontul ruso-turc. După reîntoarcerea gimnaziului în această clădire, are loc un incendiu în 1862, lucrările de reconstrucţie ulterioare, schimbând radical aspectul ei exterior şi structura spaţială, care devin caracteristice pentru eclectica franceză, aspect păstrat şi după ultima sa reconstrucţie. Spaţiul dintre aripile laterale a fost închis şi amenajat pentru demonstrarea dioaramei "Iaşi-Chişinău".



12.Cladirea in care functioneaza “Liceul N. Gogol”, construita in 1905.


13. Cladirea in care functioneaza “Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala”.
Monument de arhitectură de însemnătate naţională.

Sediul Muzeului a fost proiectat de arhitectul V.N. Ţâganco, supravegherea tehnică era realizată de către Poluianovski, realizarea – Gr. Lavrov. Construcţia Muzeului a fost terminată în 1905, inaugurarea a avut loc în iunie 1906.
14.Cladirea in care functioneaza “Academia de muzica, teatru si arte plastice”. A fost construită, ca pension pentru copii de nobili, după proiectul arhitectului V. Țiganco, avizat în 1902, finisat în 1905.


15.Cladirea in care, la 27 martie/9 aprilie 1918, “Sfantul Tarii” a votat unirea Basarabiei cu Romania.


16.Cladirea in care functioneaza “Institutul National al Justitiei”.


17.Cladirea in care functioneaza “Muzeul National de Arta”, de la intersectia Bdul. Stefan cel Mare si Sfant cu Strada Sfatul Tarii.
Cladirea este cunoscuta si ca “fosta Vila urbana a lui Vladimir Herta”.
Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională.
În anii 30 ai secolului al XIX-lea arhitectul oraşului O. Gasket a construit o casă într-un parter pe strada Alexandrovskaia, astăzi Ştefan cel Mare, aflat între străzile sfatul Ţării şi Serghei Lazo.
În 1845 această casă este achiziţionată de către moşierul Iorgu Balş, pe care a dăruit-o orfelinatului, care i-a purtat numele. În anul 1903 această casă este achiziţionată de către nobilul Vladimir Herţa, consilier titular, care demolează construcţiile şi în locul lor, în 1905 a fost construită o vilă într-unparter. În subsolul clădirii se află sistema de încălzire a casei.
Arhitectul clădirii, se presupune că este Henrik Lonsky. Arhitectura casei este soluţionată în stil eclectic, în formele barocului vienez.


18.Cladirea de la intersectia strazilor Bucuresti si Mitropolit Gavril Banulescu Bodoni.


19.”Turnul de apa”, azi sediul “Muzeului Municipiului Chisinau”, de la intersectia strazilor Alexei Mateevici si Mitropolit Gavril Banulescu Bodoni.
Monument de arhitectură şi artă de însemnătate naţională.A fost construită în 1892 după proiectul arhitectului A.I. Bernardazzi. Este un valoros monument de arhitectură industrială, realizat în stil eclectic. În timpul seismelor a fost deteriorat, fiind reconstruit după imaginile de epocă în anii 1980–1983, dar cu excepţia foişorului de foc din partea superioară,construit iniţial din lemn, formele cărui au fost repetate în piatră.Grosimea zidurilor variază de la 2 m la parter până la 0,6 m la foişor, înălţimea până la cornişă este de 22 m.În interiorul castelului s-a păstrat scara metalică, fabricată la uzina din Chişinău a lui Serbov-Sîrbu.Astăzi este sediul muzeului oraşului.


20. Cladirea in care functioneaza „Institutul Ştiinţifico–Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”, de la intersectia strazilor Mihail Kogalniceanu si Aleksandr Puskin.


21. Cladirea in care astazi se afla sediul ambasadei SUA
Cunoscuta ca si „Vila Erhan-Dunaevsky”.
Monument de istorie, arhitectură şi de artă, de valoare naţională.Casa a fost construită după 1918 de către profesoara Sofia A. Dunaevsky-Erhan, absolventa cursurilor Bestujev.


22. Catedrala ortodoxa “Nasterea Domnului”
Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812–1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832–1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima (1821–1844). Este construită din piatră și cărămidă, cu trei altare: central – Nașterea Domnului, laterale (inchinate initial ): cel sudic – Sf. Alexandru Nevski, cel nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky. Astăzi cele două altare laterale sunt închinate binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Adormirii Maicii Domnului, sărbătoare la care orașul Chișinău își aniversează hramul – 14 octombrie. Arhitectul locașului sfânt este Avraam. I. Melnikov, maestru al stilului empir rus.
Ansamblul catedralei este alcătuit din: biserică sau catedrala propriu-zisă, o clopotniță cu patru niveluri și de Porțile Sfinte. Lucrările edilitare scot în evidență preocuparea pentru crearea centrului urban, iar un rol deosebit în compoziția sa arhitectural-spațială trebuia să-l joace catedrala orașului. În planul din 1817, în centrul orașului era deja indicată amplasarea catedralei, cu un plan cruciform.
Catedrala. Arhitectura este în stil neoclasic târziu, numit și empir, cu folosirea pentru coloane a formelor elene antice. A fost construită în stil eclectic, o combinare a planului bizantin cruce greacă înscrisă cu principiile renascentiste de tip central. Are o compoziție simetrică, în plan reprezentînd un pătrat cu latura de 27 m, prin alipirea la corpul cubic a patru porticuri a câte șase coloane dorice, fiind obținut un plan cruciform, cu fațadele soluționate identic.
Cupola, surmontată de un tambur cilindric, este susținută de patru piloni pătrați în secțiune, care preiau greutatea prin intermediul a patru arce dublouri și a patru pendantivi. Învelitoarea cupolei parabolice, cu coastele radiare, era din tablă de fier. Prin tamburul larg, de 13 m lărgime, cu 12 ferestre, interiorul este inundat de lumină. Suprafețele interioare ale pereților și bolților au fost pictate cu subiecte biblice și evanghelice. Părțile tencuite sugerau impresia dalelor din marmură.
Catedrala a suferit în timpul celui de al doilea război mondial, turla și cupola, interioarele fiind reconstruite cu abateri de la formele inițiale.
Clopotnița. A fost construită concomitent cu catedrala, amplasată la 40 m distanță de ea, simetric cu catedrala și față de centrul geometric al cartierului catedralei. Are patru niveluri, trei prismatice, cu latura în retragere succesivă, iar al patrulea sub forma unui foișor circular în plan, pentru camera clopotelor, acoperit cu o cupolă. La primul nivel se afla o capelă, intrarea în care avea loc printr-un portic cu două coloane, amplasat în latura sudică. Porticuri identice împodobeau fiecare fațadă a clopotniței, realizându-se o repetare, la o scară micșorată a compoziției catedralei, armonizând cu aceasta și prin forma cupolelor. A fost demolată în anii ’60 ai secolului al XX-lea și reconstruită în 1998 după imaginile de epocă.
Porțile Sfinte. Pentru cel mai mare clopot, ferestrele camerei clopotelor s-au dovedit a fi prea mici. Pentru a găzdui clopotul mare s-a luat decizia de a fi construită o clopotniță specială, autorul acesteia fiind arhitectul Luca Zaușkevici, în care a fost comasată funcția de clopotniță cu cea a porții de intrare. Clopotnița-poartă a obținut forma Arcului de triumf, amplasat la intrarea pe teritoriul scuarului catedralei din direcția Mitropoliei (distrusă în anii războiului).
Este o construcție în spiritul stilului empire, particularitatea arcului din Chișinău rezidă în soluționarea trecerii în patru direcții, obținând patru fațade identice, cu patru piloni. În plan este pătrată, cu pilonii de la colțuri împodobiți pe două fațade exterioare cu câte o pereche de coloane corintice. Partea superioară este un atic, care se sprijină pe acești patru piloni, care corespunde camerei clopotelor, unde atârnă clopotul greu de 400 puduri.



23.Arcul de Triumf, cunoscut si ca "Portile Sfinte"
Arcul are în plan formă de pătrat și dispune de două niveluri. Înălțimea monumentului este de 13 m. Capitelurile celor patru piloni ai construcției au fost sculptate în stil corintic. Nivelul superior este decorat în stil clasic. Pe partea frontală este montat un orologiu mecanic, luminat în timpul nopții, care însă nu anunță prin sunet ora exactă. Ornamentele și capitelurile sunt executate în ceramică.
Primele ceasuri pe arcada au apărut în anul 1842. Ele au fost aduse de la Odesa, iar șapte ani mai târziu, un vânt puternic a smuls cadranul, iar mecanismul a funcționat pînă în anul 1881, și a trebuit să fie înlocuit. Noul mecanism a fost achiziționat în Austria. Ceasul real a lucrat fără reparații pînă la începutul războiului, cînd a fost lovit de bombardamentele din anul 1941.
În 1945, pe pereții Arcului au fost instalate plăcuțe cu numele luptătorilor armatei sovietice și a cetățenilor Moldovei, care au luptat pe teritoriul Basarabiei în cel de-al Doilea Război Mondial și au primit distincția de "Erou al Uniunii Sovietice". Plăcuțele au fost scoase în 1991, după obținerea independenței.
Arcul de triumf din Chișinău se află pe axa de simetrie a ansamblului arhitectural ce mai cuprinde și Catedrala Nașterii Domnului, Clopotnița acesteia, Piața Marii Adunări Naționale și Casa Guvernului din Chișinău.





24.Catedrala catolica “Providenta Divina”
Comunitatea catolică din Chișinău era inițial compusă aproape exclusiv din polonezi. Prima parohie s-a format pe la anul 1830, iar în anul 1836 s-a ridicat o biserică. Principalul lăcaș de cult al credincioșilor catolici din Republica Moldova se află în partea de jos a orașului Chișinăului, ridicat pe un loc în pantă cu înclinație spre est. Din cauza acestei topografii, absida altarului a fost orientată spre vest. Proiectul catedralei a fost elaborat în capitala Imperiului Rus, la Sankt-Petersburg, în stil neoclasic de arhitectul Avraam Melnikov.
Din 1916 până în anii 1930 paroh al bisericii a fost Marcu Glaser.
Arhitectura catedralei catolice a fost realizată în spiritul neoclasicismului tardiv, influențat de arhitectura Renașterii italiene. Clădirea are un plan rectangular, alcătuit din trei nave, despărțite între ele de două șiruri din câte șase coloane ale ordinului corintic. Nava centrală este mai înaltă decât colateralele, fiind acoperită cu o boltă cilindrică pe arcuri dublouri, care se sprijină pe arhitravele șirurilor despărțitoare de coloane. Biserica are o singură absidă a altarului, semicirculară în plan, care corespunde după lărgime deschiderii navei centrale. Bolta cilindrică trece la vest în bolta de formă semisferică a apsidei altarului. Navele laterale sunt acoperite cu tavane plate, înviorate de casetele rezultate de la grinzile de acoperire. Lipsește obișnuita decorație plastică sculpturală a interiorului, fiind utilizate doar cea arhitectonică. Din mulurile clasice sunt prezente utilizate doar frumoasele capiteluri corintice ale coloanelor și modilioanele, așezate la încheierea elementelor constructive – la casetele tavanului și la linia de naștere a bolții navei centrale. Sobrietatea interiorului bisericii a fost înalt apreciată de opinia publică de atunci
Structura bisericii reprezintă o prelucrare în spirit eclectic a structurii biserica-sală, clădirea fiind acoperită cu o învelitoare în două pante. Intrarea în biserică era inițial precedată de o loggie în arc. Turnurile, ridicate deasupra corpului bisericii, sunt în două caturi, – jos un piedestal prismatic pe care au fost ridicate foișoare elegante – camere ale clopotelor. Pereții foișoarelor sunt străpunși de câte un gol în arc în fiecare perete, împodobiți la colțuri cu coloanele în trei sferturi ale ordinului ionic. Turnurile sunt acoperite cu câte o cupolă semisferică, susținută de câte o cornișă impunătoare cu denticule.
Pereții sunt tratați în spiritul ordinului, finisați de un antablament cu o friză alcătuită din triglife, amplasate într-un ritm mai dens. Golurile în arc ale ferestrelor și golul loggiei, sunt conturate cu arhivolte. Aspectul actual al bisericii se deosebește de cel inițial prin folosirea unor materiale de construcție mai luxoase decât în trecut, cum ar fi marmura neagră la treptele de la intrare și în interior
În baza hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 124 din 15 februarie 1946 clădirea bisericii a fost naționalizată. Parohia romano-catolică a fost desființată în 1963. Lăcașul a fost restituit Bisericii Catolice în anul 1989, iar paroh al bisericii a fost numit preotul român Anton Coșa.
După reglementarea situației Bisericii Catolice din Republica Moldova, la liturghia din 8 decembrie 2001, nunțiul apostolic Karl-Josef Rauber a dat citire decretului de înființare a Diecezei de Chișinău și l-a instalat pe Anton Coșa în funcția de episcop diecezan.



25. Catedrala ortodoxa „Inaltarea Domnului”
Este fosta catedrală a bulgarilor, construită pe locul alteia mai vechi. Se află în partea veche a orașului. În anii 90 clădirile din apropierea de nord a bisericii au fost demolate în legătură cu prelungirea străzii Vasile Alecsandri, cea ce a contribuit la deschiderea vederii asupra bisericii, care s-a pomenit amplasată la colțul cartierului.
Prima biserică a apărut pe acest loc în 1807, ridicată de comunitatea bulgarilor, așezați aici de curând. Devine neîncăpătoare și în 1813 s-a intenționat construcția celei de-a doua biserici (viitoarea Sf. Gheorghe).
Bisericii i se acordă statut de catedrală în 1815, o parte a bulgarilor se întorc în patrie, biserica fiind suficientă pentru grupul rămas de bulgari. În 1923 biserica suferă un incendiu dezastruos, în urma căreia este refăcută total între anii 1927–1930
Corpul bisericii are o formă alungită, partea centrală lărgită treptat, încununată cu o turlă, cu turnul clopotniță alipit în fața intrării, cu absida altarului circulară. Arhitectura edificiului a fost creată sub influența stilului baroc, care se evidențiază, mai ales, în realizarea artistică a interiorului. Compusă din compartimente obișnuite ale bisericii din arealul balcanic, sub forma a două travee cu contur plastic, care corespund naosului și pronaosului, boltite cu calote sferice, ele își pierd delimitarea precisă, fiind unite prin gol larg de trecere. Pilaștrii, care susțin construcția bolților, sunt alipiți pereților, dotați cu antablamente curbe și cu cornișe proeminente. Integritatea spațială este întregită de pictura murală, care acoperă toate suprafețele pereților și sistemul constructiv de boltire, executată în 1936 de Piotr Piscariov.
Influența stilului baroc se manifestă și în exterior, remarcându-se silueta elegantă a bisericii cu trei porticuri, precum și în detalii: profilul oprit și frânt al acoperișurilor, în rotunjirea colțurilor pereților, în prezența nișelor semicirculare, destinate amplasării sculpturilor în țările de origine a stilului.


26.Cladirea in care functioneaza cinematograful „Odeon” si teatrul „Satiricus”.




Toate aceste cladiri ar trebui renovate si valorificate din punct de vedere turistic.




