Cateva date istorice, economice, sociale si politice despre Suceava

O scurta prezentare a municipiului Suceava- unul dintre cele mai interesante, frumoase si bogate orase cu traditie istorica, din Romania!

1. Evolutia general istorica. Suceava- una dintre primele capitale ale Principatului romanesc al Moldovei.

Teritoriul actualului oraș Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele al II-lea și a III-lea exista aici o așezare a dacilor liber, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane.

Săpăturile din preajma Cetăţii de Scaun au confirmat o veche aşezare din perioada neoliticului timpuriu, de acum 7000 de ani, de tipul culturii Criş.

Din epoca bronzului (mil. II î.Hr.) s-au găsit două morminte în cutie de piatră, descoperite în partea de vest a oraşului. Există şi alte dovezi ale existenţei aşezărilor omeneşti din epoca fierului, primul mileniu î.Hr.

Pentru primele secole ale erei noastre, s-au descoperit vestigii ale dacilor liberi, pe malul stâng al pârâului Scheia, din secolul II - III e.n., care prin tipul locuinţelor, tehnica ceramicii - dovedesc vechi tradiţii dacice precum şi influenţa civilizaţiei romane. (Din aceeaşi perioadă existând şi azi un cimitir în zona străzii Ana Ipătescu).

Desi inca este dezbatuta problema in cercurile istoricilor, exista doua ipoteze mai raspandite privind originea denumirii municipiului Suceava:

-Simion Dascalul, in “Letopisetul Tarii Moldovei pana la Aron Voda”: “Suceava scrie (Grigore Ureche) ca au descalecat niste cojocari unguresti, ce sa chiama pre limba lor Suci, iar Suceava, pre limba ungureasca, se chiama Cojocarie”. Astfel, nemele de “Suceava” s-ar compune din cuvantul maghiar “szucs” (pronuntat “suci”)(in traducere cojocar), plus sufixul slavo-roman “eava”, rezultand astfel cuvantul romanesc “Cojocarie”.
Originea slava, bulgara sau romana a sufixului “eava” este dezbatuta si azi.

-De la raul Suceava, al carui nume vine din romanescul “soc” (specie de arbusti), articulat “socea”, plus sufixul slav “va” (prezent si in “Moldova”). Aceasta etimologie este problematica, deoarece forma articulata a substantivului “soc” este “socul”, nu “socea”.

Din vremea migraţiei popoarelor datează vechile aşezări săteşti, care în secolul XIV-lea se grupează în partea de est a actualului oraş, aici constituindu-se primul nucleu al viitorului targ medieval.



Localitatea Suceava (initial sat) este amintita documentar, pentru prima data, la data de 10 februarie 1338, inainte chiar de inceputul domniei lui Dragos intai (care a domnit aproximativ intre 1347- 1354).

Transformarea aşezării rurale în “targ” îşi atinge apogeul în secolul al XIV-lea, fapt ce l-a determinat pe Petru II Muşat (1375-1391) să-şi schimbe reşedinţa sa domnească de la Siret la Suceava care devine astfel pentru mai bine de două secole, capitala Principatului romanesc al Moldovei (din 1388 si pana in 1565).

Atunci s-au ridicat curţile domneşti şi biserica Mirăuţi (prima catedrală mitropolitană) şi Cetăţile Şcheia şi Cetatea de Scaun.
Timp de două secole XV - XVI, Suceava a ocupat un loc de prim plan în istoria oraşelor Moldovei, fiind cel mai important centru al producţiei de mărfuri si al schimbului intern si extern, aici aflându-se vama principală a tării, pe unde erau obligate să treacă toate caravanele de negustori.

Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul „... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388”. Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.

Din Suceava, Alexandru cel Bun conduce țara timp de 32 de ani, mărind cetatea și întărindu-i zidurile. În 1401, aici se stabilește și Mitropolia Moldovei. Rolul de catedrală mitropolitană este îndeplinit de Biserica Mirăuți (în perioada 1402-1522), iar ulterior de Biserica Sfântul Gheorghe din cadrul actualei Mănăstiri Sfântul Ioan cel Nou.

În 1408, Alexandru cel Bun acordă privilegii negustorilor lioveni, iar orașul Suceava este menționat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum și a unor mărfuri de export ale Moldovei.

Începând cu domnia lui Petru al II-lea Mușat, Cetatea Sucevei devine principala cetate de scaun a Țării Moldovei, această funcție îndeplinind-o și în vremea lui Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și a Movileștilor.




Apogeul strălucirii Sucevei este atins însă în vremea marelui domnitor Ştefan cel Mare si Sfant (1457-1504), acesta acordandu-i o atenţie sporită, consolidând Cetatea de Scaun, Curtea Domnească, adăugând noi şi importante construcţii în oraş, îngrijindu-se de dezvoltarea sa economică şi culturală.
În vara anului 1476, ambiţiosul Mohamed II şi-a încercat norocul sub zidurile cetăţii, dar dârza rezistenţă a moldovenilor i-a frânt voinţa victoriei şi l-a silit să se retragă în mod ruşinos. Ştefan făcuse din Suceava un punct strategic al sistemului său de apărare. În 1497, 21 de zile şi nopţi în şir, tunurile leşilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forţa armelor.

Urmaşii lui Ştefan cel Mare - Bogdan cel Orb, Ştefăniţă Vodă, dar mai ales Petru Rareş, au continuat politica înaintaşilor, contribuind la ridicarea nivelului de dezvoltare economică, artistică şi culturală a Sucevei.
In 1570 este amintita prima “breasla” din zona Moldovei: breasla zugravilor din Suceava.




Odată cu Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), reședința domnească este mutată la Iași. Anul mutării reședinței este 1565.
După mutarea capitalei Moldovei la Iași în 1565, asupra orașului se așează vremuri grele, localitatea intrând tot mai mult în anonimat.


La 21 mai 1600, armatele vievodului Mihai Viteazul, intrau, fără luptă, în Cetatea de Scaun, încheindu-se astfel actul primei Uniri a Ţării Româneşti, Transilvaniei şi Moldovei. Pe 26 mai Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credinţă marelui voievod care se intitula „domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei“.

Fără a mai atinge nivelul epocii Ştefan cel Mare - Petru Rareş, Suceava cunoaşte în vremea domnitorului Vasile Lupu (1634 - 1653) un nou moment de înflorire economică şi culturală, după care urmează declinul său favorizat de distrugerile provocate de războaiele turco-polone. Treptat-treptat, reşedinţa preferată a urmaşilor lui Petru Rareş devin Iaşii, fără ca Suceava să fie părăsită deodată.


Din a doua jumătate a secolului XVII începe să se accelereze procesul de decădere a oraşului. Cetatea de Scaun este distrusă pentru a nu putea fi folosită de domnii ostili Porţii Otomane sau de armatele poloneze intrate în conflict cu turcii.

Lângă oraș s-au aflat două cetăți: una mai veche la Șcheia, alta puțin mai nouă, care există și astăzi. Între cele două se dezvoltă, încă din prima parte a secolului al XIV-lea, orașul Suceava. Cetatea Șcheia, una dintre cele mai vechi cetăți din Moldova, dar cu o existență scurtă, a fost dărâmată în timpul lui domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Cetatea de Scaun a Sucevei, existentă și în prezent, a avut timp de trei secole un rol important în viața politică a Moldovei.

În Evul Mediu, orașul este populat cu români, dar și cu germani, maghiari și armeni, ultimii având dreptul de a-și alege un șoltuz propriu (ce purta numele de „voit”).




În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Imperiul Otoman și Imperiul Tarist (Rus) (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austriac) primește o parte din teritoriul Principatului romanesc al Moldovei, în care se află și Suceava (dupa 1862 granița cu România trecea chiar pe la sud-est de oraș).

Timp de un secol și jumătate acest teritoriu face parte din Imperiul Habsburgic (din 1867 Imperiul Austro-Ungar), primind numele de Bucovina. Suceava este al doilea oraș ca mărime și ca importanță al Bucovinei, după capitala Cernăuți. De asemenea, în această perioadă, Suceava îndeplinește rolul de localitate de frontieră austro-ungară.

În anul 1786, datorită faptului că era cunoscută ca centru politic, mestesugăresc si administrative bine dezvoltat, Suceava este ridicată la rang de “oras comercial cu administratie proprie de municipiu” (“Monografia judetului Suceava”- G.Ostofi, V.Gabor).

Referindu-se mai întâi provinciei Galiţia, spre 1849 devine provincie autonomă şi depinde direct de coroana imperială austriacă. Bucovina era împărţită în două ţinuturi - Suceava şi Cernauţi. Din anul 1868 Suceava devine reşedinţă de judeţ. În 1860 se înfiinţează gimnaziul de băieţi, în 1871 tribunalul, apoi o cazarmă şi un spital. Spre 1871 e construită o linie ferată până la Iţcani, dinspre Dorneşti, făcând legatura prin Burdujeni, cu vechea Românie. La începutul sec.XX se construieşte uzina electrică, se introduce instalaţia de apa şi canalizare, iau fiinţă mai multe bănci de credit.


La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, orașul cunoaște o perioadă de modernizare și dezvoltare, ce transformă vechiul târg medieval, intrat în anonimat după pierderea statutului de capitală a Moldovei, într-un oraș important și modern din cadrul Ducatului Bucovinei.
Perioada de înflorire urbană a Sucevei se produce în timpul mandatului lui Franz Des Loges (1846-1914), om politic austriac din Bucovina. El a îndeplinit funcția de primar al Sucevei timp de aproape un sfert de secol, între 1891 și 1914. În această perioadă sunt construite o serie de clădiri pentru instituțiile locale, care schimbă peisajul localității. O parte dintre aceste edificii există și în prezent, în ele funcționând: Prefectura și Consiliul Județean Suceava (Palatul Administrativ orășenesc, finalizat în 1903-1904 și în care inițial erau adăpostite administrația orașului, poliția, pompierii, o casă de economii și muzeul de istorie), Muzeul Bucovinei (inițial sediul Căpităniei Districtuale, datând din 1902-1903), Colegiul Național „Ștefan cel Mare” (Gimnaziul greco-oriental, construit între 1893-1895 pe locul vechii Piețe de lemne), Spitalul Vechi (Casa publică generală a bolnavilor din Suceava, construită în perioada 1891-1903), vechea Uzină de Apă a Sucevei.

În anul 1895, primarul Franz de Loges contractează un împrumut de 1,5 milioane de coroane pentru electrificarea orașului, construcția canalizării, a unui apeduct și îndiguirea râului Suceava.
În anul 1908 este pusă în funcțiune Uzina electrică, construită de Societatea Unificată de Electricitate din Viena.
Este introdus în oraș iluminatul public electric, instalându-se stâlpi metalici din zăbrele, cu lampadare.
În 1912 este dată în folosință Uzina de apă, concomitent cu rețeaua publică de aducțiune, alimentare cu apă și canalizare pentru ape reziduale. De asemenea, sunt pavate pentru prima dată străzile orașului.
Franz Des Loges are un rol important și în plan cultural. El sprijină procesul de restaurare și punere în valoare a unor monumente istorice reprezentative, coordonat de arhitectul austriac Karl Romstorfer. În cadrul acestui proiect, se realizează lucrări de consolidare a ruinelor Cetății de Scaun, se restaurează Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou și Biserica Mirăuți. În ianuarie 1900, se constituie Societatea „Muzeul orășenesc din Suceava” (în prezent Muzeul Bucovinei).

După izbucnirea Primului Război Mondial, foarte mulți bucovineni fug în Moldova și se înrolează în armata română. La data de 28 noiembrie 1918 are loc Unirea Bucovinei cu România. Astfel, Suceava trece sub administrație românească.
La 6 noiembrie 1918, Suceava este eliberată de sub stăpânirea străină, în acea dată numărând 1.424 case cu 10.200 locuitori.

În perioada interbelică, orașul este reședința județului Suceava (compus din trei plăși). În 1926, localitatea Burdujeni, ce avea administrație separată până atunci, devine parte componentă a orașului. Ulterior, același lucru se petrece și cu fostul sat Ițcani, transformat în cartier al Sucevei după al Doilea Război Mondial.
În perioada interbelică, Suceava - reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, se dezvoltă lent din punct de vedere economic.
Suceava era mai mult un centru negustoresc, unde se făcea schimbul produselor din zona de munte şi de câmpie, în ajunul celui de-al doilea război mondial, industria oraşului fiind reprezentată doar de două mori, o fabrică de mezeluri, una de zahăr, una de culori de pământ, o presă de ulei, două tăbăcării şi ateliere meşteşugăreşti.
În această perioadă , în Suceava funcţionau liceul de baieţi "Ştefan cel Mare", unul de fete, un gimnaziu comercial, altul industrial de baieţi, şi unul profesional de fete, două şcoli primare şi două grădiniţe.

In perioada interbelica, vechiul judet Suceava era compus (in 1938) din 3 “plasi”: Arbore (cu resedinta in orasul Solca), Bosancea (cu resedinta in comuna Bosancea) si Ilisesti (cu resedinta in comuna Ilisesti.
In 1930 acest fost judet aveea o populatie de 121.237 locuitori. Suprafata era de 1.309 kmp.
Vechiul judet Suceava aveea doua orase: Suceava (cu 17.028 locuitori, in anul 1930) si Solca (cu 2.822 locuitori).

In 1938 orasul Suceava cuprindea urmatoarele 6 cartiere: Zona centrala, Zamca, Areni, Harbarie (“Itcanii Vechi”), Burdujeni, Burdujeni-Sat.

In toamna anului 1939 (septembrie-octombrie) , in urma ocuparii Poloniei de catre Germania nazista si URSS, o parte din populatia civila din Polonia se refugiaza si in actualul judet Suceava. Tot pe aici au trecut si oficialitatile poloneze refugiate si trenul cu tezaurul polonez.
Cel de-al doilea razboi mondial are consecinte tragice si pentru Bucovina romaneasca. Astfel, in urma notelor ultimative sovietice din 26- 28 iunie 1940, URSS ocupa Basarabia, partea de nord a Bucovinei si tinutul Hertei.
Ca urmare a ocuparii partii de nord a Bucovinei de catre URSS (inclusiv orasul Cernauti), Suceava devine centrul partii din Bucovina ramasa in cadrul Romaniei.
In urma intrarii Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial, in alianta cu Germania nazista, la 22 iunie 1941, Romania elibereaza Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Herta.
Insa in toamna anului 1944 aceste teritorii romanesti sunt reocupate de catre URSS.

Ca urmare a acestor evenimente politico-militare, populatia orasului Suceava scade de la 17.028 locuitori in 1930 la numai 10.123 locuitori in 1948.



După instaurarea regimului comunist în România, orașul Suceava intră într-o perioadă de industrializare masivă. Transformările din perioada comunistă schimbă complet aspectul fostului târg bucovinean. Astfel, centrul localității este sistematizat, în locul multor dintre vechile clădiri, apărând blocuri de locuințe și construcții noi.

Începând cu anul 1959, în zona din lunca râului Suceava, între Burdujeni și orașul vechi, sunt deschise câteva dintre marile unități industriale ale orașului. Ramurile industriei se diversifică și apar cartiere noi cu ansambluri de locuințe: Areni, George Enescu, Cuza Vodă, Zamca, Obcini etc.
Acest lucru determina si cresterea populatiei orasului Suceava, de la 10.123 locuitori in 1948, la 20.949 locuitori in 1956 si la 37.697 locuitori in 1966.



In perioada cat Romania a fost organizata dupa “model” sovietic, cu regiuni si raioane (1950- 1968) orasul Suceava si teritoriul actualului judet Suceava au facut parte din urmatoarele unitati administrativ-teritoriale:

-Prin legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 se constituie “Regiunea Suceava” (initial cu resedinta in orasul Campulung-Moldovenesc, din 1952 cu resedinta in orasul Suceava), compusa din raioanele: Campulung, Falticeni, Gura Humorului, Radauti, Siret, Suceava si Vatra Dornei (7)

-Intre 1956- 1960 regiunea Suceava cuprindea raioanele: Botoșani, Câmpulung, Darabani, Dorohoi, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Săveni, Siret, Suceava, Trușești, Vatra Dornei (12)

-Intre 1960- 1968 regiunea Suceava cuprindea raioanele: Botoșani, Câmpulung, Dorohoi, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Săveni, Suceava, Vatra Dornei (9)


Dezvoltarea orasului si a „regiunii” Suceava in anii 50- 60 a fost favorizata si de faptul ca unul dintre liderii importanti ai PCR din aceea perioada, Emil Bodnaras, era nascut in aceasta zona (la Iaslovat, in anul 1904).



In urma reformei administrativ-teritoriale din februarie 1968, sunt desfiintate regiunile si raioanele, revenindu-se la traditionalele judete. Astfel se constituie actualul judet Suceava, cu resedinta in orasul (care in 1968 primeste titlul de municipiu) Suceava.
Dupa 1960 fostul sat Itcani se uneste cu orasul Suceava, devenind un cartier al acestuia.

De asemenea, prin constructia de blocuri dupa 1960, apar si cartirele noi de blocuri: Marasesti, George Enescu si Obcini.

Astfel, in 1989, municipiul Suceava numara 10 cartiere: Zona centrala, Zamca, Areni, Harbarie (“Itcanii Vechi”), Burdujeni, Burdujeni-Sat, Itcani (“Itcanii Noi”), Marasesti, George Enescu si Obcini.
In anii 1968- 1989 municipiul (declarat in 1968) Suceava se dezvolta, datorita industrializarii masive si a constructiilor edilitare.
In aceasta perioada populatia municipiului Suceava creste de la 37.697 locuitori in 1966, la 62.869 locuitori in 1977, atingand un maxim de locuitori de 114.462 in anul 1992.

Restrictiile din anii 80, in aprovizionarea cu: energie electrica, gaze naturale, energie termica, produse alimentare, etc, se fac resimtite si la Suceava, generand mari nemultumiri din partea populatiei.

Revolutia din decembrie 1989 s-a desfasurat pasnic la Suceava. Toate structurile care detineau armament (armata, militia, securitatea, inclusiv trupele de securitate de la Falticeni, garzile patriotice) nu au intreprins nici un fel de actiune represiva, trecand din primul moment de partea revolutiei.
Ultimul prim-secretar al judetului Suceava (Gheorghe Catana) a cedat pasnic puterea.
O decizie foarte inteleapta luata atunci la Suceava de liderii revolutionari (Ion Dragusanul, Octavian Nestor, Mihai Airinei, Mihai Panzaru, Ioan Manole, etc) a fost aceea de a nu se imparti arme la civili.
Primul primar (interimar) al municipiului Suceava, dupa revolutie, a fost Filaret Poenaru.
La 23 decembrie 1989 apare si primul ziar liber de dupa revolutie din Suceava, ziar intitulat “Crai Nou”.



După Revoluția din decembrie 1989, rând pe rând, fabricile orașului se închid sau își reduc considerabil activitatea. Caracterul preponderent industrial al localității este înlocuit de unul comercial. În 2010, Suceava este orașul din România cu cea mai mare densitate de spații comerciale raportat la numărul de locuitori.
Treptat, pe piată apar agenti economici din sfera privată care, alături de servicii si comert, încep să contureze o posibilă revigorare a economiei municipiului.

În ciuda potentialului de care dispune municipiul, turismul nu contribuie încă la conturarea unui nou profil functional.

Din pacate dupa 1992 si populatia municipiului Suceava scade. De la un maxim de 114.462 locuitori in 1992, se ajunge la 105.865 locuitori in 2002 si la 92.121 locuitori in 2011.

2. Agricultura

Inainte de 1989 in interiorul municipiului Suceava existau doua unitati agricole de stat: “Avicola” Burdujeni si “Gostat” Itcani. Astazi ambele au disparut.

De asemenea mai existau si sere, alimentate cu energie termica de la CET.

In privinta agriculturii , la nivelul judetului Suceava, aceasta cuprinde urmatoarele ramuri si, in functie de conditiile climaterice si geografice din judet, are un mare potential, in urmatoarele ramuri: cultura porumbului (in zona de podis a judetului si in depresiunile intramontane), cultura altor plante cerealiere (orz, ovaz, orzoaica), cultura unor plante tehnice (inul si canepa in special, dar si a sfeclei de zahar), partial legumicultura (zona comunei Milisauti este renumita pentru cultura verzei, cartoful- judetul Suceava obtinand unele dintre cele mai bune productii de cartofi din Romania), pomicultura (in zona Falticeni, cu celebrele mere de Radaseni).

Un mare potential in judetul Suceava il are zootehnia, in special cresterea bovinelor, pentru carne , lapte si piei, dar si cresterea porcinelor, caprinelor si a pasarilor de curte.

Judetul Suceava dispune de un important potential piscicol si de vanatoare, conditii favorabile avand si apicultura.

In 1990 municipiul Suceava dispunea de unitati importante, pentru industrializarea si valorificarea superioara a produselor agricole si din zootehnie:

-O unitate judeteana ICIL
-O unitate judeteana IRIC
-Fabrica de conserve “Facos” (exista si azi)
-Fabrica de bere “Bermas” (exista si azi)
-“Vinalcool” Suceava
-Fabrica de prelucrarea laptelui “Bucovina lactate” (exista si azi)
-Unitati de morarit si panificatie


Municipiul Suceava, fiind resedinta judetului cu accelasi nume, este si gazda unor institutii judete din domeniul agriculturii:

-Sediul Directiei Agricole Judetene (sediul in cartierul Areni). Tot aici se afla si “Oficiul de cadastru si publicitate imobiliara”.
-Sediul APIA (in cartierul Areni)
-Statiunea de cercetari agricole si banca de gene (infiintata in 1946)(sediul in cartierul Areni)

Inainte de 1989 mai existau si alte unitati:

-Romcereal
-Intreprinderea de mecanizare a agriculturii (IMA) Suceava
-Centrul de protectia plantelor si combatere a daunatorilor
-Intreprinderea pentru irigatii si imbunatatiri funciare





3. Industria

Inainte de 1945 industria din orasul Suceava aveea mai mult un caracter mestesugaresc, fiind reprezentata de unitati mici: două mori, o fabrică de mezeluri, una de zahăr, una de culori de pământ, o presă de ulei, două tăbăcării şi ateliere meşteşugăreşti.
In 1948 toate acestea sunt nationalizate.


Dezvoltarea industriala masiva a municipiului Suceava incepe dupa anul 1959.



In 1990, Suceava aveea 3 zone industriale:

A. Zona industriala "Valea Sucevii", situate intre calea ferata (magistrala 500) si raul Suceava.

Principalele 7 intreprinderi industriale care existau aici in 1990 erau: Intreprinderea de utilaje si piese de schimb auto (cu 2400 de salariati in 1989), Intreprinderea de masini-unelte si scule MES (cu 3700 de salariati in 1989), Intreprinderea de reparatii auto IRA, Combinatul de celuloza si hartie Ambro (cu 3000 de salariati in 1989. A fost inaugurat in 1962), Intreprinderea de fibre si fire artificiale FAMOS (cu 2800 de salariati in 1989), Combinatul de prelucrarea lemnului (cu 5500 salariati in 1989. Inaugurat in 1959), IRIC (intreprinderea de industrializare a carnii).

In afara de aceste unitati de productie industriala, tot aici mai existau/exista: Fabrica de oxygen, CET Suceava, Statia de epurare a apelor uzate.
Aceasta zona industriala era/este deservita prin cai ferate industriale, care se racordeaza la statia si triajul Suceava.





Despre dezvoltarea industriei sucevene dupa 1959, mentionez cateva date, preluate din articole scrise in ziarul local "Monitorul de Suceava".

La 1948, Suceava era un târg cu doar 10.000 de locuitori, cam cât au acum comunele mai mari din jur. La recensământul din 1966, în schimb, populația Sucevei ajunsese să fie de aproape patru ori mai mare – 38.000 de locuitori.

Practic, în numai 18 ani, a înregistrat o creștere explozivă, al cărei „motor” a fost dezvoltarea industriei, care a atras după sine dezvoltarea orașului. Atunci au început să răsară marile cartiere ale Sucevei – Burdujeni, Obcini, Zamca, George Enescu, atunci locuitorii comunelor din jur au lăsat plugul și sapa, pentru a se angaja ca muncitori în fabrici, devenind apoi orășeni, pentru că primeau repede și locuințe în blocurile care apăreau ca ciupercile după ploaie.

„Se construiau câte 1.800 de apartamente pe an”, își amintește fostul primar Gheorghe Toma de vremurile când era director al uneia dintre marile întreprinderi industriale ale Sucevei – IRA (Întreprinderea de Reparații Auto).



Începuturile zonei industriale Valea Sucevei

Platforma industrială Valea Sucevei, amenajată în lunca râului Suceava, la baza cartierului Burdujeni, era cea mai mare zonă industrială a orașului, zeci de mii de oameni lucrând aici, zi de zi.

Zona industrială din lunca Sucevei a început să se contureze în jurul anului 1960.

În 1959 a fost pus în funcţiune Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL), iar în 1962 Combinatul de Celuloză şi Hârtie (CCH). Cele două întreprinderi au schimbat complet modul în care era percepută industria la Suceava, unde, până atunci, nu exista decât vechea Întreprindere de Industrializare a Cărnii (fosta Uniune Anglo- Română pentru Industria Baconului, care funcţiona în Burdujeni din 1911), Întreprinderea de Colectare şi Industrializare a Laptelui (ICIL), Fabrica de Conserve şi Întreprinderea de Încălţăminte “Străduinţa”, înfiinţată în 1940, în Iţcani.

Pentru că cele două combinate şi restul unităţilor de producţie aveau nevoie şi de reparaţii, în 1962 s-a luat decizia înfiinţării Întreprinderii Regionale pentru Întreţinere Suceava (IRIS), dată în funcţiune în octombrie 1963. În '64 întreprinderea a fost reprofilată pe realizarea construcţiilor metalice, devenind Întreprinderea Mecanică Suceava, iar mai apoi IMUS (Întreprinderea de Maşini Unelte Suceava).

Au urmat apoi IRA (Întreprinderea de Reparații Auto), IUPS (Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb), inaugurată în 1969 şi transformată apoi în ROMUPS, iar din 1977 începe construcţia IFA - Întreprinderea de Fibre Artificiale. Acestora li se mai adaugă investiţii mai mici, dar importante, care sunt strâns legate de funcţionalitatea marii zone industriale, precum Fabrica de Carton Ondulat, Fabrica de Oxigen, staţia de epurare, iar mai apoi termocentrala pe cărbune, actuala Termica.

Cel mai mare producător de hârtie din ţară

„Uite, vezi lunca aceasta unde cresc stuful, papura şi răchita şi unde broaştele se întrec în ocăitul lor? Ei bine... aici se va construi o mare fabrică de hârtie, şi din hârtie se vor face saci şi pungi. (...) Hârtia asta se va face din lemn... mai întâi se fierbe lemnul cu soda caustică, se transformă într-un fel de pastă, cum îi zicea el, celuloză, şi din asta se face hârtie. Şi ca să nu se facă hârtie din lemnul bun pentru cherestea, peste drum se va fabrica cherestea şi mobilă, iar din resturile de lemn se va produce celuloza”.

Cam așa se vorbea atunci despre viitorul combinat, care era abia în faza de proiectare, în timp ce pe malul Sucevei bătea vântul printre trestii.


CCH - Combinatul de Celuloză şi Hârtie (deschis în 1962, astăzi Ambro) a deţinut locul 2 pe ţară la producţia de celuloză şi locul I pe ţară la producţia de hârtie. Tot aici se mai produceau saci şi pungi din hârtie şi confecţii din carton ondulat.

Dezvoltarea industriei de celuloză era motivată cele 6 milioane de hectare de pădure existente chiar și după o exploatare barbară din partea rușilor, în contul unor așa-zise datorii de război ale României.

Dotarea tehnică a noului combinat s-a făcut cu cele mai performante echipamente existente în domeniu la momentul respectiv, după o selecţie riguroasă a ofertelor mai multor firme reputate din Europa şi SUA, fiind încheiate contracte cu firma PW Liddon din Marea Britanie şi Will Moller din RF Germana.

Pe 17 octombrie 1959 se aprobă amplasamentul, profilul şi termenul de punere în funcţiune a Combinatului de Celuloză şi Hârtie Suceava, cu o suprafaţă construită de aproape 40.000 mp, pe un teren de 155.600 mp.

În ziua de 23 august 1962, la „marea sărbătoare naţională pentru eliberarea patriei de sub jugul fascist”, celulozarii suceveni au organizat o demonstraţie, purtând cu mândrie saci de hârtie.


Numai că atât hârtia, cât şi sacii proveneau de la Fabrica de Hârtie Buşteni şi doar eticheta de pe ele era „Fabricat la CCH Suceava”.

Combinatul a început producţia în 1962, dar spre finele anului, în luna noiembrie. În 1965, Nicolae Ceauşescu a venit în prima sa vizită la noul combinat, solicitând creşterea capacităţilor de producţie pe unitatea de suprafaţă construită, ceea ce a dus la montarea de noi utilaje, precum o maşină de gumat hârtie, una de parafinat şi alta de confecţionare a şerveţelelor parfumate.

Activitatea CCH avea să crească ulterior şi prin înfiinţarea unei fabrici de carton ondulat, pusă în funcţiune la 1 iunie 1974. În acelaşi an a fost dată în funcţiune şi o maşină de sfoară, pentru care cerinţele erau tot mai mari, realizată de Întreprinderea Mecanică Suceava, prin care se valorificau benzile de hârtie rămase în urma procesului de producţie.

După 1990, treburile au început să se strice la CCH, cu consecințe directe asupra producției și a puterii de supraviețuire a întreprinderii, care în cele din urmă a fost privatizată.

Perioada de după Revoluţie, când industria românească a fost abandonată, este caracterizată de fostul director al CCH Nicolai Turtureanu drept una de „mare încărcătură psihică”: „Oamenii erau derutaţi, cei harnici şi conştiincioşi trăiau senzaţia unor pierderi cu consecinţe negative în starea lor materială, cei rău de lucru şi certaţi cu disciplina simţeau că se dezvoltă mediul social-politic în care se vor pricopsi. Grav era faptul că cea de-a doua categorie câştiga adepţi şi, crescând numărul lor, frânau activitatea combinatului”.

După privatizare, în contextul economico-social deloc favorabil industriei românești, activitatea întreprinderii a fost restrânsă, încât s-a ajuns ca acolo să mai lucreze doar 10% din câți intrau pe vremuri pe poarta fabricii.

La ceva timp după privatizarea întreprinderii, fostul director Nicolai Turtureanu constata cu amărăciune: „În pierdere suntem noi, cei 2.500 de oameni care asistăm la emigrarea copiilor noştri spre alte zări pentru un trai mai bun sau angajarea lor în munci necalificate, pentru a supravieţui”.




A fost odată IRA!

„Este o mare nedreptate socială să lucrezi într-o întreprindere cu peste 2.000 de angajaţi şi să nu ai ce arăta nepoţilor”, consideră Gheorghe Toma, fost director la Întreprinderea de Reparaţii Auto.

IRA s-a „născut” din necesitatea de a repara maşinile, în special camioanele, care creşteau ca număr de la an la an. Cei şcolarizaţi şi aduşi să lucreze în acest domeniu au devenit la rândul lor formatori de noi specialişti. Societatea a cunoscut o asemenea dezvoltare încât în 1967 avea 2.035 de angajaţi – maximul atins în cei aproximativ 30 de ani de existenţă.

„La un moment dat, numărul de angajaţi era mai mare decât volumul de muncă, încât a trebuit să luăm măsuri de diversificare a activităţii: peste 1/3 reparaţii capitale, 1/3 piese de schimb auto de înaltă tehnicitate, sub 1/3 utilaje”, povesteşte Gheorghe Toma, care-şi aminteşte cu plăcere de vremurile când, cu o echipă entuziastă, ajunseseră să se ocupe nu doar de reparaţii şi crearea de piese pentru maşini, ci şi de fel de fel de utilaje complicate, din diverse domenii.

Aşa a fost, de exemplu, un dispozitiv de ridicat planorul de la sol, care se mai foloseşte încă pe aerodromurile din România, din care au fost făcute peste 40 de bucăţi şi pentru care aveau solicitări din mai multe ţări, dar a cărui producţie a fost oprită de la nivel central, considerându-se că nu e treaba lor să se ocupe de asta.

Un alt exemplu este o macara hidraulică de exploatare a pădurilor, executată după modelul uneia suedeze.

„Sună ciudat, ştiu, dar am fost o întreprindere care lucra pe principii capitaliste, fiind la concurenţă cu producţia Ministerului de Maşini. Odată, ministerul a cumpărat patentul pentru o piesă care leagă tirul cu remorca şi căuta o întreprindere care să o asimileze şi să o producă. Toţi dădeau ca termen doi ani de zile, dar eu şi un neamţ, care voia să plece în Germania şi se transferase la Suceava, unde procentul de plecare era mare, dar nemţi puţini, ne-am sfătuit şi am spus că o facem în şase luni. , s-a zburlit directorul unei alte întreprinderi. Şi i-am spus cine suntem. Contractul ne-a revenit nouă şi de atunci am avut şi altă deschidere când mergeam la minister cu diverse probleme”, rememorează fostul director Gheorghe Toma, care s-a aflat la conducerea întreprinderii timp de 29 de ani.

Acum, din Întreprinderea de Reparaţii Auto nu a mai rămas decât clădirea principală, din apropierea Bazarului, care a fost transformată în actuala Policlinică Bethesda.



„Cetatea construcţiei de maşini”

Cui i-ar mai veni a crede acum, privind clădirile pustii care se văd la dreapta pasarelei CFR de la Burdujeni, cum mergi spre Centru, că acolo au lucrat peste 4.400 de oameni, că era o forfotă continuă şi că acolo se creau maşini-unelte de mare precizie, apreciate la nivel internaţional?

În 1963, când CPL şi CCH era deja funcţionale, îşi începe activitatea şi IRIS - Întreprinderea Regională pentru Întreţinere Suceava. Deşi scopul iniţial era de a asigura reparaţiile necesare în întreprinderile existente în industria suceveană, în '64 întreprinderea a fost reprofilată pe realizarea construcţiilor metalice, devenind Întreprinderea Mecanică Suceava, care a ajuns să deţină chiar şi propria turnătorie, cu o capacitate destul de mare.

„Pentru a se asigura stabilitatea construcţiilor, se băteau cu soneta în solul mlăştinos şase-opt stâlpi din beton armat de câte 12 metri înălţime şi între ei se turnau pahare de beton care constituiau temelia zidurilor ce susţineau grinzi pe care se deplasau podurile rulante”, îşi aminteşte în monografia sa Nicolae Oprea, director comercial și inginer-șef la IMUS pentru o perioadă de 26 de ani.


Pe atunci, pasarela CFR nu exista, încât traversările se făceau direct pe strada principală, lucru destul de dificil, mai ales când era vorba de utilaje de mare tonaj sau transporturi voluminoase de materiale. Unul dintre motivele realizării acelei traversări pe sub pasarelă, folosită acum mai mult pentru a se merge către piaţa angro, îl constituie tocmai problemele constatate atunci când se construia încă IMUS.

Întreprinderea de Mașini Unelte Suceava, cum s-a numit fostul IRIS de la 1 iulie 1980, avea ca producţie de bază diferite tipuri de fierăstraie pentru debitarea metalelor, maşini de găurit, de ascuţit burghie, ştanţe de tăiere fier-beton etc.

Dar cei care au lucrat acolo nu s-au limitat doar la atât.

„Se făceau lucruri extraordinare şi foarte multe, pentru că atunci se cerea ca totul să se facă în ţară. Făceam de toate, de la piese minuscule, la maşini de 100 de tone, de la ambalaje, la curele trapezoidale, ringuri, piese din masă plastică, de la maşini de făcut tuburi de pastă de dinţi şi de inscripţionat, la utilaje pentru prelucrat şi ascuţit burghie, de mare productivitate, care prelucrau 240 de burghie pe minut. Am avut la un moment dat chiar şi 4.400 de angajaţi, din care peste 600 de ingineri pe partea de proiectare, oameni muncitori, apreciaţi în străinătate. Când îi trimiteam în alte părţi, să asimileze utilaje create de noi sau la schimburi de experienţă, deseori voiau să-i oprească acolo, la ei, când vedeau de ce sunt în stare”, povesteşte Nicolae Oprea.

Printre realizările IMUS (denumită de unii „Cetatea construcţiei de maşini”) din acele vremuri se numără piese pentru cele mai mari strunguri carusel din lume şi pentru cele trei avioane Rombac 1-11 produse de Întreprinderea de Avioane Bucureşti, multe piese şi agregate pentru Autoturisme Piteşti, elemente pentru reactorul nuclear de la Cernavodă, utilaje unicat, precum Bohrwerk-ul de 16 metri, care prelucra piese cu o lăţime de 16 metri, sau utilaje necesare industriei din diverse ramuri, care nu de puţine ori au fost premiate internaţional.

„Din punct de vedere tehnic, IMUS ajunsese la cel mai înalt nivel, obținându-se produse de mare tehnicitate, fiind create utilaje formate din mii de piese, iar prin anii '80 fiind obținută autorizare CAER pentru mașini de prelucrare a siliciului, din care se făceau apoi chip-uri de calculatoare”, îşi aminteşte fostul director comercial despre perioada de glorie a întreprinderii.

După vizita din '77 a lui Nicolae Ceauşescu, la IMUS a fost integrată şi Fabrica de Aparate de Măsură şi Control (FAMC), care trebuia să funcţioneze separat.

În 1991 denumirea de IMUS, dobândită în 1980, a fost înlocuită cu MES (Maşini, Echipamente, Servicii) SA Suceava, de falimentul căreia se leagă nişte scandaluri răsunătoare.




Gigantul cu picioare de lut

Pe fondul unei cereri mari la nivel naţional de fibră artificială de tip bumbac şi de fir de mătase tip vâscoză, în apropierea Ambro, pe terenul nefolosit din lunca Sucevei, a apărut IFA. Realizarea acesteia s-a făcut contrar voinţei multor suceveni, care s-au opus, de teama riscurilor mari pentru sănătatea celor din jur.

Cert e că nimănui nu i-a mai păsat de nemulţumirile celor din zonă, iar după cum spune N. Turtureanu, observaţiile reprezentanţilor judeţului au fost etichetate ca mofturi şi, prin hotărârea Elenei Ceauşescu, s-a aprobat amplasamentul noului combinat la Suceava.

În plus, „academiciana”, uitându-se pe macheta fabricii, a dat dispoziţie să se reducă înălţimea coşului de dispersie a gazelor poluante de la 250 de metri la 200 de metri, decizie cu consecinţe grave asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii sucevenilor.

Pe 13 iunie 1977, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România a aprobat realizarea unei noi etape de dezvoltare a Combinatului de Celuloză şi Hârtie Suceava, cu o instalaţie de 30.000 de tone de celofibră tip bumbac pe an şi alta de 5.000 de tone de fibre celulozice tip mătase.
La turnarea primelor fundaţii, şantierul a fost vizitat chiar de Nicolae Ceauşescu.

În '78, noua unitate de producţie a CCH, cea de Fibre Artificiale, trece în subordinea Ministerului Industriei Chimice, prin desprinderea de actualul Ambro, acesta fiind actul de înfiinţare al IFA – Întreprinderea de Fibre Artificiale, care trece sub conducerea lui Ioan Cuşnir.

În martie 1985, CCH s-a unit din nou cu IFA, devenind Combinatul de Fibre, Celuloză şi Hârtie, pentru ca după evenimentele din 1989 să se separe din nou.

În 1990, după numai câţiva ani de funcţionare, megainvestiţia IFA avea să fie închisă, fiind considerată un prea puternic poluator pentru orașul Suceava.

În locul giganticei întreprinderi, care s-a prăbuşit sub greutatea proprie, din cauza unor decizii greşite, pornind cu cea de amplasare a sa acolo, a rămas doar turnul IFA.

Cel mai înalt turn din Suceava, curăţat şi vopsit în culori vii, a fost transformat de cei de la Iulius Mall Suceava, centrul comercial construit pe terenurile fostei întreprinderi, într-un adevărat simbol al transformării fostei zone industriale în una comercială.



Gena autodistrugerii

Pentru miile de suceveni care au asistat la construirea oraşului, a industriei sale, care au muncit în întreprinderi imense, ce acum par imposibil de realizat, ca investiţii, deşi atunci se făceau într-un ritm ameţitor, dispariţia industriei sub tăvălugul centrelor comerciale este percepută dureros.

Uneori vezi pe stradă sau în autobuz oameni mai în vârstă, privind cu deznădejde către mall-urile din fosta zona industrială, clătinând din cap, ca şi cum ar vrea să alunge un gând ce nu le dă pace, şi rostind cu voce stinsă: „Aici a fost cândva... mii de oameni lucrau aici...”

“Noi, românii, avem o genă a autodistrugerii. Nu poţi să dărâmi şi să nu pui nimic în loc. În plus, s-a distrus ceva care ne făcea să fim altfel ca oameni, mai uniţi, mai săritori, mai harnici - apartenenţa la un colectiv, la o zonă anume, la o comunitate”, consideră Gheorghe Toma.






„Stâlpii” care alcătuiau Zona Industrială Valea Sucevei:


-CPL (Mobstrat) - combinatul de prelucrare a lemnului (deschis în 1959) - a fost a patra unitate din judeţ după mărimea producţiei industriale şi producea o gamă variată de mobilă, placaj, plăci fibrolemnoase, plăci aglomerate din lemn, furnire estetice şi... drojdie furajeră. Aici au lucrat aproximativ 3.000 de oameni. În locul său s-a construit Shopping City Suceava.


-CCH (Ambro) - Combinatul de Celuloză și Hârtie - deschis în 1962, a deţinut locul 2 pe ţară la producţia de celuloză şi locul I pe ţară la producţia de hârtie. Tot aici se mai produceau saci şi pungi din hârtie şi confecţii din carton ondulat. Mai este funcţional doar parţial, cu doar 10% din personalul de altă dată. În vremurile de glorie, acolo aveau un loc de muncă peste 4.000 de suceveni.


-IUPS (1969) - Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb, transformată apoi în ROMUPS – a fost demolat în 2008 pentru a se construi un cartier nou de locuinţe, dar a rămas doar la stadiul de teren viran. Acolo au lucrat peste 2.500 de oameni, iar pe zidul clădirii de la strada principală se afla unul din cele mai frumoase mozaicuri parietale din judeţ, cu o suprafaţă de 456 de metri pătraţi.


-IMUS (MES SA) - Întreprinderea de Mașini Unelte (1963) – producţia de bază o reprezentau diferite tipuri de fierăstraie pentru debitarea metalelor, maşini de găurit, de ascuţit burghie, ştanţe de tăiere fier-beton etc. A avut aproape 4.000 de angajaţi.


-IRA - Întreprinderea de Reparații Auto (1963) – a avut peste 2.000 de angajaţi, în prezent clădirea principală a fost transformată în Policlinica Bethesda.


-IFA - Întreprinderea de Fibre Artificiale, în care au lucrat aproximativ 2.000 de suceveni, a funcţionat o scurtă perioadă de timp, fiind închisă în 1990. Pe terenurile cumpărate în 2006 de grupul Iulius Mall s-a construit cel mai mare centru comercial din oraş.

sursa:MONITORUL DE SUCEAVA www.monitorulsv.ro/Reportaj/2013-08-26/Zona-Industriala...
Din pacate dupa 1990, multe din aceste intreprinderi industriale sunt distruse, in locul lor aparand centre comerciale!


Aici a gresit si conducerea primariei Suceava, deoarece intreaga zona cuprinsa intre raul Suceava si calea ferata, trebuia pastrata exclusive ca zona industriala, iar aici autorizatiile de constructive at fi trebuit date numai pentru investitorii care at fi vrut sa infiinteze unitati de productie industriala!




B. Zona industriala Traian Vuia.

Este cuprinsa intre strada Traian Vuia si raul Suceava. Principalele 3 unitati industriale de aici erau: Integrata de in si canepa (cu cca 1070 de salariati in 1989), Fabrica de sticla (cu 1860 salariati in 1989), Mopan.
Aceasta zona industriala nu este racordata prin cai ferate industriale.

Tot aici se afla si garajul societatii de transport urban in comun din Suceava si garajul TASA- Grup atlassib.




C. Zona industriala Suceava Vest

Este situate in zona comunei Scheia, de-a lungul strazii Humorului (intre strada Humorului si calea ferata 502).

Principalele 5 unitati industriale de aici erau: Vinalcool (infiintata in 1970), Facos (fabrica de conserve, infiintata in 1972), Rulmentul (infiintata in 1989, cu 1200 de salariati atunci), Bermas (Fabrica de bere, infiintata in 1974) si Bucovina-lactate.
Tot aici se mai afla: Comsutexin, un deposit de faina de grau, un deposit de legume-fructe.

Dintre acestea, numai primele 3 erau/sunt racordate prin cai ferate industriale la statia Suceava-Vest



Aceste 3 zone ar fi trebuit pastrate exclusiv ca si zone industriale, iar in aceste zone, autorizatiile de constructie sa se dea strict numai pentru investitorii care at dori sa construiasca unitati de productie industriala.



De asemenea, in afara de aceste 3 zone industriale, mai existai intreprinderi industriale izolate:

-Fabrica de incaltaminte, in cartierul Itcani

-Fosta fabrica de confectii “Zimbru”, care era situate in cartierul George Enescu. In anii 80 aici lucrau peste 3000 de salariati.

-In cartierul Burdujeni, in perimetrul cuprins intre Calea Unirii, Strada Locotenent Damaschin, Strada Gheorghe Doja, Strada Jean Bart si strada Nicolae Iorga, existau in 1990: Fostul abator Burdujeni, ICIL, Tipografia Lidana.

-In zona de case a cartierului Burdujeni, parallel cu strada Fagului, exista “Conlemn”.





Constructia acestor mari intreprinderi industriale, pe parcursul anilor 60, 70, 80, a determinat schimbari majore: dezvoltarea si extinderea municipiului Suceava, construirea de noi cartiere de locuinţe cât şi clădiri de utilitate publică, un nou spital cu peste 700 de locuri, casă de cultură, Institutul de învăţământ superior, hoteluri, parcuri şi pieţe noi. Ca o altă consecinţă a dezvoltării industriale transportul ia amploare, astfel amintim aeroportul Salcea (la 12 km de oraş), modernizarea celor trei gări, transportul în comun, dar si cresterea populatiei municipiului Suceava (de la 20.949 locuitori in 1956, la un maxim de 114.462 locuitori in 1992).




In afara de aceste mari unitati industriale aratate mai sus, inainte de 1990 in Suceava exista si o industrie mica si locala, in cadrul cooperatiei mestesugaresti (Uniunea Judeteana a Cooperatiei Mestesugaresti UJCM Suceava), care aveea complexe de prestari-servicii, mestesugaresti si ateliere pentru industria mica si locala.




Dupa 1990, majoritatea dintre fostele mari intreprinderi industrial sucevene au falimentat.

Insa, au aparut alte firme private, mici si mijlocii, in domeniul industriei.

Fiind resedinta de judet, in municipiul Suceava se afla si “Camera de comert si industrie a judetului Suceava” (cu sediul in cartierul George Enescu).

4. Transporturile si telecomunicatiile

Suceava este in important nod feroviar si rutier din Romania.


A. Transport feroviar

Suceava dispune de un numar de 3 statii de cale ferata:



-Gara Suceava Nord (Itcani)

La 28 octombrie 1869 a fost inaugurată și pusă în exploatare linia de cale ferată Cernăuți-Ițcani, în lungime de 89 km și care avea ca stație terminus satul Ițcani (localitate de frontieră între Austro-Ungaria și Regatul României). Prin această cale ferată, orașul Suceava a fost legat de alte centre importante din Bucovina.

O lună și jumătate mai târziu, la 25 decembrie 1869, a fost deschis traseul feroviar Suceava-Roman. Granița austro-română era situată între gările Itzkany (în română Ițcani, astăzi Gara Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). În prezent, Ițcani și Burdujeni sunt cartiere ale municipiului Suceava.

Deoarece satul Ițcani era localitate de frontieră, funcționa aici un pichet de grăniceri și un punct vamal. Administrația căilor ferate austriece a construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei.

Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat, în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală, de doi antreprenori austrieci C. Gall și F. Ronchetti, constructorii căii ferate Roman - Burdujeni - Ițcani - Cernăuți, și a fost dat în exploatare în anul 1871.

Gara Ițcani (Suceava-Nord) este o construcție cu două niveluri. Ea a fost realizată după modelul unor gări austriece ale vremii respective, din zona central-europeană, într-un autentic stil romantic, caracterizat printr-un plan dreptunghiular, bolți pe arce de ogivă, arce și arcade frânte la cheie, creneluri și turnulețe de colț, de factură neogotică.

Peronul gării este acoperit și are o feronerie frumos lucrată. Gara impresionează prin măreția formelor și bogăția elementelor arhitecturale de factură neogotică.

Lângă Gara Ițcani a fost construit și un depou de locomotive, care era unul dintre cele mai mari din zona Bucovinei. În jurul gării s-au construit locuințe ale personalului feroviar care se ocupa de întreținerea căii ferate. Din anul 1881 și până în anul 1902, Guvernul Regatului României a închiriat de la guvernul austriac jumătate din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și vamă românească la vechea frontieră.

Până în anul 1918, clădirea gării a servit drept un important nod feroviar în traficul de călători și mărfuri pentru tranzitul în interiorul Austro-Ungariei, dar și pentru România. Ea era punct de frontieră între România și Austro-Ungaria, pe teritoriul austriac, în timp ce pe teritoriul României gara corespondentă era Gara Suceava (Burdujeni).

După Unirea Bucovinei cu România, satul Ițcani a devenit parte a Regatului României, iar pichetul de grăniceri s-a desființat. În perioada interbelică, gara era trecută în nomenclatorul CFR sub denumirea de Gara Ițcani. În anul 1939, denumirea Gării Ițcani s-a schimbat în cea de „Aron Pumnul”, revenindu-se la denumirea inițială abia în 1944.

Gara Suceava Nord a avut o perioadă de glorie în anii '50-'60 ai secolului al XX-lea, ea fiind renovată și adaptată cerințelor vremii. Pentru o perioadă, aici a funcționat și un cinematograf. Începând din anul 1963 denumirea gării a fost schimbată în cea de Stația CFR Suceava Nord.

In anii 1974- 1975 cladirea garii Suceava Nord este reparata capital.

In 1978- 1980 se realizeaza electrificarea liniei Ramificatie Ploiesti Triaj- Suceava Nord, ocazie cu care statia Suceava Nord este echipata cu instalatie SCB de tip CED.

În anul 1990 treceau prin Gara Ițcani în jur de 80 de trenuri, pentru ca în 2009 să figureze în Mersul Trenurilor doar 52 de garnituri de călători. Începând din decembrie 2009 alte șapte rute feroviare au fost desființate.

În ultimii ani, pe măsură ce numărul trenurilor care trec pe aici s-a împuținat, Gara Suceava Nord a început să se degradeze. Activitățile economice desfășurate în clădirea gării (chioșcuri alimentare, baruri, chioșcuri de ziare) s-au închis, spațiile dezafectate au fost invadate de gunoaie și de câini vagabonzi, toaleta este închisă, sala de așteptare este plină de purici, tencuiala a căzut de pe ziduri pe unele porțiuni, geamurile au început să fie sparte, acoperișul și burlanele sunt sparte și în interior plouă.

În urma articolelor de presă din martie 2010, primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, a anunțat că va purta discuții atât la Regionala CFR Iași, cât și la Ministerul Transporturilor, pentru a fi găsite soluții de salvare a Gării Suceava Nord. El nu a exclus nici varianta unei asocieri cu Regionala CFR Iași, pentru a administra această clădire.


Ploile violente și vântul puternic din după-amiaza zilei de 23 mai 2010 au smuls 250 de metri pătrați din acoperișul de tablă de pe clădirea Gării Ițcani. Tabla a căzut la baza clădirii, dar nu a produs victime, deoarece pe peron nu era niciun călător.

Sosit la fața locului, primarul Ion Lungu a afirmat că el a sesizat anterior conducerea Regionalei CFR Iași asupra necesității restaurării clădirii monument a Gării Suceava Nord, aflată în administrarea SC CFR SA Infrastructura, dar că nu a primit de la aceasta nici un răspuns.

Deși starea de degradare a gării (care este și monument istoric) a fost semnalată administratorilor clădirii, Regionala CFR Iași nu a luat nici o măsură de rezolvare a situației.
In 2014 incep lucrari de modernizare a cladirii garii, iar in 2015 este schimbat acoperisul, tamplaria si instalatiile electrice interioare.
Lucrari de amploare de reabilitare si renovare a cladirii incep abia in august 2017.

Adresa statiei CFR Suceava Nord este: cartier Itcani, strada Garii, nr. 4.

Statia CFR Suceava Nord deserveste si un depou de locomotive (apartinand SNTFC CFR Calatori) si Uzina de impregnare a traverselor din lemn.

Depoul SNTFC-CFR-Calatori Suceava Nord deservea in 1994 sectiile de remorcare: Suceava- Vadu Siretului UZ, Suceava- Darmanesti- Cacica- Paltinoasa, Suceava- Putna, Veresti- Leorda- Botosani, Suceava- Vatra Dornei- Ilva Mica, Suceava- Pascani- Bacau, cu locomotive clasa 40, 41, 43, 44 (electrice), 60, 62 (diesel-electrice) si 80 (diesel-hidraulice).






-Statia Suceava (Burdujeni)

La început, la Burdujeni exista numai o simplă haltă pe locul unde se găsea cantonul C.F.R. nr. 283 (fost nr. 2) servind doar pentru urcarea și coborârea călătorilor din comuna Burdujeni. Ulterior, halta Burdujeni și-a mutat sediul într-o clădire mai spațioasă, care s-a aflat pe locul unde sunt astăzi birourile Atelierului CFR.

Din anul 1881 și până în anul 1902, Guvernul Regatului României a închiriat de la guvernul austriac jumătate din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și vamă românească la vechea frontieră.

Lucrările pentru construcția gării Burdujeni au început în anul 1892 pe un teren pus la dispoziție din moșia Burdujeni, în lunca râului Suceava. Terenul era mlăștinos și a trebuit desecat cu pompe, iar apele au fost captate în drenuri subterane și dirijate spre râul Suceava. Gropile formate au fost acoperite cu pământ și prundiș în cantități mari, iar pentru asigurarea unui fundament mai solid s-au așezat una lângă alta grinzi de stejar de mărimea unui copac.

Lucrările au fost executate de societatea particulară italiană Celesti Construttirice Edilitates Ceretti e Tanfani din orașul Milano după un proiect similar cu cel al gării din orașul elvețian Fribourg. Atunci au fost construite etajul superior și cele două pavilioane laterale. Construirea clădirii a fost terminată în 1898, dar copertina peronului principal și alte instalații auxiliare au fost finalizate abia în 1902.

După Unirea Bucovinei cu România (1918), s-au desființat pichetul de grăniceri și oficiul vamal, iar multe spații ale clădirii au devenit disponibile.

În anul 1920 au fost instalate în spațiile gării mai multe instituții fără legătură cu traficul feroviar: un orfelinat mixt cu numele „Regina Maria” (înființat la 1 aprilie 1920 de Casa Muncii), o grădiniță de copii și o școală primară, ambele mixte. În anul 1923 s-a deschis aici și o școală profesională pentru fete cu specializările rufărie, croitorie, țesătorie, tot pentru copiii de ceferiști. Aceste școli au funcționat în localul gării până în anul 1955 când în clădirea acesteia au început să se desfășoare din nou activități ale administrației feroviare ca urmare a diferitelor procese de reorganizare.

În perioada interbelică, la parter erau birourile CFR (birourile de mișcare, casele de bilete, sălile de așteptare), a oficiului poștal, a serviciului de revizie de telefoane și telegraf, precum și două restaurante. La cele două etaje funcționau Orfelinatul „Regina Maria” și școlile profesională și primară.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul român a hotărât să construiască o nouă linie de cale ferată care pornea dintre gările Suceava (anterior Burdujeni) și Suceava Nord (anterior Ițcani), traversa orașul Suceava pe la vest și trebuia să se conecteze în Păltinoasa la Calea ferată Dărmănești-Câmpulung Moldovenesc. Lucrările de construcție au început în 1951, dar au trebuit să fie suspendate în 1955 din cauza unor probleme financiare și s-au reluat abia în 1959. La 23 august 1964, noua cale ferată a fost pusă în funcțiune. Astfel, Gara Burdujeni a devenit un nod feroviar important.

Ca urmare, Administrația Căilor Ferate Române a efectuat între anii 1956-1961 primele reparații capitale ale clădirii gării, fiind aduse și unele modernizări. Au fost introduse în clădire încălzirea centrală și apa potabilă. De asemenea, după înlocuirea pardoselei de lemn dintre etaje cu planșee și grinzi din beton armat, a mai fost construit încă un etaj destinat activităților de telecomunicații. În anul 1981 a avut loc electrificarea liniilor de cale ferată din statia CFR Suceava. Probabil tot atunci aceasta statie este echipata si cu o instalatie SCB de tip CED-CR-3.

Gara Suceava a fost închisă în perioada 2000-2006, din cauza efectuării unor lucrări de reabilitare. În acest timp, traficul feroviar a fost redirecționat către Gara Suceava Nord. Prin anul 2005 trenurile au început din nou să oprească în gara aflată în reparații, din cauza faptului că pasagerii localnici trăgeau semnalul de alarmă pentru a opri trenul în dreptul stației. Lucrările au avansat greu din pricina lipsei banilor. Până în anul 2004, fondurile au provenit de la Compania Națională de Căi Ferate Române SA și s-au efectuat doar lucrări de întreținere, consolidare și reparații curente. Începând din 2004, Gara Burdujeni a fost inclusă în programul „Reabilitarea unor importante stații de cale ferată din România”, finanțat de Credit Suisse First Boston International pentru reabilitarea a 16 stații feroviare importante din România. Lucrările au fost încredințate de Regionala CFR Iași, prin licitație, companiei Muha SRL Suceava, proiectant general fiind ISPCF București și proiectant special Consis Proiect.

S-au executat lucrări de consolidare ale clădirii (cămășuiri armate la pereți, schimbarea grinzilor care susțineau acoperișul) și de modernizare (curățarea cărămidei de Ciurea de la fațadele exterioare, fiind completate zonele cu lipsuri și degradări ale fațadei; înlocuirea tâmplăriei vechi cu alta din lemn stratificat și geamuri de tip termopan, placarea cu gresie antiderapantă a holului central, a celui perimetral și a peronului, refacerea copertinei peronului principal, montarea de tablă Lindab pe acoperiș, restaurarea decorațiunilor murale din holul central, montarea unei centrale termice racordate la gaz metan și a unui grup electrogen nou, refacerea canalizătii, înlocuirea racordurilor electrice, a stâlpilor și a lampadarelor ce asigură iluminatul, amplasarea de panouri electronice de informare a călătorilor). Piața Gării a fost refăcută cu pavele de trafic greu, în două nuanțe coloristice.

Clădirea gării Suceava a fost redeschisă publicului călător la 17 noiembrie 2006 în prezența mai multor oficialități: Constantin Dascălu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Constantin Axinia, directorul general al Companiei Naționale de Căi Ferate Române SA, Sorin Flutur, directorul Regionalei Căi Ferate Iași, Ion Lungu, primarul municipiului Suceava etc.
În prezent, pe peretele dinspre peron al gării se află o placă de marmură cu un text eronat: „Această gară a fost construită și dată în exploatare la 15 decembrie 1869 cu ocazia deschiderii liniei ferate Suceava-Roman, prima linie din Moldova. octombrie 1969”.
Gara Burdujeni are un aspect monumental cu influențe baroce, din dorința autorităților române ca această gară de frontieră să nu fie mai prejos decât gara Ițcani (gara corespondentă de pe teritoriul Austro-Ungariei). Ea a fost construită după modelul gării din Fribourg (Elveția), într-o plastică arhitecturală ce amintește de eclectismul de școală franceză al vremii.

Clădirea este compusă dintr-un corp central (având în mijloc o sală de așteptare de dimensiuni monumentale, realizată în stil baroc, precum și holuri de acces) și două corpuri laterale cu două niveluri. Fațada clădirii a fost realizată în întregime din cărămidă roșie lustruită, furnizată de Fabrica de cărămizi Ciurea (din apropierea Iașului), care fusese construită în anul 1891 la inițiativa directorului general al Căilor Ferate Române, Gheorghe Duca. Clădirea impresionează și prin peronul acoperit, dar și prin feroneria lucrată artistic de meșterii timpului.

Sala principală a servit inițial ca sală de recepție și oficiu vamal. După Unirea Bucovinei cu România și până prin anii '50 ai secolului al XX-lea, aici se țineau balurile date de CFR și Primărie, cu ocazia diferitelor manifestări. În sala principală a gării, sculptorul Iftimie Bârleanu a realizat macheta din ipsos a statuii ecvestre a lui Ștefan cel Mare, care a fost ulterior turnată în bronz și amplasată în anul 1977 pe platoul Cetății de Scaun a Sucevei. Tradiția organizării balurilor în sala mare a gării a fost reluată după finalizarea lucrărilor de restaurare din anul 2006.

Adresa statiei CFR Suceava este: Cartier Burdujeni, strada Nicolae Iorga, nr. 7, telefon 0230.517117.

Statia CFR Suceava deserveste si alte unitati de exploadare feroviara: Revizia vagoane calatori (care in 1990 deservea sectiile: Suceava- Putna, Suceava- Cacica- Paltinoasa, Suceava- Vatra Dornei- Ilva Mica, Suceava- Pascani- Bacau, Veresti- Botosani), Revizia vagoane Marfa, Sectia Linii L5 Suceava, Sectia CT (Centralizare-Telecomenzi) Suceava, Regulatorul de circulatia RC Suceava, Magaziile SNTFC-CFR-Marfa, Terminal transcontainere.



Conform “Mersului trenurilor de calatori, valabil pe anul 2017”, prin statia CFR Suceava trec urmatoarele 11 perechi/zi trenuri IR:

-4 perechi/zi trenuri IR Suceava Nord/Suceava- Bucuresti Nord (unul din ele cu vagon de dormit. Au cate 3 sau 5 vagoane).
-O pereche/zi tren IR Vadu Siretului UZ- Suceava- Bucuresti Nord (cu 3 vagoane; in unele zile are atasat un vagon direct de dormit UZ Kiev Pass- Bucuresti Nord)
-O pereche/zi tren IR Vadu Siretului UZ- Suceava (cu 3 vagoane)
-3 perechi/zi trenuri IR Timisoara Nord- Suceava- Iasi (cu 6 vagoane; doua din ele au si vagoane de dormit si cuseta)
-O pereche/zi tren IR Cluj Napoca- Suceava- Iasi- Galati (cu 3 sau 4 vagoane)
-O pereche/zi tren IR Vatra Dornei Bai hc- Suceava- Bucuresti Nord (cu vagon de dormit)

Astazi, distanta Suceava- Bucuresti Nord se parcurge cu tren IR (1650) in 6 h si 54 minute.

In 1988/1989 distanta Suceava Nord- Bucuresti Nord se parcurgea cu trenul R 56 “Bucovina” in 6 h si 9 minute. Trenul aveea in compunere vagoane de clasa intaia si a doua si vagon-restaurant.








-Statia Suceava Vest
Este considerata a treia gara a municipiului Suceava, desi este situate pe teritoriul administrativ al comunei Scheia.

Stația CFR Suceava Vest a fost construită în anul 1960, pentru trenurile ce urmau să treacă pe linia de cale ferată Suceava-Păltinoasa (inaugurată la data de 23 august 1964).

Gara Suceava Vest a fost amplasată pe un rambleu de 4-6 metri înălțime, situată într-o zonă mlăștinoasă. Clădirea gării este fundată pe piloți din lemn, ultimii piloți de acest fel utilizați în construcțiile feroviare cu caracter definitiv.

Probabil in 1976, cand este echipata cu BLA linia ferata Suceava- Vatra Dornei- Ilva Mica- Salva- Beclean pe Somes, si statia Suceava Vest este echipata cu o instalatie SCB de tip CED.

In 1990, prin cai ferate industriale, statia CFR Suceava Vest deservea si unele intreprinderi industriale situate pe platform industriala “Scheia”: Fabrica rulmenti (infiintata in 1989), Vinalcool, Fabrica de conserve “Facos” (infiintata in 1972), fosta intreprindere comerciala ICRTI (Intreprinderea de comert cu ridicata pentru textile-incaltaminte).