 Dintre cladirile construite dupa 1945 in Chisinau, cu o arhitectura mai deosebita, se remarca:

1. Cladirea care astazi adaposteste sediul presedentiei Republicii Moldova.
A fost construita intre anii 1984- 1987, dupa planurile arhitectilor Iuri Tumanean, A. Zalţman şi V. Iavorski.

Clădirea Preşedenţiei Republicii Moldova a fost proiectată iniţial cu scopul de a găzdui “Sovietul Suprem al RSSM”.
Această clădire a fost pregătită la începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, fără modificări esențiale, pentru amplasarea aparatului Președinției Republicii Moldova.
În timpul protestelor de la 7 aprilie 2009, clădirea Președinției Republicii Moldova a fost devastată de protestatari. Lucrările de reparație au început în 2009 și urmau să fie încheiate în 2012, dar acestea au fost stopate în 2010 din lipsă de fonduri.
Acest edificiu este o construcție turnată în beton armat, fețuită cu plăci de piatră albă și având importante porțiuni acoperite cu sticlă tonată. Nivelul soclului și scările de acces sunt din marmură roșie și neagră. Deasupra portalului central este amplasată stema Republicii Moldova și textul cu denumirea instituției: „Președinția Republicii Moldova”, ambele executate din bronz.
Clădirea Președinției Republicii Moldova este considerată a fi un monument de importanță națională.



2. Cladirea care astazi adaposteste sediul parlamentului Republicii Moldova
A fost construita intre anii 1976- 1979, dupa planurile arhitectilor A . N. Cerdantev si G. N. Bosenco.
Initial a fost construita pentru sediul “Comitetului Central al Partidului Comunist al RSSM”.
această clădire a fost pregătită la începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, fără modificări esențiale, pentru amplasarea aparatului Președinției Republicii Moldova.
Aceast edificiu este o construcție monolită turnată în beton armat, având fațada fețuită cu plite de cotileț și de granit roz și soclul fețuit cu plite din marmură și granit roșu. Clădirea are forma unei "cărți deschise", cele două "aripi" ale ei fiind unite de partea centrală a clădirii, unde predomină ritmurile verticale a 4 piloni-pilaștri înălțați la altitudinea totală a edificiului. Deasupra intrării centrale este amplasat textul cu denumirea instituției: "Parlamentului Republicii Moldova", cu litere turnate în metal.
În interior, cabinetele de lucru sunt repartizate doar în partea clădirii ce dă spre Bulevardul Ștefan cel Mare, iar sala de ședințe a Parlamentului este situată în partea opusă bulevardului.
Clădirea Parlamentului Republicii Moldova este considerată a fi un monument de importanță națională.
În timpul protestelor de la 7 aprilie 2009, clădirea Parlamentului Republicii Moldova a fost devastată de protestatari. Reparația ei a început în 2009, dar a fost oprită un an mai târziu din lipsă de bani. Lucrările au fost reluate în 2012, fiind finalizate la sfârșitul anului 2013.



3. Cladirea care astazi adaposteste sediul guvernului Republicii Moldova
A fost inaugurate in 1964, dupa proiectul arhitectului S. Fridlin.
In fata acestei cladiri se afla “Piata Marii Adunari Nationale”.
Concepută de la început ca edificiu cu profil administrativ, această clădire este o construcție din beton armat cu 6 etaje, fețuită cu plăci din cotileț alb, în plan având forma literei П (adică litera P în alfabetul chirilic). Ea a fost executată în forme moderne de arhitectură, expresivitatea sa arhitecturală datorându-se ritmului vertical încordat al pilaștrilor-piloni, ce încadrează spațiile mari sticluite ale ferestrelor.
Fațadele clădirii sunt executate în formă de piloane verticale albe, unite la nivelul etajului de sus cu un element de cornișă, în centrul căreia (deasupra intrării principale) este situată stema Republicii Moldova. Soclul și pervazurile de la intrările în clădire sunt acoperite cu granit negru șlefuit, fiind în contrast cu pilonii deschiși la culoare, acoperiți cu blocuri din piatră albă și pun în valoare exactitatea construcției. La intrarea în clădire figurează inscripția "Guvernul Republicii Moldova."
Clădirea Guvernului Republicii Moldova n-a fost restaurată niciodată, efectuându-se doar reparații curente, iar în prezent starea sa de conservare este considerată a fi satisfăcătoare. Edificiul este de importanță națională.





4. Magazinul universal “Unic”
A fost inaugurat in 1983, fiind construit dupa planurile arhitectilor M. Orlov, V. Lepskii şi A. Varşaver.


5. Sediul “Moldtelecom”


6. “Palatul National Nicolae Sulac”, de la intersectia strazilor Aleksandr Puskin si 31 August 1989
A fost inaugurat in 1974, fiind realizat dupa planurile arhitectului S. Fridlin.


7. „Palatul Republicii”, de la intersectia strazilor Bucuresti, Maria Cebotari si Nicolae Iorga.
A fost inaugurat in 1985.


8. Teatrul republican de papusi „Licurici”


9. Teatrul national de opera si balet „Maria Biesu”, inaugurat in 1980


10. Casa Presei, situata pe Strada Aleksandr Puskin, intre intersectia cu Strada 31 August 1989 si intersectia cu Strada Veronica Micle.


11. Sediul „Moldelectrica”


12. Fostul hotel „Inturist”, situat in apropierea Pietei Natiunilor Unite. Astazi se afla in stare de ruina.


13. Cladirea de calatori a garii Chisinau. A fost inaugurata in 1948, fiind realizata dupa planurile arhitectului L. Ciuprin si a consultantului A. V. Sciusev. In 2003 este modernizata.


14. Palatul de cultura a feroviarilor, in incinta caruia se afla si „Muzeul CFM”. A fost inaugurat in 1980, fiind realizat dupa planurile arhitectilor B.Vaisbein şi S. Şoihet.


15. Actuala cladire a aeroportului Chisinau, inaugurata in 1974.



16. Ansamblul de blocuri „Portile Orasului”, situat la iesirea din oras, pe Bdul. Dacia, spre aeroport.
La sfârșitul anilor 1970 - începutul anilor 1980, la intrarea în municipiul Chișinău, dinspre Aeroportul Internațional Chișinău, pe Bulevardul Dacia (în sectorul Botanica), a fost construit un ansamblu de blocuri de beton armat, cel mai mare avind 24 etaje si o inaltime de circa 70 metri. Planurile construcției au fost realizate de către arhitecții Iulia Borisovna Skvorțova, A. Markovici și Anatol Spasov, după o idee a arhitectului Iuri Tumanean.
La stânga Porților Orașului se află Grădina Zoologică, iar la dreapta este Grădina Botanică.



17. Cladirea circului din Chisinau
A fost inaugurat in 1981. Autorii proiectului și unii realizatori ai lui (arhitecții S. Șoihet și A. Kirilenko, inginerii T. Goriunova și M. Șein, brigadierul A. Parsin, electrosudorul-montor M. Postolache, muncitorul-marmurist N. Startev) au fost distinși cu Premiul de Stat al RSSM.
Sala de spectacole, cu 1900 locuri dispuse în amfiteatru, are arena cu diametrul de 13 m.
Circul este înzestrat cu aparatură modernă: dispozitive sonore, de iluminat, de radio și cinema. Cupola este demontabilă. Circul mai dispune și de un manej de repetiții, camere pentru artiști și personalul de serviciu, încăperi speciale pentru animale, un punct veterinar. În jurul sălii de reprezentații se întinde un foaier în semicerc, înzestrat cu picturi murale în tehnică encaustică (pictor P.Obuh) și terase de vară ce deschis o vedere asupra orașului.
În localul Circului au loc reprezentații atât ale artiștilor autohtoni, cât și al celor de peste hotarele Republicii Moldova.
Circul de Stat se află în reparație încă din 2004, dar progrese semnificative în restaurarea lui nu au fost înregistrate.



18. Blocul „Romanita”
Este situat pe Strada Arheolog Ion Casian Suruceanu, in apropiere de parcul „Valea Trandafirilor” din cartierul Botanica.
Are o forma atipica- circulara si este cea mai inalta cladire din Chisinau, cu cca 90 m inaltime si 20 de etaje.
Dupa unele surse, trebuia sa fie hotel, iar in varf urma a fi amplasat un restaurant rotitor.
Astazi –la interior- se afla in stare de degradare.




 De asemenea, dupa 1991, in Chisinau au fost construite si unele cladiri ultramoderne, precum:

-Centrul comercial „Malldova”

-Centrul de comert si agrement „Sun City”

-Unele magazine, supermarketuri, sedii de banci, firme, etc.

H.Muzee, universitati, etc.

In Chisinau intalnim un numar de 10 muzee:

1.Muzeul armatei
Este o instituție cultural-științifică amplasată pe strada Tighina 47, în cadrul Centrului de Cultură și Istorie Militară, subordonat Ministerului Apărării al Republicii Moldova. Muzeul funcționează cu începere din anul 1999. Acesta are misiunea de a colecta, conserva și valorifica bunurile cultural-istorice și a reflecta prin intermediul pieselor muzeale evoluția istoriei și artei militare naționale.
Expozițiile muzeului sunt dispuse cronologic începând cu preistoria și până la etapa „Armatei Naționale contemporane”.
Printre exponatele muzelui se numără: arme; piese de harnașament și vestimentație militară, tehnică militare, obicte heraldice, imagini originale, documente de epocă, hărți, etc. Muzeul mai deține o Expoziția de bază privind teroarea sovietică și un memorial Capul de Pod Șerpeni. Instituția editează revista de istorie militară Cohorta. Sunt disponibile pentru vizitatori mai multe expoziții tematice temporare.






2.Muzeul National de Arheologie si Etnografie
A reprezentat o instituție muzeală organizată în 1958 în clădirea Academiei de Științe din Chișinău. În 1977 aproximativ 800.000 exponate, din care peste 10 mii din fondul de bază, au fost stocate în centrul istoric din strada Bănulescu Bodoni, clădire proiectată de arhitectorul A. Bernardazzi în secolul al XIX-lea. În anul 2006, conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1326 din 14 decembrie 2005 „Cu privire la măsurile de optimizare a infrastructurii sferei științei și inovării”, Muzeului de Arheologie al Academiei de Științe a Moldovei a fost absorbit de Muzeul Național de Istorie a Moldovei, fiind creat Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Republicii Moldova.




3.Muzeul National de Arta
Este singura instituție de acest profil din Republica Moldova. Acesta a fost fondat de către Alexandru Plămădeală și Auguste Baillayre în anul 1939.
Actualmente, patrimoniul MNAM numără peste 39.000 de opere, care reflectă dezvoltarea artelor plastice din sec. XV-XXI. În muzeu permanent funcționează expoziții de artă europeană, rusă și orientală.
În 1939, sculptorul Alexandru Plămădeală selectează în jur de 160 de lucrări ale artiștilor plastici basarabeni și români, pentru constituirea primei pinacoteci a Chișinăului, custode-șef fiind numit Auguste Baillayre. Inaugurarea Pinacotecii, are loc la 26 noiembrie 1939, acest lucru, de fapt, însemnând deschiderea primului muzeu de artă, al cărui succesor a devenit astăzi MNAM. În primele zile ale celui-al doilea război mondial lucrările Pinacotecii, au fost încărcate în două vagoane și expediate spre Harkov; soarta acestora rămând necunoscută până astăzi. Spre finele lui 1944, în baza unor transferuri de fonduri de la Galeria Tretiakov și de la Ermitaj, muzeul își reia activiŹtatea cu inaugurarea expozițiilor perŹmanente.
Muzeul se află în Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani.
Colecția muzeului s-a comŹpletat de-a lungul timului, cu icoane vechi, lucrări ale pictorilor basarabeni și a celor din Rusia, Europa Occidentală, Japonia, India, China.
În 1947, prin testamentul profesorului Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg, Pavel Șillingovski, MNAM i-a fost donată o colecție impunătoare de lucrări de grafică ale maeștrilor europeni și ruși din sec. XVII–XIX.
În 1962, muzeul a primit în dar colecția fostului profesor de la „Școala de Belle Arte” din Chișinău, pictorul (și custodele-șef la deschiderea din 1939) Auguste Baillayre. Pe lîngă calitatea de fondator, Baillayre a oferit o donație substanțială constituită din 342 de lucrări ale unor artiști, atât naționali, cât și universali.
În 1975 au fost achiziționate opere ale pictorilor Orest Kiprenski („Fata cu fructe”), Vladimir Makovski („La cârciumă”), stampe de grafică de Albrecht Durer, William Hogarth, Katty Kolvitz, Piotr Utkin, Vasili Perov, Filipp Maliavin, ș.a.

De asemenea, muzeul mai dispune de o cladire, situata la intersectia Bdul. Stefan cel Mare si Sfant cu strada Sfatul Tarii (cladirea cunoscuta ca si „fosta vila urbana Vladimir Herta”).





4.Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala
Este situat pe str. Mihail Kogălniceanu, 82. A fost creat în octombrie 1889 în baza colecției exponatelor primei expoziției agrare din Basarabia, organizată sub inițiativa baronului A. Stuart.
A avut mai multe denumiri:
-1889-?: Muzeul agriculturii
-?-1926: Muzeul zoologiei, agriculturii
-1926-1927: Muzeul național al istoriei naturale din Chișinău
-1927-1940: Muzeul regional din Basarabia
-1940-1957: Muzeul republican din RSSM
-1957-1983: Muzeul de stat a istoriei și studierii plaiului natal
-1983-1991: Muzeul de stat a studierii plaiului natal
-1991-curent: Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău
Funcția de director general al MNEIN este ocupată de Mihai Ursu. Varvara Buzilă este secretar științific al instituției.
În spatele muzeului este amenajată o grădină, monument de arhitectură peisagistică.




5.Muzeul National de Arheologie Istorie
La intrare în muzeu este situată Lupoaica cu Romulus și Remus.
La 15 martie 2013, în baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 184 din 13 martie 2013, Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei' își schimbă titulatura în Muzeul Național de Istorie a Moldovei.
In incinta acestui muzeu se afla si o interesanta diorama care descrie luptele din timpul „operatiunii Iasi- Chisinau” din timpul celui de-al doilea razboi mondial.




6.Muzeul Literaturii Romane
A fost creat în toamna anului 1965 sub egida Uniunii Scriitorilor din Moldova. Colecția muzeului constă din aproape 100 mii de exponate, printre care cărți, obiecte de artă, documente. În muzeul permanent se efectuează excursii.


7.Muzeul satului, din apropierea Gradinii Zoologice
Este un muzeu în aer liber, amplasat la periferia sudică a Chișinăului (sectorul Botanica). Muzeul a fost inaugurat la 18 mai 1995, având drept scop reconstituirea satului basarabean din sec. XVIII–XIX. Complexul muzeal se află în construcție de mai mult timp, având până în prezent doar un singur monument: o biserică din lemn construită în anul 1642, adusă din localitatea Hirișeni (raionul Telenești) cu scopul de a fi restaurată și salvată de intemperii.
Complexul (proiectul) muzeal urmează să se întindă pe o suprafață de 150 ha și să cuprindă șase zone etnografice cu 165 de monumente: mori de vânt, mori de apă, biserici de lemn, case de locuit, anexe gospodărești, troițe, un han, o crâșmă ș.a.