Tot acolo se aflau in 1990 si alte intreprinderi industriale, dar care nu erau deservite prin cai ferate industriale: “Legume-fructe”, Fabrica de bere “Bermas” (infiintata in 1974) si “Bucovina-lactate”.

Intre anii 1990-1994, o data cu electrificarea liniei ferate Suceava- Vatra Dornei- Ilva Mica- Salva- Beclean pe Somes, unele din liniile statiei Suceava Vest sunt electrificate.




-Triajul CFR Suceava

A fost inaugurat in anul 1979, si are cca 19 linii.
A fost construit in principal pentru a deserve platforma industriala "Valea Sucevii". Ca urmare a disparitiei multora din unitatile industriale de pe aceasta platforma dupa 2000, activitatea de manevra si prelucrare a vagoanelor de marfa din triajul Suceava se reduce drastic.



-Agentia de voiaj CFR Suceava (situat pe strada Nicolae Balcescu, nr.8, telefon 0330.100359, in zona centrala a orasului).



De asemenea, in Suceava exista si o filiala a “SC Impregnare Traverse din Lemn”. Era situate in cartierul Itcani, in imediata apropiere a statiei CFR Suceava Nord.
Adresa: Municipiul Suceava, Cartier Itcani, Strada Grigore Alexandru Ghica, nr. 21, telefon 0230.525008.
A fost infiintata in 2002 si privatizata in 2003, fiind cumparate de firma “SC Serv Trans SA”. In 2008 falimenteaza.
Pe locul acestei unitati urmeaza a fi construit un supermarket!



In interiorul municipiului Suceava a existat si o fosta cale ferata ingusta, cu ecartament de 760 mm.
-Itcani- Oras Suceava
Linie ingusta CFI, cu ecartament de 760 mm, lunga de 5 km. A fost construita in 1898, si avea o gara terminus pe locul unde se afla azi policlinica municipala. A fost desfiintata intre 1960-1964, in cadrul procesului de sistematizare urbana.

In judetul Suceava se afla cel mai important punct de frontiera feroviar cu Ucraina- la Vicsani/Vadu Siretului.





Pentru intretinerea infrastructurii feroviare si a materialului rulant feroviar din zona judetului Suceava exista:

-CNCF-CFR-SA-Infrastructura, Regionala CFR Iasi, Divizia Linii Iasi, cu (in judetul Suceava) doua sectii de linii: SL 5 Suceava-Nord si SL 6 Vatra-Dornei.

-Divizia Instalatii Iasi, cu Sectia CT Suceava (pentru intretinerea instalatiilor SCB)

-SC Telecomunicatii CFR SA (filiala a CNCF-CFR-SA-Infrastructura), Sucursala Iasi, “Zona intretinere” Campulung-Moldovenesc (pentru intretinerea instalatiilor TTR)

-SC Electrificare SA (filiala a CNCF-CFR-SA-Infrastructura), Sucursala Iasi, Sectia IFTE Suceava (pentru intretinerea instalatiilor IFTE)

- CNCF-CFR-SA-Infrastructura, Regionala CFR Iasi, Divizia Patrimoniu Iasi,


-Regulatorul de circulatie Suceava

-Depoul de locomotive Suceava-Nord (apartinand SNTFC-CFR-Calatori)

-Revizia de vagoane calatori si statia de domiciliul Suceava

-Revizia de vagoane marfa si statia de domiciliul Suceava (apartinand SNTFC-CFR-Marfa)

-Terminalul transcontainere Suceava (apartinand CFR-Transauto-SA, privatizata )

B. Transport urban in comun


In anii 80, pe fondul politicii de atunci de “economisire” a motorinei, se decide introducerea in municipiile Suceava si Botosani a mijloacelor electrice de transport in comun urban- tramvaie si troleibuze, fiecare din aceste doua orase trebuind sa aleaga intre unul din cele doua mijloace electrice de transport in comun urban.

Cum la Botosani s-a ales introducerea tramvaiului, la Suceava se alege introducerea troleibuzului.

Astfel, in anul 1985, incepe constructia retelei de troleibuze din Suceava, la data de 15 august 1987 se dau in exploatare primele trasee de troleibuze din Suceava: Gara Burdujeni- Centru- Spitalul Judetean si Gara Burdujeni- Centru- Cartier Obcini.

Ulterior, reteaua este extinsa:

-In 1991 intre Cartier Obcini- Rulmentul

-In 1993 pana la gara Suceava Nord (Itcani)

-In 1994 pana la “Cinema Burdujeni”

In anul 2000, o portiune a retelei de troleibuze cuprinsa intre capatul Cartier Obcini si capatul Rulmentul este distrusa de bena unui autocamion, nemaifiind refacuta.

La aceea ora existau in Suceava cca 41 troleibuze articulate tip DAC-117-E si DAC-217-E, precum si 10 troleibuze solo tip DAC-212-E, lungimea retelei atingand cca 17 km cale simpla.

In 1996 reteaua de troleibuze din Suceava numara : 14,5 km , 5 capete de linii (Cinema Burdujeni, Gara Burdujeni/Suceava, Gara Itcani/Suceava Nord, Obcini si Rulmentul), statii de redresare a curentului electric si un garaj pentru troleibuze.

In 1996 existau un numar de 6 linii de troleibuze in Suceava:

-2 Gara Burdujeni/Suceava- Obcini

-3 Gara Burdujeni/Suceava- Rulmentul

-4 Cinema Burdujeni- Obcini

-5 Gara Itcani/Suceava Nord- Obcini

-17 Cinema Burdujeni- Rulmentul

-28 Cinema Burdujeni- Gara Itcani/Suceava Nord



Insa, dupa 2000, datorita neintretinerii corespunzatoare, a lipsei investitiilor in retea si vehicule (care duce la uzura firului de contact, strapungerea izolatorilor, etc), dar si a concurentei neloiale din partea microbuzelor (dubele care invadasera municipiul moldav erau neincapatoare), troleibuzul sucevean decade puternic.

Cu un parc de 10 troleibuze DAC-212-E (5041 -5048 an de fabricatie 1996; 5049 an de fabricatie 1996; 5051 an de fabricatie 1997) si unul de tip DAC-217-E (an de fabricatie 1996), vechi si nesigure in exploatare, in data de 2 aprilie 2006 troleibuzele din Suceava isi inceteaza circulatia.

Dupa 2007 este desfiintata si reteaua electrica pentru fostele troleibuze din Suceava, ramanand doar stalpii.





Tinand cont de configuratia municipiului Suceava (cu distante mari intre cartierele Burdujeni/Itcani si zona centrala si cartierele George Enescu/Marasesti/Zamca/Areni), tinand cont de faptul ca troleibuzul este un mijloc de transport modern, economic, silentios si nepoluant, consider ca troleibuzul se preteaza foarte bine ca mijloc de transport urban in comun pentru municipiul Suceava!

Reteaua de troleibuze din Suceava ar trebui reconstruita, in configuratia sa care exista la nivelul anului 1996 (si eventual realizate si alte completari, fata de 1996), dar cu elemente tehnice moderne.

Ca si solutii tehnice, ar trebui utilizate urmatoarele solutii tehnice de ultima generatie pentru reconstructia retelei de troleibuze din Suceava: Stalpi noi (preferabil din metal), console mai lungi, astfel incat reteaua sa poata fi pozitionata deasupra benzii de langa axul drumului, sistem de prindere a firului de contact tip Kummler-Matter (care realizeaza o prindere elastica a firelor de contact, permitand astfel o deplasare mai rapida a troleibuzelor), fire de contact, separatoare, macaze electrice noi, cabluri de alimentare noi, din cupru, in montaj ingropat (de la statia de redresare pana la stalpi), statie (sau statii) de redresare noi, dotata/dotate cu ultimile tehnologii in materie, construit un garaj complet nou pentru troleibuze (dotat cu toate utilajele si aparatura electronica, necesara pentru verificarea/testarea/reparatia/intretinerea unor troleibuze noi), angajati un numar suficient de specialisti (ingineri electronisti, electricieni, etc) pentru exploadarea si intretinerea in conditii optime a unor troleibuze noi si abia dupa îndeplinirea acestor conditii, achizitionate un numar de 50 troleibuze artuculate noi, produse de o firma consacrata, intr-o tara membra a UE (50 de troleibuze articulate noi sunt suficiente pentru a deservi, cu o frecventa buna, 10 linii de troleibuze in Suceava).




Reteaua de troleibuze din Suceava ar trebui sa fie reconstruita pe urmatoarele strazi:

-Calea Unirii (începând de la capatul de linie Cinema Burdujeni, situat la intersectia Caii Unirii cu strazile Gheorghe Doja si Cuza-Voda), Strada Ana Ipatescu, Strada Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor, Bdul. Academician Vasile Grecu, Strada Humorului (pana imediat dupa pasajul pe sub calea ferata 502). Lungime- 8 km, cale dubla.

-Strada Centurii, Strada Aviatorului (in Scheia). Lungime- 1,5 km , cale simpla.

-Strada Humorului (in Scheia). Lungime- 1,4 km , cale simpla.

-Strada Humorului (in Scheia). Lungime- 0,4 km , cale dubla.

-Calea Burdujeni (intre intersectia cu Calea Unirii si Intersectia cu strada Gheorghe Doja), Strada Gheorghe Doja (pana la intersectia cu strada Putna). Lungimea- 1,1 km cale dubla.

-Strada Putna, strada Nicolae Iorga, strada Jean Bart. Lungime- 1,1 km , cale simpla.

-Strada Nicolae Iorga (de la intersectia cu Calea Unirii pana la intersectia cu strada Jean Bart). Lungimea- 0,8 km, cale simpla.

-Strada Traian Vuia . Lungimea- 2,6 km, cale dubla.

-Strada Garii, strada Aurel Vlaicu. Lungimea- 1,7 km , cale simpla

-Strada Marasesti, Bdul. George Enescu. Lungimea- 2,2 km, cale dubla

-Strada Universitatii. Lungimea- 0,7 km, cale dubla.

-Retea in interiorul garajului:






Total retea de troleibuze care ar trebui reconstruita/construita noua:

-15 km retea cale dubla

-6,5 km retea cale simpla

Total : 21, 5 km retea

In acest fel, troleibuzele ar asigura o legatura rapida intre cartierele Burdujeni, Itcani, George Enescu, Marasesti si zona centrala a orasului.

De asemenea, pentru facilitarea deplasarii troleibuzelor, pe strazile cu mai multe benzi pe sens (de exemplul pe Calea Unirii) o banda ar trebui rezervata pentru mijloacele de transport urban in comun, si in special pentru troleibuze.






Realizarea unei retele complet noi pentru troleibuze asa cum am aratat mai sus in municipiul Suceava ar permite infiintarea a unui numar de:

-5 capete de linii de troleibuze ( Gara Itcani, Gara Burdujeni, Cinema Burdujeni, Obcini si Rulmentul- in Scheia)

-10 linii de troleibuze, astfel:

-Rulmentul- Obcini- Spital- Centru- Cinema Burdujeni
-Rulmentul- Obcini- Spital- Centru- Gara Burdujeni
-Rulmentul- Obcini- Spital- Centru- Gara Itcani
-Obcini- Universitatii- Centru- Cinema Burdujeni
-Obcini- Universitatii- Centru- Gara Burdujeni
-Obcini- Universitatii- Centru- Gara Itcani
-Obcini- Marasesti- Centru- Cinema Burdujeni
-Obcini- Marasesti- Centru- Gara Burdujeni
-Obcini- Marasesti- Centru- Gara Itcani
-Cinema Burdujeni- Gara Itcani

Pentru deservirea, in conditii optime, cu o frecventa buna a 10 linii de troleibuze din Suceava, ar fi necesara achizitionarea a 50 troleibuze articulate si solo noi.

De asemenea, ar fi necesara achizitionarea, ca vehicule auxiliare noi, pentru deservirea retelei de troleibuze: doua autoturnuri, un troleibuz-ungator si un remorcher + atelier mobil auto.

De asemenea, ar fi necesara si constructia unui garaj complet nou pentru troleibuze (dotat cu toate utilajele necesare pentru intretinerea, reparatia si verificarea unor troleibuze noi, darsi cu personal calificat), dar si constructia unui numar de statii de redresare noi.








Transportul urban in comun cu autobuze urbane a fost introdus in Suceava in anul 1962, de-a lungul timpului in Suceava utilizandu-se autobuze urbane de tipurile: TV-2-U, TV-20-U, Roman-112-UD, DAC-112-UDM, DAC-117-UD, IKARUS-260 si IKARUS-280.

La data de 8 iulie 2005, fosta TPS mai aveea in parc doar 15 autobuze DAC-112-UDM si IKARUS-260.

Dupa aprilie 2006 toate acestea sunt casate.

In aprilie 2006 sunt achizitionate 33 de autobuze urbane noi, de tip IRISBUS-CITELIS, de 12 m lungime.

In noiembrie 2017 sunt achizitionate 3 autobuze second-hand de tipul IRISBUS-AGORA, ulterior mai fiind achizitionate inca 3 autobuze second-hand de acest tip.

De asemenea, in februarie 2014, este testat si un autobuz electric in Suceava.







Inainte sau in 1996, in Suceava existau urmatoarele trasee de autobuze urbane:

-Linia 1 Gara Suceava Nord- strada Marasesti- George Enescu
Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, Calea Unirii, strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, Strada Marasesti, Bdul. George Enescu, strada Zorilor.
La retur- Strada Scurta, Bdul. 1 Mai, Bdul. Stefan cel Mare, apoi accelasi traseu.

-Linia 6 Gara Suceava- Mitocu Dragomarnei
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Calea Unirii, Strada Traian Vuia, Strada Aurel Vlaicu (ocol pe la gara Suceava Nord), pasaj CFR, Strada Grigore Alexandru Ghica, strada Mitocului.
La retur- Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 7 Gara Suceava Nord- Lisaura
Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, Calea Unirii, strada Mitropoliei, strada Parcului.
*Era linia de autobuze care ajungea cea mai aproape de cetatea Sucevei

-Linia 8 Gara Suceava Nord- Ipotesti
Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, Calea Unirii, strada Mitropoliei.

-Linia 9 Gara Suceava- Salcea
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Torino, Strada Cuza-Voda, Cartier Tineretului, Mereni, Plopeni, Salcea.
La retur- strada Cuza-Voda, Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 10 Gara Suceava Nord- fosta Ilie Pintilie- Rulmentul
Strada Aurel Vlaicu, strada Cernauti, Calea Unirii, Strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor, strada Humorului, strada Centurii, strada Humorului.
La retur pe strada Humorului.

-Linia 11 Gara Suceava Nord- Sfantul Ilie
Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, Calea Unirii, Strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Bdul. 1 Decembrie 1918, strada Victoriei.

-Linia 12 Cinema Burdujeni- Mihoveni
Calea Unirii, Strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor, strada Humorului, strada Centurii, strada Mihoveni.

-Linia 13 Gara Suceava Nord- Mihoveni
Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, Calea Unirii, Strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor, strada Humorului, strada Centurii, strada Mihoveni.

-Linia 14 Gara Suceava- Plopeni (eventual aeroportul Suceava)
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Torino, Strada Cuza-Voda, Cartier Tineretului, Mereni, Plopeni.
La retur- strada Cuza-Voda, Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 15 Cinema Burdujeni- Tisauti
Calea Unirii, strada Ana Ipatescu, strada Mitropoliei, strada Parcului.

-Linia 16 Gara Suceava- Sfantul Ilie
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Calea Unirii,Strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Bdul. 1 Decembrie 1918, strada Victoriei.
La retur- Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 18 Gara Suceava- Scheia
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Calea Unirii,Strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor, strada Humorului, strada Centurii, Scoala 10/Primaria Scheia
La retur- Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 19 Gara Suceava Nord- Confectii- George Enescu
Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, Calea Unirii, Strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, strada Marasesti, Bdul. George Enescu, strada Zorilor.
La retur- strada Scurta, Bdul. 1 Mai, Bdul. Stefan cel Mare.

-Linia 20 Gara Suceava- CET
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Calea Unirii, strada Energeticianului.
La retur- Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 21 Burdujeni Sat- Cinema Burdujeni- strada Marasesti- Rulmentul
Strada 22 Decembrie- Calea Unirii, Strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, strada Marasesti, Bdul. George Enescu, strada Humorului, strada Centurii.
La retur- strada Humorului, Calea Obcinilor, Bdul. 1 Mai, Bdul. Stefan cel Mare, apoi accelasi traseu.

-Linia 22 Gara Suceava- Lipoveni
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Calea Unirii, Strada Traian Vuia, Strada Aurel Vlaicu (ocol pe la gara Suceava Nord), pasaj CFR, Strada Grigore Alexandru Ghica, strada Lipoveni.
La retur- Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 23 Gara Suceava- Prelipca
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Torino, Strada Cuza-Voda, Cartier Tineretului, Mereni, Plopeni, Salcea.
La retur- strada Cuza-Voda, Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 24 Gara Suceava- Dornelor- Avicola
*UNde poate fi aceasta statie Dornelor nu-mi dau seama (pe harta municipiului Suceava nu apare nici o strada cu numele de Dornelor), si traseul banuiesc ca era cel mai scurt posibil, astfel:
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, strada Fagului.
La retur- Aleea Dumbravii, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Calea Unirii, strada Nicolae Iorga.

-Linia 25 Gara Suceava- Varatec
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Torino, Strada Cuza-Voda, Cartier Tineretului, Mereni, Plopeni, Salcea.
La retur- strada Cuza-Voda, Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.
-Linia 26 Gara Suceava- Obcini
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Calea Unirii, strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor.
La retur- Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 27 Gara Suceava Nord- Obcini- SUT Itcani
Cel mai ciudat traseu posibil, deoarece ceea ce apare pe harta ca fiind SUT Itcani (astazi depozit Daily Suceava) se afla foarte aproape de gara Suceava Nord!
Nu stiu efectiv pe unde ar fi putut circula acest traseu.

-Linia 29 Gara Suceava Nord- Zamca
Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, Calea Unirii, strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, strada Marasesti, Bdul. George Enescu, apoi pe strada situata in prelungirea strazii Universitatii (capatul de linie Zamca era situat probabil in zona Inspectoratului Judetean de politie)
la retur- strada Universitatii, Bdul. Stefan cel Mare.

-Linia 30 Gara Suceava- Zamca
Strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Calea Unirii, strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, strada Marasesti, Bdul. George Enescu.
La retur- strada Universitatii, Bdul. Stefan cel Mare, strada Ana Ipatescu, Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava.

-Linia 31 George Enescu- Avicola- Gostat Itcani
Strada Scurta, Bdul. 1 Mai, Bdul. Stefan cel Mare, strada Ana Ipatescu, Calea Unirii, strada Nicolae Iorga, gara Suceava, strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, strada Fagului, Aleea Dumbravii, strada Gheorghe Doja, strada Grigore Alexandru Ghica.
La retur- strada Grigore Alexandru Ghica, strada Gheorghe Doja, Aleea Dumbravii, strada Fagului, strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni, Calea Unirii, strada Ana Ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, strada Marasesti, Bdul. George Enescu, strada Zorilor.

-Linia 32 CET- Obcini
Strada Energeticianului, Calea Unirii, strada Ana ipatescu, Bdul. Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor.


Dupa cum se observa, aceste linii de autobuze deserveau si suburbiile Sfantul Ilie si Scheia si cateva localitati apropiate (Mihoveni, Ipotesti, Tisauti, Lisaura, Prelipca, Varatec, Salcea, Plopeni, Mereni, Mitocu Dragomarnei si Lipoveni).

Insa in partea centrala o orasului ele dublau liniile de troleibuze, un lucru negativ.








In privinta autobuzelor urbane, acestea ar trebui sa deserveasca numai zonele periferice (unde nu exista retea de troleibuze in 1996 sau propusa mai sus), si localitatile suburbane sau din apropierea municipiului Suceava.

Liniile de autobuze urbane ar trebui sa se suprapuna cat mai putin posibil peste cele de troleibuze.




Ca linii de autobuze urbane in Suceava ar trebui sa existe:


-Gara Burdujeni- Burdujeni Sat
(La tur: Strada Nicolae Iorga, Strada Jean Bart, Strada Gheorghe Doja, strada Locotenent Damaschin, Calea Unirii, Calea Burdujeni, strada Cuza-Voda, strada Ecaterina Teodoroiu, strada Plevnei.
La retur: strada Plevnei, strada Vasile Parvan, strada 22 Decembrie, strada Cuza-Voda, Calea Burdujeni, Calea Unirii, strada Locotenent Damaschin, strada Gheorghe Doja, strada Putna)


-Gara Burdujeni- Mereni- Plopeni- Salcea Primarie (linie preoraseneasca)
(La tur: La tur: Strada Nicolae Iorga, Strada Jean Bart, Strada Gheorghe Doja, strada Locotenent Damaschin, Calea Unirii, Calea Burdujeni, strada Cuza-Voda, DN 29
La retur: DN29, strada Cuza-Voda, Calea Burdujeni, Calea Unirii, strada Locotenent Damaschin, strada Gheorghe Doja, strada Putna)

-Gara Burdujeni- Aeroport Salcea (Suceava)
(La tur: La tur: Strada Nicolae Iorga, Strada Jean Bart, Strada Gheorghe Doja, strada Locotenent Damaschin, Calea Unirii, Calea Burdujeni, strada Cuza-Voda, DN 29, strada Aeroportului
La retur: Strada Aeroportului, DN29, strada Cuza-Voda, Calea Burdujeni, Calea Unirii, strada Locotenent Damaschin, strada Gheorghe Doja, strada Putna)


-Gara Burdujeni- Mereni- Plopeni- Salcea- Prelipca (linie preoraseneasca)
(La tur: La tur: Strada Nicolae Iorga, Strada Jean Bart, Strada Gheorghe Doja, strada Locotenent Damaschin, Calea Unirii, Calea Burdujeni, strada Cuza-Voda, DN 29, Strada Pacii
La retur: Strada Pacii, DN29, strada Cuza-Voda, Calea Burdujeni, Calea Unirii, strada Locotenent Damaschin, strada Gheorghe Doja, strada Putna)



-Gara Burdujeni- Burdujeni Case (Avicola)
(La tur: strada Nicolae Iorga, strada Jean Bart, Strada Gheorghe Doja, strada Fagului, Aleea Dumbravii, Autonet
La retur: Autonet, strada
, strada Pictor Romeo Calancea, strada Gheorghe Doja, strada Putna)


-Gara Burdujeni- cartier Itcani- Rulmentul (Scheia)
(La tur: strada Nicolae Iorga, strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Strada Traian Vuia, DC 74, Strada Aviatorului, strada Humorului
La retur: strada Humorului, strada Aviatorului, DC 74, Strada Traian Vuia, strada Gheorghe Doja, strada Putna)


-Gara Itcani- Cartier Itcani
(La tur: Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, strada Grigore Alexandru Ghica, strada Mitocului
La retur: strada Mitocului, strada Zefirului, strada Grigore Alexandru Ghica, strada Aurel Vlaicu, strada Garii)
-Gara Itcani- Mitocul Dragomarnei (linie preoraseneasca)
(La tur: Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, strada Grigore Alexandru Ghica, strada Mitocului, DJ 208 D
La retur: DJ 208 D, strada Mitocului, strada Grigore Alexandru Ghica, strada Aurel Vlaicu, strada Garii)


-Gara Itcani- Lipoveni (linie preoraseneasca)
(La tur: Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, strada Grigore Alexandru Ghica, DN 2, DC 57
La retur: DC 57, DN 2, strada Grigore Alexandru Ghica, strada Aurel Vlaicu, strada Garii)


-Gara Itcani- Patrauti (linie preoraseneasca)
(La tur: Strada Aurel Vlaicu, strada Traian Vuia, strada Grigore Alexandru Ghica, DN 2, DJ 208 V
La retur: DJ 208 V, DN 2, strada Grigore Alexandru Ghica, strada Aurel Vlaicu, strada Garii)


-Centru- Manastirea Zamca
(Traseu: Strada Nicolae Balcescu, strada Mihai Eminescu, Strada Marasti, strada Marasesti, strada Zamcei)


-Centru- Casa de Pensii
(Traseu: Strada Nicolae Balcescu, strada Mihai Eminescu, Strada Marasti, strada Marasesti, strada Zamcei, strada Ilie Ilascu)


-Centru- Ipotesti Primarie- Bosanci (linie preoraseneasca)
(Traseu: Strada Ana Ipatescu, strada Mitropoliei, strada Parcului, DJ 208 A)


-Centru- Ipotesti Primarie- Tisauti (linie preoraseneasca)
(Traseu: Strada Ana Ipatescu, strada Mitropoliei, strada Parcului, DJ 208 A, DC 69)


-Centru- Lisaura (linie preoraseneasca)
(Traseu: Strada Ana Ipatescu, strada Mitropoliei, strada Parcului, DC 60)


-Centru- Cetatea de Scaun
(Traseu: Strada Ana Ipatescu, strada Mitropoliei, strada Parcului)


-Centru- Cartier Obcini
(Traseu: strada Nicolae Balcescu, strada Mihai Viteazul, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor, Bdul. Corneliu Coposu, Bdul. Prefect Gavril Tudoras)


-Centru- Sfantul Ilie (linie preoraseneasca)
(Traseu: strada Nicolae Balcescu, strada Mihai Viteazul, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor, Bdul. Corneliu Coposu, Bdul. Prefect Gavril Tudoras, strada Victoriei, DC 72)


-Centru- Comisariatul de Mediu
(Traseu: strada Nicolae Balcescu, strada Mihai Viteazul, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor, Bdul. Corneliu Coposu, Bdul. Prefect Gavril Tudoras, strada Victoriei, Bdul. Sofia Vicoveanca)


-Centru- Mihoveni (linie preoraseneasca)
(Traseu: Strada Nicolae Balcescu, strada Mihai Eminescu, strada Marasti, Bdul. George Enescu, Bdul. Academician Vasile Grecu, strada Humorului, strada Centurii, DC 74, DJ 178 A)


-Centru- Cartier Areni
(La tur: strada Nicolae Balcescu, strada Mihai Viteazul, Bdul. 1 Mai, strada Universitatii, strada Alexandru cel Bun
La retur: strada Alexandru cel Bun, strada Samoil Isopescu, strada Mitropoliei, strada Ana Ipatescu)


-Centru- CET
(Traseu: Strada Ana Ipatescu, Calea Unirii, strada Energeticianului)


In felul acesta ar exista in Suceava:

-22 de linii de autobuze urbane ( din care 10 linii preorasenesti, care ar lega Suceava de localitatile: Mereni, Plopeni, Salcea, Prelipca, Mitocu Dragomarnei, Lipoveni, Patrauti, Mihoveni, Sfantul Ilie, Lisaura, Tisauti, Ipotesti si Bosanci), care s-ar suprapune cat mai putin posibil peste liniile de troleibuze propuse.

- 13 capete de linii autobuze urbane in interiorul municipiului Suceava: Burdujeni-Sat (la intersectia strazilor Plevnei si Vasile Parvan), Burdujeni case (Avicola), Gara Burdujeni (pentru a nu fi comun cu capatul de linie propus pentru troleibuze, cel pentru autobuze urbane se poate amenaja pe locul fostei autogari Burdujeni, la intersectia strazilor Putna si Nicolae Iorga), Gara Itcani (comun cu capatul de linie al troleibuzelor), Rulmentul (idem), Manastirea Zamca, Casa de pensii, Cetatea de Scaun, Cartier Obcini (la intersectia Bdul. Prefect Gavril Tudoras cu strada Victoriei), Comisariatul de mediu, Cartier Areni (in spatele primariei, pe strada Alexandru cel Bun) , Centru (in zona intersectiei strazilor Ana Ipatescu si Nicolae Balcescu) si CET.



-11 capete de linii preorasenesti (Salcea primarie, Aeroport Salcea, Prelipca, Mitocu Dragomarnei, Lipoveni, Patrauti, Bosanci, Tisauti, Lisaura, Sfantul Ilie si Mihoveni)


Pentru deservirea in conditii optime si cu o frecventa buna a acestor 21 de linii de autobuze urbane (inclusiv preorasenesti) din Suceava, ar fi necesara achizitionarea a unui numar de 105 autobuze urbane solo (de 12 m lungime) noi.

De asemenea, ar fi necesara constructia unui garaj complet nou pentru acestea, dotat cu toate utilajele si sculele necesare intretinerii , reparatiei si verificarilor necesare unor autobuze urbane noi.

De asemenea, ar mai necesara amenajarea corespunzatoare a statiilor si capetelor de linii pentru troleibuze si autobuze urbane.




In Suceava, transportul urban in comun s-a efectuat cu troleibuze (in perioada 1986- aprilie 2006) si autobuze.





In prezent, transportul urban in comun in Suceava se efectuiaza cu:

-autobuze , pe 6 linii de autobuze urbane, acestea fiind: 2 Gara Burdujeni/Suceava- Cartier Obcini, 3 Gara Burdujeni/Suceava- Rulmentul, 4 Cinema Burdujeni- Cartier Obcini, 5 Gara Itcani/Suceava Nord- Cartier Obcini, 21 Burdujeni Sat- Rulmentul si 28 Cinema Burdujeni- Gara Itcani/Suceava Nord.

Aceste 6 linii sunt deservite cu un numar de 33 de autobuze urbane solo, achizitionate noi in anul 2006, de tipul IRISBUS-CITELIS si de 6 autobuze second-hand IRISBUS-AGORA, achizitionate in 2017.

-microbuze , pe 6 linii , acestea fiind: 5 Gara Itcani/Suceava Nord- Cartier Obcini, 17 Burdujeni Sat- Casa de Pensii, 18 Burdujeni Sat- Centru, 22 Burdujeni Sat- Centru, 28 Cinema Burdujeni- Gara Itcani/Suceava Nord, 30 Gostat Itcani- Cartier Obcini.

Aceste 6 linii sunt deservite cu un numar de 7 microbuze (doua de tipul Otokar-Centro fabricate in 2012 si 5 de tipul Karsan fabricate in 2015).

De asemenea, mai exista si cca 70 de microbuze private.

Recent (2018), conducerea primariei Suceava si a TPL si-a exprimat intentia de a achizitiona 40 de “autobuze electrice”, un nou garaj pentru acestea urmand a fi realizat in cartierul Burdujeni.



Transportul in comun urban in Suceava a fost efectuat de catre urmatoarele entitati: IGO Suceava (Intreprinderea de gospodarire oraseneasca, intre anii 1962- data aparitiei transportului urban in comun , cu autobuze, in Suceava- 1973), IJGCL Suceava (Intreprinderea Judeteana de Gospodarire Comunala si Locativa, intre anii 1973- 1979), IJTL Suceava (Intreprinderea Judeteana de transport local, intre anii 1979- 1990), RATUC Suceava (Regia Autonoma de Transport Urban de Calatori, intre anii 1991-1995), Agentia de transport local din cadrul RAUCL (intre anii 1995-1998), SC Transport Public si Servicii TPS (intre anii 1998- 2005).

Ca urmare a aparitiei concurentei neloiale reprezentate de microbuze, in toamna anului 2005, fosta TPS Suceava intra in faliment si se desfiinteaza.

Apoi, primaria si consiliul local Suceava infiinteaza o noua societate de transport urban in comun, denumita SC Transport Public Local SA Suceava, care preia transportul in comun urban din Suceava.

Adresa societatii este: Municipiul Suceava, strada Traian Vuia, nr. 5A, telefon 0330.401442.

Aceste date au fost preluate de pe site-ul oficial al “SC Transport Public Local SA” Suceava. Aceasta este membra a “Uniunii Romane de Transport Public URTP”, cu sediul la Cluj-Napoca.



Pentru modernizarea transportului urban in comun din municipiul Suceava, in afara de reintroducerea troleibuzelor, ar trebui:

-Modernizate si amenajate corespunzator statiile si capete de linii

-Rezolvat litigiul cu TASA si apoi modernizat si extins garajul, prin dotarea sa cu utilaje si mijloace noi si electronice pentru intretinerea unor troleibuze si autobuze urbane noi, construite hale noi (acoperite si incalzite), construita o noua cladire pentru dispecerat si birouri, vestiare si grupuri sanitare pentru soferi si personalul de deservire, refacute utilitatile, platformele de parcare, aleile pietonale, rondurile si amenajarile florare, gardurile, etc.




In municipiul Suceava exista si servicii de taximetrie (atat pentru calatori cat si pentru marfuri).

S-au amenajat si cateva piste pentru biciclete.

Majoritatea strazilor au fost asfaltate. Ar mai trebui asfaltata si strada Putna pe care circula mijloace de transport urban in comun.

C. Transport interurban auto

In perioada interbelica au existat diverse firme particulare care efectuau transporturi interurbane auto.
De asemenea exista in anii 30 si “Serviciul de transporturi auto” a CFR.

In 1946 acesta se desprinde din cadrul CFR, si, pe baza lui, la 1 mai 1946, se constituie intreprinderea de stat “Regia Autonoma a transportului cu autovehicule” (RATA).
De-a lungul timpului aceasta isi va schimba denumirea in: DRTA (Directia Regionala de transporturi Auto) si IRTA (Intreprinderea Regionala de Transporturi Auto).

In 1975 se constituie ITA Suceava, care, in municipiul Suceava, aveea:
-Autogara si autocoloana de transporturi de calatori
-Autobaza si autocoloana de transporturi de marfa

Dupa 1991, prin impartirea si disparitia fostei ITA Suceava, patrimoniul acesteia din municipiul Suceava (sediul, autogara, autobaza si parcul auto) este preluat de firma SC Transporturi Auto Suceava TASA SA, firma infiintata in 1991 si privatizata in 1999.

Autogara Suceava se afla in zona centrala a orasului, din pacate destul de departe de garile din Suceava.

Adresa autogarii Suceava este: strada Vasile Alecsandri, nr. 2, telefon 0230.524340.

Autogara Suceava apartne firmei “SC Transport Auto Suceava/ TASA”, membra a grupului Atlassib.

In 1990 fosta ITA Suceava aveea in parc cca 200 de autovehicule (numai cele de la unitatile din municipiul Suceava).

In 1991, dupa separarea si disparitia fostei ITA Suceava, autocoloana de transport auto interurban de calatori din municipiul Suceava se constituie intr-o societatea comerciala pe actiuni, cu capital integral de stat, sub denumirea de “SC Transporturi Auto SA Suceava”, care , in anul 1998, mai aveea in parc doar cca 90 de autovehicule.


In anul 1999, aceasta este privatizata, fiind cumparata de firma “SC Transport Auto Suceava/ TASA”, membra a grupului Atlassib.



Firma TASA Suceava (conform celor mentionate pe site-ul propriu) are in parc urmatoarele vehicule de transport interurban auto de calatori si auxiliare:

-Autocare/autobuze interurbane:
-3 bucati tip “Draogmoeller-E-330-H”
-3 bucati tip “Mercedes-O-350-S-Tourismo”
-O bucata tip “Volvo-B-12/600”
-O bucata tip “Volvo-B12B-9900”
-7 bucati tip “Irisbus-C-956. 1074 Axer”
-6 bucati tip “Irisbus-SFR-160-Arway”

-Minibuze:
-3 bucati Isuzu-Q-BUS3I-Turcoise-27”
-Doua bucati tip “Temsa-Safari-12”
-5 bucati tip “Temsa-TB162-Safari”

-Microbuze:
-7 bucati tip “Iveco-50C14-Daily”
-8 bucati tip “Iveco-T-Daily-50-C-13”

-Autoturisme:
-O bucata tip “Dacia-D-1305-PU-TOD-1.9-D”
-O bucata tip “Dacia-Logan”

-Remorci auto:
-O bucata tip “Meier Burstadt”
-3 bucati tip “Zuck-ZA”




Municipiul Suceava este un important nod rutier, aici intalnindu-se urmatoarele 10 drumuri nationale (inclusiv de importanta europeana), judete sau comunale:

-DN 2-E85, care face legatura cu Bucuresti si, prin vama Siret, cu Ucraina
-DN 17- E58, care face legatura cu zona Transilvaniei
-DN 29, spre Botosani
-DN 29A, spre Varfu Campului- Dorohoi
-DJ 208D, spre Mitocul Dragomirnei
-DJ 178A, spre Mihoveni
-DC 72, spre Sfantul Ilie- Stroiesti
-DJ 209C, spre Frumoasa
-DJ 208A, spre Lisaura/Tisauti sis pre Pascani
-DC 70, spre Ipotesti





Pentru intretinerea infrastructurii drumurilor nationale, exista in municipiul Suceava – “Sectia Drumuri Nationale SDN Suceava” (din cadrul CNADNR- DRDP Iasi), cu sediul si adresa: Strada Alexandru Grigore Ghica nr. 12, telefon 0230.525012.
Aceasta are in subordine 4 districte de drumuri nationale: Suceava, Falticeni, Ilisesti si Radauti.
De asemenea, Sectia dispune si de “Formatie de siguranta si de securitate rutiera” si “Atelier de zona”.

O alta sectie de drumuri nationale din judetul Suceava exista la Campulung-Moldovenesc, care are in subordine 5 districte de drumuri nationale: Campulung-Moldovenesc, Vatra-Dornei, Brosteni, Vatra Moldovitei si Carlibaba. Are si “atelier de zona”.

In judetul Suceava se afla cel mai important punct de frontiera rutier cu Ucraina- la Siret/Tereblece. Aici se afla si un birou a CNADNR.



Pentru administrarea si intretinerea drumurilor judetene din judetul Suceava exista “Directia Judeteana de Drumuri si Poduri Suceava”, aflata in subordinea Consiliului Judetean Suceava.
Adresa si sediul acestei directii este: Judetul Suceava, Municipiul Suceava, Aleea Ion Gramada, nr. 1, telefon 0230.211011.
Din aprilie 2011 aceasta se afla in insolventa.





Administrarea si intretinerea drumurilor comunale si a celor din interiorul oraselor si municipiilor este asigurata de Consiliile Locale (Comunale, Orasenesti sau Municipale).

In municipiul Suceava, in cadrul primariei Suceava, functioneaza “Serviciul administrare strazi si sistematizare rutiera”, in subordinea viceprimarului.





In Municipiul Suceava, ca resedinta de judet, exista si filiale (sedii) ale unor autoritati nationale si organizatii private din domeniul transportului rutier:

-Agentia Teritoriala Suceava a ARR (Autoritatea Rutiera Romana): Strada Mitropoliei, nr. 32, bloc M, scara ,
Telefon 0230.521932

-Filiala Suceava a RAR (Registrul Auto Roman): Comuna Scheia, sat Scheia, strada Izvor, nr. 8, telefon 0230.526612.

-Biroul regional Suceava a UNTRR (Uniunea Nationala a Transportatorilor Rutieri din Romania): Strada Stefan cel Mare, nr. 47, bloc A1, scara A, parter, apt. 2, telefon 0720.999248.

-Cel mai apropiat birou regional al ARTRI (Asociatia Romana pentru transporturi rutiere international) se afla la Iasi.

-Filiala ACR (Automobil Clubul Roman) din Suceava: Strada Nicolae Balcescu, nr. 8, bloc 10, telefon 0230.524033.






D. Transport aerian


Suceava are si un aeroport, care este situat in localitatea Salcea. Apartine de Consiliul Judetean Suceava.

Aeroportul Suceava a fost înființat în anul 1962. Principala companie aeriană din România, TAROM, a operat zboruri comerciale la Suceava din 1962 până în 2001, acestea fiind apoi reluate începând cu 2004. În perioada de pauză a TAROM-ului, zborurile au fost asigurate de compania privată Angel Airlines.

În anul 1963 pista este betonată și este construită o platformă de îmbarcare/debarcare pentru pasageri și marfă. Începând din martie 2005, aeroportul poartă denumirea Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” Suceava, fiind deschis pentru prima dată în istoria sa traficului internațional.

Până la anul 2013 aeroportul nu a avut un trafic intens și un număr mare de pasageri procesați datorită infrastructurei sale destul de învechite. Traficul maxim al acestei perioade a fost înregistrat în anul 2010, când 34.437 de pasageri au folosit aeroportul de la Suceava.



În august 2013 au demarat lucrările de modernizare și extindere a aeroportului. Acestea presupuneau mărirea pistei, construirea unui nou turn de control și introducerea unui sistem de aterizare instrumentală. Pista veche era din beton și avea dimensiunile de 1.800 de metri lungime și 30 de metri lățime. Noua pista este asfaltată și este de 2.460 de metri lungime și 45 de metri lățime. Aeroportul a fost redeschis pe 25 octombrie 2015.

Începând din data 12 noiembrie 2015, compania națională TAROM a reluat cursele directe București – Suceava – București.

În anul 2016 au fost deschise următoarele curse: Antalya (charter sezonier) din 18 iunie 2016, Milano/Bergamo(Aeroportul Internațional Orio al Serio) din 3 august 2016 și Londra/Luton din 19 august 2016.

În anul 2017 au fost inaugurate următoarele curse: Treviso din 18 martie 2017, Bologna din 28 martie 2017 și Roma din 28 martie 2017.
In Suceava exista si aeroclubul “Bucovina”.
Datele de contact a aeroportului Suceava (Salcea) sunt: Comuna Salcea, telefon 0230.529.999


Pe aeroportul Suceava-Salcea isi desfasoara activitatea si biroul SC Romatsa SA (turnul de control, echipamentele radar si de comunicatii, instalatia de balizaj a pistei, etc).





Tot aeroportul sucevean gazduieste si activitatea “Aeroclubului Bucovinei Grigore Bastan”, membru al “Aeroclubului Romaniei”.

În 1929, pe Aerodromul Şcheii avea loc primul miting aviatic la Suceava, organizat de ARPA.

In data de 25 august 1955, a luat fiinta Aeroclubul Regional Suceava, care a functionat in aceiasi locatie cu AVIASAN in comuna Scheia, langa Suceava.

Desfiintat in 1961 dupa moartea in accident a instructorului Nicolaie Sirianu. Reînfiinţat în 1975, în urma unui memoriu înaintat autorităţii aeronautice a vremii de către Silvestru Moraru, pilot planorist si maestru al sportului la aeromodelism, fost preşedintele al CSTA Suceava şi semnat de 80 de studenţi de la fostul institut sucevean devenit între timp universitate.

Din 1975 pana in 1984 a functionat cu doua sectii:planorism si parasutism pe aerodromul Scheia – Suceava.

Pentru a asigura o mai bună pregătire a amatorilor de parașutism, a fost construit și dat în folosință în anul 1983 Turnul de parașutism si sala de sport, care au fost amplasate în zona Complexului sportiv Ștrand, baza sportivă și de agrement de pe malul râului Suceava

Prin stradania si munca indarjita a comandantului Paul Cernisov, la Salcea pe locul vechiului Aeroport Suceava se construieste un alt Aeroclub cu hangar, sala de cursuri, dormitoare, atelier, etc., unde din 1985 functioneaza Aeroclubul "Șoimii Bucovinei" (ulterior a primit denumirea de Aeroclubul „Grigore Baștan”, după numele generalului-maior Grigore Baștan (1922-1983), fost comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare).

Dintre instructorii care au activat in aeroclub amintim: Manu Paul, Sirianu Nicolae, Cernisov Paul, Jumolea Aurelian, Simon Romeo, Gheorghiu Ioan, Miron Alexandru, Chirila Stefan, Pentilescu Haralambie, Hodea Dorel, Sindilaru Cornel, Vasui Grigore si voluntarii Racolciuc Mircea, Cristian Spatar, Mortun Cristian.

La parasutism: Graur Constantin, Ilie Gheorghe, Soare Ion si Pavelescu Gheorghe, Olaru Valentin, Mocodean Ionel, Drobota Ciprian, Gabriel Andrei.

Competitii organizate la Aeroclubul Suceava:
1977 – Campionat National de parasutism
1982 – Cupa Romaniei parasutism ( echipa sucevei locul
1983 – Cupa UTC (echipa sucevei locul 1)
1986 – Cupa Romaniei (echipa sucevei locul 6), Cupa General Grigore Bastan
Intre 1986 si 1988 au loc patru campionate nationale de planor,
1986 – Campionatul International al tarilor socialiste la planor
2008 – Campionatul National de Planor distanta
2010 – Campionatul National de parasutism ed.50, Cupa Romaniei la parasutism, Memorialul „Grigore Bastan”, „Cupa Eroilor” ed. 1 la parasutism

Maestrii ai sportului: Gheorghiu Ioan si Trelea Sorin (la planor), Gabriel Andrei (la parasutism)
Locul III medalie de bronz la Campionatul National planor distanta, Cristian Mortun – 2006
Locul 4 la Campionatul National planor distanta, Mircea Racolciuc – 2006
Locul I Campion national planor distanta Mircea Racolciuc – 2007
Locul 4 Cupa Romaniei la parasutism, cu echipa judeteana – 2010
Personal Navigant angajat in prezent:
Gabriel Andrei – Comandant aeroclub din 2009, (instructor parasutist din 1999, parasutist RC din 2004, parasutist incercator din 2007), membru al lotului national de LRC, maestru al sportului, record absolut „Saltul mileniului”, recorduri nationale parasutism LRC (8, 9, 10 parasutisti), detinator a doua recorduri continentale neoficiale LRC formatie "Diamant" de 16 si respectiv 20 parasutisti, peste 2800 salturi;
Drobota Ciprian – Comandant adjunct (instructor parasutist din 2005) 1100 salturi;
Mocodean Ionel – instructor parasutist din 1999, 2300 salturi;
Piloti instructori Voluntari:
Pentilescu Haralambie – pilot instructor planor, ULM, pilot comandant PZL-104, AN-2, din anul 1980, total ore de zbor 4200. Comandant al aeroclubului Suceava in anii 1998 – 1999, 2001 – 2007.
Spatar Cristian – pilot instructor planor din 2008, pilot cdt ULM, 500 ore de zbor
Racolciuc Mircea – pilot instructor planor din 2008, 960 ore de zbor, Campion National zbor distanta 2007, 14000 km distanta, 311km cel mai lung zbor, 6ore 50min zbor termic durata maxima.
Mecanici de aviatie:
Petriuc Gheorghe – Sef tehnic din 2010, mecanic sol planor, motoplanor, PZL, AN2, mecanic turn parasutism, remorcher automosor. Angajat din 1979.
Vicol Vasile – mecanic sol planor, motoplanor, PZL, AN2, mecanic turn parasutism, remorcher automosor. Angajat din 1978.
Huma Dorel – mecanic sol planor, motoplanor, PZL, AN2 (din 2009 mecanic navigant), mecanic turn parasutism, remorcher automosor. Angajat din 1978.
Gorgan Mihai – mecanic sol planor, motoplanor, PZL, AN2, mecanic turn parasutism. Angajat din 1975.
Contabil:
Lazar Anisoara – angajata din 1995.

Adresa: Judetul Suceava, “Orasul” Salcea, strada DC62, telefon 0726.678328.




In municipiul Suceava exista si o Agentie de voiaj TAROM (Strada Nicolae Balcescu, nr. , telefon 0230.214686).

E. Telecomunicatiile

a.Servicii de telefonie fixa si telegrafice

Acestea au fost efectuate dupa 1968 de: Intreprinderea PTTR (“Directia Judeteana de posta si Telecomunicatii Suceava”)(pana la 30 iulie 1990), “Regia Autonoma Rom-Post-Telecom” (intre 30 iulie 1990- 1 iulie 1991), RA Romtelecom (initial organizata ca regie autonoma si din 1997 ca societate comerciala pe actiuni, “privatizata” in 1998- 2003, cand este vanduta firmei grecesti de stat OTE) , aceasta fiind cumparata in septembrie 2014 de firma germana “Deutsche Telekom”, fosta “Romtelecom” devenind astfel, din data de 13 septembrie 2014, “Telekom Romania Communications”.

Dupa 1968 este construit sediul fostei PTTR din municipiul Suceava.

Astazi municipiul Suceava dispune de o centrala telefonica digitala, performanta si alte echipamente tehnice de telefonie fixa performante (cablaje din fibra optica, etc).

Sediul Telekom din Suceava a fost modernizat.

Adresa este: Strada Nicolae Balcescu, nr. 6, telefon 0765.232129.



b.Servicii de telefonie mobila

In Suceava sunt prezenti toti operatorii principali de telefonie mobile din Romania: Orange (cu 9 magazine), Vodafone (cu 3 magazine), Telekom Mobile Communications .

In municipiul si in preajma acestuia exista relee de telefonie mobila.



c.Internet

In Suceava sunt prezenti toti furnizorii de internet mari, la nivel national: “Telekom Communications Romania” (prin filiala “Next Gen”), “UPC Romania” si “RCS/RDS”.



d.Radio

In Suceava exista si posturi locale de radio. Unul din ele este “Radio AS”.

In Suceava se receptioneaza atat programele Radiodifuziunii Romane, cat si posturile de radio private din Romania.



e. Televiziune

In municipiul Suceava exista atat operatori nationali de televiziune prin cablu si internet (UPC Romania, RDS/RCS) cat si operatori regionali si locali.


-UPC Romania, punct de lucru Suceava, cu doua locatii:

-Strada Stefan cel Mare, nr. 17, telefon 031.1001000 si
-Strada Petru Rares, nr. 19, telefon 031.1000872.


-RCS/RDS, punct de lucru Suceava, cu 3 locatii:

-Strada Ciprian Porumbescu, nr. 3
-Strada Aurora, nr. 4, telefon 0330.400401 (“Digi Punct”)
-Calea Obcinilor, nr. 13, telefon 0330.400414 (“Digi Punct”)




f.Servicii postale

Pana in 1990 acestea erau administrate de fosta intreprindere PTTR.

Dupa 1990 serviciile postale publice (de stat) din Romania au fost si sunt administrate de urmatoarele entitati:

-“Intreprinderea PTTR” (intre 2 ianuarie- 30 iulie 1990), din subordinea Ministerului Postelor si Telecomunicatiilor.

-“RA Rom Post Telecom” (intre 30 iulie 1990- 1 iulie 1991), din subordinea Ministerului Comunicatiilor.

-“RA (devenita ulterior CN) Posta Romana”, din 1 iulie 1991, aflata astazi in subordinea Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale.

Dupa 1990 aceasta isi construieste un sediu nou in municipiul Suceava.

Oficiul Judetean de posta Suceava are urmatoarea adresa: Strada Nicolae Balcescu, nr. 7, telefon 0230.523997

In munucipiul Suceava acesta are un numar de 3 oficii postale (mai demult erau 7).

In Suceava exista si un punct de lucru a firmei de posta rapida si coletarie “Fan Courier”, situate in comuna Scheia, sat Scheia, strada Humorului, nr. 76, telefon 0723.212239.



g.Distributia presei centrale si ziare locale

In municipiul Suceava exista chioscuri de presa apartinand “Network Press Concept” (fosta “Rodipet”).

Ca si ziare locale (judetene) exista: “Monitorul de Suceava”, “Obiectivul de Suceava”, “Crai Nou” (infiintat in decembrie 1989, “urmasul” fostului ziar “Zori Noi”), etc.

Si inainte de 1989 exista o intreprindere tipografica in Suceava.

In iunie 2000 este infiintata tipografia privata “Lidana” (Municipiul Suceava, Cartier Burdujeni, Calea Unirii, nr. 35, telefon 0230.517518.








5. Comertul si serviciile

Inca din perioada medieval, targul si apoi orasul Suceava a fost un important centrul comercial, fiind situate pe vechiul drum comercial medieval spre Polonia.
Suceava era un centru important de schimb pentru produsele din zona montana cu cele din zona de podis.

In perioada interbelica, orasul Suceava aveea o intense viata comerciala si mestesugareasca, care era in intregime particulara.

Dupa instaurarea regimului comunist a urmat, in 1948, nationalizarea tuturor unitatilor si firmelor comerciale.
In 1950 se constituie “Intreprinderea comerciala regionala Suceava”.




In urma reformei administrativ-teritoriale din februarie 1968 si constituirea actualului judet Suceava, are loc o restructurare si a unitatilor comerciale.

Intre 1968- 1990 comertul se desfasura in cadrul:

-Unitati comerciale de stat (aflate in subordinea Ministerului Comertului Interior), care erau de doua tipuri:
-Pentru comert cu ridicata: ICRA Suceava (comert cu produse alimentare), ICRTI Suceava (comert cu textile-incaltaminte; era situate pe platforma industriala Scheia) si ICRM Suceava (pentru comert cu metalo-chimice).
-Pentru comert cu amanuntul: ICSM Suceava

-Unitati comerciale cooperatiste, din cadrul Uniunii Judetene a Cooperatiei de Consum UJCC Suceava.
Aceasta aveea numeroase magazine in mediul rural, depozite si “grupuri depozite” in localitatile urbane, chioscuri, hanuri turistice (hanul Ilisesti de exemplul), locuri de camping, unitati de alimentatie publica, terase, etc.




In anul 1971 este inaugurat magazinul universal Bucovina, situat in centrul orasului.

De asemenea sunt realizate: numeroase alte magazine, chioscuri, restaurant, baruri, cofetarii, autoserviri, magazine tip “alimentara”, complexe mestesugaresti si de prestari servicii, etc.

De asemenea, dupa 1968, s-a construit o piata agro-alimentara in zona centrala, o alta in cartierul Burdujeni si o alta in cartierul George Enescu.





Dupa 1990, prin disparitia unitatilor comerciale de stat, toate acestea sunt privatizate.

Dupa 2000 au aparut mai multe supermarketuri si hipermarketuri in Suceava. Din pacate, multe din acestea au fost construite intr-o zona care trebuia rezervata exclusiv pentru industrie- si anume in zona fostei platforme industriale Valea Sucevii.

Printr-un proiect de sistematizare urbana, si un proiect urbanistic general, primaria Suceava ar trebui sa rezerve o zona- la periferia orasului- pentru constructia de unitati comerciale de tip supermarket, hipermarket si mall.

O astfel de zona ar fi (unde au aparut diverse magazine) cea situata de-a lungul strazii Traian Vuia (intre podul peste raul Suceava si pasajul pe sub calea ferata spre Statia suceava-Vest.





Mai exista inca si “Uniunea Judeteana a Cooperativelor de Consum Federalcoop Suceava”, pe strada Mihai Viteazul, nr. 27, telefon 0230531024.
De asemenea, existau si complexe mestesugaresti, de prestari-servicii.





Suceava nu este favorizată de poziționare, având în vedere că Regiunea de dezvoltare Nord-Est este considerată cea mai săracă la nivel național, caracterizată prin slaba dezvoltare a infrastructurii, ineficienta accesare a fondurilor europene, precum și slaba reprezentare pe harta investitorilor străini, singura excepție pozitivă fiind Bucovina de Sud, unde se află și Suceava, fapt ce a atras investitorii. Aceasta este una dintre problemele regiunii Nord-Est: discrepanța dintre Bucovina și restul regiunii.

Unitățile industriale construite în perioada regimului comunist în Suceava au lăsat loc după anii 2000 spațiilor de interes comercial, în special în zona fostei platforme industriale „Valea Sucevei”. Astfel, în 2010 Suceava era orașul cu cea mai mare densitate de spații comerciale moderne din România, cu mai mult de 1,38 metri pătrați de retail pe cap de locuitor. Orașul are patru mall-uri și opt supermarket-uri, printre care Shopping Cit Suceava, Iulius Mall, Galleria și hypermarket-ul Real, care cuprinde și o galerie comercială. Investiția companiei britanice Argo Real Estate în centrul comercial Shopping City Suceava se ridică la 65 de milioane euro, sumă estimată a fi recuperată în 10-11 ani.





In Suceava exista:

-6 Mall-uri si centre comerciale: „Shopping City Suceava” (din 2008), „Iulius Mall Suceava” (din 2008), „Galleria Suceava” (2009-2013), „Magazinul Bucovina”(din 1971), „magazinul Zimbru” si Bazarul.

-7 hypermarketuri: Carrefour, Kaufland, Real, Auchan, Lidl, Billa si Dedeman.

-Doua centre „cash and carry”: Metro si Selgros

-Mai multe supermarketuri: Penny, Plus si Profi.

-Cafenele, cluburi, restaurante, terasa, pizzerii, etc.

-Un bazar renumit




In privinta spatiilor de depozitare a marfurilor, inainte de 1990 existau in municipiul Suceava:

-Depozitele de marfuri a fostului ICSM

-Depozitele de marfuri a cooperatiei de consum

-Fosta Baza Judeteana de Aprovizionare Tehnico-Materiala BJATM, devenita dupa 1990 SC Comat SA. Astazi nu mai exista.

6. Turismul

Municipiul Suceava este un important centru turistic, avand relative numeroase obiective turistice.
Acestea sunt:




A. Cetatea de Scaun din Suceava

Este cu siguranta cel mai important obiectiv turistic din municipiul Suceava.

În anul 1388, voievodul Petru I Mușat (1375-1391) a mutat capitala Principatului Moldovei din orașul Siret în orașul Suceava. Voievodul era căsătorit cu sora regelui Poloniei, Vladislav II Iagello (1386-1434).

Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru I, în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul "... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388". Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.
Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru I Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției.
Datarea construcții se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății.

Petru I Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 m, iar cele de sud și de nord 36 m). În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura de 4 m.

Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatră nefasonată, între pietre aflându-se umplutură de piatră legată cu mortar, în care s-a mai pus piatră și cărămidă sfărâmată. Au mai fost întrebuințate în masa de zidărie și bârne din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor în urma tasării.

Pe latura de est, la o distanță de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime variabilă, în jur de 10 metri.

În castel se intra printr-o poartă semicirculară (cu raza de 1,5 m) aflată pe latura de sud. Castelul avea în mijloc o curte interioară largă. În interiorul cetății, pe latura de est, se afla camera de gardă. De-a lungul zidurilor erau săpate pivnițe boltite ample, deasupra cărora se înșirau mai multe încăperi: camera domnitorului, camera doamnei, baia domnească, depozitul de alimente, un paraclis și o închisoare.

Pentru a proteja intrarea în cetate de pericolul atacării cetății cu mijloace de artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dezvoltat sistemul de apărare a cetății. El a construit în partea de sud un zid paralel cu zidul cetății, cu scopul de a proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate.


Voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.

În construirea zidului de incintă, pot fi distinse două etape. În prima etapă, anterioară anului 1476, a fost construit, la aproximativ 20–25 m de zidul fortului mușatin, un zid de incintă cu o lățime de 1,5 m, întărit cu trei turnuri pătrate (pe colțurile de nord-vest, sud-vest și sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud și est ale primei fortificații; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 m față de fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară.

Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului mușatin cu bastionul din colțul de sud-vest a zidului de incintă construit de Ștefan cel Mare. Pentru a evita prăbușirea peretelui șanțului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu rol de sprijin).

În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oștenii aflați în cetate, conduși de hatmanul Șendrea, s-au apărat eroic, iar oștile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor de incintă și a turnurilor pătrate în fața tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.

Ca urmare a celor constatate, începe a doua etapă de construcție a cetății din timpul lui Ștefan cel Mare. Pentru a întări și mai mult cetatea, domnitorul a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 metri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificației lui Petru Mușat. Noul zid de incintă cu o grosime apreciabilă (de cel puțin 3,5 m) a fost prevăzut cu șapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est și nord-est și două pe latura de est. Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menținute fiind dublate cu ziduri semicirculare.

În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971.

Șanțul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins și pe laturile de sud și vest , cea de nord aflându-se pe un pinten de deal după cum am spus mai înainte. Acest fapt nu a permis umplerea cu apă a șanțului de apărare, ea putându-se scurge pe latura de nord.

Intrarea în cetate a fost mutată pe latura de nord-est, unde a fost construit peste șanțul săpat cu aproape un secol în urmă un pod cu o parte fixă și una mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul, vizitatorii nepoftiți dădeau de o capcană unde puteau să-și piardă viața. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte și de alta a intrării.

De asemenea, în interiorul cetății, tot în perioada lui Ștefan cel Mare, au fost dezvoltate și construcțiile cu parter și etaj datând din epoca anterioară. Pe latura de est a fortului care avea trei etaje se aflau încăperile destinate voievodului și familiei sale, atunci când locuiau în cetate. Pardoseala încăperilor era din cărămizi smălțuite, iar pereții și sobele au fost îmbrăcate în teracotă.

Pe latura de est, în dreptul bastionului, a fost construită o încăpere destinată a fi pulberărie (depozit de praf de pușcă). Pe platou, la 1 km distanță de cetate, au fost construite întărituri pentru apărare, constând din gropi și șanțuri mari care au fost nivelate în timp.

Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele otomane, apoi în perioada 26 septembrie - 19 octombrie 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății.

În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei lui Ștefan, sunt menționați pârcălabii Iliaș și Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, urmat în funcție de Luca Arbore.
Urmașii lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea (1504-1517) și Ștefăniță Vodă (1517-1527) au efectuat unele lucrări de mică amploare de refacere a cetății, la zidul de incintă și în interiorul fortului.

În anul 1538, oastea otomană (cu 150.000-200.000 soldați, după unele izvoare) condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul năvălește în Moldova cu gândul să o ocupe. În același timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp ce oștile Țării Românești și Ungariei atacă dinspre vest. În drumul spre Suceava, otomanii beneficiază de sprijinul unor boieri moldoveni, nemulțumiți de politica autoritară a domnnitorului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Întruniți la Curtea domnească din Bădeuți, boierii trădători, în frunte cu hatmanul Mihu și cu logofătul Gavril Trotușan (ctitorul Bisericii "Duminica Tuturor Sfinților" din Părhăuți - 1522), decid să predea Cetatea Sucevei sultanului.

Petru Rareș fuge în Transilvania, în Cetatea Ciceu, care îi aparținea ca feudă, iar la 14 septembrie 1538 Soliman Magnificul intră în cetate cu mare alai și fără a întâmpina rezistență. Sultanul numește ca domn pe Ștefan Lăcustă (1538-1540), un nepot al lui Ștefan cel Mare și timp de câteva zile, turcii și tătarii jefuiesc crunt Moldova. După cum menționează cronicarul Macarie în letopisețul său: "Oastea barbarilor purta război crunt cu Moldovlahia, prădând casele și înveselindu-se cu prăzi. Atunci și preafrumoasa cetate a Sucevei s-a supus turcilor și ca o mireasă împodobită, ca o roabă au rușinat-o... Turcii au pus mâna pe bogățiile domnilor și pe râuri de averi. De acolo s-a întors ca mare învingător, acel trufaș stăpânitor al turcilor și s-a dus la cetatea împărătească, lăsând ca stăpân al domniei pe un oarecare Ștefan".

În anul 1540, boierii moldoveni îl asasinează pe Ștefan Lăcustă într-un foișor din cetate, în timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Vodă (1561-1563) își stabilește și el reședința la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către hatmanul Ștefan Tomșa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563 a provocat distrugeri grave cetății.

La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El este obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția Hotinului, el incendiază toate cetățile. După cum povestește cronicarul Grigore Ureche, "făcând pre cuvântul împăratului, au umplut cetățile cu lemne și le-au aprins de au ars și s-au risipit".

La sfârșitul secolului al XVI-lea, Cetatea Sucevei devine reședința domnitorilor Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și Ieremia Movilă (1595-1606), care s-au ridicat la luptă împotriva Imperiului Otoman. În anul 1596, zidurile vechii cetăți sunt fortificate de Ieremia Movilă, după cum atestă un fragment de cărămidă descoperită în cetate și inscripționată.

În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană.

Oștile poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski și având un efectiv de circa 24.000 de oșteni trec Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6 septembrie se află în fața Cetății Suceava. Garnizoana lăsată aici de Mihai Viteazul după plecarea sa la Alba Iulia nu reușește să țină piept forțelor inamice, iar Ieremia Movilă era reînscăunat ca domn al Moldovei.

Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) întreprinde lucrări de restaurare a Cetății Suceava. În timpul său, sunt refăcute zidurile din cărămidă, este înconjurată curtea interioară de o loggia susținută de pilaștri de cărămidă, sunt reamenajate pivnițele de pe latura de vest, iar sobele din cetate sunt placate cu plăci de Iznik și cahle pentru sobe de influență lituaniană. Pe latura sudică este construită o încăpere pentru îmbăierea domnitorului și se amenajează o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului mușatin.

În anul 1653, cetatea este apărată de cazacii lui Timuș Hmelnițki, ginerele lui Vasile Lupu, în timpul luptelor pentru tron dintre oștile domnitorului Vasile Lupu și cele ale logofătului Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii, iar hatmanul cazac este rănit grav și moare sub zidurile cetății la 15 septembrie 1653.