8.Muzeul cailor ferate din Republica Moldova, aflat in incinta „Palatului de cultura a feroviarilor”, de pe Bdul. Decebal, nr. 2.


9.Muzeul transportului in comun urban, cunoscut si ca „muzeul gloriei de munca”.
Se afla la capatul strazii Columna, in apropierea fabricii „Bucuria”.
Se păstrează exponate legate exclusiv de istoria transportului din capitala R. Moldova (cu precădere, a doua jum. a sec. al XIX-lea – per. sovietică).
Clădirea în care este amplasat astăzi muzeul, a fost ridicată în anii 1913–1916, pentru biroul societății pe acțiuni belgiene, care în acei ani, a lansat prima linie de tramvai, acesta fiind cel dintâi tip de transport electric al orașului.



10.Muzeul orasului Chisinau
Are sediul in incinta fostului turn de apa a pompierilor, de la intersectia strazilor Alexei Mateevici si Mitropolit Gavril Banulescu Bodoni.



In afara de aceste 10 muzee in Chisinau mai exista si alte obiective deschise publicului vizitator:

-Gradina Zoologica
A fost inaugurate la 9 mai 1978.
Grădina Zoologică este situată în partea de sud-est a orașului, întinzându-se pe o suprafață de 25 hectare. Înființată în 1978, ea are drept obiective păstrarea, ocrotirea și studierea speciilor rare de animale și păsări, incluse în Cartea Roșie a Moldovei. Reprezintă un landșaft pitoresc în care își duc existența peste 130 specii de păsări și animale, printre ele numărându-se calul lui Przevalski, tigrul siberian, culanul din Turkmenistan etc. Dispune de un heleșteu (suprafața 1,2 hectare) populat de gâște, lebede albe și negre, rațe de baltă, berze și cocostârci.
Pe teritoriul grădinii se organizează expoziții mobile și excursii cognitiv-instructive pentru elevi.
Grădina Zoologică are peste 21 ha. Animalele sunt împărțite în 5 secțiuni:
-Animale răpitoare;
-Paricopitate și imparicopitate;
-Ornitologie;
-Primate;
-Acvaterariu.
În total sunt 726 de viețuitoare, cuprinse în 147 specii. Sunt 519 de păsări, cuprinse în 67 specii și 151 mamifere, cuprinse în 41 specii.


-Casa memoriala „Aleksandr Puskin”
Este un muzeu și, totodată, un monument de arhitectură și istorie de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău.
Edificiul este cel în care faimosul poet rus Aleksandr Pușkin a locuit timp de două luni, după ce sosise în capitala Basarabiei țariste pe 21 septembrie 1820. Casa care l-a moment aparţinea generalului Inzov, a obținut statut de muzeu la 10 februarie 1948. În total, Pușkin a petrecut trei ani (perioada 1820–23) pe teritoriul guberniei, după ce anterior fusese exilat aici de către administrația țaristă.


-Casa memoriala „Alexei Sciusev”
Este un muzeu, și totodată, un monument de arhitectură și istorie de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău. Edificiul este casa (ridicată în 1851–1853) în care s-a născut și a locuit timp de 24 de ani (perioada anilor 1873–1897), arhitectul și istoricul Alexei Șciusev, care printre altele a proiectat și Mausoleul lui Lenin. În 1947, până la fondarea casei-muzeu, aici a fost deschis un muzeu de arhitectură.
În muzeu sunt păstrate lucrurile personale, fotografiile și documentele arhitectului. Exponate de muzeu sunt, de asemenea, mărturiile vieții și activității unui alt arhitect basarabean, Alexandru Bernardazzi. Piesele muzeului sunt aranjate în cele cinci încăperi ale casei. O sală aparte este dedicată lucrărilor artistice rămase și donate de arhitect în 1947.
O vizită la muzeu costă cinci lei pentru elevi și 10 lei pentru adulți.


-Piata Marii Adunari Nationale, din fata sediului guvernului.
Este un monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe.
În imediata apropiere a pieței se află Arcul de Triumf, Catedrala Mitropolitană, Casa Guvernului, precum și Grădina Publică Ștefan cel Mare.



-Statuia lui Stefan cel Mare si Sfant
Este un monument închinat domnului Ștefan cel Mare (1457-1504), realizat în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală și amplasat în Parcul Ștefan cel Mare din municipiul Chișinău, în Republica Moldova.
Monumentul a fost turnat la Bucuresti, la turnătoria lui Rîșcanu, în anul 1927, din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la otomani în timpul războiului de independenta din anii 1877-1878. Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România, montat pe un soclu din piatră extrasă din cariera de la Cosăuți, proiectat de E. A. Bernardazzi, arhitectul orașului Chișinău, și de inginerul G.A. Levițchi. Monumentul avea, în total, 11,20 metri înălțime. Soclul era compus din 5 pietre monolite și avea 6 metri înălțime. Statuia are 5,20 metri înălțime. Pe fațada principală a soclului era dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare – Domnitor al Moldovei. 1457-1504
După ultimatumul sovietic din 1940 statuia a fost transportată la Vaslui, unde a fost instalată lângă biserica Sfântul Ioan, ctitorită chiar de marele voievod. În august 1942, statuia a fost reinstalată la Chișinău, în fața Arcului de Triumf. În 1944 statuia a fost evacuată din nou, fiind transportată la Craiova.
În anul 1945 sculptorița Claudia Cobizeva (1905-1995), o elevă a sculptorului A. Plămădeală, pe atunci traducătoare la Comisia aliată (în fapt, sovietică) de control, a văzut întâmplător statuia lui Ștefan într-un parc din Craiova și a semnalat aceasta autorităților sovietice. Statuia s-a reîntors astfel la Chișinău, ca bun cultural scos din URSS.
În anul 1971 a fost luată decizia de restaurare și instalare a unui postament nou, care ar corespunde ideii autorului. În anul 1972, conducerea țării și-a propus să scape de monumentul „incomod”, vrând să scoată monumentul din oraș, dar după protestele patrioților, a fost lăsat în Grădina Publică, însă a fost mutat cu 18 metri în adâncul parcului și a fost amplasat pe un postament sărac din ciment.
Monumentul lui Ștefan cel Mare a fost restaurat în anii 1942 și 1945, iar în anul 1990 de către Combinatul de Restaurare al Ministerului Culturii din Moldova.
În 1990, monumentul a fost reamplasat. Noul soclu a fost executat tot din piatră de Cosăuți de către arhitectul Eugen Bernardazzi, fiul lui Alexandru Bernardazzi. O dată cu reinstalarea monumentului, au fost restabilite și inscripțiile inițiale.



-Aleea Clasicilor
Este un complex sculptural aflat în Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din Chișinău(in centru). Pe ambele părți ale aleei sunt amplasate busturile din granit roșu a clasicilor literaturii române și a animatorilor politici notorii pentru Republica Moldova. Se cuprinde între bulevardul Ștefan cel Mare și bustul de bronz al lui Aleksandr Pușkin, așezat pe o coloană de granit (lucrare de Aleksandr Opekușin, 1885). Aleea a fost construită și și-a primit numele în 1958 și de atunci a devenit una dintre principalele atracții turistice ale Chișinăului.
La început, în alee erau instalate 12 busturi, însă după destrămarea Uniunii Sovietice acestora le-au fost adăugate busturi ale scriitorilor și poeților români și basarabeni a căror activitate nu era studiată în regimul sovietic.
În ziua de astăzi, de-a lungul Aleei Clasicilor sunt înșirate 28 busturi.






In afara de aceste obiective turistice, in Chisinau mai exista si alte obiective cultural-artistice:

-11 teatre:

-Teatrul „Alexei Mateevici”. A fost înființat de actorul si regizorul Andrei Vartic în baza Teatrului Poetic, fondat în anul 1977 pe lângă Filarmonica din Chișinău.


-Teatrul National Dramatic Rus „A P Cehov”. Teatrul a fost fondat în Tiraspol la 5 noiembrie 1934. Organizatorul teatrului și primul director a fost M.P. Zubov. În 1940, teatrul s-a mutat la Chișinău în incinta fostului teatru orășenesc, „Express”. La începutul celui de-al doilea război mondial (1941), teatrul s-a mutat la Odesa, și de acolo a fost evacuat în orașul Cerkessk, RSFS Rusă. În august 1942, după ocuparea Cerkesskului, teatrul se mută, de această dată în Marî, RSS Turkmenă. Ca urmare a operațiunii Iași-Chișinău (1944), teatrul se reîntoarce în RSS Moldovenească. Din anul 1945 (și până în prezent), teatrul este amplasat în incinta fostei sinagogi corale a Chișinăului, pe atunci, principalul lăcaș evreiesc de cult, ridicat în 1913.


-Teatrul „Eugen Ionesco”. În 1990, un grup de 13 actori, în frunte cu Petru Vutcărău, părăsesc teatrul „Luceafărul” și devin un teatru „ambulant”. Noua trupă, numită deja Teatrul „Eugene Ionesco” (directorul teatrului fiind în acel moment Alexandru Corduneanu), se stabilește temporar la Râmnicu-Vâlcea, România, unde li se oferă cazare și o scenă în care pot monta și prezenta spectacole. După 5 luni de ședere la Vâlcea, teatrul întreprinde primul său mare turneu, care a cuprins cele mai mari orașe din România – Târgu-Mureș, Cluj, Oradea, Timișoara, Arad, București. În această perioadă teatrul cucerește primele sale premii la diverse festivaluri de teatru și înregistrează două spectacole din repertoriul său la Televiziunea Română, spectacole păstrate și în ziua de azi în fondurile TVR.
În vara anului 1991 teatrul revine la Chișinău, iar în toamna aceluiași an este oficializat în cadrul Ministerului Culturii. Petru Vucărău devine prim-regizorul teatrului. Val Butnaru, jurnalist și dramaturg, își asumă direcția artistică a TEI, direcția administrativă fiind asigurată de Valentin Todercan. Teatrul a fost temporar situat în incinta Palatului Republicii, pe strada Nicolae Iorga 21A.
În perioada 1991–1995 în teatru au fost montate spectacole renumite, cum ar fi Așteptându-l pe Godot, Cântăreața cheală, Iosif și amanta sa, Pescărușul, Chirița în provincie, Regele moare, Voci în lumina orbitoare – spectacole premiate în toate colțurile lumii, din Franța până în Japonia. În 1994 teatrul a fost invitat să participe la Festivalul de teatru de la Avignon (Franța) cu trei spectacole din repertoriu. Tot de atunci datează și colaborarea teatrului cu regizorii din SUA Kenneth Kampbell și Moshe Yassur.
În 1993 teatrul devine membru al ITEM (Informal European Theatre Meeting). În 1994, la inițiativa directorului artistic Val Butnaru, teatrul inițiază și organizează, împreună cu Ministerul Culturii, Bienala Teatrului „Eugčne Ionesco” (BITEI) – primul în Moldova Festival Internațional de Teatru –, un eveniment teatral și cultural unic în țară
În 1995 ambii directori – Val Butnaru și Valentin Todercan – părăsesc teatrul. Direcția artistică este preluată de Petru Vutcărău (aici se încheie prima perioadă a existenței teatrului), iar din 1997 director manager al TEI devine Veaceslav Reabcinschi.
În 2000, teatrul „Ionesco” este nevoit să-și părăsească primul sediu temporar – din strada N. Iorga - pentru a se muta în altul, la fel temporar – sediul Centrului de Cultură și Artă „Ginta Latină”, pe strada Sfatul Țării 18.
Anul 2001 marchează, într-un fel, începutul celei de-a treia perioade în istoria TEI, legată de venirea, în bloc, a unui nou grup de actori - absolvenți ai Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. În această perioadă teatrul își diversifică sensibil spectrul activităților - abordează teme noi, dezvoltă în continuare tradiția „spectacolelor mari”, colaborează cu regizori invitați, acordă o atenție sporită dramaturgiei moderne, naționale și internaționale, cu un pronunțat aspect social, promovează noi nume în regie. În 2000, Ion Sapdaru, actor și regizor la Teatrul Național din Iași (România) montează la TEI spectacolul Hamlet după Shakespeare, o importantă realizare atât pe plan regizoral, cât și pe cel actoricesc. Unul dintre cele mai importante proiecte din această perioadă a fost spectacolul Mașinăria Cehov după piesa lui Matei Vișniec – prima colaborare internațională a teatrului cu compania de teatru Les Oiseaux de Passage din Die, Franța. Regizorul Nugzar Lordkipanidze din Georgia vine la TEI să monteze spectacolul Mizantropul după Labiche.
Interesul TEI față de problemele sociale, reflectate în dramaturgia modernă națională și internațională, se materializează în montarea spectacolelor Un orb și o oarbă pe culmile Caucazului, Oameni ai nimănui, Stopped EU.ro.PA!, Chip de foc.
Unul dintre cele mai recente proiecte ale TEI este „stagiunea retro” – reluarea spectacolelor de cea mai largă rezonanță, cu anumite modificări de regie și distribuție. În cadrul acestui proiect au fost deja relansate spectacolele Revizorul de Gogol și Chirița în provincie de Alecsandri.
În 2002 Andrei Locoman devine director manager al teatrului. În februarie 2007, prin decizie guvernamentală, Teatrului „ Eugčne Ionesco” i se acordă un sediu propriu – clădirea fostului centru de agrement „Moscova”.


-Filarmonica nationala „Serghei Lunchevici”
Este o instituție teatral-concertistică și sală de concerte din Chișinău (Republica Moldova), fondată în 1940. Repertoriul filarmonicii cuprinde lucrări ale muzicii clasice, populare, ușoare, ale stilului jazz și ale muzicii sacre.
Din orchestra filarmonicii fac parte peste 80 de instrumentiști profesioniști, activitatea acesteia cuprinzând turnee cu concerte și spectacole de operă și balet în țări ca Belarus, Italia, România, Spania, Rusia și Ucraina. Din anul 2006 în cadrul filarmonicii și-a început activitatea orchestra de muzică populară „Folclor”, iar din anul 2012, formația „Millenium”.


-Teatrul republican de papusi „Licurici”
A fost fondat pe 15 octombrie 1945. În 1966, "Licurici" devine membru al UNIMA în cadrul UNESCO. Titus Jucov a stat la cârma teatrului între 1979 - 17 noiembrie 2013.
Teatrul, pe parcursul celor 68 de stagiuni, a montat 315 spectacole după cele mai renumite basme de Mihai Eminescu, Ion Creangă, Hans Christian Andersen, Frații Grimm, Carllo Collodi, Gianni Rodari, Antoine de Saint-Exupéry, Vlas Doroșevici, Alexander Pușkin, Nikolai Gogol, Evgheni Șvarț, Petre Ispirescu. Deasemenea și de dramaturgi contemporani, ca: Petru Cărare, Gheorghe Urschi, Emilia Plugaru, Valeria Grosu, Ludmila Sobietschy, Andrei Strâmbeanu, Iulian Filip, Veronica Boldișor, Gheorghe Calamanciuc, Grigore Vieru și Ion Puiu.
În 1995 Teatrul a sărbătorit 50 ani de activitate artistică și organizează prima ediție a €œGalei Internaționale a Teatrelor de Păpuși €œ"Licurici-50", la care participă teatre din România, Bulgaria, Germania, Franța, Ucraina, Rusia, Turcia.