Eustratie Dabija (1661-1665) dispune instalarea în Cetatea Sucevei a unei monetării, care funcționează între anii 1662 și 1668 și unde se emit ultimele monede moldovenești (bani mărunți de aramă, denumiți "șalăi").

În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, "trimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alții boiari. Și atunce, eșind nemțâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă ș-au spart săcreile și lădzile unora și altora, care au fostu pusă acolo, și multe lucruri scumpe și odoară au luatu, de s-au înplut de avere. Iară mai pe urmă i-au rămas ficiorul de murie de foame, a lui Panaitachie. Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului".

La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: "... și punând lagum (praf de pușcă), sub zidurile cetăților le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne și cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Și astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbințelei de tot mari s-a risipit cetatea".

În anul 1684, la sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683), întreaga latură de nord a cetății s-a prăbușit în urma unui puternic cutremur, printre care "“… și turnul cel mare din cetate Sucevei, ce-i dzice turnul Nebuisăi”.

Cei care au trecut prin preajma cetății în următoarele secole au constatat faptul că din aceasta nu mai rămăseseră decât niște ruine. La sfârșitul secolului al XVII-lea, trupele polone de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat Suceava, stabilindu-și cartierul general la Mănăstirea Zamca în timpul campaniei antiturcești din anii 1690-1691. El a fortificat Zamca, transformând-o într-o adevărată cetate.

În anul 1700, aflat în trecere spre Istanbul, solul polonez Rafael Leszczynski consemnează în însemnările sale că în Suceava se mai păstrau doar ruinele Palatului Domnesc.

Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult.

Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată "Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text.

În anul 1951, la inițiativa Academiei Române, a fost organizat primul șantier școală de arheologie medievală din România, sub conducerea profesorului Ion Nestor de la Facultatea de Istorie din București, cercetări arheologice care au condus la stabilirea etapelor de edificare ale Cetății de Scaun.

În perioada 1961-1970 s-au întreprins ample lucrări de protejare, consolidare și restaurare parțială a cetății. A fost conservat paraclisul refăcut de Ștefan cel Mare, s-au înălțat cu câțiva metri unele ziduri ale fortului mușatin, cât și zidurile de incintă. Cetatea rămâne însă fără zidurile de pe latura de nord, care se prăbușiseră în urma cutremurului din anul 1684. În încăperea pulberăriei s-a intenționat amenajarea unui muzeu al cetății.

Pentru a conserva zidurile cetății și a împiedica prăbușirea lor, au fost înălțate zidurile cu câțiva metri. Pentru delimitarea zidurilor vechilor ruine de cele înălțate de restauratori a fost trasată o dungă albă, ce șerpuiește în exteriorul zidurilor.

În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, s-au finanțat din bugetul statului unele lucrări de restaurare parțială a cetății, fiind aplicată pe zidul fortului, în apropierea intrării, o placă memorială din marmură. Lucrările efectuate au vizat acoperirea pivniței cu o placă din beton, consolidarea arcadelor interioare, restaurarea podului de acces în cetate etc.

Începând din anul 2005, în cetate sunt găzduite expoziții temporare de pictură sau expoziții cu figuri de ceară pe teme diverse.

Cetatea de Scaun a Sucevei este formată din mai multe elemente componente. Între cetate și restul platoului se află un șanț de apărare, ale cărui pereți dinspre platou de pe latura de est au fost consolidate cu o contraescarpă. O astfel de construcție a existat și pe latura de sud, dar s-a prăbușit. Pe latura de vest și pe cea de sud-vest a fost construit un val de apărare artificial.

În cetate se pătrundea printr-un pod de acces cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit în doi piloni înalți din piatră. Partea mobilă se putea ridica în caz de primejdie, dar odată trecut de ea exista o capcană în care puteau cădea vizitatorii nepoftiți. Trecut și de partea fixă a podului, se ajunge în curtea interioară a cetății. De acolo pentru a intra în clădirea fortului se trecea printr-un sistem de trei porți, apărate de soldați ce stăteau în camere de gardă, special amenajate.

Fortul mușatin are un plan dreptunghiular, având laturile de nord și sud de 36 m și laturile de est și vest de circa 40 m, cu ziduri groase de circa 1,50 m, întărite din loc în loc cu turnuri de apărare, de formă pătrată.

În mijlocul fortului se afla o curte interioară largă, înconjurată de încăperi cu diferite întrebuințări:

-pe latura de est, care avea trei etaje, se aflau apartamentele domnești (ale voievodului și ale familiei sale, când locuiau în cetate), un depozit de alimente și un paraclis. Ferestrele încăperilor domnești aveau dimensiuni mai mari, având ancadramente sculptate în piatră. În paraclis se pătrundea din curtea interioară prin intermediul unei scări de piatră în spirală. Pereții paraclisului erau acoperiți cu pictură în frescă. În dreptul intrării de pe latura de nord-est, în zona porților, se aflau o cameră pentru corpul de gardă, care păzea intrările.

-pe latura de vest se afla la subsol o pivniță întinsă, sub formă de hală, în care se pătrundea din curtea interioară printr-o scară care cobora. Pivnița era împărțită în două nave prin stâlpi masivi, dreptunghiulari, legați, pe de o parte, între ei prin arcuri semicirculare formate din bolțari, iar pe de altă parte, prin arcuri corespunzătoare, transversale, cu pereții laterali. La parter exista o sală de mari dimensiuni, în care se întrunea Sfatul Domnesc. Sala avea console în stil gotic, console în stilul Renașterii, chei de boltă dintre care una cu stema Moldovei (capul de bour cu o stea cu cinci raze între coarne, încadrat în dreapta de o rozetă cu cinci petale și la stânga de o semilună).

-pe latura de sud se aflau baia domnească și o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului mușatin. Inițial, intrarea se făcea pe latura de sud, printr-o poartă încununată de un arc semicircular.

-pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă și zidul fortului cu bastioane pătrate.
Restul încăperilor din cetate era destinat soldaților, cetatea având rol de apărare, ea nefiind locuită de domnitor, familia sa și de sfetnici apropiați decât în caz de pericol, în restul timpului fiind folosită Curtea domnească din oraș.

Încăperile din cetate aveau sobe din teracotă smălțuită, decorate cu motive geometrice, steme ale Moldovei, animale fantastice sau personaje mitologice. În exterior, pereții erau decorați cu șiruri de discuri și butoni ornamentali.

Ștefan cel Mare a adăugat în exteriorul zidului fortului mușatin, dar lipite de zid, două camere de gardă în dreptul intrării de pe latura de nord-est, iar Eustratie Dabija a construit la mijlocul secolului al XVII-lea o monetărie pe latura de est, dar zidurile acesteia s-au prăbușit.

În exteriorul fortului se află zidurile de incintă construite în două etape, identificabile ușor, un zid din vremea lui Alexandru cel Bun paralel cu latura de sud și un zid din vremea lui Ștefan cel Mare perpendicular pe turnul pătrat de pe latura de sud-vest. Zidurile de incintă au șapte bastioane semirculare, trei dintre ele având pereții interiori de formă pătrată. Pe latura de est a zidurilor s-a construit depozitul de praf de pușcă, iar pe latura de sud s-a amenajat un loc de execuție.






B. Cetatea Scheia

Existența Cetății Șcheia nu a fost pomenită în nici un letopiseț sau alt document scris, doar tradiția orală fiind cea care a transmis peste veacuri informația că a existat pe latura de vest a orașului Suceava o cetate care ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Mult timp s-a crezut că este vorba de o legendă, tradiția neprecizând unde s-ar afla această cetate.

Cercetările arheologice efectuate aici au confirmat tradiția orală, fiind descoperite ruinele unei cetăți mai vechi, construite într-o zonă greu accesibilă pe botul unui deal care domină valea râului Suceava și a pârăului Șcheia. Motivele alegerii acestei zone erau de ordin strategic, de aici putând fi supravegheate drumurile dinspre nord și vest (adică dinspre Polonia și Ungaria).

Cetatea Șcheia a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în aceeași perioadă cu Cetatea de Scaun a Sucevei. A fost considerată cea mai veche cetate de piatră din epoca feudală, cunoscută până acum în Moldova , fiind anterioară Cetății de Scaun.

Orașul Suceava, care devenise capitală a Principatului Moldovei în anul 1388, dispunea de o curte domnească în centrul orașului și de două cetăți: una în partea de est (Cetatea de Scaun) și alta în partea de vest (Cetatea Șcheia). Cetățile aveau rolul de a proteja capitala, constituindu-se într-un stâlp de apărare a independenței noului stat moldovenesc.

Construcția cetății a fost finalizată, acest lucru fiind demonstrat de existența unor accesorii cum sunt șanțul și valul de apărare, care se construiau după finalizarea fortificațiilor . Totuși există și unii cercetători care susțin că ar fi fost abandonată încă din cursul construcției, datorită instabilității solului și a unor greșeli tactice în alegerea terenului.

Existența Cetății Șcheia a fost scurtă, ea fiind demantelată (demolată rapid și organizat) intenționat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Nu se cunosc cauzele demantelării, istoricii propunând mai multe ipoteze:

-alunecările de teren datorate instabilității solului amenințau să ducă la prăbușirea pintenului de deal cu tot cu cetate. În această ipoteză, au fost dărâmate zidurile, fiind scoasă piatra pentru a fi utilizată la alte construcții.
Alexandru cel Bun a renunțat la cetatea care supraveghea drumurile dinspre Polonia în contextul noilor relații de vasalitate a Principatului Moldovei față de Regatul Poloniei. Domnitorul recunoscuse suzeranitatea lui Vladislav Jagello, făgăduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman. Prin urmare, regele Poloniei ar fi putut fi cel care i-a impus domnitorului dărâmarea cetății.

Primele cercetări arheologice efectuate la ruinele Cetății Șcheia datează din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea și i se datorează arhitectului austriac Karl A. Romstorfer (cel care a făcut și primele săpături arheologice la Cetatea de Scaun a Sucevei), acesta lăsând câteva note în care expunea unele observații, remarcând „aceste urme de zidărie veche de piatră, care, fără îndoială, provin de la un turn pătrat, din care latura de vest s-a surpat cu totul sau a fost dărâmată, din laturile de nord și de sud a rămas o bună parte, iar din latura de est se află numai rămășițe de fundații”. El observă unele similitudini ale materialelor de construcții folosite la cele două cetăți, presupunând că ar proveni din aceeași epocă: „felul de construcție și mai ales mortarul făcut cu făină de cărămidă, care s-a folosit la mai multe părți ale Cetății Suceava, construită mai târziu, ne-ar îndreptăți să admitem aceasta”.

În perioada 1952-1956, un colectiv de arheologi a efectuat cinci campanii de săpături și au decopertat ruinele. Ei au publicat rezultatele cercetărilor în monografia arheologică „Cetatea Șcheia”, lucrare care a apărut în anul 1960, sub egida Institutului de Arheologie al Academiei RPR, avându-i ca autori pe Gh. Diaconu și Nicolae Constantinescu.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1445 din 28 noiembrie 2007, perimetrele pe care se află siturile arheologice Câmpul Șanțurilor - Cetatea de Scaun (cu o suprafață de 12.000 mp) și ruinele Cetății Șcheia (48.000 mp) au fost trecute din administrarea Ministerului Culturii și Cultelor (MCC) în cea a Complexului Muzeal Bucovina (CMB) Suceava. Directorul general al Complexului Muzeal Suceava, Constantin-Emil Ursu, a afirmat că a propus amenajarea unui parc de promenadă în care să fie cuprins și obiectivul istoric al Cetății Șcheia.

Astăzi din întreaga cetate nu se mai văd decât niște ruine, părți din zidurile de pe laturile de nord-vest și sud-est.

Cercetările arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea au scos la iveală faptul că Cetatea Șcheia avea forma unui romb, cu laturile aproape paralele și egale, având lungimea interioară de 36 m. Suprafața cetății era de 1.450 m˛, din care 1.300 m˛ suprafața incintei, fără cea a turnurilor, iar perimetrul interior este de circa 260 m.

Zidurile și turnurile Cetății Șcheia au fost construite din bolovani de carieră nefasonați, cu mărimi de 40–50 cm. Bolovanii erau legați între ei cu mortar de var, nisip și cărămidă pisată, realizată în cuptoarele de ars piatră de var de la Șcheia.

Cetatea avea la colțuri patru turnuri exterioare de formă rectangulară, care erau legate între ele prin niște curtine masive cu o grosime de 2,5–3 m. Zidul de pe latura de est era întărit de trei contraforturi foarte puternice.
Dintre cele patru turnuri s-a mai păstrat astăzi la suprafață doar turnul de pe latura de vest, care constituie urma cea mai vizibilă a cetății. Ruinele turnului se observă de la distanță, ca un pinten cenușiu de piatră înfipt în partea superioară a versantului nord-vestic al dealului. Turnul avea o latură de 5 m, închizând o suprafață de circa 25 m˛ și se ridică în prezent la o înălțime de circa 6 m.

Nu se cunoaște unde era amplasată intrarea. Săpăturile din incinta cetății au scos la iveală urme ale unui pavaj de incintă și ale unei plăci de mortar uniforme. În incinta fortificației nu s-au găsit urme de construcții.

Pe latura de nord-est și parțial pe cea de sud-est a existat un șanț de apărare cu val, cu scopul de a crește potențialul defensiv al cetății.

Printre vestigiile arheologice descoperite în perimetrul cetății menționăm trei groși de argint emiși de Petru Mușat, doi groși de argint emiși de Alexandru cel Bun, fragmente de ceramică rurală și orășenească specifică secolului al XIV-lea, șapte vârfuri de săgeți, o mistrie lângă zidul estic, un ciocan de zidar, o daltă de fier, un sfredel de fier în formă de T, cuie, urme ale unor dulapi de lemn și a unor scânduri, grinzi pentru etajele turnurilor și amnare etc.
Accesul spre ruinele cetatii Scheia este unul destul de dificil, aceste ruine fiind situate la capatul strazii Mihail Sadoveanu.




C. Vechea Curte Domneasca din Suceava

Era situata in actuala zona centrala a orasului, in apropierea intersectiei strazilor Calea Unirii, Ana Ipatescu, Petru Rares.

Prima construcție descoperită pe actualul loc al Curții Domnești datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Acesta a construit o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară (cu lungimea de 18,50 m și lățimea de 7 m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă.

Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În vremea domniei sale este atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un incendiu violent a distrus Curtea Domnească, construcția din lemn fiind complet distrusă.

În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea Domnească. Peste resturile clădirii din lemn a lui Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid cu beciuri de pe latura de est a fost extinsă spre sud. Lucrările s-au finalizat prin amenajarea unui pavaj de prundiș și lespezi de piatră (sub care s-au găsit monezi nu mai vechi de 1480). După definitivarea lucrărilor, Curtea Domnească avea forma unui patrulater cu latura est-vest de 67,50 m și cea nord-sud de circa 40 m. Clădirea era o construcție masivă de piatră cu o fundație cu adâncimea de 1,50 m și ziduri groase de 1,60 m. Curtea Domnească din Suceava era formată din încăperi cu rol rezidențial, o sală a Sfatului Domnesc și de ceremonial, o locuință-turn și un turn de poartă. Pe latura de est se afla o pivniță cu o lungime de 24 m și o lățime de 12 m. Ea era împărțită în două nave dispuse pe toată lungimea și separate de piloni sub formă de arce, dispuși la circa 2,80-3 m unul de altul. Pe latura de vest a pivniței se aflau nișe laterale. În pivniță se pătrundea pe o intrare-tobogan (pe latura de nord) sau pe scări (pe latura de sud).

Ultimele intervenții s-au efectuat în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Atunci au fost refăcute pivnițele, amenajându-se intrări boltite din cărămidă și ancadramente de piatră la uși.

Curtea Domnească din Suceava a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar zidurile sale au început să fie demantelate. Istoricii presupun că încetarea existenței Casei Domnești a avut loc în iulie 1675, în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino (1674-1675, 1684-1685), când domnitorul a dispus distrugerea cetăților Sucevei, a Neamțului și a Hotinului. În anul 1700, solul polonez Rafael Leszczynski a găsit aici „un palat domnesc de zid, pustiu”.

Ruinele Curții Domnești din Suceava au intrat în atenția cercetătorilor și restauratorilor abia la începutul anilor 50’ ai secolului al XX-lea. Zidurile fostei curți s-au conservat pe o înălțime ce variază între 1 și 5 m. Cercetările arheologice au scos la iveală numeroase cahle de sobă, unele nesmălțuite și altele smălțuite. Cahlele au ornamentații diverse de la stema Moldovei, la cavaleri în armură sau motive vegetale și animale. În jurul ruinelor s-a construit un zid din piatră.

În perioada 1998-1999 s-au efectuat aici noi săpături arheologice. Pe o secțiune lungă de 35 m pe direcția N-S, pornind din zidul sudic al curții, a fost descoperit un tezaur monetar format din peste 300 de piese, marea majoritate a acestora fiind sferturi de dinar (quarting) emiși de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), în perioada 1430-1437, alte trei piese fiind jumătăți de groși emiși de Alexandru cel Bun după anul 1409. În acea perioadă, monetăriile au bătut quarting-i în cantități mari pentru a finanța campaniile antiotomane, mărind inflația din acea perioadă; moneda a pierdut astfel din valoare atât din punct de vedere al titlului (conținutul de argint), cât și al greutății. Prin urmare, tezaurul monetar descoperit nu avea o valoare intrinsecă mare, fiind unul de conjunctură și nu de acumulare. Arheologul Monica Gogu presupune că tezaurul monetar descoperit aparținea unui lucrător care a participat la executarea construcțiilor din piatră din ultimii ani de domnie a lui Alexandru cel Bun.

Începând din anul 2000 s-a deschis aici un șantier național de restaurare. În timpul lucrărilor, zona ruinelor a fost împrejmuită cu un gard din panouri metalice. Lucrările s-au desfășurat cu întreruperi, din lipsa fondurilor. Din cauza faptului că șantierul era mai mult abandonat, vestigiile istorice au fost invadate de vegetație, iar în baraca părăsită a organizării de șantier s-au pripășit oameni lipsiți de adăpost și câini comunitari.

În martie 2010, reprezentanții Primăriei Suceava au anunțat că s-au alocat 150.000 lei pentru împrejmuirea ruinelor Curții Domnești cu un gard nou. Acesta urma să fie construit din piatră și fier forjat pe partea dinspre Calea Unirii, iar pe celelalte laturi, din plasă. În luna august au început lucrările pentru construcția gardului care urma să protejeze monumentul și să asigure aspectul estetic pe latura dinspre Bulevardul Ana Ipătescu. S-a demantelat brâul din piatră care limita perimetrul sitului și s-a ridicat, pe o fundație din beton armat, un gard din piatră înălțat cu plase din fier forjat.

Primăria Suceava, Consiliul Județean și Muzeul Bucovinei s-au asociat pentru realizarea unui proiect ce prevede reabilitarea Curții Domnești și transformarea acesteia în șantier arheologic vizitabil. În martie 2011, Consiliul Local Suceava a aprobat asocierea cu firma spaniolă Arena Teatro SL, specializată în gestionarea patrimoniului istoric. Arhitectul bucureștean Gheorghe Sion, specialist în monumente istorice, a propus realizarea unei construcții în formă de „U“, din sticlă, ce folosește zidurile actuale și păstrează și arhitectura medievală. Proiectul de reabilitare prevede acoperirea cu sticlă a ruinelor și construirea pe ruine a unei clădiri cu parter și un etaj. La parter urmează să fie amenajate pasarele de sticlă deasupra ruinelor, prin care vizitatorii să poată observa ruinele în detaliu, în timp ce la etaj ar urma să fie amenajată o bibliotecă după modelul celor din Evul mediu, precum și săli de expoziție permanentă și/sau temporară.

În decembrie 2011, firma spaniolă Arena Teatro a finalizat proiectul de restaurare și modernizare a Curții Domnești din Suceava. Costurile au fost estimate la o valoare de 17 milioane de euro, iar autoritățile locale și județene au anunțat că vor încerca să acceseze fonduri europene pentru realizarea acestui proiect.





D. Muzeul Bucovinei, care, in municipiul Suceava, cuprinde mai multe unitati:

a. Muzeul de istorie (si arta) din Suceava

Muzeul de Istorie din Suceava reprezintă cea mai veche secție a Muzeului Bucovinei, constituind practic nucleul în jurul căruia a luat naștere și s-a dezvoltat ulterior complexul muzeal ce a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri (Societatea Muzeul, Muzeul orășenesc, Muzeul Regional, Muzeul Județean, Muzeul Bucovinei).

Muzeul de Istorie a fost înființat în anul 1900 din inițiativa unor intelectuali suceveni. Deținător, inițial, al unui patrimoniu restrâns, rezultat din săpăturile arheologice începute în anul 1895 la Cetatea de Scaun a Sucevei, muzeul și-a îmbogățit de-a lungul timpului colecțiile, și-a amplificat și diversificat în permanență activitatea. După ce expozițiile sale au fost găzduite pe rând de mai multe imobile din Centrul Sucevei (hotelul și cazarma orașului, clădirea Liceului de Fete „Doamna Maria”, Palatul Administrativ, Casa Națională), începând cu anul 1968, Muzeul de Istorie se stabilește în actualul sediu, fosta clădire a Căpităniei Districtuale și apoi a Prefecturii Suceava. Aceasta este renovată în a doua jumătate a deceniului al optulea din secolul trecut, la 17 iulie 1980 având loc reinaugurarea oficială a muzeului.

Pornindu-se de la ideea caracteristică etapei dinainte de 1989, potrivit căreia structura de bază a unui muzeu trebuie să ilustreze pregnant trăsăturile caracteristice ale trecutului istoric, expoziția de bază a Muzeului de Istorie a fost concepută ca o prezentare a istoriei locale împletită cu cea națională.

În perioada 2014-2016 Muzeul de Istorie a fost închis publicului, deoarece clădirea muzeului a fost supusă unor ample lucrări de consolidare, modernizare și extindere. Muzeul a fost redeschis publicului în data de 31 iulie 2016, odată cu Cetatea de Scaun. Este constituit din expoziția permanentă de bază (27 de săli), tezaurul (4 săli) și Sala Sfatului Domnesc (fosta Sala Tronului). Dispune de magazin de prezentare, sală de lectură, săli pentru expoziții temporare, sală de evenimente și conferințe, sală de pedagogie muzeală, sală multimedia.

Expoziția permanentă de bază este situată la etajul clădirii, în 27 de săli, desfășurându-se cronologic, de la cele mai vechi descoperiri arheologice ce datează din Paleoliticul inferior (descoperite la Ripiceni în județul Botoșani) până la Revoluția din 1989. Cea mai mare parte a expoziției se datorează descoperirilor arheologice, începând de la sala 1 și până la sala 15 inclusiv, și cuprind colecții arheologice, obiecte de podoabă, arme, unelte, obiecte de uz casnic, monede, vase, textile arheologice etc. Ilustrarea istoriei în expoziția permanentă se încheie în anul 1989 cu manifestațiile anticomuniste desfășurate în luna decembrie la Suceava.

Sala 1: „Introducere în arheologie”

Sala 2: „Precucuteni - Artă și spiritualitate”

Sala 3: „Cucuteni - Civilizația cu ceramică pictată din Eneolitic”

Sala 4: „Atelier Cucuteni pentru producerea ceramicii”

Sala 5: „Epoca bronzului și începuturile Epocii fierului: civilizație și spiritualitate”

Sala 6: „Rituri și practici funerare în Epoca fierului”

Sala 7: „Autohtoni și migratori în mileniul creștin”

Sala 8: „Drum și stat. Începuturile Sucevei”

Sala 9: „Suceava. Principala reședință a domnilor moldoveni”

Sala 10: „Locuitorii Sucevei”

Sala 11: „Circulația monetară în Moldova medievală”

Sala 12: „Sala armelor”

Sala 13: „Domnia lui Ștefan cel Mare”

Sala 14: „Mode și veșminte în Moldova”

Sala 15: „Moldova între Orient și Occident”

Sala 16: „Documente, carte de patrimoniu sec. XV-XVIII”

Sala 17: „Bucovina de la administrație militară la autonomie”

Sala 18: „Ducatul Bucovinei. Administrație locală și modernizare”

Sala 19: „Bucovina în Marele Război. De la bătălia imperiilor la Unirea cu România”

Sala 20: „Bucovina. Învățământ și cultură”

Sala 21: „Bucovina. Etnii și meserii”

Sala 22: „Uniți în jurul coroanei de oțel. Vizite regale în Bucovina”

Sala 23: „Bucovina între dictatul stalinist și ŤRăzboiul sfântť. ŤNoi vrem la România!ť”

Sala 24: „Celulă din fostul Penitenciar Suceava” / „Memorial”

Sala 25: „Strâns uniți în jurul Partidului Comunist. ŤLa demonstrație, tovarăși!ť”

Sala 26: „ŤSă clădim o lume nouă!ť Trec rânduri, rânduri brigadierii, urmează veseli pionierii...”

Sala 27: „Începutul sfârșitului: ŤSă strângem cureaua, să punem o haină în plus.ť”



Cele patru săli destinate obiectelor de tezaur sunt situate la demisolul clădirii, fiind refăcute conform planurilor inițiale. Compartimentarea permite punerea în valoare a pieselor de mici dimensiuni. Aici sunt expuse numeroase piese datorate descoperirilor arheologice, prezentate în ordine cronologică, începând cu cele mai vechi (aplicile scitice descoperite la Cajvana în județul Suceava și datate în secolul al VI-lea î.Hr.) și până la cele mai noi, datate la sfârșitul secolului al XVII-lea (inel din mormântul de femeie descoperit la Siret). Acestora li se adaugă fragmente de textile arheologice descoperite în urma cercetărilor făcute la numeroase biserici din orașul și din județul Suceava (precum bisericile din cadrul mănăstirilor Bogdana și Probota), medalii, decorații, obiecte de podoabă și de armament datate în secolele XVII-XX.

Sala Sfatului Domnesc se găsește la etajul clădirii. Denumită inițial Sala Tronului, ea a fost deschisă publicului vizitator în anul 1980, odată cu reinaugurarea Muzeului de Istorie, și reprezintă o reconstituire a sălii tronului din Cetatea de Scaun a Moldovei, aflată în zona de la etaj care a fost distrusă din vechime. Personajele reprezentate în această cameră sunt: Ștefan cel Mare, Maria Voichița (a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb (fiul lui Ștefan și urmașul său la tronul Moldovei), Luca Arbore (portar de Suceava), Boldur Vornicul, Mitropolitul Theoctist, boierul Logofăt I. Tăutu, oșteni, dregători, orășeni, țărani. Hainele și podoabele purtate de personaje sunt lucrate manual, respectând straiele originale. Pentru a apropia manechinele de personajele pe care le reprezintă s-a folosit păr natural, iar pentru ochi proteze oculare. Corpul acestora este realizat din fibră de sticlă. Sala Tronului are la bază documente, descoperiri arheologice și fresce datând din epoca lui Ștefan cel Mare. Deși, la momentul inaugurării, Sala Tronului era o lucrare de excepție în domeniul muzeal din România, influențele politicii comuniste s-au făcut simțite vizibil în condițiile în care era evidențiat rolul țărănimii, doi răzeși fiind punctul central al ansamblului, iar momentul prezentat fiind cel al împroprietăririi acestora ca semn de recunoaștere pentru vitejia arătată în lupte.

În primăvara anului 2014, ca urmare a începerii lucrărilor de consolidare, extindere și modernizare la clădirea muzeului, Sala Tronului a fost relocată temporar la Iulius Mall Suceava pentru a fi disponibilă vizitatorilor.

La 31 iulie 2016, ansamblul este redeschis publicului la etajul clădirii muzeului, sub denumirea Sala Sfatului Domnesc, într-o prezentare diferită față de vechea configurație. Astfel, ansamblul reconstituie sala sfatului domnesc aflată în cadrul Curții Domneștii, folosindu-se elemente de arhitectură medievală din secolul al XV-lea, descoperite la Suceava: coloane, capitele, chei de boltă, balustrade, pavimente. A fost ales un moment cu încărcătură simbolică diplomatică, unde reprezentanții a șase state cu care Principatul Moldovei a avut cele mai intense sau de lungă durată legături politice și diplomatice sunt reuniți în fața voievodului Ștefan cel Mare: Țara Românească, Regatul Poloniei, Regatul Ungariei, Veneția, Rusia Kieveană și Imperiul Otoman. În anul 1476 a ajuns la Suceava primul reprezentant diplomatic în Țările Române, Emanuele Gerrardo, trimis al orașului-stat Veneția. Astfel este reconstituită o imagine fidelă a politicii externe a Moldovei în acea epocă în care pacea era un timp scurt între două războaie și, din acest motiv, foarte prețuită, fiind negociată cu state creștine sau cu otomanii, cu principi catolici și chiar cu Papa.

Pe lângă expozițiile permanente, Muzeul de Istorie prezintă publicului vizitator diferite expoziții temporare tematice. Între 16 noiembrie 2016 și 16 februarie 2017 muzeul este gazda unei expoziții itinerante intitulate „Aurul și argintul antic al României”, ce include unele dintre cele mai vechi și valoroase obiecte realizate din aur și argint descoperite pe teritoriul României. Expoziția cuprinde peste 1.000 de piese și este concepută de Muzeul Național de Istorie a României din București. Exponatele cele mai vechi datează din mileniul al V-lea î.Hr., iar cele mai târzii, din secolul al VII-lea d.Hr. Sunt incluse piese din tezaurele de la Rădeni, Perșinari, Agighiol, Pietroasele, Apahida și Cluj-Someșeni. Muzeul de Istorie din Suceava a contribuit cu 10 piese, între care aplicile scitice de la Cajvana (secolul al VI-lea î.Hr.), pandantivul de la Rotopănești (secolul al V-lea d.Hr.) și tezaurul cu monede bizantine de la Udești (secolul al VII-lea d.Hr.).




b. Muzeul de stiinte a Naturii din Suceava

Clădirea în care funcționează în prezent Muzeul de Științele Naturii a fost construită între anii 1811-1814, având inițial rolul de sediu al Școlii populare (Hauptschule) din Suceava. Aici au funcționat în decursul timpului mai multe instituții de învățământ sucevene.

În anul 1976 imobilul a fost preluat de către Muzeul Județean Suceava, care l-a restaurat. Aici a fost organizat între anii 1976-1977 Muzeul de Științele Naturii. Ulterior, clădirea a fost restaurată și modernizată în perioada 1992-2000. Deși este a doua cea mai veche clădire civică din Suceava ce s-a păstrat în întregime (după Hanul Domnesc), având o vechime de peste 200 de ani, clădirea Muzeului de Științele Naturii nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava.

Clădirea are două niveluri (parter și etaj), unde încăperile sunt dispuse simetric. Fațada, dispusă către Strada Ștefan cel Mare, prezintă două tipuri de ferestre: cele dreptunghiulare, corespunzătoare parterului, și cele boltite în partea superioară, corespunzătoare etajului. Intrarea principală în clădire este evidențiată de patru stâlpi care formează cinci goluri de trecere, trei în față și câte unul pe cele două laterale, terminate la partea superioară în formă de boltă. Deasupra intrării se află un balcon, acoperișul acestuia fiind susținut de 16 stâlpi de lemn, grupați câte doi. Imobilul este mărginit pe laturile de nord și de est de Parcul Profesor Ioan Nemeș, iar pe latura de sud de Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk. În octombrie 2015, vizavi de clădire a fost amplasată Statuia lui Petru al II-lea Mușat.

Expoziția de bază a Muzeului de Științele Naturii, aflată la etajul clădirii, se bazează pe un patrimoniu ce a fost îmbogățit și diversificat de-a lungul timpului, colecția numărând la sfârșitul anului 1987 aproape 110.000 de piese.

Muzeul cuprinde colecții de mineralogie, petrografie, paleobotanică, paleozoologie, botanică, malacologie, entomologie, ornitologie, mamalogie. Aici există colecții foarte rare în muzeele din țară: gândaci de scoarță, viespi aurii, eșantioane de paleofloră și de flori de mină, herbarul „Flora Bucovinei”, macro mamifere din pădurile Bucovinei.

Expozițiile redau o prezentare a lumii animale și vegetale din județul Suceava și din nordul Moldovei, fiind prezentate dioramele: „Turmă de mistreți”, „Ursul brun din Bucovina”, „Boncănitul cerbilor”, „Haită de lupi - iarna”. Pe circuitul expozițional sunt amplasate monitoare și alte mijloace audio pentru a reda animalele prezentate în diorame în mediul din natură.


Sala Cristalelor, unul dintre principalele puncte de atracție din cadrul muzeului, prezintă cele mai frumoase și valoroase eșantioane de flori de mină existente în patrimoniul muzeului. Deosebite sunt și amprentele foliare, ca și fragmentele de animale dispărute, care completează tabloul evoluției vieții pe Pământ, în decursul erelor geologice.

În holul de intrare este amenajat un mic grupaj acvaristic, precum și un stand cu o ofertă diversificată constând din pliante, vederi, publicații editate de muzeu, ceramică, obiecte de podoabă din pietre semiprețioase. În fața clădirii muzeului se află un fag roșu (Fagus sylvatica v. atropurpuraea), monument al naturii, cu o înălțime de circa 25 de metri și un coronament bogat și frumos.

De asemenea, există și expoziții temporare de minerale, păsări migratoare, reptile vii, și materiale reciclabile.

În prezent, Muzeul de Științele Naturii din Suceava aparține și este administrat de Muzeul Bucovinei.




c. Muzeul Satului Bucovinean

Ideea înființării unui muzeu în aer liber care să valorifice potențialul etnografic al Bucovinei datează din anul 1958, când satul bucovinean dispunea încă de numeroase monumente de arhitectura populară. Cu toate acestea, abia în anul 1971 s-au început primele campanii de cercetări în teren, de culegere de material folcloric și etnografic. Consiliul Popular Municipal Suceava a alocat atunci o porțiune de 1,7 hectare de teren pe platoul din apropierea Cetății de Scaun a Sucevei, pentru a se instala 11 obiective. În acei ani au fost transferate mai multe obiective și s-au reconstruit trei dintre ele (Gospodăria tradițională din Straja, Casa de locuit din Ostra și Casa Roată din Câmpulung Moldovenesc) până în anul 1976, după care activitatea muzeografilor și restauratorilor a fost întreruptă.

După schimbarea regimului comunist, în anul 1990 a fost reluat proiectul, extinzându-se suprafața alocată la 6 hectare pe același amplasament. În anul 1996, printr-o hotărâre de guvern, a fost înființat Muzeul Satului Bucovinean. Începând din 1998 au fost reluate lucrările de achiziție și restaurare și s-au achiziționat 30 de noi obiective de arhitectură populară (gospodării și instalații tehnice) care au fost aduse pe platoul cetății pentru a fi reconstruite și puse în valoare. Unele dintre acestea nu sunt însă reconstruite, acest proces fiind în desfășurare în prezent.
Muzeul în aer liber este conceput ca un sat tradițional bucovinean și ar urma să cuprindă la momentul în care se va finaliza organizarea sa un număr de 80 de monumente de arhitectură populară: biserică, școală, gospodării țărănești, ateliere meșteșugărești, instalații tehnice, crâșmă, un interior de mină și un traseu de mocăniță.

În prezent, Muzeul Satului Bucovinean aparține și este administrat de Muzeul Bucovinei.

d.Muzeul Etnografic Hanul Domnesc Suceava

Hanul Domnesc din Suceava este cea mai veche clădire civilă din oraș ce s-a păstrat în întregime. Ea are două nivele (parter și etaj), construite în perioade diferite.

În secolele al XV-lea și al XVI-lea în această zonă se aflau ateliere meșteșugărești (în special ateliere de olari). Pe locul unei clădiri mai vechi, este construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea o clădire cu parter și pivnițe.

Clădirea este atestată documentar în anul 1627 ca fiind casa lui Miron Barnovschi, domnitor al Moldovei (1626-1629, 1633). Acesta o donează Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în han, iar veniturile obținute să fie folosite pentru „luminatul la sfintele moaște”. Clădirea are rolul de Han Domnesc, aici fiind adăpostiți oaspeți de seamă, mari negustori, călători străini sau dregători veniți la domnie.

În anul 1775, nordul Moldovei este anexat de către Imperiul Habsburgic. În perioada stăpânirii austriece, în Hanul Domnesc se amenajează o casă de vânătoare pentru membrii familiei imperiale, aici poposind boierii și demnitarii austrieci când se întorceau de la vânătoare. Construcția este consemnată în registrul delimitării proprietăților din anul 1786, ca locuință pentru membrii familiei imperiale când veneau la vânătoare. Clădirii i se adaugă un etaj cu patru încăperi, unde se pătrunde de pe o scară exterioară.

Către sfârșitul secolului al XVIII-lea imobilul este cumpărat de către baronul Kapri, iar la 1856 figurează în planul orașului Suceava sub denumirea Hanul Domnesc, pe Strada Kaprigasse. După 1918, Hanul Domnesc devine proprietate particulară.

După instaurarea regimului comunist în România, imobilul este trecut în proprietatea statului, foștii proprietari, familia Colomeischi, primind o despăgubire de 53.189 lei, adică aproximativ 50.000 de lei noi (la valoarea din anul 2006).

Între anii 1962-1966, clădirea este restaurată de la nivelul pivniței până la acoperiș, aspectul exterior fiind readus la forma originară. S-a urmărit reconstituirea elementelor de arhitectură interioară de la parter, în fosta bucătărie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldovenești, la etaj s-au păstrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor două coridoare.

La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han se deschide Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. În anul 1982 expoziția permanentă este reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor șase zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuți, Câmpulung și bazinul Dornelor. Ulterior, clădirea devine sediul Muzeului Etnografic al Bucovinei. O nouă reorganizare este finalizată în 2003. În urma acestor lucrări, parterul clădirii reconstituie un han din perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, care găzduia oaspeți de seamă, dregători, negustori, ce străbăteau drumurile comerciale și se opreau în târgul Sucevei.

După Revoluția din 1989 clădirea fostului Han Domnesc este revendicată în instanță de către Ustinia Colomenschi, moștenitoarea foștilor proprietari ai imobilului. În anul 2004 Tribunalul Suceava respinge solicitarea de retrocedare pe motiv că imobilul face parte din categoria clădirilor de utilitate publică. Recursul făcut de solicitantă la Curtea de Apel Suceava nu se mai judecă pentru că între timp apare Legea 247/2005 privind retrocedarea integrală a proprietăților, iar acțiunea în instanță este suspendată.

Ca urmare a acestei legi, Ustinia Colomeischi depune în 2005 o notificare la un executor judecătoresc, care pune în vedere Complexului Muzeal Bucovina că această clădire și terenul aferent trebuie restituite în natură proprietarului de drept. Se stabilește ca Ustinia Colomeischi să achite Complexului Muzeal Bucovina contravaloarea actualizată a construcțiilor și dotărilor ce s-au efectuat după preluarea clădirii de către muzeu, precum și despăgubirea de 53.189 lei primită de familia sa. Conform legii, proprietarul este obligat să păstreze destinația clădirii timp de trei ani. Cosiliului Județean Suceava are drept de preempțiune pentru cumpărarea imobilului. Într-o convenție anterioară încheiată de Consiliul Județean cu Ustinia Colomeischi s-a stabilit suma de un milion de lei ca preț al tranzacției.

Ca urmare a Hotărârii de Guvern nr. 1471 din 26 decembrie 2009, mai multe clădiri care aparțineau Complexului Muzeal Bucovina și anume Hanul Domnesc, Cetatea Zamca, muzeele de istorie și științe ale naturii sunt trecute din proprietatea Ministerului Culturii în proprietatea publică a Consiliului Județean Suceava.

Clădirea fostului Han Domnesc are două nivele și pivnițe. Parterul are ziduri groase din piatră, având un gang central de unde se pătrunde în patru încăperi. Camerele au intrări cu portale în arc semicircular, pardoseli de cărămidă, tavane boltite și ferestre supraînălțate de arcuri semicirculare.

La etajul construit ulterior se ajunge de pe o scară exterioară aflată în curte. Aici se află patru camere pe două coridoare în cruce.

Accesul în pivniță se face din gangul central de la parter. Pivnița are tavane boltite.

La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han se deschide Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. La parter se organizează o expoziție permanentă care reconstituie atmosfera de epocă a unui han din secolul al XVIII-lea; în holul de intrare sunt expuse piese de harnașament (șei, tarnițe, curele, hamuri) și obiecte legate de transport și vânătoare. Este expusă o căruță, un mic atelier de fierărie cu nicovală, ciocane, clești.

În camerele de la parter sunt reconstituite mai multe încăperi ale unui han medieval:

-sala de han - care este destinată servirii mesei. Aici se află mese cu laițe și scaune, poliță cu vase din ceramică, blidare, butoiașe, balerci, colțare.

-salonul de oaspeți - în care se află o sobă de teracotă de influență austriacă, piese sculptate de mobilier: masă cu scaune cu spătare înalte, dulap cu vitrină pentru veselă și piese de porțelan, sticlă și metal (farfurii, căni, suporturi pentru pahare, tăvi, tabacheră, lulea etc.). Pe pereți este expus un rastel cu puști de vânătoare, o panoplie cu pistoale și pumnale, precum și blănuri de mistreț.

-camera de odihnă - cu mobilier specific: sobă de încălzit, pat cu tăblii, banchetă, jilț, scrin, cufăr pentru haine, lavoar cu oglindă cu cană și lighean de porțelan.

-cămara - în care se află obiecte de uz casnic necesare preparării hranei: râșniță de mână, teasc pentru ulei, cumpănă, cofă pentru apă, butoaie, butoiașe, balerci, saci pentru făină, tăvi de copt, piuă.

-bucătăria - cu un cuptor cu plită, rolă și cuptor de pâine, precum și cu alte obiecte de mobilier (masă, blidare, laiță, lingurare), vase pentru mâncare (oală pentru sarmale, chiup pentru borș, tăvi, tigăi, oale, căni) și alte ustensile (lopată, clește, cociorvă, piuă pentru sare, linguroaie).

Pivnița are două încăperi legate între ele printr-un culoar boltit. În prima dintre ele sunt expuse butoaie pentru băuturi și pentru alimente, iar în a doua încăpere este amenajată o cramă cu mese și laițe cu obiecte din lemn și ceramică.

La etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung Moldovenesc și Dorna. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea și de ceramică smălțuită de Rădăuți, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne pentru praf de pușcă etc.

În prezent, muzeul are denumirea Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava, aparținând și fiind administrat de Muzeul Bucovinei.





e. Casa memoriala Simion Florea Marian

Este un muzeu memorial înființat în anul 1974 în municipiul Suceava, în casa în care a locuit între 1886-1907 folcloristul român Simion Florea Marian. Casa a fost construită în secolul al XVIII-lea și se află situată pe Aleea Simion Florea Marian nr. 4, în centrul orașului.

Această clădire a fost construită în secolul al XVIII-lea și a aparținut inițial moșierilor din familia Kapri. Locuința, înscrisă în Registrul cadastral în 1796 și pe Harta cadastrală a orașului din 1856 la numărul 329, este una dintre puținele construcții din secolul al XVIII-lea care mai există astăzi în Suceava. În anul 1828 ea aparținea baronului Ariton Kapri.

Preotul Simion Florea Marian (1847-1907) cumpără casa și terenul aferent de la Johann Kapri, cu banii proveniți din premiul „Năsturel Herescu” (4000 de lei aur) acordat în anul 1883 de Academia Română pentru lucrarea Ornitologia Poporană Română.[4] Simion Florea Marian cumpără „casa dintre brazi” la data de 12 august 1886. Locuința este restaurată prima dată în perioada 1887-1889. Folcloristul român locuiește aici până în 1907, când se stinge din viață. În această perioadă, lucrează ca profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresviter (1903), fiind ales ca membru activ al Academiei Române (1881).

În anul 1932, la împlinirea a 25 de ani de la moartea lui Simion Florea Marian, pe zidul casei este amplasată o placă memorială din marmură neagră cu următorul text: „În această casă Ťcâștigată cu condeiulť a trăit și a lucrat Academicianul Simeon Florea Marian (1847-1907) care a cules și studiat roadele înțelepciunii și simțirii poporului român.”

În anul 1935 în parcul din fața casei memoriale, este amplasat un bust de bronz al lui Simion Florea Marian, realizat de sculptorul Gheorghe Bilan. În prezent, parcul din fața casei memoriale îi poartă numele.

Casa este compusă din șase camere, fiind donată statului de către fiica folcloristului, Maria Cărăușu (1896-1979), și soțul ei, profesorul inginer Mihai Cărăușu (1896-1979). Cei doi au donat totodată un fond memorial și documentar format din mobilier de epocă, fotografii și tablouri, cărți și periodice, obiecte personale, manuscrise, documente familiale, personale, culturale, istorice, partituri muzicale, hărți.

La 22 iunie 1974, în clădirea monument istoric din secolul al XVIII-lea, este deschisă Casa memorială și fondul documentar Simion Florea Marian. În prezent, casa memorială adăpostește un fond documentar impresionant care cuprinde peste 10.000 de volume, peste 450 de colecții de reviste și ziare, dintre care 150 sunt numai din Bucovina, manuscrise, corespondență de la personalități marcante ale culturii românești și străine, documente culturale, istorice și numeroase fotografii-document. Aici se află ediții princeps ale majorității scrierilor sale, scrisori ale multor personalități culturale ale epocii (Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Petre Dulfu, Titu Maiorescu, Ion Pop-Reteganul, Arthur Gorovei, Aron Densușianu și alții), manuscrise etc. De asemenea, în interior este expus un bust al folcloristului, realizat în bronz de către sculptorul Vladimir Florea.

În anul 2006 muzeografa Aura Doina Brădățeanu atrăgea atenția asupra stării avansate de degradare a clădirii. Din cauza lipsei încălzirii, s-au deteriorat unele manuscrise, fotografii și hărți.

În prezent, Casa memorială „Simion Florea Marian” din Suceava aparține și este administrată de Muzeul Bucovinei.




f. Planetariu si observatorul astronomic din Suceava

Este un muzeu științific destinat proiectării cerului, a sistemului solar, a planetelor vizibile, a sateliților, etc. A fost inaugurat în anul 1982, fiind al treilea planetariu din țară în ordinea deschiderii și cel mai mare din țară în ceea ce privește capacitatea sălii și diametrul cupolei. Planetariul din Suceava se află situat pe Strada Universității nr. 13A, în cartierul George Enescu.

Clădirea în care funcționează Planetariul și Observatorul Astronomic din Suceava a fost construită în perioada 1981-1982, în cartierul George Enescu, în imediata vecinătate a Universității „Ștefan cel Mare”.

Edificiul are o linie arhitecturală modernă, specifică destinației, fiind ridicat cu fonduri din buget alocate de Consiliul Popular Județean. Un rol hotărâtor în apariția Planetariului îl are profesorul Alexandru Toma, cel care reușește să convingă oficialitățile vremii să aloce fonduri pentru construcția unui astfel de obiectiv, apelând la motivația educării ateist-științifice a tineretului. În urma unui concurs de proiecte, arhitectul Călin Irimescu oferă o viziune inedită și novatoare, care este preferată pentru construirea acestui obiectiv.

Planetariul este inaugurat în anul 1982, fiind al treilea obiectiv de acest tip din România. De-a lungul timpului în acest spațiu se desfășoară atât observații astronomice propriu-zise, cât și acțiuni cultural-educative specifice: spectacole de planetariu, în cadrul cărora poate fi urmărită mișcarea diurnă a stelelor și planetelor; proiecții cu ajutorul celestatului, prin intermediul cărora se poate observa imaginea soarelui, cu petele solare; cercuri de astronomie, cu participarea unui număr însemnat de elevi; expuneri, simpozioane, mese rotunde, având ca subiect principal structura universului. De asemenea, spațiul funcționează și ca muzeu științific în cadrul Muzeului Județean Suceava (devenit ulterior Complexul Muzeal Bucovina, iar apoi Muzeul Bucovinei).

În 1984 aici se desfășoară lucrările celei de-a VII-a Consfătuiri a Comisiei pe probleme de fizică și evoluția stelelor, având ca organizatori academiile tuturor țărilor Europei de Est. În 1986 regizorul Ion Bostan realizează filmul „Sub cupola Planetariului” surprinzând aspecte din activitatea Planetariului din Suceava. La 1 februarie 1989 cosmonautul român Dumitru Prunariu ține un discurs unui numeros public despre zborul său în spațiu. La 17 iunie 1994 astronautul american Charles Duke vizitează Planetariul din Suceava, oferind filmul realizat de el pe suprafața Lunii în timpul misiunii Apollo 16. În anul 1998 se desfășoară lucrările Simpozionului Național „Planetariul la sfârșit de mileniu”. În august 1999 se constituie Comitetul Interdisciplinar „Eclipsa 99” și se realizează un film pe această temă împreună cu televiziunea locală. În 17-18 octombrie 2002 au loc în incinta Planetariului lucrările omagiale ale Simpozionului „20 de ani de activitate muzeistică la Planetariul Suceava”, cu participarea muzeografilor și specialiștilor de la planetariile din țară precum și a directorului Institutului Astronomic al Academiei Române, dr. Magda Stavinschi. La data de 8 mai 2007 Pierre Rabhi, inițiatorul „Mișcării pentru Terra și Umanism”, susține o conferință despre fenomenul de transformare a terenurilor în deșert și despre sănătatea Pământului în mileniul al treilea.

În anul 2008 Planetariul este cedat de Muzeul Bucovinei, fiind preluat de Catedra de Geografie a Facultății de Istorie și Geografie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Destinația inițială a Planetariului se păstrează, funcționând în continuare atât ca muzeu, cât și ca obiectiv de învățământ. Trecerea în administrarea universității este marcată de reamenajarea spațiului expozițional după standardele muzeistice internaționale.


În sala Planetariu, de formă circulară, cu o capacitate de 80 de locuri, este montat un proiector complex top ZKP 2, cu ajutorul căruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele și aproximativ 6.000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal și austral. Proiectoare auxiliare redau imaginea dinamică a sistemului solar, planeta Jupiter cu sateliții galileeni, evoluția cometei Donati, fenomenul „stelelor căzătoare” și mișcarea unui satelit artificial.

La etaj se află o Mediatecă, o sală cu o capacitate de 100 de locuri, dotată cu aparatură audio-video, unde se organizează simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări științifice și se oferă publicului vizitator video-documentare.

Terasa și cupola mobilă sunt folosite pentru observații astronomice cu luneta (x120) și telescopul de tip cassegrain (x375). Se pot observa petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliții galileeni, inelele lui Saturn, roiuri de stele, nebuloase galactice și fenomene astrologice (eclipse, oculații etc.).

Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde cărți și periodice de specialitate, precum și o donație de carte făcută de conf. dr. Elvira Botez.

În spațiul expozițional de la parter sunt prezentate cele mai noi fotografii și imagini din Univers, istoria în date și imagini a observatoarelor și instrumentelor astronomice din vechime și până la cele previzionate a se construi. Acestea sunt expuse pe panouri iluminate, impresionante pentru publicul vizitator prin mărime și acuratețe. Ele sunt grupate în expoziții permanente, deschise vizitării de către public: „Pagini din Istoria Astronomiei Românești”, „Observatoare și Instrumentele Astronomice din Lume”, „Primul Sistem Solar”, „Dincolo de Calea Lactee”. Aici se află și un pendul panoramic, utilizat în cercetarea fenomenelor de gravitație, realizat după proiectul laureatului Nobel, Maurice Allais.

Un element de unicitate care diferențiază Planetariul din Suceava de alte planetarii din lume este pictura realizată de artistul Mircea Hrișcă, reprezentând orizontul orașului Suceava. Această lucrare reprezintă un document despre vechea arhitectură, reconstituind repere citadine de acum 30 de ani.






O serie de cladiri vechi, cu valoare istorica si arhitecturala, aflate majoritatea in zona central a orasului:


E. Palatul Administrativ- actual sediu al Consiliului Judetean si Prefecturii Judetului Suceava (aflat in zona centrala)

Palatul Administrativ din Suceava se află pe Strada Ștefan cel Mare, vizavi de Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk. Pe celelalte trei laturi, edificiul este mărginit de Strada Libertății, Strada Vasile Bumbac și Aleea Nucului. În imediata vecinătate se întind două dintre parcurile orașului: Parcul Central (astăzi purtând numele profesorului Ioan Nemeș) și Parcul Drapelelor.

Palatul Administrativ din Suceava a fost construit între anii 1903-1904 în perioada conducerii administrației orașului de către primarul Franz Des Loges. Clădirea urma să adăpostească administrația orășenească a Sucevei. Până atunci, Primăria funcționa în clădirea actuală a Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”. Proiectul clădirii a fost realizat de arhitectul vienez Peter Paul Brang (1852-1925).

După finalizarea construcției noului edificiu, Primăria orașului Suceava s-a mutat în decembrie 1904 în Palatul Administrativ. În această clădire au fost găzduite poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie, iar în perioada interbelică și Societatea „Ciprian Porumbescu”. Edificiul administrativ al orașului a fost folosit și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră de observare a incendiilor.

Clădirea avea inițial o forma literei „L”, având în curte un grajd, remiza de pompieri și remiza de trăsuri.

După instaurarea regimului comunist în România, în anul 1944, în clădirea fostei primării au fost instalate Consiliul Popular Județean Suceava, Comitetul Județean Suceava al PCR și Comitetul Județean Suceava al UTC.

În anii '60 ai secolului al XX-lea, autoritățile județene au demolat construcțiile anexe din curte și au construit în stil baroc un corp care a închis întregul ansamblu, dându-i o formă dreptunghiulară. Cu această ocazie, au fost renovate fațadele cu tencuieli în praf de piatră și mozaic și s-a amplasat o frescă cu tematică istorică pe perele holului central. Fresca are o suprafață de 8x4 metri, fiind realizată din marmură colorată de către Gheorghe Popescu în anul 1971.

Începând din 1990, în Palatul Administrativ din Suceava se află sediul Prefecturii și a Consiliului Județean Suceava.

În anul 2006, clădirea Palatului Administrativ din Suceava a suferit lucrări de reparații capitale. Cu această ocazie, au fost înlocuite geamurile din lemn cu geamuri termopan din lemn stratificat, au fost igienizate și zugrăvite interioarele.

Palatul Administrativ din Suceava a fost construit în stil baroc, având subsol, parter și două etaje. Clădirea este din zidărie de cărămidă și acoperită cu olane. Edificiul avea inițial o formă de „L”, iar astăzi, ca urmare a lucrărilor din anii '60 ai secolului al XX-lea, are formă dreptunghiulară, cu o curte interioară închisă.

Fațada principală este impresionantă ca arhitectură. La nivelul parterului, este acoperită cu paramente cu bosaje ce încadrează ferestrele. În mijlocul clădirii se află un turn cu ceas, înălțat cu mult peste acoperișul mansardat. Inițial, pe clădirea turnului (între etajele doi și trei) era sculptată vechea stemă a orașului. În partea stângă se află un foișor de tip mușarbieu, închis pe verticala celor două etaje și terminat cu un turnuleț închis. În partea dreaptă iese în relief un corp terminat la partea superioară cu un fronton baroc în trei registre, decorat cu stema Bucovinei. Ferestrele sunt terminate în arc semicircular, cele de la etajul întâi având deasupra lor frontoane triunghiulare.

Intrarea principală este printr-un portal semicircular aflat la parterul turnului cu ceas încadrat de două coloane semicilindrice ce susțin un balcon baroc aflat la primul etaj. În prezent, clădirea mai dispune și de două intrări laterale.

Edificiul are 72 de încăperi, remarcându-se sala mare de ședințe de la primul etaj, care are practicate în peretele corpului decroșat trei ferestre întinse pe înălțimea a două etaje și acoperite cu vitralii.

În interiorul clădirii, pe peretele holului central, se află un mozaic parietal cu înălțimea de 8 metri și lățimea de 4 metri, realizat din marmură colorată de către Gheorghe Popescu și dezvelit în anul 1971. Lucrarea are tematică istorică. În partea de jos este figurată o cetate, cu arcași care trag de pe ziduri în ostașii otomani de la baza zidurilor. Deasupra cetății, pe mijloc, este figurată stema județului Suceava din perioada comunistă, iar de o parte și de alta a ei, sunt desenați locuitori ai zonei: ostași, unii călare (în partea stângă), muncitori, femei în costume populare, păstori cu oi (în partea dreaptă).

În anul 1999, la inițiativa prefectului Vasile Ilie, în holul din dreptul intrării principale a clădirii a fost amplasată Statuia „Maternitate”, operă a sculptorului Ion Irimescu (1903-2005), ce datează din anul 1989. Monumentul este realizat din bronz, având dimensiunile 81,5 × 25,5 x 19,5 cm. El se află pe un postament din lemn, pe care sunt inscripționate numele autorului și al operei.

La data de 23 octombrie 2015, în spațiul verde dintre Palatul Administrativ și Aleea Nucului, la Strada Ștefan cel Mare, a fost amplasată Statuia lui Petru al II-lea Mușat, operă a sculptorului Paul Vasilescu, realizată în anul 1976.
Monumentul elogiază personalitatea voievodului Petru al II-lea Mușat (1375-1391), cel care a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava și din vremea căruia datează primul document de atestare a orașului Suceava (1388). Statuia este realizată din bronz turnat și îl înfățișează pe voievod în picioare, cu sabia în mâna dreaptă, apropiată de picior. Opera are 3,62 metri înălțime, 1,10 metri lungime și 1,13 metri lățime. Se află pe un soclu din beton armat, placat cu granit. Timp de aproape 35 de ani, până în decembrie 2010, statuia s-a aflat lângă Casa de Cultură, în Piața 22 Decembrie, iar apoi, pe o perioadă de cinci ani, a fost în conservare la Laboratorul Zonal de Restaurare al Muzeului Bucovinei.






F. Cladirea in care functioneza Colegiul de arta Ciprian Porumbescu

Se afla in zona centrala a orasului, fiind o cladire in stil baroc, construita in anul 1859.

Clădirea care în prezent reprezintă corpul A al Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” este unul dintre cele mai vechi imobile din Suceava și cel mai vechi în care în momentul de față funcționează o unitate de învățământ. Pe locul actualei clădiri exista, la începutul secolului al XIX-lea, o casă particulară, fără etaj, din cărămidă și piatră, atestată documentar pentru prima dată la 3 februarie 1784. Casa a fost construită pe temelia Curții Domnești, un perete din interior făcând parte probabil din casa de vânătoare a voievozilor Moldovei.

În martie 1804 autoritatea orășenească din Suceava cumpără casa de la familia Hatzendorf. După unele adaptări și modificări executate în 1844 (când este adăugată o aripă laterală) sub conducerea inginerului ținutal Ioanelli, clădirea este ocupată de oficiile primăriei. În anexele sale se păstrau materialele pompierilor. De asemenea, imobilul servea ca locuință pentru slujbașii primăriei și, uneori, chiar pentru primar.

În anul 1859, în scopul adăpostirii noului gimnaziu ce urma să se înființeze la Suceava, clădirea este refăcută după planurile și sub conducerea inginerului Münnich. Edificiul, căruia îi este adăugat un etaj, este adaptat noilor destinații, incluzând săli de clasă și cancelarii, un cabinet de științe ale naturii și unul de istorie naturală, o bibliotecă și altele. În perioada 1860-1895 aici funcționează atât gimnaziul, cât și primăria orașului.

În 1895 gimnaziul (actualul Colegiu Național „Ștefan cel Mare”) se mută în clădirea în care funcționează și în prezent.
În anul 1904, în timpul mandatului primarului Franz Des Loges, este finalizată construcția Palatului Administrativ, realizat după planurile arhitectului vienez Peter Paul Brang. În același an, în luna decembrie, administrația orășenească își mută sediul în noua clădire.

Tot în 1904 este înființat la Suceava prin decret imperial Liceul German de Fete (Mädchen Lyzeum), cu predare în limba germană. Noua instituție de învățământ (cunoscută ulterior ca Liceul de Fete „Doamna Maria” iar apoi Școala Medie Mixtă nr. 2, astăzi Colegiul Național „Petru Rareș”) își începe activitatea în fostul sediu al primăriei, unde va rămâne până în 1962, an în care se mută în clădirea în care funcționează și în prezent, situată pe Strada Mihai Viteazu nr. 24.

Începând cu anul școlar 1962-1963 aici funcționează Școala Generală nr. 2, denumită Școala Generală nr. 4 până în 1964 și transformată în școală generală cu clase speciale de muzică și arte plastice în 1978. În cursul anului 1986, clădirea este supusă unor lucrări de restaurare, fiindu-i refăcută fațada, în praf de piatră și mozaic, precum și acoperișul. Din 1 septembrie 1990 edificiul reprezintă sediul Liceului de Artă, devenit ulterior Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”. În perioada 2001-2002 au loc lucrări de renovare și consolidare a clădirii. Cu acest prilej este amenajată biblioteca, sunt renovate acoperișul, sala de sport, sălile de festivități și de spectacole.

Clădirea este construită în stil baroc, impunându-se prin sobrietate, simplitate și echilibru. Un singur accent arhitectural apare la mijlocul fațadei, un ușor decroș, care pune în evidență intrarea boltită, decroș care se continuă pe verticală la etaj, terminându-se în partea superioară cu un modul triunghiular, ce depășește prin înălțime aripile clădirii, spărgând monotonia acoperișului. Fațada clădirii are ferestre înalte, de formă dreptunghiulară, dispuse câte opt pe nivel, de o parte și de alta a modulului arhitectural central. Deasupra intrării, la etaj, există încă o fereastră, de dimensiuni mai mari. În interior se remarcă scările și cele două coridoare spre care se deschid sălile de clasă, coridoare ce pornesc în cele două direcții pe axul longitudinal al clădirii.

Corpul principal al imobilului se continuă către sud cu o aripă, care, la rândul ei, se continuă spre vest cu încă o aripă. Sub clădire există un beci de dimensiuni apreciabile ce a aparținut de Curtea Domnească ale cărei ruine se află în imediata vecinătate





G. Cladirea in care functioneaza Colegiul National Stefan cel Mare

Este cea mai veche instituție de învățământ liceal din municipiul Suceava. Liceul a fost înființat în anul 1860 ca urmare a eforturilor și solicitărilor românilor bucovineni de a avea școli în limba română. Inițial a funcționat într-o clădire din apropierea Bisericii Sfântul Dumitru. În 1895, liceul a fost mutat în locația în care funcționează și în prezent, adică în clădirea cu arhitectură în stil baroc, situată pe Strada Vasile Alecsandri nr. 3, în centrul orașului.

Clădirea care găzduiește Colegiul Național „Ștefan cel Mare” a fost construită în perioada 1893-1895 pe un teren cu suprafața de 3.588 de metri pătrați din centrul orașului Suceava, unde înainte se găsea piața de lemne. Construcția, realizată în stil baroc, a fost inaugurată la data de 19 noiembrie 1895, reprezentând al doilea cel mai vechi imobil din Suceava în care în momentul de față funcționează o unitate de învățământ (după corpul A al Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”). Edificiul se impune în peisajul zonei prin soliditate, având două etaje, cu frontonul spre actuala Stradă Vasile Alecsandri.

În prezent, în imediata vecinătate a clădirii monument istoric a liceului se află Biserica Sfântul Nicolae, Biserica Sfânta Cruce, Cinematograful „Modern” și Autogara Suceava.

Prin darea în exploatare, la începutul secolului al XX-lea, a liniei ferate de ecartament ingust Ițcani–Suceava, trasată chiar prin fața liceului, localul a avut mult de suferit din cauza vibrațiilor produse de trecerea garniturilor de tren. Ca urmare, în anul 1906 o comisie tehnică verifică crăpăturile apărute la ziduri și dispune consolidarea edificiului. După Primul Război Mondial, din cauza distrugerilor suferite în timpul luptelor, linia de cale ferata cu ecartament ingust Ițcani–Suceava este dezafectată.

Clădirea masivă a Liceului „Ștefan cel Mare” se impune prin sobrietate, echilibru și simplitate. Ea prezintă pe mijlocul laturii stradale o intrare boltită, care se continuă la etaj cu ferestre înalte boltite, mărginite de pilaștri ce dau o notă pronunțată de verticalitate. Edificiul are ca elemente de decorație exterioară paramente de bosaje de tip rustic ce înconjoară ancadramentele ferestrelor de la parter și colțurile clădirii. Două brâie de piatră, ce înconjoară clădirea, delimitează parterul și cele două etaje.