-Teatrul National de Opera si Balet „Maria Biesu”
A fost fondat in 1957. Susținînd cu brio examenele “de admitere în marea familie lirică sovietică”, teatrul liric din Chisinau devine subiect de referință pentru care se deschide comunicarea cu omologii săi din spațiul unional, dar și din cel socialist.
În prima perioadă de activitate a teatrului, se cristalizează bagajul repertorial, cu o acumulare de ordinul zecilor, a titlurilor de operă și balet: opere - Casa mare de M. Kopytman, Rigoletto, Traviata, Aida, Othello, Trubadurul de G.Verdi, Tosca, Madama Butterfly de G.Puccini, Paiațe de R.Leoncavallo, Bărbierul din Sevilla de G.Rossini, Carmen și Pescuitorii de perle de G.Bizet etc.; balete - Fântîna din Bahcisarai de B. Asafiev, Precauțiuni inutile de P. Hertel, Sraussiana de J. Strauss, Lacul lebedelor de P. I. Ceaikovski, Noaptea valpurgică de Gh. Gound, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci, Giselle de A.Adam, La Silphide de H.Levenskiold etc.
Din 1980 beneficiaza de actualul sediu.



-Teatrul National „Mihai Eminescu”
Iși începe istoria pe 10 octombrie 1920, atunci când primul teatru stabil de expresie română în Basarabia a fost înființat din inițiativa unui grup de fruntași ai vieții publice locale de epocă în frunte cu Sergiu T. Niță, ministru al Basarabiei în guvernul României, Ștefan Ciobanu, membru al academiei Române, scriitorii: Nicolae N. Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici și regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu.
Denumirea legată de numele lui Mihai Eminescu îi este oferită din anul 1988, iar din iulie 1994, în urma unui concurs de creație, este oficializat ca Teatru Național.
În anul 1994 teatrul devine Național „M.Eminescu", titlul care onorează, dar și obligă. O nouă perioadă a debutat cînd trupa teatrului a fost revigorată cu forțe actoricești tinere, foști absolvenți ale prestigioaselor școli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iași, Chișinău
Clădirea Teatrului Național "Mihai Eminescu" are statulul de monument de artă, arhitectură și istorie de însemnătate națională și a fost introdusă în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe din Moldova.
Prima încercare de construcție a acestei clădiri a fost la începutul anilor 30 ai secolului al XX-lea în stil neoclasic, dar în legătură cu depresia economică, construcția lui a fost conservată. În anii 1949–1953 a fost finisat proiectul, sub conducerea arhitectei Galadjeva de la trustul unional "Teatrproiect", interioarele și fațadele – sub conducerea arhitecților din RSSM V. F. Smirnov și V. P. Alexandrov, cu păstrarea formelor și stilisticii interbelice. Construcția clădirii a fost finisată în primăvara anului 1954.


Clădirea teatrului, ridicată în trei niveluri, dintre care ultimul este un atic, construită pe un subsol, ocupă colțul unui cartier, care fusese cândva rezervat pentru piața polițienească, mărginit lateral de strada Mihai Eminescu. A fost amplasat cu o retragere de la linia bulevardului, cu intrarea principală ridicată pe un podium din trepte, ce-i conferă edificiului o monumentalitate sporită. Planul teatrului este rectangular, cu fațada îngustă perpendiculară bulevardului Ștefan cel Mare. În compoziția spațială a teatrului domină volumul cilindric al sălii de teatru, înconjurată din trei părți de balcoane, spațiile foaierelor și culoarelor, încununată cu o cupolă sferică. Fațada principală este soluționată monumental, cu un portic central situat în axa de simetrie, alcătuit din patru coloane ale ordinului corintic, flancate de doi piloni pătrați în secțiune, soluționați în aceiași cheie stilistică, pe care se sprijină un fronton triunghiula. Relieful sculptat al timpanului, executat de sculptorul L. Dubinovsky, la ultima reconstrucție a dispărut.[2] Fațadele laterale au o compoziție simetrică, cu porticuri centrale din șase coloane la mijlocul fațadelor, cu rezalite, încununate cu frontoane triunghiulare, prin care au loc intrările laterale în clădite.. Sala teatrului, aflată la mijlocul clădirii, are o configurați circulară, acoperită cu o cupolă, suprafața căreia a fost pictată cu imaginea dansatorilor unei hore, după schițele pictorului L.P. Grigorașenco. Lojele și balcoanele repetă configurația sălii, fiind dispuse perimetral, în care se ajunge printr-o scară monumentală cu trei rampe și scări aflate la colțurile pătratului circumscris sălii de patru. Două intrări laterale secundare, amplasate la sud și nord conduc direct din stradă și din scuarul aferent în foaierul teatrului. Alte două intrări, amplasate simetric celor secrise mai sus, conduc în partea scenei, în administrație și camerele pentru actori, depozite de rechizite, ș.a




-Teatrul dramatic municipal „Pe Strada trandafirilor”
A fost fondat în anul 1978 la Chișinău ca teatru-studio. Repertoriul său e consacrat în special teatrului contemporan rus și occidental. Pînă la începutul anilor 1990 teatrul-studio de pe str.Trandafirilor a fost una din cele mai "avangardiste" instituții teatrale din Basarabia, teatrul remarcîndu-se și datorită unor actori tineri și talentați precum Ala Baleka (actualmente stabilita în Israel), Harry Kijner, Ilia Herschman, Vlad Kozak (toți trei stabiliți în SUA), Oleg Mîrzac și Aurelia Gheorghiceva (ultimii stabiliți în Germania). Mulți dintre actorii de performanță ai teatrului (Serghei Tușov, Victoria Kazanțeva, Roman Drobat, Elena Iacub ș.a.) au plecat pe parcursul anilor 1990 la diverse instituții teatrale din Rusia.


-Teatrul „Satiricus”
A fost fondat în anul 1990 din inițiativa actorului și regizorului Sandu Grecu. Repertoriul teatrului cuprinde în special piese de satiră și umor.


-„Sala cu orga”
este un monument de arhitectură și sală de concerte din Chișinău . Clădirea este situată la numărul 81 de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt.
Edificiul se impune prin forme monumentale, executate preponderent în stil clasic, îmbinate cu unele elemente de artă romantică. Cupola și grupurile sculpturale imprimă clădirii o expresivitate artistică. Până în anul 1974, clădirea a găzduit Banca de Stat a RSSM.
Edificiul Sălii cu Orgă a fost dat în exploatare în anul 1901, sub conducerea arhitectului Mihail Cekerul-Cuș.
În anii 1970 un grup de intelectuali în frunte cu dirijorul Timofei Gurtovoi (1919–1981), prim-dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii, promovează ideea construirii unei noi săli de concerte în care ar fi instalată o orgă. Această idee a fost susținută de conducerea RSSM, care decide să reconstruiască interiorul băncii, între anii 1975–78, adaptându-l pentru concerte de muzică de cameră și de orgă.
La 11 octombrie 2014 a fost anunțat că Sala cu Orgă din Chișinău va fi renovată cu suportul financiar al guvernului României, care va aloca un milion de euro.
Orga a fost construită de firma „Rieger-Kloss” din orașul ceh Krnov. Orga din Chișinău este electromecanică, de dimensiuni medii, cuprinzând circa 4000 tuburi cu dimensiunea de la 15 cm până la 5,5 m în 56 de registre. Ea a răsunat pentru prima dată la 15 septembrie 1978.


-Teatrul de vara din parcul „Valea Morilor”.


De asemenea, mai exista si :
-Cinematografe („Patria”, deschis in 1952, „Gaudeamus”, „Odeon”, etc)
-Alte institutii de cultura



În 1961 a fost fondată Academia de Științe, Institutul Moldovenesc de Horticultură, viticultură și vinificație din Moldova, Institutul de Cercetare de Pedologie și Agrochimie, Asociația științifică de producție Chișinău "Volna" și diverse alte instituții academice.

În 1972 activau 6 universități - Universitatea de Stat Chișinău, Institutul de medicina universitatea pedagocică, Universitatea Politehnică, Institutul de Arte și Institutul de Agricultură.

Funcționau 90 de școli (primar-gimnaziale), 15 școli „medii de specialitate”, 10 școli profesionale și „colegii” (licee).

S-au deschis Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, casa-muzeu a lui Alexandru Pușkin. Teatrul Republican "Luceafărul" ia naștere în 1960 la Chișinău. Au fost deschise Teatrul Dramatic rus. A.P Cehov, Teatrul moldovenesc musical–dramatic A.S. Pușchin, Teatrul de Operă și Balet, Filarmonica Națională, Teatrul de Păpusi Republican "Licurici", 9 cinematografe și altele.

În 1958 apare ziarul "Chișinăul de Seară" în limba rusă, iar în 1966 în limba română.








Astazi principalele 8 universitati de stat din Chisinau sunt:

-Universitatea de Stat din Republica Moldova, cu un perimetru cuprins intre Strada Aleksandr Puskin, Strada Mihail Kogalniceanu, Strada Mitropolit Gavril Banulescu Bodoni si strada Alexei Mateevici. A fost fondata in 1946.

-Academia de muzica, teatru si arte plastice, fondata in

-Academia de Studii Economice din Republica Moldova, fondata in 1991

-Universitatea Tehnica din Republica Moldova, fondata in 1964

-Universitatea de stat de medicina si farmacie „Nicolae Testemitanu” din Republica Moldova, fondata in 1945

-Academia de Stiinte a Republicii Moldova, fondata in 1946

-Universitatea Agrara de stat a Republicii Moldova, fondata in 1933

-Universitatea de stat de educatie fizica si sport a Republicii Moldova, fondata in



În 1971 au fost deschise 25 spitale, 54 clinici de ambulatoriu, 19 clinici consultative pentru femei, 76 puncte medicale la întreprinderile din sectorul industrial, 4 dispensare, ambulatoare și spitale pentru copii. Acestea reprezentau aproximativ 20 de paturi la 1000 de locuitori.

I.Retele edilitare

1.Alimentarea cu energie electrica

In anul 1909 este pusa in functiune prima centrala electrica din Chisinau, dotata cu doua generatoare diesel, de 160 cp fiecare.

În noiembrie 1951 a fost construită linia electrica aeriana de 35 kV Chişinău - Dubăsari cu o lungime de 41,8 km, care făcea legătura cu CET Chişinău şi totodată permitea aproviziona cu energie electrică a şantierului de construcţie pentru un nou obiectiv energetic - Hidrocentrala Dubăsari.

În martie 1955, odată cu punerea în funcţiune a staţiei electrice 110/35/6 kV la CET Chişinău, linia electrica aeriana Dubăsari - Chişinău a fost trecută la tensiunea de 110 kV. Astfel, în actual Republica Moldova a apărut prima linie electrica aeriana cu tensiunea 110 kV.

Tot in anul 1955 este construita statia electrica de 110/35/6 Kv.

Ulterior se construiesc noi linii electrice aeriene si statii electrice de 35-110 Kv, care acopera treptat toate raioanele din RSS Moldoveneasca.


In 1963 este pusa in functiune linia electrica aeriana de 220 Kv intre termocentrala Kuciurgan si Chisinau, si intre termocentrala Kuciurgan si Usatovo.

In 1964 a fost construită staţia electrică Chişinău 220/110/35 kV.

Ulterior au fost construite liniile de 330 kV şi staţiile electrice 330 kV: Bălţi (1970), Uzina de bumbac şi hîrtie (ХБК) (1974), Străşeni (1976), Rîbniţa (1983).

În anul 1983 a fost finalizată procedura de trecere (începută încă în anul 1968) a staţiei electrice Chişinău 220 kV la tensiunea de 330 kV.

Alte evenimente importante au fost: darea în exploatare a liniei electrice aeriene de 400 kV Termocentrala Kuciurgan - Graniţa de stat în 1970 şi a staţiei electrice Vulcăneşti-400/110/10 kV în 1972.

În anul 1976 a fost construită linia electrica aeriana 330 kV care făcea legătura dintre Bălţi şi Centrala electrică cu termoficare Ladîjinskaya (Ucraina), în 1978 - complexul hidroenergetic Costeşti - Stînca şi au fost puse în funcţiune linii electrice cu tensiunea 110 kV, care conectau sistemul energetic al Republicii Moldova cu sistemele energetice învecinate din Ucraina și România.

Intre 1966-1975 mai sunt construite liniile de inalta tensiune: Chisinau- Balti, Chisinau- Calarasi, Chisinau- Chiperceni, Balti- Edinet- Briceni- Cernauti, Ladijinskoe- Balti, Lipcani- Kelmenti, Otaci- Moghilev, Iampol- Soroca, in lungime totala de peste 6.600 km, cu 143 posturi de transformare.

Intre 1967-1970 colhozurile sunt racordate (pe banii lor) la reteaua electrica.

Catre sfarsitul anului 1985 toate cele: 369 de colhozuri, 484 de sovhozuri, 164 de intreprinderi intergospodaresti, 446 de asociatii de prelucrare a produselor agricole, din RSS-Moldoveneasca, erau racordate la reteaua electrica unica de stat.

Din punct de vedere organizatoric si administrativ, la data de 28 septembrie 1955, este creata „Administratia retelelor electrice din RSS Moldoveneasca”, care a primit in administrare, pentru inceput: hidrocentrala Dubasari (unde isi avea si sediul), liniile electrice aeriene de 110 Kv Dubasari- Chisinau si Dubasari- Tiraspol, precum si statia electrica din Tiraspol, de 110/35/6 Kv.
In iunie 1962, prin fuzionarea a doua intreprinderi- „Administratia retelelor electrice din RSS Moldoveneasca” si „ŤMoldselienergo”, se constituie intreprinderea „Moldavenergo”.
In subordinea acesteia apar 4 intreprinderi de gestionare si distributie a energiei electrice: „De est” (cu sediul in oraselul Dubasari), „De Centru” (cu sediul in Chisinau), „De Nord” (cu sediul in Balti) si „De Sud” (cu sediul in oraselul Comrat).
Noilor întreprinderi le-au fost transmise în gestiune 53 de staţii electrice deja construite şi aflate în proces de construcţie, inclusiv 18 staţii electrice de 110 kV şi 35 staţii electrice de 35 kV.
La data de 1 ianuarie 1963 se constituie intreprinderea „Direcția Generală pentru Energie și Electrificare” de pe lîngă Consiliul de Miniștri al RSSM "Moldglavenergo" – un fapt, care a însemnat trecerea la principiul ramural de gestionare în domeniul electroenergeticii, centralizarea completă a producției și distribuției de energie electrică în republică.
Pe baza desfiintarii „Moldglavenergo” la data de 29 august 1988 a fost creată „Asociația de producție a energeticii şi electrificării RSS Moldovenesti "Moldenergo".
La inceputul anilor 1990, cantitatea de energie electrica produsa in RSS Moldoveneasca (in doua hidrocentrale si o termocentrala) era de 16 miliarde kwh.