În interior, în dreptul intrării principale există un hol larg ce se deschide către o scară monumentală prin care se realizează accesul către etajele superioare. De asemenea, două scări laterale conduc de la parter la etajele superioare. Trei coridoare largi în care se deschid sălile de clasă, laboratoarele, cancelariile profesorilor și diferite cabinete străbat clădirea atât la parter, cât și la etaje.

Extinderile executate în anii 1960-1970, soldate cu construirea unor aripi laterale, au determinat ca în prezent edificiul să aibă forma literei „U”. Clădirea a beneficiat de-a lungul timpului de mai multe lucrări de restaurare și de finisare a interioarelor, precum și, mai ales, a fațadelor, lucrate în praf de piatră și mozaic. Cea mai recentă reabilitare a avut loc în 2000, fiind efectuată din fonduri PHARE în valoare totală de 10 miliarde de lei vechi.

În interior, în holul din dreptul intrării principale, se află bustul lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Monumentul a fost realizat în anul 1937 de sculptorul Gheorghe Bilan, cel care a realizat și bustul lui Simion Florea Marian, amplasat în parcul din fața casei memoriale. Bustul din holul Colegiului „Ștefan cel Mare” este realizat din bronz și are o înălțime de 0,77 metri. Se află pe un soclu din piatră, de culoare albă, cu înălțimea de 1,58 metri. În soclu este încastrată o placă, tot de culoare albă, cu următoarea inscripție:

„Foștii elevi ai Liceului ŤȘtefan cel Mareť din vechea Cetate de scaun a Moldovei hărăzesc Școalei ce le-a dat lumină drept veșnic semn de recunoștință acest chip al nemuritorului ei Patron în amintirea serbării de 75 de ani dela întemeiere 12 Oct. 1935.  
Sculptor Gh. Bilan”

Pe postamentul în plan înclinat din fața soclului, în data de 2 iulie 2004, a fost montată o placă memorială pentru a marca 500 de ani de la trecerea în neființă a lui Ștefan cel Mare. Placa conține următorul text: „In Memoriam Domnului Ștefan cel Mare și Sfânt - 2 iulie 2004”. La aceeași dată, în Suceava au fost montate alte două plăci memoriale: una pe clădirea Muzeului Bucovinei, alta pe un zid al Cetății de Scaun.




H. Casa Polona

Cunoscută și sub denumirea poloneză de Dom Polski, este o clădire construită în perioada 1903-1907 în municipiul Suceava pentru a servi ca lăcaș de cultură al cetățenilor polonezi din oraș. Ea se află situată pe Strada Ion Vodă Viteazul nr. 5 (anterior Strada Ana Ipătescu nr. 12), în centrul orașului.

Încă din perioada Evului Mediu, negustorii polonezi aflați pe teritoriul Moldovei au avut o clădire proprie care a servit de loc de odihnă, întâlnire și sfat. Această casă este amintită într-un hrisov din 1408 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432).

La data de 21 mai 1903 a fost înființată Societatea Polonă de Lectură din Suceava, al cărei scop era cultivarea limbii și a tradițiilor poloneze, cultivarea patriotismului și păstrarea spiritului polonez. În același an, au fost începute lucrările de construcție a unei clădiri care să găzduiască sediul acestui lăcaș de cultură al etnicilor poloni din oraș. Construcția Casei Polone a fost finalizată în anul 1907, ea fiind realizată după planurile arhitectului Alojz Friedel. Edificiul a fost ridicat lângă Biserica Învierea Domnului, în apropiere de Parcul Central al orașului.

Aici erau organizate reprezentații teatrale susținute de actorii din Cernăuți, precum și de alte trupe din România, serate de muzică clasică organizate de Reuniunea muzicală „Ciprian Porumbescu”, întâlniri cu prilejul unor aniversări. De asemenea, anual se țineau aici două concursuri de dans pentru locuitorii din oraș.

În anul 1912, în Casa Polonă au fost instalate primele aparate de proiecție cinematografică din orașul Suceava, începând de atunci localul fiind folosit și drept cinematograf, dar și ca sală pentru reprezentații teatrale sau muzical-artistice.

După instaurarea în România a regimului comunist, în anul 1950, guvernul a interzis activitatea Uniunii Polonezilor din România, iar clădirea Casei Polone a fost naționalizată. În anul 1953, prntr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care a primit ca sediu clădirea Casei Polone. Ansamblul a început să funcționeze începând din anul 1954.

În iulie 1984, a fost înființat Teatrul Municipal Suceava, secție a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. La această instituție au fost repartizați un regizor și 10 tineri actori, printre care: Radu Duda, Carmen Tănase, Adrian Păduraru. Ulterior au fost transferați și alți actori. În decembrie 1984, în prezența a 800 de spectatori, a avut loc prima reprezentație a Teatrului Municipal Suceava în sala mare a Casei de Cultură.

Autoritățile orașului Suceava au hotărât atribuirea clădirii Dom Polski ca sediu al Teatrului Municipal. În acea perioadă, vechiul edificiu prezenta un grad înalt de uzură și nu dispunea de utilități și instalații. În anul 1984, clădirea a fost reconstruită, prin consolidarea fundațiilor și prin demolarea și refacerea pereților aflați în pericol de prăbușire, precum și a acoperișului. Lucrările s-au efectuat după planurile arhitecților Gheorghe Pintilescu și Constantin Rabiniuc, șef de santier fiind inginerul Galan. Clădirea a fost reconstruită într-o manieră modernă ce îmbină elemente arhitecturale autohtone de tip medieval cu altele moderniste, cu placaje de cărămidă aparentă de tip Bracta, constituindu-se într-o punte de legătură între clădirile medievale din centrul orașului și noul ansamblu de locuințe din vecinătate.

Interiorul edificiului a fost reamenajat prin construirea unei spațioase săli de spectacole, cu balcon și cu un foaier placat cu dale de marmură. Noul local a fost inaugurat în septembrie 1985, cu spectacolul „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind. În cei cinci ani de activitate, Teatrul Municipal din Suceava a montat și jucat 11 premiere, două recitaluri actoricești și un spectacol jubiliar. În februarie 1990, Teatrul Național din Iași a desființat Secția din Suceava.

După căderea regimului comunist, din inițiativa unui grup de polonezi din București, a fost înființată la 16 martie 1990 în capitala României o organizație care să reprezinte interesele etnicilor polonezi în România. Această organizație, denumită Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski”, a redobândit în anul 1996, prin hotărâre judecătorească, Casa Polonă din Suceava. Sediul conducerii Uniunii a fost stabilit în această clădire.

La 21 mai 2003, în stânga intrării în clădire, au fost amplasate două plăci de marmură (una în limba poloneză și una în limba română) la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Societății Polone de Lectură din Suceava și de la începerea lucrărilor de construcție a Casei Polone.

În decursul timpului, Casa Polonă a primit vizita unor înalți demnitari atât ai statului polonez, cât și ai statului român: arhiepiscopul de Liov Józef Bilczewski (1905), generalul Józef Haller (19 septembrie 1939), consulul Poloniei la Cernăuți, Tadeusz Buynowski (1940), primatul Poloniei, cardinalul Józef Glemp (10 octombrie 1992), nunțiul apostolic în România, Janusz Bolonek (9 martie 1996), președintele Poloniei, Aleksander Kwaśniewski (15 mai 1996), deputatul polonez Mieczysław Jedoń (1998), mareșalul Senatului Poloniei, Alicja Grześkowiak (1999), mareșalul Senatului Poloniei, Longin Pastusiak (2002), prințul Radu de Hohenzollern-Veringen și principesa Margareta de Hohenzollern-Sigmaringen (12 mai 2003), precum și ambasadorii Poloniei în România.

În prezent, în clădirea Casei Polone din Suceava funcționează Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, aici aflându-se și sediul Uniunii Polonezilor din România „Dom Polski”.

I. Cladirea in care functioneaza biblioteca I G Sbierea

Aceasta se afla in zona centrala a orasului.

Este prima bibliotecă publică din municipiul Suceava, inaugurată la data de 12 decembrie 1923. În prezent ea se află situată pe Strada Mitropoliei nr. 4, în centrul orașului. Cu peste 350.000 de unități bibliografice, instituția este cea mai mare și cea mai importantă bibliotecă din județul Suceava.

Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” este găzduită de două clădiri cu valoare istorică situate în centrul municipiului Suceava, între Parcul Profesor Ioan Nemeș și Hotelul „Bucovina”.

Cele două corpuri ale actualei biblioteci au fost construite între anii 1925-1926, respectiv 1929-1930 și au îndeplinit mai multe funcții de-a lungul timpului: Școala Primară de Fete din Suceava, Institutul Teologic (mutat de la Cernăuți, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial), Hotelul „Parc”, etc.

Începând cu 1965, respectiv 1988, în cele două clădiri funcționează cea mai importantă și cea mai mare bibliotecă din județul Suceava.

În perioada 2005-2009 clădirile au beneficiat de mai multe lucrări de refacere, reabilitare și amenajare, conform cerințelor zilelor noastre.
Deși sunt două clădiri de patrimoniu, reprezentative pentru orașul Suceava, după 2000 acestea au fost obturate de două construcții noi: sediul Parchetului Suceava (pe latura nordică) și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Suceava (pe latura vestică).

În curtea bibliotecii se află bustul scriitorului Traian Chelariu (1906-1966), monument din bronz realizat de sculptorița Florica Hociung. Bustul este așezat pe un soclu pe care este aplicată o placă albă de marmură cu inscripția: „Traian Chelariu - scriitor - 1906-1966”.

La data de 21 iulie 1994, bustul a fost amplasat în fața intrării principale a Universității „Ștefan cel Mare”. În anul 1997 a fost dat jos de pe soclu, fiind apoi uitat într-un subsol. La data de 6 noiembrie 2007 a fost reamplasat în curtea bibliotecii, lângă corpul estic, unde se găsește și în prezent. Bustul este vizibil din Bulevardul Ana Ipătescu.



J. Sinagoga Gah, construita in 1870 si aflata in zona centrala a orasului.




K. Palatul de Justitie, situat in zona centrala

Este o clădire-monument istoric construită în stil neoclasic în anul 1885 în municipiul Suceava pentru a servi ca sediu al Tribunalului și Judecătoriei. El se află situat pe Strada Ștefan cel Mare nr. 58.

În prezent, în această clădire funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava.

Palatul de Justiție din Suceava se află pe Strada Ștefan cel Mare, la limita între zona centrală a orașului și cartierul Areni. Edificiul este amplasat într-un triunghi format de Strada Ștefan cel Mare, Aleea Trandafirilor și Strada Anastasie Crimca. Pe latura de est, este mărginit de Parcul Trandafirilor (cunoscut și sub denumirea de Parcul Tribunalului sau Trei Bărboși). În spatele Palatului de Justiție a fost ridicată Biserica Nașterea Maicii Domnului (cunoscută și ca Biserica „In memoriam”), sfințită în anul 2004.

Între anii 1850-1855, pe locul actualului Palat de Justiție, este construită o cazarmă militară, care era formată dintr-un corp în formă de „U” și o capelă.

În anul 1885, în timpul mandatului primarului Michael von Prunkul (1884-1886), odată cu înființarea Tribunalului Cercual Suceava, autoritățile austriece din Ducatul Bucovinei demolează clădirea cazărmii pentru a construi în locul ei un imobil nou cu scopul de a servi ca sediu al Tribunalului Cercual, al Judecătoriei Districtuale și al Cărții Funciare. Arhitectul vienez Ferdinand Fellner proiectează o nouă clădire cu demisol, parter și două etaje, care este realizată în stil neoclasic cu elemente de baroc târziu. În partea din spate a imobilului este amenajată singura închisoare din districtul Suceava.

După cum atestă actul notarial din 20 februarie 1902, proprietarul clădirii care servea ca judecătorie și închisoare este Justiaz-Aerar (Înalta Curte de Justiție). Tribunalului Cercual din Suceava îi erau arondate districtele: Câmpulung, Gura Humorului, Rădăuți și Suceava. În anul 1914, dintre cele 20 de judecătorii de ocol din Bucovina, 12 erau subordonate Tribunalului Provincial din Cernăuți și 8 erau subordonate Tribunalului Cercual din Suceava (Câmpulung, Dorna, Gura Humorului, Rădăuți, Seletin, Solca, Suceava și Stulpicani).

În perioada 1947-1956, în închisoarea aflată în partea din spate a clădirii sunt deținuți și schingiuiți luptătorii anticomuniști. Până în 1947 regimul de detenție de la închisoarea din Suceava a fost unul normal pentru acea perioadă, pentru deținuții de drept comun. În anii 1947-1948 începe prigoana împotriva celor care nu acceptă regimul comunist și astfel apar închisorile pentru deținuți politici. Conform informațiilor existente, în scurt timp regimul de detenție de la Suceava devine foarte aspru, iar contactul cu exteriorul este treptat interzis. În închisoarea din actualul Palat de Justiție sunt aduși tineri din toată Moldova, cei mai mulți dintre ei studenți (unii fiind legionari sau membri ai unor partide interzise precum PNȚ sau PNL). Conform informațiilor destul de contradictorii, în 1948 închisoarea grupează 600-700 de deținuți. Lectorul univ. dr. Radu Florian Bruja, profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare”, precizează că în curtea clădirii, pe locul unde astăzi se află Parcul Trandafirilor exista o groapă comună. În anii 1948-1949 regimul de detenție de la Suceava este continuat într-un mod și mai violent la închisoarea de la Pitești, situată în afara orașului.

În prezent, pe peretele din partea din spate a clădirii este amplasată o placă memorială din marmură albă pe care se află următoarea inscripție: „În această clădire, au fost schingiuiți și martirizați, unii dintre cei mai buni fii ai neamului românesc, care s-au jertfit pentru libertate, luptînd împotriva comunismului”. La 20 septembrie 1992, lângă Palatul de Justiție, în partea din spate, este dezvelită o troiță în memoria luptătorilor anticomuniști, realizată din lemn și aflată pe un soclu din piatră. Pe soclu se află o placă de marmură cu următoarea inscripție: „In memoriam pentru cei care au suferit în temnițele și lagărele comuniste în perioada anilor 1944-1989. 20.09.1992.”


Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri (HCM) nr. 2750 din 30 decembrie 1956, Penitenciarul este mutat în municipiul Botoșani, iar spațiul rămas disponibil este atribuit admnistrației locale. În acest imobil se mută mai întâi Sfatul Popular al Regiunii Suceava, cu acest prilej efectuându-se o serie de reamenajări interioare ale clădirii cu scopul de a o adapta la necesitățile instituției.


Odată cu reforma administrativă din anul 1968, când sunt desființate regiunile, clădirea devine sediul Consiliului Popular Municipal Suceava (Primăria), în unele încăperi funcționând și birouri ale Comitetului municipal Suceava al PCR, Universității „Ștefan cel Mare”, Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie (O.C.O.T.) Suceava și Administrației Financiare a municipiului Suceava.

În toată această perioadă, Tribunalul și Judecătoria Suceava au fost înghesuite în jumătate din spațiile Palatului de Justiție. În anii '80 ai secolului al XX-lea, sunt renovate fațadele cu praf de piatră, mozaic și ciment alb, sunt amenajate interioarele și se montează uși din lemn masiv la intrarea în clădire dinspre bulevard.


După Revoluția din 1989, clădirea este revendicată de Ministerul Justiției. Spațiile ocupate de Universitatea „Ștefan cel Mare” și O.C.O.T. Suceava sunt eliberate. Hotărârea de Guvern nr. 469 din 10 iunie 1999 impune Primăriei municipiului Suceava eliberarea spațiului în care funcționează, acesta urmând să revină Ministerului Justiției. Se acordă un termen până la 20 aprilie 2000 pentru ca Primăria să se mute din clădire. La expirarea termenului, Administrația Financiară se mută într-un sediu nou de pe Strada Vasile Bumbac.

Ca urmare a somației înaintate de magistrați ca Primăria să părăsească imobilul, conducerea administrației municipale achiziționează în august 2002 fostul sediu al Băncii Agricole din cartierul Areni.

Imobilul este recondiționat în anul 2007 de către firma Cominco S.A., efectuându-se lucrări de consolidare și reparații capitale ale clădirii, precum și finisaje moderne. Sunt placate scările cu granit mat, nealunecos, sunt refăcute acoperișul și sistemele de captare a apei pluviale, iar aleile de acces sunt placate cu pavele.

În prezent, în clădirea Palatului de Justiție funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava.



Edificiul este monumental, impresionând prin simplitate și soliditate. Imobilul are o suprafață construită de 2.626 m˛, o suprafață desfășurată de 10.064 m˛, o suprafață utilă de 7.484 m˛ și este format din demisol, parter și două etaje.

Clădirea are o formă dreptunghiulară, cu o curte interioară (cu alei pietonale și copaci), intrări și căi de acces de pe toate cele patru laturi. Etajele, parterul și subsolul sunt delimitate prin brâie orizontale cu mai multe profile. Subsolul clădirii este înălțat.

Fațadele clădirii nu prezintă elemente arhitecturale deosebite, în afara paramentelor cu bosaje ce acoperă zidurile. Arhitectura edificiului are elemente neoclasice caracteristice clădirilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece.







L. Biserica catolica Sfantul Ioan Nepomuk

Este o biserică romano-catolică construită în anii 1820-1822 sau, după alte surse, în 1832-1836, în municipiul Suceava. Ea se află situată în centrul orașului, pe Strada Ștefan cel Mare, vizavi de Palatul Administrativ (sediul Consiliului Județean și al Prefecturii județului Suceava). Edificiul religios este mărginit pe trei laturi de parcul central al orașului, în prezent denumit Parcul Profesor Ioan Nemeș.





M. În Centrul Sucevei se găsesc câteva lăcașuri de cult ortodoxe ce datează din perioada medievală și care reprezintă puncte de atracție turistică:

-Manastirea Sfantul Ioan cel Nou, cu biserica Sfantul Gheorghe.
Construita in perioada 1514- 1522.

-Biserica Mirauti, cel mai vechi edificiul religios din oras.
Construită în secolul al XIV-lea și apoi reconstruită în secolul al XVII-lea.

-Biserica Sfantul Dumitru , construita intre anii 1534- 1535.
Cu turnul-clopotniță sau turnul lui Alexandru Lăpușneanu, emblematic pentru oraș.

-Biserica Coconilor, construita in 1643.

-Biserica Invierea Domnului, construita in anul 1551

-Biserica Sfantul Nicolae, construita in anul 1611.

-Biserica armeneasca Sfanta Cruce, construita in anul 1521.




N. Manastirea Zamca (situata in cartierul cu accelasi nume)

Este un complex medieval fortificat care a avut anterior rol de mănăstire armenească, fiind considerat în prezent cel mai important edificiu religios construit de comunitatea armenească din orașul Suceava.

Complexul medieval Zamca a fost construit în anul 1606 de armenii refugiați în Moldova încă din secolul al XIV-lea. Ridicată pe un platou din partea de vest a orașului, construcția ocupă o bună poziție strategică. Complexul este închis cu ziduri de forma unui patrulater neregulat (trapezoidal), întărite cu contraforturi interioare și exterioare, fără turnuri de apărare.

Ansamblul arhitectural este format din trei clădiri (biserica principală „Sf. Auxentie”, turnul-clopotniță de pe latura de est cu o înălțime de 26 metri și o clădire cu paraclis la etaj pe latura de vest, unde se află intrarea în incinta mănăstirii).

Mănăstirea Zamca a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004. Ansamblul este format din 7 obiective:

-Biserica „Sf. Auxentie” - datând din anul 1551

-Paraclisul „Sf. Grigore” - aflat în turnul clopotniță, datând din anul 1606

-Paraclisul „Sf. Maria” - datând din secolul al XVII-lea

-Chiliile - datând din secolul al XIX-lea

-Zidul de incintă - datând din secolul al XVII-lea

-Turnul-clopotniță - datând din anul 1606

-Fortificația de pământ - datând din anul 1691




M. Biserica Sfantul Simion (sau Turnu Rosu), situata in cartierul Zamca.

Construita in 1513, este o biserica armeneasca.





O. Capela Pruncu, situata in cartierul Zamca

Construită în anul 1902 în cimitirul armenesc din orașul Suceava de către trei membri ai familiei nobiliare armenești Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul. Ea a servit mai întâi drept cavou al familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir.

Acest edificiu este singurul lăcaș de cult armenesc din Suceava construit în stilul armean vechi, având o cupolă masivă deasupra și un acoperiș piramidal, în opt laturi.




P. Sediul Directiei Silvice Suceava, situat in cartierul George Enescu

Instituția ce se ocupă cu administrarea pădurilor din județul Suceava funcționează într-o clădire cu valoare istorică, construită în prima jumătate a secolului al XX-lea și situată pe Bulevardul 1 Mai din municipiul Suceava, în cartierul George Enescu. Clădirea face parte dintr-un complex care include încă o construcție (de dimensiuni mai reduse), o fântână arteziană și o parcare. Curtea este populată cu arbori și arbuști din clasa coniferelor.

Complexul Direcției Silvice Suceava se învecinează cu campusul Universității „Ștefan cel Mare” către nord și cu Parcul Universității spre est. Complexul este mărginit de Strada Teilor în partea vestică, iar vizavi de acesta se găsesc Stadionul Areni și sediul Inspectoratului Județean de Poliție.

Clădirea principală este dispusă la bulevard și a fost construită într-un stil rustic, care reflectă domeniul de activitate al instituției găzduite. Edificiul este format din două corpuri dispuse perpendicular, planul construcției având formă de cruce cu laturile inegale. Pe laturile lungi construcția are un singur nivel, iar pe laturile scurte, parter și etaj.

Intrarea principală în clădire se realizează pe latura scurtă a unuia dintre corpuri și are aspectul unui pridvor. Etajul acestuia este susținut de patru stâlpi care formează cinci goluri de trecere, trei în față și câte unul pe cele două laterale, terminate la partea superioară în arc frânt. Deasupra golurilor de intrare există cinci ferestre dreptunghiulare, dispuse vertical, deasupra fiecăreia existând câte o fereastră de dimensiuni reduse. Celelalte ferestre aflate în partea etajată a clădirii sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele sunt de dimensiuni mai mari, având formă dreptunghiulară în partea de jos, iar în partea superioară fiind finalizate în arc frânt. Tâmplăria ferestrelor este de culoare verde închis.

Edificiul are un acoperiș în patru ape, cu pante repezi. În partea cu un singur nivel, acoperișul corpului paralel cu bulevardul prezintă ruperi în pantă, atât în față cât și în spate, ce dau construcției un aspect de cabană, specific zonei montane. Acoperișul are o învelitoare din tablă lindab de culoare roșie. Streașina este confecționată din scânduri vopsite în aceeași culoare cu tâmplăria ferestrelor.

În holul de intrare al clădirii principale a Direcției Silvice a fost înființat un mic muzeu cinegetic, deschis pentru publicul vizitator în decembrie 2013. Expoziția muzeului include exemplare de animale sălbatice care se găsesc pe teritoriul județului Suceava, din vârfurile munților până în bălțile de șes, evidențiind diversitatea faunei locale.
Între exemplarele de păsări expuse sunt de menționat: cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița, huhurezul, ciocănitoare, rațe sălbatice, fazani etc. Muzeul include de asemenea exemplare de mamifere ce viețuiesc în pădurile din zona Sucevei: ursul brun, mistrețul, jderul, marmota. Alături de acestea, sunt prezentate busturi de cerbi și de căprioare, blănuri de lup, râs și vulpe, colți de mistreți.




R. Spitalul vechi, situat in cartierul Areni

Ansamblul de clădiri vechi ale Spitalului Județean Suceava a fost construit între anii 1891-1903 în timpul mandatului primarului Franz Des Loges (1891-1914). El a fost ridicat în zona Areni (astăzi cartier al Sucevei), pe locul unei clădiri mai vechi ce data de la începutul secolului al XIX-lea.

Concepute de la început pentru a îndeplini funcționalitatea de spital districtual, aceaste clădiri au purtat în epocă denumirea de „Casa publică generală a bolnavilor din Suceava”. Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o sală de operații, patru cabinete ale medicilor și personalului, o cameră mortuară, laboratoare și magazii, beciuri pentru gheață etc. Complexul spitalicesc era înconjurat de un parc.

În pavilionul fără etaj aflat la stradă a fost sediul administrației instituției. Aici a locuit pentru o perioadă primul medic român din Bucovina, Teofil Lupu (1869-1935), împreună cu fiica sa, Octavia, și ginerele său, scriitorul și publicistul Alexandru Leca Morariu. Între anii 1926-1929 a funcționat aici redacția revistei literare și de folclor „Făt-frumos”, condusă de Leca Morariu.


În anul 1964, peste drum de spitalul vechi, s-a dat în folosință o clădire modernă cu opt etaje, cu o capacitate de 600 paturi, având în față un corp scund cu două niveluri unde se află săli de consultații, săli de conferințe etc. În clădirile vechiului spital sunt adăpostite în prezent unele secții ale Spitalului Județean și anume cele de oncologie, boli infecțioase, dermatologie și pneumologie.

În anul 2007, conducerea Ministerului Sănătății Publice a elaborat un proiect pentru construirea unui spital de urgență pe locul unde se află clădirile vechi ale Spitalului Județean care ar urma să fie demolate. În dorința de a proteja aceste clădiri vechi, datând din perioada austriacă, Complexul Muzeal Bucovina a propus Direcției pentru Cultură și Culte Suceava clasarea acestora în Lista Monumentelor Istorice pentru a fi salvate de la demolare. Directorul Complexului Muzeal Bucovina, Emil Ursu, a apreciat că aceste clădiri „reprezintă (...) ultimul mohican al arhitecturii care a caracterizat târgul de odinioară”. Istoricul literar Eugen Dimitriu a propus transformarea pavilionului de la stradă într-un corp muzeal.

În anul 2009, președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, a anunțat că Spitalul Vechi va fi modernizat. În acest sens, s-au alocat 4 milioane de lei pentru schimbarea acoperișului, a tâmplăriei și a sistemului de încălzire, precum și reabilitatea termică a pereților. Lucrările au durat un an și jumătate și au constat în înlocuirea instalațiilor electrice, sanitare și termice, a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare, a tâmplăriei și mobilierului, refacerea șarpantei și recompartimentarea interioarelor. A fost reamenajată curtea interioară și parcul (s-au schimbat gardurile și s-au montat pavele) și s-a achiziționat aparatură medicală nouă. Cele patru secții au fost dotate cu 225 de paturi noi. La 14 septembrie 2010 au fost inaugurate cele patru pavilioane modernizate ale Spitalului Vechi, în prezența președintelui Consiliului Județean, Gheorghe Flutur, și a primarului Ion Lungu.




S. Ansamblul fostei Uzine de apa

Este un ansamblu de clădiri cu valoare de patrimoniu industrial în care a funcționat fosta uzina de apă a orașului Suceava, dată în folosință la data de 12 august 1912. Ea se află pe Strada Apeductului nr. 4, în zona Suhat.

În prezent, aici funcționează Centrul de Arhitectură, Cultură urbană și Peisaj „Uzina de Apă” Suceava.




T. Cladirile garilor Burdujeni (Suceava) si Itcani (Suceava Nord). Au fost prezentate anterior..




U. Alte cladiri-monumente istorice si obiective turistice din municipiul Suceava sunt:


-Alte cladiri istorice:

-Clădirea Sindicatelor

-Clădirea „Karl Schorr” din Strada Ștefan cel Mare nr. 26

-Casa Prieteniei din Aleea Ion Grămadă nr. 1-3

-Casa Corpului Didactic „George Tofan” din Aleea Nucului nr. 10

-Casa Națională (construită la începutul secolului al XX-lea și între 1926-1932, astăzi dispărută)








-În afară de aceste edificii istorice reprezentative pentru Suceava, mai există câteva clădiri vechi, localizate în Burdujeni și Ițcani, construite pe vremea când aceste două cartiere erau localități cu administrație separată de cea a orașului Suceava:


-Clădirea în care a funcționat Școala veche din Ițcani, situată pe Strada Gării .

-Clădirea în care a funcționat Primăria Burdujeni, astăzi sediul Electroconstrucția „Elco” (1902)

-Clădirea Școlii Gimnaziale „Jean Bart” din Burdujeni (1902)

-Clădirea Școlii Gimnaziale nr. 6 din Burdujeni (1911)

-Clădirea Spitalului de Psihiatrie din Burdujeni (secție a Spitalului Județean Suceava)

-Clădirea în care a funcționat Dispensarul Medical Burdujeni, astăzi secție de poliție

-Clădirea în care a funcționat Pichetul de grăniceri din Ițcani

-Clădirea în care a funcționat Primăria Ițcani

-Clădirea în care a funcționat Oficiul Poștal din Ițcani, astăzi secție de poliție

-Clădirea în care a funcționat Școala din Ițcani, situată pe Strada Gării
Clădirea în care a funcționat Școala din Ițcani, situată pe Strada Grigore Alexandru Ghica

-Clădirea în stil austriac situată pe Strada Gheorghe Doja din Ițcani




În municipiul Suceava există mai multe case vechi, datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, care au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2010. Majoritatea sunt locuințe private și sunt localizate în vechea zonă armenească a orașului:

-Casa din Strada Armenească nr. 7

-Casa din Strada Armenească nr. 13 (Casa de lemn Hopmeier)

-Casa din Strada Armenească nr. 14 (Casa Pâțu)

-Casa din Strada Armenească nr. 18 (Casa Seserman)

-Casa din Strada Armenească nr. 24 (Casa Roșu)

-Casa din Strada Armenească nr. 26

-Casa din Strada Armenească nr. 31bis (Casa Frățian)

-Casa din Strada Armenească nr. 47

-Casa din Strada Nicolae Bălcescu nr. 3 (fostul Restaurant „Național”)

-Casa din Strada Ion Creangă nr. 17

-Casa din Strada Dragoș Vodă nr. 10 (Casa Hagi)

-Casa din Strada Dragoș Vodă nr. 13 (Casa de lemn Colonescu)

-Casa din Strada Dragoș Vodă nr. 23 (Casa de lemn Ignătescu)

-Casa din Strada Prunului nr. 1 (Casa în care a locuit compozitorul Ciprian Porumbescu)

-Casa din Aleea Simion Florea Marian nr. 2 (Casa Costin Tarangul) (1886)

-Casa din Aleea Simion Florea Marian nr. 4 (Casa folcloristului Simion Florea Marian)

-Casa din Aleea Trandafirilor nr. 4 (fosta Grădiniță „Așchiuță”)




Case memoriale:

-Casa memorială „Simion Florea Marian”, situată pe Aleea Simion Florea Marian nr. 4

-Casa în care a locuit Ciprian Porumbescu, situată pe Strada Prunului nr. 1


Spații verzi și monumente:

-Parcul Vladimir Florea

-Parcul Șipote-Cetate (sau Parcul Cetății)

-Parcul Profesor Ioan Nemeș (sau Parcul Central)

-Parcul Drapelelor (sau Parcul Uniunii Europene)

-Parcul Trandafirilor (sau Parcul Trei Bărboși)

-Parcul Vladimir Florea (sau Parcul Policlinicii)

-Parcul Universității (sau Parcul Areni)

-Parcul Simion Florea Marian

-Parcul Gării Ițcani

-Parcul Copilului

-Cimitirul Pacea



Busturi:

-Bustul lui Ciprian Porumbescu din Parcul Profesor Ioan Nemeș (1933)

-Bustul lui Simion Florea Marian din parcul cu același nume din fața casei memoriale (1935)

-Bustul lui Ștefan cel Mare din holul Colegiului Național „Ștefan cel Mare” (1937)

-Busturile lui Costache Negri, Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo din Parcul Trandafirilor (1973)

-Bustul lui Petru Rareș din Parcul Profesor Ioan Nemeș (1977)

-Bustul lui Mihai Eminescu de lângă Biserica Sfântul Nicolae (1992)

-Bustul lui Traian Chelariu din curtea Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” (1994)

-Bustul lui Ion Creangă din curtea Școlii Gimnaziale nr. 9 „Ion Creangă” din Obcini

-Bustul lui Vladimir Florea din Cimitirul Pacea

-Bustul lui Petru Rareș din holul Colegiului Național „Petru Rareș”

-Bustul lui Ștefan cel Mare din fața clădirii Inspectoratului de Poliție Județean

-Bustul lui Spiru Haret din curtea Colegiului Național de Informatică „Spiru Haret”

-Bustul lui Dimitrie Cantemir din curtea Colegiului Economic „Dimitrie Cantemir”



-Statui și grupuri statuare:

-Statuia Sfântului Caietan din nișa din dreapta intrării principale a Bisericii Sfântul Ioan Nepomuk (1861)

-Statuia Sfântului Ioan Nepomuk din nișa din stânga intrării principale a Bisericii Sfântul Ioan Nepomuk

-Grupul statuar „Constructorul” din curtea Colegiului Tehnic „Samuil Isopescu” (1963)

-Statuia „Avânt” din curtea Colegiului Național „Petru Rareș” (1967)

-Statuia lui Petru al II-lea Mușat de lângă Casa de Cultură, în Piața 22 Decembrie (1976)

-Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Parcul Șipote-Cetate (1977)

-Statuia „Aruncătorul de ciocan” din Parcul Universității (1977)

-Statuia „Bucuria vieții” din fața clădirii Policlinicii Centrale Areni (1977)

-Grupul statuar „Mama și școlarul” din curtea Școlii Gimnaziale nr. 3 (1977)

-Grupul statuar „Familia Brâncoveanu” de lângă Biserica Nașterea Maicii Domnului, în spatele Palatului de Justiție (1978)

-Statuia Papei Ioan Paul al II-lea din piațeta din fața Bisericii Sfântul Ioan Nepomuk (2009)

-Statuia „Bucovina înaripată” din Parcul Drapelelor (2009)

-Statuia „Pompierul” de lângă Biserica militară Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș (2010)

-Statuia lui Ștefan cel Mare din curtea liceului militar din Câmpulung Moldovenesc. Inițial a fost amplasată în parcul central din Suceava.