In Republica Moldova , prin ordinul presedintelui Republicii Moldova din data de 15 iunie 1994, este infiintata compania de stat „ Moldenergo”.
Aceasta a preluat urmatoarele active: doua hidrocentrale (Stanca-Costesti si Dubasari), o termocentrala (Kuciurgan), 3 unitati de tip CET (Centrale electrice de termoficare), sistemul de transport si distributie a energiei electrice, dispeceratul central, alte baze si dotari sociale, sportive, culturale si de agrement.
Insa inca de la infiintarea sa, „Moldenergo” s-a confruntat cu grave probleme.
Astfel, in urma razboiului din Transnistria din 1990-1992, separatistii transnistreni ocupa prin forta hidrocentrala Dubasari si termocentrala Kuciurgan, ca si toata reteaua de transport si distributie a energiei electrice din stanga Nistrului si din Tighina.
Apoi datorita faptului ca Republica Moldova nu dispune de combustibili fosili (cu excepţia cantităţilor nesemnificative de gaz, petrol şi lignit în zona de sud), duce la creearea unei puternice dependenta a acesteia, fata de importul de energie electrice din Ucraina si Rusia.
La aceasta se adauga managementul defectuos, dar si actele de coruptie, care aduc „Moldenergo”, la nivelul anului 1997, intr-o situatia dezastroasa.
La 1 aprilie 1997 „Moldenergo” aveea de incasat restante in valoarea de 450 milioane lei moldovenesti (de la clienti carora a furnizat energie electrica, dar nu au platit-o), si aveea la randul sau datorii catre furnizori in valoare de 1,223 miliarde lei moldovenesti.
La aceasta se adauga politica tarifară neadecvată şi sistemul subvenţiilor încrucişate, care au facut imposibilă acoperirea costurilor de producţie şi crearea unor fonduri suficiente pentru reparare, renovare şi dezvoltare (pierderile cauzate din această cauză sînt estimate la 368 milioane lei moldovenesti în 1995 şi 216 milioane lei moldovenesti în 1996).
La aceasta se adauga si pierderile tehnice şi furturile enorme de energie (22 % din livrările utile), cauzate atît prin uzura morală şi fizică a instalaţiilor (60 % din ele depăşesc 21 de ani, in 1997, iar 40 % - 26 de ani, in 1997), cît şi prin lipsa unui sistem modern de evidenţă şi control.



Situatia economica catastrofala a Republicii Moldova nu a permis efectuarea de investitii serioase in sectorul energetic, majoritatea instalatiilor electrice (linii de inalta tensiune, transformatoare, linii de distributie, etc), fiind invechite, cu durata de viata expirata. In plus, saracia accentuata a populatiei, aparitia blocajului financiar, au condus la acumularea de datorii mari de catre „Moldenergo”. Aceasta acumulasera datorii de 1/3 din bugetul tarii, din care 80% catre „Moldovagaz”.

In 1997 “Moldenergo” controla:

-O hidrocentrala (Stanca-Costesti)

-3 unitati tip CET (Doua in Chisinau si una in Balti)

-39.168 km linii electrice de 0,4 Kv (cu 17.575 statii de transformare), 28.916 km linii electrice de 6 sau 10 Kv (cu 2941 statii de transformare), 2397 km linii electrice de 35 Kv (cu 181 statii de transformare), 4104 km linii electrice de 110 Kv (cu 209 statii de transformare), 530 km linii electrice de 330 Kv (cu 6 statii de transformare) si 214 km linii electrice de 400 Kv.

-Dispeceratul energetic national

-Alte unitati si dotari


Prin hotararea nr.1059 din 13 noiembrie 1997, a guvernului Republicii Moldova, compania de stat „Moldenergo” este impartita in 18 societati pe actiuni, cu capital de stat, aflate in subordinea „Departamentului Energetica, Resurse Energetice si Combustibili” din cadrul Ministerului Industriilor.

Acestea sunt:

-Întreprinderea de stat "Moldtranselectro", mun. Chişinău;

-Societatea pe Acţiuni "Centrala electrică de termoficare nr. 1", mun. Chişinău (CET-1);

-Societatea pe Acţiuni "Centrala electrică de termoficare nr. 2", mun. Chişinău (CET-2);

-Societatea pe Acţiuni "Centrala electrică de termoficare Nord", mun. Bălţi (CET-Nord);

-Societatea pe Acţiuni "Reţelele electrice de distribuţie Nord" (RED-Nord), mun. Bălţi;

-Societatea pe Acţiuni "Reţelele electrice de distribuţie Nord-Vest" (RED-Nord Vest), or. Donduşeni;

-Societatea pe Acţiuni "Reţelele electrice de distribuţie Centru" (RED Centru), or. Vatra, mun. Chişinău;(privatizata din februarie 2002)

-Societatea pe Actiuni „Retele electrice de distributie Chisinau” (RED Chisinau) (privatizata din februarie 2002)

-Societatea pe Acţiuni "Reţele electrice de distribuţie Sud" (RED Sud), or. Comrat; (privatizata din februarie 2002).

-Societatea pe Actiuni „Retele electrice de distributie Est” (RED-Est)

-Societatea pe Actiuni „Retele electrice de distributie De Sud-Est” (RED-Sud-Est)

-Societatea pe Acţiuni "Regia autonomă pentru producerea şi distribuţia energiei termice" "RAPDET", mun. Chişinău;

-Societatea pe Acţiuni "Aprovizelectro", mun. Chişinău;

-Societatea pe Acţiuni Întreprinderea de construcţii-montaj "Electrocon", mun. Chişinău;

-Societatea pe Acţiuni "Energoconstrucţie", mun. Chişinău;

-Societatea pe Acţiuni "Armo-Beton", s. Băcioi;

-Societatea pe Acţiuni "Transenergoreparaţie", mun. Chişinău;

-Întreprinderea de stat paramilitară "Scutul Energetic",mun. Chişinău.

Concomitent, unele active ale fostei companii „Moldenergo” sunt trecute in administrarea autoritatilor locale.



La data de 23 decembrie 1998 se adopta „Legea 233” (votata de parlament in aprilie 1999), cu privire la privatizarea societatilor de stat din sectorul energetic a Republicii Moldova. Prin aceasta lege, aceste unitati erau scutite de plata unor datorii „istorice”.
Astfel, valoarea datoriilor de atunci din sectorul energetic moldovenesc era estimata la cateva miliarde lei moldovenesti. „Retele Electrice Chisinau” , ‚RED centru”, „RED sud”, „RED nord”, „RED nord-vest”, aveau datorii insumate de 140 milioane $, catre compania „Moldtranselectro”.



Prin hotararea guvernului Republicii Moldova nr. 1000 din 2 octombrie 2000, „Cu privire la crearea unor întreprinderi de stat în sectorul electroenergetic” şi ordinul Ministerului Industriei şi Energeticii (dizolvat în 2008) nr. 92 din 19 octombrie 2000, prin separarea activelor funcţionale ale ÎS „Moldtranselectro”, este infiintata intreprinderea de stat „Moldelectrica”, care se ocupa cu transportul si partial cu distributia energiei electrice.
Aceasta are urmatoarele active:
-4411,56 km linii electrice aeriene de transport a energiei electrice (de 35- 400 Kv)
-188 staţii electrice 35-400 kV (staţia electrică 400 kV „Vulcăneşti” şi 3 staţii electrice a câte 330 kV fiecare)
-331 transformatoare de forta (de 35-400 Kv)
-55 intrerupatoare cu aer comprimat de 110-400 Kv
-2729 intrerupatoare cu ulei de 10-110 Kv
-Dispeceratul Energetic National
-Alte dotari

Director general al intreprinderii este Ghennadi Dimov.




Conform situaţiei de la începutul anului 2016 „Moldelectrica” aveea in administrare: 183 de staţii electrice cu tensiunea de 35 kV şi mai mult, cu o putere totală instalată de 4749,3 mii kVA, inclusiv o statie electrica de 400 kV Vulcăneşti, trei statii electrice de 330 kV ) Chişinău, Bălţi şi Străşeni), 131 statii electrice de 110 kV, 47 statii electrice de 35 kV şi o statie electrica de 10/6 kV.

Din 1 noiembrie 2000 pe baza filialelor existente ale fostei „Moldtraselectro” în componenţa întreprinderii „Moldelectrica” au fost create 5 filiale ale reţelelor de transport si distributie înaltă tensiune: filiala RETÎ Centru în localitatea Vatra, RETI Chisinau, filiala RETÎ Sud în oraselul Comrat, filiala RETÎ Nord în Bălţi şi filiala RETÎ Nord-Vest în oraselul Dondoşani.
După reorganizarea structurii întreprinderii din anii 2008-2009, aceasta a fost divizată în cinci Direcţii:
-Direcţia centrală de dispecer;
-Direcţia transport energie electrică;
-Direcţia economico-financiară;
-Direcţia resurse umane;
-Direcţia administrativă.
La inceputul anului 2016, „Moldelectrica” aveea 1401 de salariati.




Sediul intreprinderii „Moldelectrica” (care se ocupa cu transportul energiei electrice in Republica Moldova) se afla in Chisinau, strada Vasile Alecsandri, nr. 78, telefon 00373022253559.

In februarie 2002, un numar de 3 filiale de distributie a energiei electrice din cadrul „Moldelectrica”- si anume RETI Centru (cu sediul in localitatea Vatra), RETI Chisinau si RETI Sud (cu centrul in oraselul Comrat), sunt privatizate, fiind vandute companiei spaniole „Union Fenosa”, care astfel distribuie cca 70% din totalul energiei electrice consumate in Republica Moldova.
Adresa „SC Red Union Fenosa SA” este situata in Chisinau, strada A. Doga, nr.4, telefon 00373022431111.



De asemenea in Chisinau isi au sediul si alte structuri de stat, organizatii sau firme private din ramura energiei electrice:

-Compania de stat “SA Energocom”, infiintata in 2006: sector Centru, strada Vasile Alecsandri, nr. 78.

-Baza de odihna „Martisor” a „Moldelectrica” de la Vadu lui Voda

-Unele blocuri si locuinte a „Moldelectrica”

-Alte facilitati si dotari socio-culturale si recreative pentru angajatii ‚Moldelectrica”

-Centrul de instruire a “Moldelectrica”

-Dispeceratul energetic din cadrul “Moldelectrica”

-Agentia Nationala pentru Reglementare in Energetica a Republicii Moldova, infiintata in 1997, cu sediul in Chisinau, Strada Columna, nr. 90, telefon 00373.22852955.

-Facultatea de Energetica din cadrul Universitatii Tehnice a Republicii Moldova

-Diverse scoli profesionale si licee industriale pentru pregatirea personalului din ramura energiei electrice

-SC Aprovizelectro SRL: Chisinau, Strada Tudor Vladimirescu, nr. 4, telefon 00373.22429001.

-SC Intreprinderea de constructii-montaj Electrocon Srl: Chisinau, Strada Maria Dragan, nr. 19, telefon 00373.22470313.

-SA Energoconstructia SA: Chisinau, Sector Ciocana, Strada Mesterul Manole, nr. 1, telefon 00373.22470681.

-SC Armo-beton Srl, cu sediul in localitatea Bacioi

-SC Transenergoreparatia SA: Chisinau, Strada Transnistria, nr. 4, telefon 00373.22477242

-Intreprinderea de stat de paza paramilitara “Scutul energetic”: Chisinau, Piata Marii Adunari Nationale, nr. 1, telefon 00373.22213595.

Insa cea mai mare problema a Republicii Moldova ramane in continuuarea dependenta ei masiva energetica fata de Rusia.
In 2011 Republica Moldova era asigurata cu energie electrica si combustibili din surse proprii in procent de doar 4-5%, restul energiei electrice si combustibililor trebuind sa fie importati din Romania, Rusia sau Ucraina.
O solutie ar fi interconectarea retelelor de transport si distributie a energiei electrice a Republicii Moldova cu cele din Romania.
Anumiti pasi in acest sens s-au facut.
Astfel, s-a realizat interconectarea retelelor electrice a Republicii Moldova si a Romaniei la Poganesti, si exista proiecte de constructie a unei linii electrice aeriene Balti- Suceava.





2.Aprovizionarea cu gaze naturale

Etapele introducerii aprovizionarii cu gaze naturale in Basarabia sunt:

1947 - conducerea RSS Moldovenească a adoptat hotărîrea privind organizarea gospodăriei de gaze, au fost montate primele 20 instalaţii de îmbuteliere a gazelor.

1948 - uzina mecanică din Chişinău a valorificat producerea aragazurilor, reductoarelor şi a buteliilor de gaze.

1963 - a fost recepţionată în exploatare prima instalaţie de rezervoare de gaze lichefiate în grup.

1966 - demararea livrării gazelor naturale în RSS Moldovenească.

Din punct de vedere administrativ, in perioada sovietica, transportul si distributia gazului metan era realizata de „Trustul Soiuzţentrgaz” (din orasul Tula, intre 1968-1982), respectiv „Trustul Soiuzspeţgazremstroi” (din orasul Moscova, intre 1982-1990) , „Trustul Ucrgazpromstroi” (din orasul Poltava, intre 1990-1992) si “Directia conducte magistrale Prikarpattransgaz”.


In anul 1993 se constituie intreprinderea de stat “IRGM Moldovatransgaz”, care initial administra intreaga infrastructura de transport si distributie a gazelor naturale din Republica Moldova, exceptand zona transnistreana.
La 20 septembrie 1994 conducerea ramurii şi conducerea Î.R.G.M. „Moldovatransgaz” au semnat din partea Republicii Moldova un Acord de înfiinţare a unei întreprinderi mixte moldo-ruse, care îşi asuma asigurarea R.Moldova cu gaz natural şi gestionarea tranzitului gazului pe acest teritoriu.
Partenerii ÎRGM „Moldovatransgaz” au fost întreprinderea municipală, neînregistrată în Republica Moldova, „Tiraspoltransgaz” (controlata de separatistii trasnistreni) şi S.A.R. „Gazprom” .

Mai mult ca atît, prevederile Acordului nelegitim din 20 septembrie 1994 stipulează că S.A.R.„Gazprom” va deţine cota de nu mai puţin de 51% în capitalul statutar al noii societăţi, aceasta formîndu-se din contul datoriilor R.Moldova faţă de S.A.R.„Gazprom”pentru livrările de gaz natural.

La 6 decembrie 1994 Parlamentul Republicii Moldova adoptă Hotărârea nr.305 „Privind propunerea Guvernului de creare a societăţii pe acţiuni moldo-ruse “Gazbantranzit”.
La aceea vreme, guvernul de la Chisinau era condus de Andrei Sangheli, iar parlamentului era dominat de reprezentantii Partidului Agrarian.
Conform articolului 1 al acestei Hotărâri, s-a acceptat propunerea Guvernului de a transmite o parte din complexul patrimonial al concernului de stat „IRGM Moldovatransgaz” în contul achitării datoriei R.Moldova faţă de S.A.R. „Gazprom” cu titlu de cotă parte în societatea mixtă, care urma a fi creată ulterior.
La 18 mai 1994, prin decret prezidenţial, este creat concernul de stat „Moldova-Gaz”
In octombrie 1997, în urma negocierilor între vice-prim-ministrul Republicii Moldova (Valeriu Bulgari)(prim-ministru era atunci Ion Ciubuc) şi vice-preşedintele S.A.R. „Gazprom”, s-a decis crearea în trimestrul IV al anului 1997 a unei întreprinderii mixte moldo-ruse cu participarea următoarelor persoane juridice:

-S.A.R. „Gazprom” cu o parte din datoria formată la data de 01 iulie 1997;

-Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat a R.Moldova;

-“Comitetul de coordonare a Proprietăţii din Transnistria”.



La 23 octombrie 1998 este semnat contractul de constituire a S.A. „Moldovagaz”, cu un capital social de 1.333 milioane MDL, divizate în felul următor : S.A.R. „Gazprom” – 50% plus o acţiune, „Tiraspoltransgaz” (atît cu gazoductele magistrale cît şi cu reţeaua de distribuţie) -13,4%, iar din partea malului drept:„Moldovatransgaz” (cu gazoductele magistrale) – 20,3% şi concernul „Moldovagaz” (cu reţeaua de distribuţie compusă din „raigazuri” – agenţii teritoriale amplasate la nivelul raioanelor) – 16,3%.

Astfel, astazi singura entitate care controleaza intreaga retea de transport si distributie a gazelor naturale in Republica Moldova- concernul “Moldova Gaz”- este detinuta in proportie de aproape 64 % de catre autoritatile de stat din Federatia Rusa ( SAR Gazprom este controlata de guvernul rus), ceea ce arata dependent totala a Republicii Moldova de importul de gaze natural din Federatia Rusa in prezent.

Pentru inlaturarea acestei situatii, guvernul de la Chisinau ar trebui sa preia cel putin 64 % din actiunile concernului “Moldova Gaz” si sa anuleze acordurile ilegitime din 1994 si 1997- 1999.
Dupa aceasta, este necesara separarea concernului “Moldova Gaz”, prin ceearea de companii distincte, care sa administreze reteaua de transport a gazelor naturale din Republica Moldova pe de o parte (care apoi eventual sa fie vanduta companiei romanesti de stat SNTGN Transgaz) si reteaua de distributie si furnizare a gazelor naturale (care apoi eventual sa fie privatizata).


“MoldovaGaz” detine 100% din actiunile urmatoarelor 19 societati si filiale subordonate:

-SC Flacara Albastra
-SRL Moldovatransgaz
-Transautogaz
-Floresti-gaz
-Ungheni-gaz
-Orhei-gaz
-Balti-gaz
-Balti-gaz-montaj
-Chisinau-gaz
-IALG Straseni
-Ialoveni-gaz
-Edinet-gaz
-Cimislia-gaz
-Taraclia-gaz
-Gagauz-gaz
-Stefan Voda-gaz
-Compl

MoldovaGaz aveea, la inceputul anului 2009, urmatoarele active:

-1800 km gazoducte magistrale si gazoducte de bransament
-92 statii de distributie a gazelor
-5 statii de compresoare
-O statie de masurare gaze
-Alte accesorii
-6 statii de alimentare cu gaze comprimate a autovehiculelor (doua in Chisinau si cate una in: Balti, Orhei, Hancesti si Drochia)
Întreprinderea exploatează, de asemenea, mai bine de 17.000 km reţele de distribuţie gaze, 20.475 staţii şi instalaţii de reglare a presiunii gazelor de toate tipurile şi categoriile (de la cele individuale pînă la cele amplasate în clădiri separate), 290 puncte de măsurare gaze, precum şi alte accesorii care funcţionează într-un sistem unic de distribuţie gaze al republicii.
La nivelul anului 2013, “MoldovaGaz” a importat gaze naturale in volum de 1.032.100 mc, a tranzitat gaze natural in volum de 19.983.900 mc, aveea o retea de transport si distributie a gazelor naturale in lungime de 22.670 km si aveea cca 5.000 de salariati.
În Republica Moldova sînt gazificate: 552.790 apartamente şi case, inclusiv: în oraşe – 388.130 şi în localităţile rurale – 164.660.
La sfârșitul anului 2013, datoria „Moldovagaz” față de Gazprom constituia 5,2 miliarde dolari, iar aproximativ 4,7 miliarde dolari (90%) reprezenta datoria regiunii transnistrene.

Firma SRL Moldovatrasgaz (care este o subsidiara a MoldovaGaz)(sediul sau este situat in Chisinau, strada Vadu lui Voda, nr. 155. De asemenea, mai are un sediul si in oraselul Drochia) transporta in regim de tranzit gazele naturale către consumatori, prin gazoductele magistrale în depozitarea subterană din Bogorodcianî (Ucraina), precum și în direcția Balcani. Structura SRL „Moldovatransgaz” constă din 3 sectoare de producere (Drochia, Chișinău, Vulcănești), o unitate de producere (Șoldănești) cu 648 angajați.

Aceasta are in administrare urmatoarele active:
-Gazoducte magistrale in lungime totala de 656, 24 km
-Gazoducte de bransament, in lungime totala de 818,22 km
-3 statii de compresoare (Drochia cu o capacitate totala de 31,5 Mw, Soldanesti- 24 Mw, Vulcanesti 20 Mw)
-Statia de masurare a gazelor Causeni (capacitatea- 80 ml in 24 ore)
-7 statii de alimentare a autovehiculelor cu gaze compimate (Drochia, Balti, Chisinau-1, Chisinau-2, Orhei, Hancesti, Budjac)
-80 de statii de distributie a gazului metan
-221 statii de protectie catodica a gazoductelor
-2000 km retele de cabluri.


Pentru montajul si intretinerea retelelor de gaz metan este infiintat „Coloana Mecanizata Chisinau”, apoi nr.1, apoi nr.8.
Apoi- Întreprinderea de Stat de construcţie a reţelelor de gaze „Incorgaz” (1992-1996), si, din 2 aprilie 1996- „Societatea pe Actiuni Incorgaz”.



Pentru inlaturarea dependentei totale a Republicii Moldova de importul de gaze naturale din Federatia Rusa, la 27 august 2013 incepe constructia gazoductului Iasi- Ungheni, acesta fiind inaugurat la 27 august 2014.
Se aşteaptă că gazoductul să transporte 500 milioane de metri cubi de gaz în prima fază, urmând ca în faza următoare să fie construită şi o staţie de comprimare.
Pana in 2016 s-au construit si doua statii de ridicare a presiunii gazelor naturale.
Porţiunea de sub-traversare a râului este de 700 de metri, gazoductul având o lungime de 16 km pe partea românească şi de 11 km pe teritoriul Republicii Moldova.
Gazoductul va putea transporta la capacitate maximă 1,5 miliarde metri cubi de gaze, mai mult decât cei 1,3 miliarde metri cubi de gaze ce reprezintă necesarul de consum al Republicii Moldova.
Valoarea investiţiei este de 26.5 milioane euro.

Deocamdata, prin intermediul acestui gazoduct, se aprovizioneaza cu gaze naturale din Romania numai “oraselul” Ungheni.
Insa exista un proiect de prelungire a acestui gazoduct pana la Chisinau, prin realizarea gazoductului Ungheni- Chisinau, prin care municipiul Chisinau va putea fi aprovizionat cu gaze naturale din Romania.
Astfel , in 2014, se constituie compania de stat “Vestmoldovagaz”, cu scopul de a proiecta ,realiza executia si administra viitorul gazoduct Ungheni- Chisinau, in septembrie 2018 aceasta companie fiind cumparata de compania romaneasca de stat “SNTGN Transgaz”.
Gazoductul Ungheni- Chisinau va aveea o lungime de cca 120 km, va putea transporta anual o canditate de 1,5- 2,2 miliarde mc de gaze naturale din Romania (o candidate mai mare decat consumul de gaze natural din intreaga Republica Moldova), iar executia sa va costa 90 milioane euro. Gazoductul urmeaza a fi operational pana la sfarsitul anului 2019, conform declaratiilor reprezentantilor SNTGN Transgaz.


Adresa si sediul „Moldovagaz” este: Chisinau, strada Albisoara, nr 38., telefon 00373022578746.




3.Reteaua de apa si canalizare

La 12 decembrie 1892 a fost data in exploatare prima transa a apeductului din orasul Chisinau, capacitatea 200 mii caldari de apa pe zi; sursa - captarea apei din izvoare (havuzul la poalele colinei Mazarachie). In acelasi an a fost creata "Uzina de apa".
Prima mentiune privind alimentarea cu apa din havuz a orasul Chisinau atesta anul 1828, cand Duma oraseneasca a adoptat Decizia cu privire la amenajarea acestuia si constructia instalatiilor necesare. In anul 1834 lucrarile respective au fost finalizate. Din acest moment incepe alimentarea cu apa a orasului prin livrarea apei cu sacagiile catre consumator.
Ce prezinta actualmente gospodaria de alimentare cu apa si canalizare din municipiul Chisinau? Este un complex de retele de alimentare cu apa, cu instalatii de captare a apei din fluviul Nistru, construite cu incepere din anul 1958 (prima transa) si o Statie de tratare a apei, construita in cateva etape, din anul 1970 - 1985. Capacitatea totala a instalatiilor apeductului de apa din fluviu constituie 384,9 mii m3 pe zi, conducta de apa subterana - 137 puturi arteziene, din care 76 functioneaza, 61 din acestea construite in perioada catastrofei ecologice a fluviului Nistru, provocata de avaria produsa la Combinatul de producere a caliului din Stebnicovsk (Ucraina), sunt conservate.

Transportarea apei se efectueaza prin reteaua de alimentare cu apa, lungimea careia constituie 1560 km, diametrul maxim - 1400mm, tevile fiind confectionate din otel, fonta, beton armat, polietilena.
In scopul acumularii apei este utilizat un parc de rezervoare, volumul caruia echivaleaza cu 181,0 mii m3, in numar de 50 rezervoare. In ultimii ani volumul apei livrate pe zi, din motive cunoscute, a scazut brusc si constituie in total 190,0 mii m3/zi.

Evacuarea si epurarea apelor uzate este asigurata in volum deplin, dar nu in ciclul integral la instalatiile de epurare orasenesti (lipseste Sectia de prelucrare a namolului, care este inlocuita cu platformele de namol). Apele uzate se transporta prin reteaua de canalizare cu lungimea 900 km.
Dezvoltarea rretelelor de alimentare cu apa si canalizare a capitalei in trecut, in general, a corespuns ritmului de constructie a orasului, dar din pacate, nu a evoluat constant.

In anul 1905 a fost forat primul put artezian cu adancimea de 135 m pe teritoriul fostei Directii "Apa-Canal", care functioneaza si in prezent. In anul 1925 a fost forat al doilea put artezian, iar in anul 1937 - al treilea. Pana la anul 1940 functionau trei puturi arteziene.

In perioada ulterioara au fost construite castele de apa, care reglementau volumele de apa, pe str. Kotovski si str. Livezilor. Capacitatea apeductului orasenesc a atins un obiectiv de 5500 m3/zi.
Pana la finele anilor 50, apeductul din Chisinau se dezvolta din contul orizontului acvifer subteran; 1948-1951 - priza de apa Balsevski, 1953-1954 - priza de apa Petricani, 1957-1958 - priza de apa Malina Mica, 1967-1969 - prizele de apa Ialoveni si Ghidighici.

Inca in secolul trecut arhitectul Alexandru Bernardazzi a argumentat necesitatea utilizarii apei din fluviul Nistru, afirmand ca apeductul din fluviul Nistru este scopul final la care urmeaza sa tinda Directia oraseneasca Chisinau. Anume de aceea, prin hotararile Guvernului republicii si autoritatilor orasenesti dezvoltarea de perspectiva a retelelor de alimentare cu apa a fost orientata spre dezvoltarea apeductului Nistru.

In anul 1928 a fost construita prima Statie de pompare canalizare.

In anul 1968 a fost pusa in functiune o parte din complexul instalatiilor de epurare - tratarea mecanica.

In anul 1974 a fost data in exploatare prima transa a complexului de epurare, cu capacitatea de 200 mii m3/zi.

In anul 1976 a fost pusa in functiune a doua transa cu capacitatea de 125 mii m3/zi si in anii 1983 - 1984 capacitatea respectiva a fost majorata cu 115 mii m3/zi. In rezultat, capacitatea stabilita a instalatiilor de epurare a atins cifra de 440 mii m3/zi.

S.A. "Apa-Canal Chisinau" asigura cu apa potabila, evacuarea si epurarea apelor uzate in decurs de 24 ore circa 800 mii locatari.
Sarcina prioritara a activitatii noastre este furnizarea pentru locuitorii din capitala, la un pret real, a serviciilor de alimentare cu apa potabila calitativa, de evacuare si epurare a apelor uzate, in conformitate cu normele si standardele Republicii Moldova.
In scopul realizarii sarcinilor sus-mentionate sunt identificate in permanenta posibilitatile de eficientizare a functionarii intreprinderii si modernizarii ei. Au demarat lucrarile de implementare a unor tehnologii moderne, inclusiv de reabilitare a retelelor de alimentare cu apa, in baza unor noi materiale si utilaje, de aplicare a metodelor pur ecologice de tratare a apei, proiectelor de producere a energiei electrice etc. Realizarea Contractului " Masurarea volumului de apa la retelele magistrale si controlul functionarii statiilor de pompare" prevede instalarea si inlocuirea contoarelor, aparatelor de masurare a presiunii si nivelului de apa la statiile de pompare, fapt ce a contribuit la sporirea eficientei sistemului de alimentare cu apa si reducerea pierderilor de apa. In cadrul Contractului incheiat cu Compania "Todini Costruzioni Generali" (Italia) a fost realizat unul din cele mai grandioase subproiecte: au fost construite si inlocuite retelele de alimentare cu apa din 76 sectoare, lungimea generala a carora constitue 111,6 km.
In cadrul S.A. "Apa-Canal Chisinau" activeaza 2300 angajati, valoarea fondurilor fixe echivaleaza cu miliarde lei.

La fondurile de productie fixe ale S.A. "Apa-Canal Chisinau" se refera urmatoarele:

-Statia de apa Nistru, Statia de tratare a apei, care asigura tratarea apei din raul Nistru;

-137 puturi arteziene din care, la moment, functioneaza 76, aprovizionand cu apa potabila mun. Chisinau;

-29 statii de pompare a apei;

-statiile de epurare din municipiul Chisinau, “orasul” Vadul lui Voda, “orasul” Durlesti, comuna Colonita.

S.A. "Apa-Canal Chisinau" este o intreprindere comunala importanta din mun. Chisinau si detine un rol primordial in domeniul alimentarii cu apa in Republica Moldova. Din 1997 a fost reorganizata in Societate pe actiuni, cu capitalul de stat de 100%, iar in anul 2000 fiind transmisa in proprietatea publica a mun. Chisinau.

Sediul societatii „SC Apa Canal Chisinau SA” este situat pe strada Albisoara, nr. 38, telefon 0037302256666.







4.Reteaua de termoficare in sistem centralizat

Începuturile sistemului de alimentare centralizată cu energie termică a orasului Chişinău se găsesc în anul 1956, când „Teploenergoproiect” din Kiev elabora proiectul tehnic pentru termoficarea Chişinăului, aprobat de Consiliul Economiei Naţionale al RSSM un an mai târziu (26.08.1957).

În conformitate cu Hotărârea CC al PC al Moldovei şi a Consiliului de Miniştri al RSSM „Cu privire la dezvoltarea construcţiei de locuinţe în RSS Moldovenească”, volumul de bază al construcţiilor locative era transferat în zona Râşcani, situată la o distanţă de 2 km de CET.

Dat fiind că, în 1958, 80% dintre locuinţele din Chişinău de pe atunci erau situate în zona Râşcani, la o distanţă de 2 km de Centrala Electrică de Termoficare, a fost prevăzut, conform deciziei consiliului tehnic, ca până în anul 1965 să crească nivelul sarcinilor termice, iar conducta magistrală să fie instalată pe strada 41 din direcţia zonei Rîşcani, urmând ca mai apoi să-şi schimbe direcţia spre centrul Chişinăului, spre strada A. Doga.

Dezvoltarea alimentării centralizate cu căldură a fost fixată în „Schema termoficării oraşului Chişinău în perioada anilor 1964-1970, luându-se în calcul perspectivele de dezvoltare până în anul 1980”.


În anul 1977, au fost date în exploatare CET-2 şi reţeaua termică cu diametrul de 1000 mm, ce unea CET-1 si CET-2 cu staţia de pompare nr. 8 a conductei retur. CET-2 asigură funcţionarea în paralel a acestor două surse printr-o reţea termică, în perioada sezonului de încălzire şi, totodată, face posibilă funcţionarea reţelelor termice în perioada estivală, ce asigură apa caldă menajeră.

Relieful complex al terenului şi, în legătură cu aceasta, divizarea reţelelor termice în zone hidraulice independente au condiţionat construcţia a 22 de staţii de pompare pentru conductele de alimentare şi conductele retur ale reţelelor termice magistrale.
Începând cu anul 1990, SA “Termocom” exploatează gospodăria termică (centrale termice şi reţele termice de distribuţie) din localităţile zonei suburbane ale municipiului Chişinău. Aceasta are în componenţa sa 18 centrale termice cu o capacitate de producţie de la 1,2 până la 34,4 Gcal/h, iar din anul 1999, odată cu anexarea SA „Rapdet”, „Termocom”-ul şi-a asumat răspunderea pentru încă trei centrale termice de încălzire a apei: de Sud, de Vest şi de Est, a căror productivitate atinge cota de 320-400 Gcal/h.



Date importante din istoria termoficării oraşului Chişinău

1 septembrie 1951. Este dată în exploatare prima turbină cu capacitatea de 4 MW.

1955. A început asigurarea centralizată cu agent termic a or. Chişinău.

Aprilie-decembrie 1961. Se construieşte şi se dă în exploatare magistrala de termoficare cu diametrul de 600 m şi cu lungimea de 2,2 km, pornind de la CET-1 spre sectorul locativ Râşcanii de Jos.

1962. Se dă în exploatare conducta magistrală din direcţia Casei Guvernului, de 4,57 km lungime.

1965. S-a dat în exploatare staţia de pompare nr. 1 (pentru anul 1966), ce asigură cu agent termic zona centrală a oraşului.

1966. S-a dat în exploatare staţia de pompare nr. 2 pentru asigurarea cu agent termic a zonei Râşcani.

1 Martie 1966. Este înfiinţată întreprinderea de stat „Direcţia reţelelor termice ale oraşului Chişinău”.

1968, 1970, 1976. S-au dat în exploatare staţiile de pompare nr. 4, 5, 7 pentru asigurarea cu agent termic a unei părţi din blocurile locative din sect. Botanica.


1969, 1970. S-au dat în exploatare staţiile de pompare nr. 18 şi 19 pentru conductele magistrale ale conturului de alimentare cu agent termic, de la Centrala Termică de Sud.

1977, 1981. S-au dat în exploatare staţiile de pompare nr. 9 şi 10 pentru conductele magistrale în direcţia sectorului Buiucanii de Sus.

1977. S-a dat în exploatare blocul energetic al CET-2 din oraşul Chişinău.

Octombrie 1984. S-a creat Întreprinderea de Stat „Communteploseti” în structura Asociaţiei republicane „Termocomenergo”, care deservea punctele termice centrale şi individuale, reţelele termice de încălzire şi de alimentare cu apă caldă menajeră din interiorul cvartalelor, ansamblurile de elevatoare şi blocurile de comandă.

Mai 1995. Reţelele termice magistrale şi de distribuţie şi staţiile de pompare sunt transferate din balanţa Companiei de Stat „Moldenergo” către balanţa SA „Termocom”, creându-se astfel un sistem unic de termoficare.

1 octombrie 1999. SA „Rapdet” este alipită la SA „Termocom”. Proprietatea de stat din capitalul statutar al SA “Termocom” este transferată în administrarea primăriei oraşului.

29 noiembrie 2001. Dionisie Antocel este numit Administrator al SA „Termocom” în procedura planului, conform hotărârii Judecătoriei Economice a Republicii Moldova.

28 septembrie 2006. Guvernul RM semnează „Acordul Specific dintre Suedia şi Republica Moldova privind suportul sectorului energetic în Republica Moldova 2006-2010”. În cadrul acestuia, Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare Internaţională (SIDA) a finanţat proiectul de Asistenţă pentru Dezvoltarea Tehnică şi Instituţională a SA „Termocom”(grantul ASDI nr. 71001672).

22 iunie 2009. Prin ordinul nr. 89 este aprobată o nouă structură organizatorică a SA „Termocom” în procedura planului.
Asadar, in prezent, in Chisinau exista doua centrale de termoficare (“CET-1” si “CET-2”), care functioneaza pe baza de gaz metan.
Din pacate insa, datoriile acestor doua centrale de termoficare, si implicit a “Termocom-Chisinau” catre furnizori sunt destul de mari. In 2001, datoriile acestora si a “CET-Nord-Balti” erau de 976 milioane lei moldovenesti (datorii creditoare) si 815 milioane lei moldovenesti (datorii debitoare). In 2008 valoarea acestora s-a dublat (din care 65 % sunt datorii catre “Moldovagaz”, iar restul datorii catre “Apa-Canal Chisinau”, furnizori, banci).
Altfel spus datoria pentru gaze este doar o parte a problemei, deşi cea mai importantă.
Aşa că Legea din 1999, nu a dus la eliminarea completă a chestiunii datoriilor din sectorul energetic. Unele companii din sector au semnat şi după 1999 contracte de import de resurse energetice de la diferiţi furnizori străini. Ulterior întreprinderile nu puteau să plătească, în consecinţă, furnizorii apelau la instanţe pentru a recupera datoriile. În anul 2000, la cererea unor firme înregistrate în Elveţia o instanţă locală a decis punerea sub sechestru a tuturor activelor şi bunurilor Hidrocentralei de la Costeşti, a sediului ministerului Energeticii şi a altor active.
În august 2009, am asistat la o repetare a acelei situaţii, când din cauza unor datorii de 20 mil. lei, acumulate de întreprinderi de stat au fost blocate conturile Ministerului Economiei. În decembrie 2009, la solicitarea Chişinău-Gaz au fost blocate conturile CET-2. La începutul anului 2010 din cauza unor datorii de circa 40 mil. lei acumulate de întreprinderea Apă-Canal Bălţi faţă de furnizorul de energie RED Nord, urma să fie sistată livrarea de curent electric întreprinderii şi în consecinţă oraşul Bălţi şi alte localităţi ar fi urmat să rămână fără apă.

Se pare că fosta administraţie comunistă a lăsat în urma sa o bombă ce ar putea avea efecte distrugătoare, dacă nu este dezamorsată. Nu întâmplător, pentru a şti mai bine care este situaţia cu datoriile din acest sector, premierul Vlad Filat a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) să efectueze un audit la toate întreprinderile energetice, pentru a clarifica situaţia reală a acestora, dar şi pentru a identifica eventuale căi de redresare a lor.
Până atunci noi putem doar constata că o serie de factori au condus la o asemenea situaţie. În primul rând, aceasta se datorează tarifelor ireale. Potrivit unor calcule, au fost ani când preţul livrării agenţilor energetici acoperea doar 2/3 din costul real. Şi în prezent energia termică este distribuită sectorului locativ din Chişinău la un preţ mai redus comparativ cu costurile reale. Recunoaşte chiar ANRE, când spune că nu a inclus în tarif, pierderile acumulate de întreprindere, în urma neajustării la timp a tarifelor.
În al doilea rând, costurile de producţie mari se datorau uzurii echipamentului tehnologic, atât morale, cât şi fizice, care în unele cazuri depăşesc o vârstă de 50 ani. Mai este şi problema mentalităţii neocomuniste ce domină sistemul de gestionare a economiei în Moldova, practica îngheţării datoriilor prin acorduri-memorandum etc. Totodată datoriile enorme, făceau şi fac imposibilă atragerea investiţiilor în centralele electrice. Numai pentru modernizarea CET-urilor este nevoie de miliarde de lei, iar banii respective lipsesc. Potrivit vicepremierului Valeriu Lazăr, o soluţie ar fi identificarea unor parteneri stabili pentru o perioadă de 15 ani, care ar investi în modernizarea CET-urilor, cu posibilitatea de a-şi recupera investiţiile.
Evoluţiile de ultimă oră arată că, atât autorităţile, cât şi managerii au conştientizat faptul că fără rezolvarea a chestiunii datoriilor nu pot fi atrase investiţii în sectorul energetic. Cum va fi rezolvată de această dată chestiunea datoriilor e greu de spus. Presate de Gazprom şi mai ales de preţurile tot mai mari pentru resursele energetice, autorităţile caută febril soluţii pentru a face ca întreprinderile din sector să activeze cu profit şi să-şi sporească eficienţa.



In Chisinau productia energiei termice este/era asigurata de doua CET-uri si de 3 centrale termice, astfel :

-CET 1 Chisinau
Construcția și darea în funcțiune a primei turbine de 4 MW a început în anul 1951 și s-a realizat în două etape. La prima etapă au fost instalate șase cazane de presiune medie de tip “TC-35” cu arderea combustibilului solid în strat, cu o productivitatea 35 t/h, și 4 turbine cu abur. La etapa a doua s-au instalat două cazane de înaltă presiune de tip “БКЗ-120-100ГМ” cu productivitatea de 120 t/h și 2 turbine cu abur.
În anul 1968 au fost introduse în exploatare două cazane de apă fierbinte de tip “ПТВМ-100”, cu productivitatea termică de 100 Gcal/h. În anii 1967 - 1969 cazanele de tip “TC-35” au fost reconstruite cu trecerea la arderea gazului natural și a păcurii, cu ridicarea productivității până la 50 t/h. Cazanele au fost marcate de tip “ГМ-50”. Turbinele au fost trecute la vid redus cu schimbarea condensatoarelor în preîncălzitoare de apă de rețea. În anul 1993 turbina de tip “AK-6-35” a fost schimbată cu o turbină de tip “P-12-35/5M”, cu puterea de 12 MW.
Conform datelor anului 2000 puterea instalată a S.A. CET-1 constituia:
-electrică 54 MW
-termică 457 MW, inclusiv: prizele turbinelor 225 MW;
-CAF 232 MW.
Puterea electrică actuală (2011) este de 66 MW, puterea termică de 254 Gcal/h.




-CET 2 Chisinau
Darea în exploatare a primului bloc energetic al CET-2 a avut loc la 31 decembrie 1976. Darea în exploatare a primului bloc a fost efectuată de către 194 de specialiști, reprezentanți ai CET-1 din Chișinău, Centralei termoelectrice de la Cuciurgan, Hidrocentralei electrice de la Dubăsari, a stațiilor electrice din Ucraina, Rusia, precum și de energeticieni moldoveni, care au susținut o stagiere preventivă la CET-8 din Moscova, la CET-2 din Rostov pe Don și la CET-2 din Riga.
În 1978, odată cu darea în exploatare celui de-al doilea bloc energetic a sporit substanțial asigurarea cu energie a capitalei. Atingînd capacitatea electrică proiectată de 240 MW și termică de 1200 Gcal/h, CET-2 a devenit cea mai mare centrală electrotermică din țară.



-“Centrala Termica de Est”, care a functionat intre anii 1992-1999.
Are o suprafata de 12,9 ha. Capacitatea stabilita e de 380 Gcal/ora. Este exclusa din circuitul tehnologic din anul 1999. CT Est este alimentata cu gaze naturale de la conducta magistrala de gaze cu presiunea de 9 atm., apeduct tehnic, sistem de canalizare. Cosul de fum are inaltimea de 180 m. Instalatiile de pacura poseda capacitatea de 5000*3 metri cubi; cai ferate de acces.


-Centrala Termica de Vest, care functioneza. Se afla in zona industriala Sculeni.
Are o suprafata de 2,77 ha. Capacitatea stabilita este de 410 Gcal. In anul 2005 au fost produse 248,8 mii Gcal. Este asigurata cu gaze naturale de la o gazoconducta de presiune medie, apeduct potabil, sistem de canalizare. Cosul de fum are o inaltime de 100 m. Instalatiile de pacura poseda capacitatea de 2000*3 si 4000*1 metri cubi; cale ferata de acces.


-Centrala Termica de Sud, situate in cartierul Malina Mica
Are o suprafata de 3,0 ha. Capacitatea stabilita este de 300 Gcal/ora, iar in anul 2005 s-au produs 189,7 mii Gcal. Centrala Termica de Sud este asigurata cu gaze naturale de la o gazoconducta de presiune medie, apeduct potabil, sistem de canalizare. Cosul de fum are o inaltime de 90 m. Instalatiile de pacura au o capacitate de 1000*2 metri cubi; cai auto de acces.
Sediul “SC Termocom SA Chisinau” se afla pe strada Tudor Vladimirescu, nr. 6. Aceasta controleaza intreaga activitate de producere, transport si distributie a energiei termice in municipiul Chisinau.






5.Servicii de salubrizare

In Chisinau aceste servicii sunt efectuate de “Intreprinderea Municipala Regia Autosalubritatea”, cu sediul in Chisinau, Strada Ion Pelivan, nr. 14, telefon 00373.22746842.
Din pacate in Chisinau exista mari problem in colectarea si gestionarea gunoiului menajer. Nu exista inca un sistem efficient de colectare selective a gunoiului si nici o groapa ecologica moderna de depozitare a gunoiului.

J. Cateva date istorice si administrativ-teritoriale despre Municipiul Chisinau

Există două ipoteze despre etimologia numelui. Prima, emisă de Iorgu Iordan, este că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenö („micul Eugen” sau „mica latură”) pronunțat Chișienău, trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții. A doua ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată de autoritatea sovietică, a fost aceea că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc Nouă peste cuvântul tătar Kâșla (iernut): Chișinăul ar fi așadar o Câșla-Nouă. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

Prima mențiune a târgului datează din anul 1436, iar mențiunile ulterioare descriu un târg rural prevăzut cu o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Nașterea Fecioarei (Măzărache) și Sfinții împărați Constantin și Elena (Râșcani). În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul drept al Bâcului care avea hotar comun cu mosia Chișinăului. În alte documente de mai târziu găsim și denumirea acestui sat : Visterniceni.

În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu și anume spătarul Constantin Râșcanu a devenit posesorul parții de sud-est a moșiei Visterniceni. Constantin Râșcanu este ctitorul Bisericii Sfinților Impărați Constantin si Elena pe pereții căreia în rând cu alte inscripții se poate citi: „ ... această Sfântă biserică a fost înălțată din temelii pe mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, in anul 1777".

Până în 1812 târgul moldovenesc se ridica pe malul Bâcului, în jurul Pieței Vechi, numărând 7 parohii și aproximativ 5.000 de locuitori.

Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care alege Chișinăul, rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia, după numele purtat până atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de ei Bucak (Bugeac).

În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra târgului moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898 românii nu reprezentau decât 14% din populația orașului.

În aprilie 1903 a avut loc o dezlănțuire de acte huliganice și crime ale căror victime au fost minoritarii evrei. Atrocitățile antievreiești din zilele de 6-7 aprilie 1903 săvârșite de persoane declasate din Imperiul Rus, susținute de ohranca (poliția secretă) țaristă și soldate cu aproape 50 de evrei uciși, 600 răniți (dintre care 92 răniți grav), zeci de case și magazine jefuite și devastate au intrat în istorie sub numele de „Pogromul de la Chișinău”. Doi ani mai târziu, a mai avut loc un pogrom, cu mai puține victime. Evenimentele anilor 1903-1905 au determinat o mare parte din comunitatea evreiască din Moldova să emigreze.

În 1918, după ce Sfatul Țării a votat unirea cu România, Chișinăul a devenit municipiul de reședință al județului Lăpușna. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 114.896 locuitori, dintre care 48.456 români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni etc. Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București.
Gara feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din România. Itinerarul principal l-a constituit linia București – Iași – Chișinău (Kiev, Moscova).

În 1927 s-a realizat prima rută aeriană pe distanța Chișinău-București. (Această rută a fost repetată în mod simbolic în 1991 de către compania de turism a deputatului municipal Chișinău de atunci, Alexandru Savițki, în calitate de pasageri figurând o serie de persoane marcante ale municipiului, scriitori, jurnaliști etc.)

Astfel, în anii următori acelei rute aeriene din 1927, la Chișinău a fost construit aeroportul de pasageri. Pe aici trecea linia de navigatie aeriana L.A.R.E.S. cu plecare si sosire pe aerodromul Chișinău. Itinerarii: București – Galați – Chișinău și Cernăuți – Iași – Chișinău – Cetatea Albă.

În perioada interbelică au fost deschise și au activat în municipiul Chișinău mai multe facultăți și școli superioare: Facultatea de Agronomie si Facultatea de Teologie (de pe lânga Universitatea din Iași), Conservatorul Național de Muzică și Artă Dramatică, 2 conservatorii particulare.

De asemenea, tot la Chișinău, activează 4 licee de baieti, 1 liceu militar, 3 licee de fete, 1 seminar teologic, 1 liceu comercial de baieti, 1 liceu industrial de fete, 1 scoala de menaj, 1 scoala normala de baieti, 2 scoli normale de fete, 1 scoala de cântareti, 2 gimnazii de baieti, 1 gimnaziu industrial de baieti, 3 gimnazii industriale de fete, 1 liceu particular de baieti, 3 licee particulare de fete si 1 gimnaziu particular de fete.

De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură românească. Iată institutiile culturale ce activau la acea vreme: Casa Scoalelor si a Culturii Poporului, care întretine în judet 179 de camine culturale, 5 societati muzicale si 15 biblioteci, adica în total 199 de organizatii culturale dintre care 130 au personalitate juridica.

Alte instituții culturale în Chișinău: Universitate Populara, Muzeul National al Basarabiei, Muzeul istorico- arheologic bisericesc, Cercul Militar, Biblioteca Municipala (peste 100.000 de volume), Biblioteca Universitatii Populare, Biblioteca Centrala, Biblioteca Jokey Clubului, 8 biblioteci particulare, Teatrul National, 4 cinematografe, 8 societati sportive, 8 societati de vânatoare, Automobil Clubul Regal Chisinau etc.

În 1927 au răsunat la Chișinău primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia", în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.

Iată și organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul Central, Spitalul Regina Maria, Spitalul de contagiosi, Spitalul Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului si, Ospiciul de alienati „Costiugeni”.

Spitale si sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societatii de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sanatatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf).

Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare și Sfânt ), fiind renominalizate și majoritatea celorlalte străzi.

Acestea însă vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel Bun devenind Stalin), care reclădește orașul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific comunismului (vizibil, bunăoară, în palatul guvernului sau la Ciocana), dar construind și monumente de stil tradițional rusesc.
Sub regimul sovietic Chișinăul ajunge la 700.000 de locuitori (în majoritate sosiți din alte republici unionale) și devine un important centru administrativ și industrial.

Al doilea Război Mondial a distrus aproape 70% din fondul construit. Industria lipsea. În Chișinău dupa 1950 începe crearea și dezvoltarea de diverse industrii. Industriia chimică, inginerie mecanică, inginerie de prelucrare a metalelor dezvoltă rapid. Au fost construite " Elektrotopribor ", uzina " Electromașina " Fabrica de Tractoare " Vierul ", "Vibropribor", "Microconducta" și altele. RSSM produce mașini de spalat, aparate electrice, pompe ermetice. Dezvoltă și industrie agroalimentară - fabrica de vine și coniac, fabrica de șampanie, moara de făina, fabrica de conserve și a plantelor horticole. Au fost construită fabrica de tricotaj și încalțăminte.
Arhitectul șef a orașului Chișinău, Alexei V. Șciusev, a reconstruit strada Alexandri și a elaborat un plan de dezvoltare a capitalei. Arhitectul S. Fridlin a proiectat Casa Parlamentului RSSM în 1964, arhitectul L.Ciuprina a construit terenul pentru autogară. Au fost construite zonele rezidențiale Botanica, Râșcani, Buiucani, mai târziu Sculeni, Cecana-Nouă. Acum în case construite în perioada sovetica locuiește circa 70% al populației urbane. Distribuția de clădiri în oraș în funcție de vârstă demonstrează ca între 1960-1979 au fost construite 40.3% cladiri din fondul imobiliar al capitalei. Ponderea locuințelor cu anul de construcție 1951-1990 a constituit 74,3% din totalul locuințelor.

În 1961 a fost fondată Academia de Științe, Institutul Moldovenesc de Horticultură, viticultură și vinificație din Moldova, Institutul de Cercetare de Pedologie și Agrochimie, Asociația științifică de producție Chișinău "Volna" și diverse alte instituții academice. În 1972 activau 6 universități - Universitatea de Stat Chișinău, Institutul de medicina universitatea pedagocică, Universitatea Politehnică, Institutul de Arte și Institutul de Agricultură. Funcționau 90 de școli, 15 școli medii de specialitate, 10 școli profesionale și colegii. S-au deschis Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, casa-muzeu a lui Alexandru Pușkin. Teatrul Republican "Luceafărul" ia naștere în 1960 la Chișinău. Au fost deschise Teatrul Dramatic rus. A.P Cehov, Teatrul moldovenesc musical–dramatic A.S. Pușchin, Teatrul de Operă și Balet, Filarmonica Națională, Teatrul de Păpusi Republican "Licurici", 9 cinematografe și altele.

În 1958 apare ziarul "Chișinăul de Seară" în limba rusă, iar în 1966 în limba română.

În 1971 au fost deschise 25 spitale, 54 clinici de ambulatoriu, 19 clinici consultative pentru femei, 76 puncte medicale la întreprinderile din sectorul industrial, 4 dispensare, ambulatoare și spitale pentru copii. Acestea reprezentau aproximativ 20 de paturi la 1000 de locuitori.

În anii '70 și '80, RSS Moldovenească a primit investiții substanțiale din bugetul URSS pentru a dezvolta facilități industriale și științifice, precum și pentru construcția de locuințe. În 1971, Consiliul de Miniștri al URSS a adoptat o decizie "Despre măsurile pentru dezvoltarea viitoare a orașului Chișinău", care alocau mai mult de un miliard ruble din bugetul URSS, pentru invesții decizie care ulterior a adus o oarecare prosperitate și muncitorii calificați din întreagul URSS. O astfel de alocare a activelor URSS a fost parțial influențată de faptul că, Leonid Brejnev, conducătorul real al URSS între anii 1964 și 1982, a fost Prim-Secretar al Partidul Comunist în RSS Moldovenească între 1950 și 1952.

Dupa 1985, in conditiile politicii de „glasnost” si „perestroika” promovate de noul lider al URSS Mihail Gorbaciov, apare si se dezvolta si in fosta RSS Moldoveneasca „Miscarea pentru sustinerea restructurarii”, devenita apoi „Frontul Popular din Moldova”, care-si propune renasterea constiintei nationale romanesti in fosta RSS Moldoveneasca, iar apoi trecerea la grafia latina, adoptarea limbii romane ca limba de stat, adoptarea tricolorului ca drapel de stat, etc.

La „Marea adunare nationala de la Chisinau”, din 27 august 1989, participa cca 750.000 de oameni.

Sub impulsul Marii Adunări Naționale, peste două zile, pe 29 august 1989, s-au deschis lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem din RSSM, care a durat până pe 1 septembrie. În rezultatul unor intense dezbateri avute cu oponenții din Sovietul Suprem, deputații românofoni au reușit să impună limba română ca limba de stat și adoptarea alfabetului latin. Discuțiile cele mai aprinse au avut loc pe 31 august, cand s-a votat și cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova.

La 7 noiembrie 1989 patriotii romani de la Chisinau (in frunte cu Leonida Lari, Grigore Vieru, etc) opresc desfasurarea defilarii armatei sovietice in Chisinau.

Apoi autoritatile sovietice- in special fortele de militie- reactioneaza cu brutalitate, trecand la represalii.

Ca urmare , cateva zile mai tarziu, sediul Ministerului de Interne al RSSM este luat cu asalt si incendiat de protestatari. La accea vreme ministrul de interne al RSSM era Vladimir Voronin, care, in momentele critice, a parasit sediul ministerului si s-a ascuns in cladirea CC al PCM, lasand sarcina apararii sediului ministerului de interne in seama generalului Jukov.
In urma acelor evenimente, prim-secretarul PCUS din RSSM , Simeon Grossu este inlocuit cu Petru Lucinschi.

La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al RSSM a aprobat tricolorul ca drapel de stat. Lui Gheorghe Ghimpu i-a revenit meritul de a înălța tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente clădirea Președenției Republicii Moldova.

La 23 mai 1991 fosta „Republica Sovietica Socialist Moldoveneasca” devine „Republica Moldova”, care, la 27 august 1991, isi proclama independenta fata de fosta URSS.





Intre 1923- 1940 orasul Chisinau a fost resedinta judetului interbelic Lapusna, care aveea o suprafata de 4.181 kmp si o populatie (in 1930) de 419.621 locuitori.

Fostul judet Lapusna era compus din 5 “plase”:
-Plasa Călărași,
-Plasa Chișinău,
-Plasa Hâncești,
-Plasa Nisporeni și
-Plasa Vorniceni.

Pe teritoriul județului se aflau două localități urbane: Chișinău (reședința județului, cu statutul de municipiu, a doua localitate ca mărime din România Mare după București) și Călărași-Târg (cu statutul de comună urbană sau oraș).

Cladirea care adapostea resedinta fostului judet Lapusna este cladirea care in prezent adaposteste sediul Primariei Municipiului Chisinau.




In prezent Chisinaul are statut de „municipiu” (fiind unul din cele 3 orase din Republica Moldova cu statut de „municipiu”, alaturi de Balti si Tighina), si este impartit in 5 sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Ciocana si Rascani.

De asemenea, in subordinea municipiului Chisinau mai intra si:

-6 „orase”: Codru, Cricova, Durlesti, Sangera, Vadul lui Voda, Vatra

-13 comune: Bacioi, Bubuieci, Budesti, Ciorescu, Colonita, Condrita, Cruzesti, Dumbrava, Ghidighici, Gratiesti, Stauceni, Tohatin, Truseni.



Populatia orasului Chisinau a evoluat astfel:

-In 1812 era de 7.000 locuitori
-In 1851 era de 58.849 locuitori
-In 1897 era de 108.483 locuitori
-In 1930 era de 114.896 locuitori
-In 1950 era de 134.000 locuitori
-In 1970 era de 356.300 locuitori
-In 1990 era de 675.500 locuitori
-In 2004 era de 644.204 locuitori

Populatia intregului municipiu Chisinau (inclusiv localitatile subordonate) era de 712.218 locuitori in 2004 si de 662.836 locuitori in 2014.

Structura etnica a populatiei municipiului Chisinau , conform recensamintelor din 2004 si 2014, este urmatoarea: romani (inclusiv cei care s-au declarat "moldoveni") 81,7%, rusi 9,3%, ucrainieni 5,9%, bulgari 1,1%, gagauzi 0,7% si altii 1,3%.




Principalele hoteluri din Chisinau sunt:

-Hotelul “Cosmos”: Piata Constantin Negruzzi, nr. 2, telefon 00373.22 837505.
Are 3 stele.

-Hotelul “Turist”, inaugurat in 1971: Bdul. Grigore Vieru, nr. 9, telefon 00373.22220637.
Are doua stele.

-Hotelul “Codru”, inaugurat in 1975, fiind realizat dupa planurile arhitectului V. Kudinov: Strada 31 August 1989, nr. 127, telefon 00373.22208102.
Are 4 stele.

-Hotel “Jumbo”: Bdul. Decebal, nr. 23, telefon 00373.22505511.

-Hotelul “Chisinau”: Bdul. Constantin Negruzzi, nr. 7.
Are 3 stele.



Insa cel mai cunoscut hotel din Chisinau in perioada sovietica era hotelul “Inturist”, dupa 1991 redenumit hotelul “National”.
Era situate in apropierea Pietei Natiunilor Unite, la intersectia bulevardelor Stefan cel Mare si Sfant, Constantin Negruzzi si Dacia.
A fost inaugurat in septembrie 1978 si are 15 etaje.
In 2006 este privatizat, dar la scurt timp este inchis.
Astazi se afla in stare de ruina.


In fiecare an, la 14 octombrie, se sarbatoreste "hramul" si "ziua orasului" Chisinau.

Si cateva poze representative din Chisinau:



Cladire de la inceputul secolului 20

Cladire din secolul 20

Cladirea in care functioneaza Primaria Municipiului Chisinau. In aceasta cladire a functionat intre 1923- 1940 si prefectura fostului judet Lapusna din Romania Mare.

Cladirea a fost inaugurata in 1902 (initial pentru a adaposti "Duma oraseneasca"), fiind realizata dupa planurile arhitectilor Mitrofan Elladi si A. I. Bernardazzi. Arhitectura clădirii este în spirit eclectic în baza arhitecturii renaşterii italiene.

Catedrala ortodoxa "Nasterea Domnului", construita intre 1832- 1836.

Cladirea care adaposteste "Centrul de cultura si istorie militara" si Muzeul armatei

Cladirea in care functioneaza "Ministerul Afacerilor Interne"

Cladirea in care functioneaza sediul CFM