Monumente:

-Monumentul eroilor suceveni, amplasat în fața fostului Cinematograf „Burdujeni” (1922)

-Troița în memoria eroilor din 1917, amplasată în Cimitirul Pacea (1924)

-Monumentul eroilor sovietici, amplasat în Cimitirul Pacea (1950)

-Monumentul eroilor căzuți în anii 1916-1918 și 1941-1945, amplasat în Cimitirul Pacea (1957)

-Monumentul eroilor suceveni căzuți pentru triumful neamului și gloria patriei, amplasat în Parcul Profesor Ioan Nemeș (1965)

-Monumentul eroilor din Ițcani, amplasat în cimitirul cartierului Ițcani

-Monumentul Păcii, amplasat la intrarea în Cimitirul Pacea

-Troița în memoria luptătorilor anticomuniști, amplasată din spatele Palatului de Justiție (1992)

-Monumentul Unirii, amplasat la intersecția Bulevardului 1 Decembrie 1918 cu Calea Obcinilor (1995)

-Monumentul în memoria tuturor eroilor, ostașilor și luptătorilor români din toate timpurile, amplasat în rondul de lângă Mănăstirea Zamca (2004)

-Oul tradițional de Paște, amplasat pe platoul Cetății de Scaun (2009)

-Monumentul comemorativ al Poliției, amplasat în fața clădirii Inspectoratului de Poliție Județean






-Mozaicuri parietale:

-Mozaicul parietal de pe fațada clădirii Colegiului Național „Petru Rareș” (1966)

-Mozaicurile parietale „Miorița”, „Nunta”, „Primăvara” și „Vânătoarea” de pe fațadele a patru blocuri de locuințe aflate pe Bulevardul 1 Mai, în cartierul Areni (1967)

-Mozaicul parietal de pe peretele interior al Palatului Administrativ (1971)

-Mozaicul parietal „Cântarea Țării de Sus” de pe fațada laterală a Casei de Cultură (1973)

-Mozaicul parietal „Eroismul poporului român în opera de industrializare socialistă” de pe fațada clădirii ROMUPS (1983, distrus în 2007)






Pentru deservirea turistilor exista : hoteluri (in 1990 cele mai renumite erau “Bucovina” si “Arcasul”, astazi “Continental”), pensiuni turistice, restaurant, magazine, cafenele, baruri, etc.

Hotelul “Bucovina” a fost construit in anii 1970, are 10 etaje, restaurant si terasa si o capacitate de cazare de 223 locuri, in 116 camere. Are 3 stele.

Hotelul “Arcasul”, astazi “Continental” a fost renovat in 2016.

Alte hotele construite dupa 1990: “Balada” (4 stele), “Zamca”, etc.

Pentru informarea turistilor, exista “Centrul de informare si promovare turistica Suceava” (infiintat dupa 2000) si site-ul www.turism-suceava.ro.

Din punct de vedere organizatoric, exista inainte de 1989 “OJT Suceava”.

Astazi exista firma privata “SC Bucovina Turism Severin SA Suceava”, infiintata in 1991.

7. Retele edilitare si constructiile


A. Alimentarea cu energie electrica

La 12 octombrie 1908 a fost pusă în funcţiune Uzina electrică, construită de “Societatea Unificată de Electricitate din Viena” şi amplasată într-o clădire de pe malul pârâului Cetăţii. A fost introdus în oraş iluminatul public electric, instalându-se în oraş stâlpi metalici din zăbrele, având lampadare cu becuri incandescente.

Dupa 1950 Suceava este conectata la Sistemul Energetic National, construindu-se o statie de transformare de 110 Kv, situate la marginea cartierului Burdujeni-Sat.

De asemenea, se realizeaza si sediul actualului EON Moldova, langa Piata 22 Decembrie.

Dupa 1948, sistemul de transport si distributie a energiei electrice din Suceava a fost administrat de urmatoarele entitati: IRE (Intreprinderea Retele Electrice, din subordinea Ministerului Energiei Electrice), RENEL (Regia Nationala de Electricitate 1990-1998), CONEL (Compania Nationala de Electricitate 1998-2000), SC Electrica SA (2000- 2002), Electrica-Moldova (2002- 2005, cu sediul la Bacau), care, in anul 2005, este privatizata, fiind cumparata de firma germana EON Energie, care-i schimba numele in EON Moldova.
Din anul 2007, compania. și-a separat activitățile, înființând două societăți distincte, "E.ON Moldova Distribuție" și "E.ON Moldova Furnizare”.
Din data de 1 ianuarie 2017 noua denumire a "E.ON Moldova Distribuție” devine „Delgaz Grid”.

De asemenea, tot la Bacau exista un nod de telecomunicatii a “SC Teletrans SA” (filiala a CNTEE Transelectrica). Legatura intre acest nod (de la Bacau) si Suceava se realizeaza printr-o linie de telecomunicatii cu o capacitate de 10 Gb.



Municipiul Suceava are asigurată reteaua de energie electrică pe toată suprafata locuibilă.

Reteaua de energie electrică deserveste atât populatia cât si industria din localitate.

Numărul total al consumatorilor de energie electrică, la finele anului 2007, este de 259.204 din care:

-Consumatori casnici – 242.860;

-Mici consumatori – 16.096;

-Mari consumatori – 248.


Potrivit datelor furnizate de E.ON Moldova Distributie, la nivelul municipiului Suceava, situatia retelei de energie electrică se prezintă astfel:

Volumul de instalatii, lungime/număr pe nivele de tensiune:

-186,1 km – linii electrice subterane de medie tensiune;
-791,6 km – linii subterane de joasă tensiune;
-53,7 km – linii electrice aeriene de medie tensiune;
-83,4 km – linii aeriene de joasă tensiune;
-255 de posturi de transformare;
-9 statii de transformare.


Vechimea instalatiilor liniilor aeriene de medie tensiune se prezintă astfel:

-22,45% au o vechime între 0-20 de ani;
-21,09% între 20-30 ani;
-40,47% între 30-40 ani;
-15,99% au o vechime mai mare de 40 de ani.

Vechimea instalatiilor liniilor aeriene de joasă tensiune:

-11,90% au o vechime între 0-20 ani;
-12,35% între 20-30 ani;
-47,50% între 30-40 ani;
-28,23% au o vechime mai mare de 40 de ani.

Vechimea posturilor de transformare:

-19,51% au o vechime între 0-20 ani;
-48,99% între 20-30 ani;
-25,37% între 30-40 ani;
-6,13% au o vechime mai mare de 40 de ani.

Referitor la posibilitătile extinderii retelelor electrice, conform Legii nr. 13 din 2007 – legea energiei electrice, se realizează cu fonduri din bugetele locale, din bugetele de stat sau din alte fonduri legal constituite.




Sistemul de iluminat public din municipiul Suceava este format din 229,04 kilometri de retea, stâlpi, lămpi si transformatoare.

Cu toate că reteaua de iluminat public acoperă toată reteaua stradală, sunt foarte mari probleme, cablurile sunt îmbătrânite, unele sunt vechi de 40 - 50 de ani.

Serviciul de iluminat public din Municipiul Suceava cuprinde:

_ Iluminatul stradal-rutier;
_ Iluminatul stradal-pietonal;
_ Iluminatul arhitectural;
_ Iluminatul ornamental;
_ Iluminatul ornamental-festiv.

Iluminatul stradal-rutier si iluminatul stradal-pietonal este asigurat de aproximativ 4.650 corpuri de iluminat sustinute de 2.449 de stâlpi de metal respectiv de 2.151 de stâlpi de beton.

La sfârsitul lunii noiembrie 2008, în urma demersurilor realizate de Primăria Suceava, iluminatul public, aflat până în acel moment în administrarea E.ON Moldova Distributie, a trecut în proprietatea Consiliului Local Suceava.

La nivelul anului 2009, întreŃinerea sistemului de iluminat public se asigură pe baza a 3 contracte:

-contract de furnizare a energiei electrice încheiat cu E-ON MOLDOVA S.A;

-contract de lucrări, întretinere iluminat public încheiat cu S.C. ELCO S.A;

-contract de furnizare de produse (corpuri si echipamente) necesare iluminatului public, încheiat cu SC Energochim SRL.


Adresa si datele de contact ale “centrului de operatiuni retea” “Delgaz Grid” din Suceava sunt:

-“Delgaz Grid”, Calea Unirii, nr. 22, telefon (la nivel national): 0800.800.900.

-Si Strada Stefan cel Mare, nr. 24, telefon 0230.205866.





B. Sistemul de apa si canalizare

Primele apeducte medievale din zona Moldovei se pare ca au fost construite in secolul al XV-lea, in timpul domniei lui Ştefan cel Mare si Sfant, pentru alimentarea cu apa a cetăţilor Suceava si Vaslui (Palatul Domnesc).

Sistemul de apa si canalizare din municipiul Suceava este in prezent administrat de SC ACET SA Suceava, si isi are inceputurile in anul 1912, cand se da in exploadare vechea Uzina de apa din Suceava (astazi cladirea este monument istoric).

La data de 12 august 1912, ca urmare a lucrărilor efectuate de firma G. Rumpel din Viena, s-a dat în folosinţă Uzina de apă, care putea debita 350.000 m3/an, concomitent cu reţeaua publică de aducţiune, alimentare cu apă (24 km) şi canalizare pentru ape reziduale (30 km).

Sistemul de apa si canalizare din Suceava se extinde si se modernizeaza dupa 1960, ca urmare a dezvoltarii si extinderii orasului.

Pana in 1990 acest sistem era administrat de IGO (Intreprinderea de gospodarire oraseneasca), din subordinea Consiliului Popular Local.


La 1 octombrie 2005 se constituie SC ACET SA Suceava, ca operator regional (judetean) de apa-canal, in subordinea Consiliului Judetean Suceava.

Din 2005 ACET Suceava preia si sistemele de apa-canalizare din municipiile Campulung Moldovenesc, Falticeni si din orasele Vatra-Dornei, Gura Humorului, Siret si Solca, iar, in 2010, preia si sistemul de apa-canalizare din municipiul Radauti.

Adresa societatii (in Suceava) este: Strada Mihai Eminescu, nr. 5, telefon 0230206315



Conform informatiilor furnizate de societatea comercială ACET, alimentarea cu apă a municipiului Suceava este realizată din următoarele surse:

Ape de suprafată:

-Sursa Mihoveni – care tratează apa captată din râul Suceava cu o capacitate totală instalată de 5.500 mc/oră si capacitate exploatată de 350 mc/oră;

-Sursa Dragomirna - care tratează apa de suprafată din Lacul Dragomirna cu o capacitate totală instalată de 1.100 mc/oră iar capacitatea exploatată de 280 mc/oră;

Ape subterane:

-Sursa Berchisesti – are 75 de puturi cu o capacitate totală instalată de 2.900 mc/oră iar capacitate exploatată de 2.300 mc/oră.

Conform informatiilor oferite de societatea comercială ACET pe anul 2007, conductele sistemelor de transport si distributie a apei potabile, în municipiul Suceava, sunt construite din toată gama de materiale: otel, azbociment, premo, fontă, PVC, cu o lungime de 228,8 km.

Calitatea apei distribuite a respectat caracterul de potabilitate conform Legii nr. 458/2002 completată si modificată prin Legea nr. 311/2004 privind calitatea apei potabile, atât din punct de
vedere fizico-chimic, cât si din punct de vedere bacteriologic.

Permanent, calitatea apei este monitorizată prin laboratoarele proprii si de către Autoritatea de Sănătate Publică Suceava,
neînregistrându-se neconformităti. În cazul aparitiei unor surse de poluare, societatea, conform legii, a întocmit un „Plan de prevenire si combatere a poluărilor accidentale” pentru a preveni
modificarea calitătii apei livrate consumatorilor.


Există posibilităti de extindere ale retelei de apă potabilă, conform datelor furnizate de ACET, în cartierul Tineretului, Tătărasi, Lanistei, Dumbrăvii, Itcani si în zona Metro-DN 85, precum si în localitătile limitrofe.


Sistemul de canalizare este mixt, menajer si pluvial si functionează atât gravitational, cât si cu ajutorul statiilor de pompare în municipiul Suceava. Dintre problemele sistemului de canalizare amintim: colectoare deteriorate, prăbusite, dimensionate neadecvat si care prezintă infiltratii si exfiltratii, cât si lipsa în unele zone locuite a retelelor de colectare a apelor uzate.

Lungimea retelelor de canalizare, în municipiul Suceava, este de 369 km din care 350 km reprezintă canalizare unitară iar 19 km canalizare ape pluviale.

Materialele utilizate la reteaua de canalizare sunt în proportie de 96% beton, 1% PVC iar 3% otel. Conductele au în procent de 8% o vechime de peste 80 de ani, 42% o vechime de între 55 – 30 ani iar 50% au o vechime mai micăde 30 de ani.




Statia de epurare are o capacitate totală proiectată de 1.870 l/s.

Aceasta dispune de o tehnologie învechită, ineficientă, care nu mai corespunde normelor UE privind calitatea apelor epurate
deversate în emisari iar utilajele au durata de viată expirată

Statia de epurare este supradimensionată având în vedere nevoile municipiului Suceava iar la echipamentul existent are o eficientă de tratare scăzută si utilizează o mare cantitate de energie.

Există posibilităti de extindere ale retelei de canalizare, conform datelor furnizate de ACET, în cartierul Tineretului, Tătărasi, Lanistei, Dumbrăvii, Itcani si în zona Metro-DN 85.

Prestarea serviciilor publice de alimentare cu apă si canalizare s-a realizat în conditii de continuitate – 24 ore/zi – în municipiul Suceava.

Calitatea apelor uzate epurate nu s-a încadrat în limitele aprobate la unii parametri din cauza eficientei scăzute a proceselor de tratare mecano-biologică din statiile de epurare datorată tehnologiilor si utilajelor uzate fizic si moral.

Începând cu anul 2007, în municipiul Suceava se află în derulare programul ISPA, titlul proiectului fiind: „Reabilitarea si optimizarea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare si modernizarea statiei de epurare din municipiul Suceava”.


Prin implementarea acestui proiect se urmărea respectarea Directivelor Comunitătii Europene, privitoare la mediu si extinderea asigurării serviciilor de alimentare cu apă si de canalizare în municipiul Suceava.

Data de finalizare a lucrărilor era preconizată pentru 31.12.2010.


Datele de contact si sediul ACET Suceava sunt: strada Mihai Eminescu, nr. 5, telefon 0230.206315.



Ca si in alte orase, si in municipiul Suceava o problema o reprezinta cea a starii retelelor de apa si canalizare menajera de la subsolul unor blocuri. Datorita indiferentei , relei-vointe sau lipsei posibilitatilor financiare a unor proprietari de apartamente sau garsoniere, in unele cazuri, unele coloane comune de canalizare menajera de la subsolul unor blocuri s-au deteriorate, corodat, spart sau desprins din imbinari, si nu au fost reparate sau inlocuite, fapt care duce la inundarea acelor subsoluri cu apa si dejectii de la canalizarea menajera.

Din pacate, unii cetateni care locuiesc la blocuri nu au inteles ca o data cu apartamentele sau garsonierele au cumparat s spatiile si retelele (sanitare, electrice, termice, lifturile acolo unde exista, etc) comune a blocurilor , iar intretinerea si reparatia acestora cade in sarcina lor.

Un alt aspect care duce la infundarea, deterioararea sau spargerea coloanelor comune de canalizare menajera din blocuri este si faptul ca unii locatari arunca in toalete tot felul de gunoaie sau resturi menajere.


In municipiul Suceava exista si un sistem de canalizare pluvial, dar in unele situatii acesta s-a dovedit a fi inefficient, unele ploi torentiale ducand la inundarea unor strazi sau trotuare.

C. Alimentarea cu energie termica

Acesta este administrat in prezent de SC Thermonet SRL Suceava (Adresa- Strada Energeticianului, nr. 1, 0330.108300).
Dispeceratul societatii se afla pe strada Mihai Eminescu, nr. 2.

Centrala Electrica de Termoficare (CET) Suceava a fost infiintata pe baza decretului nr. 202 din anul 1981 (pe vechiul amplasament) si a decretului nr. 296 din anul 1984 (pentru noul amplasament).

Datele care au marcat aparitia si dezvoltarea sistemului centralizat de termoficare in municipiul Suceava sunt:

-6 aprilie 1982: Prin decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 137, se infiinteaza Intreprinderea Electrocentrale Suceava

-15 februarie 1983: Prin decretul Consiliului de stat al RSR nr. 48, se modifica amplasamentul CET.

-1983- 1986: La proiectarea si constructia CET Suceava au lucrat peste 3000 de muncitori, maistri si ingineri

-1 ianuarie 1986: Se preia prin transfer (de la Ministerul Industriei Chimice- Combinatul de celuloza si hartie Suceava) Centrala Termica pe hidrocarburi, Intreprinderea Electrocentrale Suceava devenind astfel producator si distribuitor de energie termica.

-22 august 1987: Se realizeaza prima punere in paralel a Grupului Energetic nr. 1 (de 50 MW, pe lignit) cu Sistemul Energetic National.

-30 decembrie 1988: Se realizeaza prima punere in paralel a Grupului Energetic nr. 2 (de 50 MW, pe lignit) cu Sistemul Energetic National.

-decembrie 1999: Punerea in functiune a cazanului energetic nr. 2, de 420 t/h, dupa conversia de la functionarea pe lignit la functionarea pe huila.

-1 ianuarie 2000: Intra in vigoarea contractul de concesiune a serviciului public de transport, distributie si furnizare a energiei termice in municipiul Suceava, incheiat intre Sucursala Electrocentrale (apartinand SC Conel SA) si Primaria Municipiului Suceava.

-decembrie 2000: punerea in functiune a cazanului energetic nr. 1, de 420 t/h, dupa conversia de la functionarea pe lignit la functionarea pe huila.

-6 iunie 2002: Este infiintata SC Termica SA Suceava, societate avand ca unic actionar Consiliul Local Suceava, care preia intreaga activitate de producere, transport si distributie a energiei termice in sistem centralizat in Suceava.
CET-ul este trecut din patrimoniul SC Termoelectrica SA (succesoarea fostei RENEL, CONEL) in patrimoniul Termica.

-Din pacate dupa 2002 incep si debransarile masive de la sistemul centralizat de termoficare. Acestea, ca si managementul defectuos, duc SC Termica SA intr-o situatie grea, si in 2013 aceasta intra in insolventa, in 2015 incetandu-si activitatea.


-Tot in 2015 este infiintata o noua societate , denumita SC Thermonet SRL, care preia numai 146 de salariati, alti 91 de salariati fiind disponibilizati atunci, prin concediere colectiva.



In Suceava exista :


-Centrala electrica de termoficare (CET), cu functionarea pe carbuni (huila)

Aceasta are:

-Doua cazane de abur energetic, tip CR-1244 de 420 t/h, 137 bar, 540 C

-Doua turbine cu condensatie si prize reglabile tip DSL-50-1

-Doua boylere de baza de 83,5 Gcal/h

-Trei boylere de varf de 40 Gcal/h

Aceasta are o capacitate de productie de 100 MW (putere electrica instalata) si de 520 MWe (capacitate termica instalata).




-Centrala termica pe hidrocarburi (pacura)

Aceasta are:

-Doua cazane de abur industrial de 105 t/h, 17 bar, 250 C

-Un cazan de apa fierbinte de 50 Gcal/h

-Un cazan de apa fierbinte de 100 Gcal/h

-Doua boylere de varf de 15 Gcal/h, respectiv de 25 Gcal/h.
Aceasta are o putere instalata de 336 MWe.




Asigurarea energiei termice se face preponderent din sursele CET pe cărbune în perioada sezonului rece si din CT pe hidrocarburi în perioada de vară, când se înregistrează consumuri reduse.

Structura consumatorilor din sistemul centralizat de termoficare este următoarea:

-Populatie - 100 asociatii de proprietari (61.200 locatari , 25.700 apartamente);

-Agenti economici - 639;

-Unităti bugetare - 38;

-Case particulare – 165.


Furnizarea energiei termice către populatie, agenti economici, institutii publice se realizează prin intermediul punctelor termice, retelelor de transport si distributie în lungime de:

-49 puncte termice (PT);

-52,04 km retele primare – de transport (RT – cu diametre cuprinse între 50-800 mm);

-409,44 km retele secundare – de distributie (RD – cu diametre cuprinse între 15-300 mm).

În trecut fosta SC TERMICA SA a derulat lucrări ample de reabilitare si modernizare prin fonduri puse la dispozitie de proiectul „Suceava – Utilităti si mediu la standarde europene”, prin proiectul guvernamental „Termoficare 2006 - 2015, căldură si confort”, precum si din alte fonduri.

De asemenea, societatea a urmarit si introducerea celor mai bune tehnici pentru reducerea progresivă a emisiilor de noxe si pulberi prin realizarea, în perioada 2006-2017, a unui program de lucrări de mediu.

Pe parcursul anilor 2006 - 2008 au fost realizate lucrări de modernizare a 12 puncte termice si a retelelor termice aferente la 11 dintre acestea precum si lucrări de reabilitare a cca. 1 km de retea de transport (ceea ce reprezintă cca. 21% din volumul de lucrări necesar a fi realizate).




D. Servicii de salubritate

Serviciul public de salubrizare din municipiul Suceava, prin cele două componente salubrizare stradală si salubrizare menajeră, este asigurat de SC Rosal Grup SRL (in Suceava cu sediul pe Calea Unirii, nr. 31A, telefon 0230.519669).

Salubrizarea stradală cuprinde activităti precum curătarea propriu-zisă a străzilor si deszăpezirea căilor publice si mentinerea în functiune a acestora pe timp de polei, înghet sau ninsoare.

Salubrizarea menajeră cuprinde activităti de colectare si de transport a deseurilor menajere produse de populatie si agentii economici, institutii publice la punctul final de tratare. Se pune
accent deosebit pe separarea la sursă a diferitelor categorii de deseuri (deseuri de ambalaje, deseuri periculoase din deseurile menajere, deseurile voluminoase, deseurile de echipamente
electrice si electronice), eficientizarea fluxului de deseuri colectate selectiv, reducerea cantitătilor de deseuri eliminate prin depozitare.

Colectarea selectivă se face pe următoarele tipuri de deseuri si colectoare:

-Deseuri reziduale în containere de 1,1 mc;

-Deseuri organice în pubele de 120 l si 240 l;

-Deseuri de ambalaj (plastic, metale, etc) în containere tip clopot;

-Hărtie-carton în containere tip clopot;

-Sticlă în containere tip clopot.

Colectarea deseurilor reziduale si organice din municipiul Suceava în cazul blocurilor cu până/si peste 4 etaje se realizează zilnic iar în cazul caselor individuale colectarea se face odată pe
săptămână. Deseurile de hârtie-carton, sticlă si plastic sunt colectate cu o frecventă de o dată pe săptămână.

Colectarea deseurilor menajere periculoase se asigură prin două puncte mobile dotate cu recipienti corespunzători.


Depozitarea deseurilor menajere si a celor asimilat menajere se realiza până la sfârsitul anului 2008 la depozitul de pe strada Mirăuti, pe malul râului Suceava. Depozitul având capacitatea de depozitare si durata de functionare depăsită a fost închis si are ca termen de finalizare a lucrărilor de închidere 30 martie 2011. Lucrări au presupus executarea unui dig de protectie a
depozitului pe malul drept al râului Suceava, realizarea unui dren colector, bazin de receptive-decantare, statie de pompare automată, nivelarea suprafetei depozitului, impermealizarea
depozitului, împrejmuirea cu plasă de sârmă, înierbarea suprafetei si monitorizarea acestuia timp de 30 de ani.



În judetul Suceava vor fi realizate două depozite ecologice de deseuri, respectiv la Moara si Pătrăuti. Cel de la Moara, care va prelua gunoiul din majoritatea localitătilor din judet, inclusiv din municipiul Suceava, va avea capacitatea de 5,4 milioane de metri cubi si o suprafată de peste 22,5 hectare.

De la 1 ianuarie 2009 depozitarea deseurilor menajere din municipiul Suceava se face la depozitul Antilesti de lângă Fălticeni, urmând ca în perioada 2010-2011 să fie realizată prima celulă a depozitului ecologic de la Moara, care va avea o capacitate de 1,75 milioane metri cubi si o suprafată de peste 2 hectare.


In Suceava exista si utilaje moderne pentru salubritate: autogunoiere, automaturatori, autostropitori, etc.

Sediul Rosal Grup din Suceava este pe strada Calea Unirii, nr. 31A, telefon 0230.519669.




E. Intretinerea si amenajarea spatiilor verzi
Acestea sunt destul de bine intretinute si amenajate in Suceava.




F. Alimentarea cu gaze naturale, aprovizionarea cu butelii de aragaz si cu combustibili petrolieri.

Suceava este racordata la reteaua nationala de conducte magistrale de gaze naturale din anii 1970.

De-a lungul timpului aceasta a fost administrate de: “Intreprinderea de exploatarea a conductelor magistrale de gaze naturale Medias” (pana in 1990), Regia Autonoma Romgaz SA (1991- 1998), Societatea Nationala de Gaze Naturale SC Romgaz SA (1998- 2000), SC Distrigaz Nord SA (cu sediul la Targu-Mures) (dupa 2000), care, in iunie 2005, este privatizata, fiind vanduta firmei germane “EON Ruhrgas”, care-i schimba numele in “EON Gaz Romania”.
Apoi aceasta devine “EON Gaz Distributie”, care, din 1 ianuarie 2017, este redenumita “Delgaz Grid”.

In municipiul Suceava reteaua de distributie a gazelor naturale este compusa din:

-lungimea totală a conductelor de distributie a gazelor este de 125,743 km;

-Caracteristici tehnice:

-80% otel;

-20% polietilenă.



Vechime:

-104,492 km din perioada 1984 – 2000;

-21,25 km din perioada 2000 – 2008.

Programul de distribuire a gazului este permanent.

Sediul si adresa “Delgaz Grid” (pentru sectorul de distributie si furnizare a gazelor natural) din municipiul Suceava este: Strada Traian Vuia, nr. 15B, telefon 0230.523766.



Aprovizionarea cu butelii de aragaz se realiza inainte de 1990 prin intermediul intreprinderii PECO.
Astazi exista mai multe centre particulare de distributie si vanzare a buteliilor de aragaz.



In Suceava exista si depozit de produse petroliere PECO/Petrom.
Un astfel de depozit exista pe strada Bazelor, la marginea cartierului Burdujeni.
In Suceava exista numeroase statii de alimentare cu combustibili pentru autovehicule.





G. Fondul locativ , intretinerea acestuia si constructiile

Primele blocuri din municipiul Suceava au fost realizate in anii 1960- 1975, in cartierul Areni si in partea de vest a zonei centrale.
Apoi au fost realizate blocurile din zona cartierelor Zamca si Marasesti.
In anii 70, in jurul bulevardului George Enescu, a fost realizat cartierul de blocuri cu accelasi nume. Aceasta este zona cu cea mai mare densitate a populației din municipiul Suceava. Conține o parte dintre cele mai mari complexuri de locuințe ale orașului: „Belvedere”, „Șarpe”, „Curcubeul”, „Vapor”, „Mobila”, „Moto-Velo”, „Albina”.


Dupa 1974 este construita zona de blocuri din cartierul Burdujeni, cunoscuta ca si zona Cuza-Voda. Aceasta cuprinde:

-Cuza Vodă I – construit până în anul 1974, pe partea stângă a magistralei rutiere Calea Unirii, la nord de fostul Abator Burdujeni. Este mărginit de Calea Unirii, Strada Gheorghe Doja și Strada Lt. Mircea Damaschin.

-Cuza Vodă II – construit până în anul 1982, pe partea dreaptă a magistralei rutiere Calea Unirii, reprezintă cea mai populată zonă a Burdujeniului. Este mărginit de Calea Unirii, Calea Burdujeni, Strada Eroilor și linia ferată București–Suceava.

-Cuza Vodă III – construit până în anul 1984, la nord de Calea Burdujeni, în zona fostului Cinematograf „Burdujeni”. Este mărginit de Calea Unirii, Calea Burdujeni și Strada Cuza Vodă.

In anii 80 este realizat partial cartierul de blocuri “Obcini” care era neterminat la momentul revolutiei din 1989.

Dintre blocurile-turn cu 10 etaje din Suceava pot fi amintite: blocul-turn “Muha” (din suburbia Sfantul Ilie) si blocul-turn IRE din zona centrala.

Dupa 1990 printre putinele blocuri care s-au mai construit in Suceava se numara blocurile ANL din zona strazii Putna.



In Suceava exista blocuri cu lift, dar si asociatii de proprietari.

In Suceava exista mai multe firme de constructii, inclusiv pentru instalatii sanitare, electrice, etc.

8. Invatamant

In municipiul Suceava exista:

-O cresa

-17 gradinite

-11 scoli generale cu clasele 1-8

-O scoala de arte

-4 licee teoretice (din care unul de informatica)

-Liceul de arta “Ciprian Porumbescu”

-Liceul cu profil economic “Dimitrie Cantemir”

-Un liceu cu program sportiv

-4 licee industriale (din care unul cu profil de industria alimentara)

-Doua licee particulare

-O scoala postliceala cu profil sanitar

-Un seminar teologic ortodox

-“Scoala crestina Filadelfia”




-Universitatea “Stefan cel Mare” (S-a înființat în anul 1963, inițial ca Institut Pedagogic de 3 ani. În 1976 s-a transformat în Institutul de Învățământ Superior, cu dublu profil: universitar și tehnic. Între 1984 și 1990 a funcționat ca Institut de Subingineri, subordonat Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași. Începând cu anul 1990, funcționează ca universitate de sine stătătoare, în baza Hotărârii Guvernului României nr. 225 din 7 martie 1990.

Universitatea din Suceava continuă tradițiile culturale și de învățământ superior din Bucovina, reprezentate de școlile domnești din nordul Moldovei, de Academia de la Putna, de Institutul Teologic, de Universitatea din Cernăuți și de Facultatea de Silvicultură de la Câmpulung Moldovenesc. În cadrul universității funcționează în prezent 9 facultăți. Instituția aderă la principiile formulate în Marea Carta a Universităților Europene. Începând cu anul 2008, Planetariul și Observatorul Astronomic din Suceava este administrat de Catedra de Geografie a Facultății de Istorie și Geografie din cadrul universității.)

In prezent Universitatea Stefan cel Mare din Suceava are 10 facultati:

-De istorie si geografie
-De litere si stiinta comunicarii
-De stiinte ale educatiei
-De inginerie electrica si stiinta calculatoarelor
-De stiinte economice si administratie publica
-De drept si stiinte administrative
-De inginerie mecanica, mecatronica si management
-De silvicultura
-De inginerie alimentara
-De educatie fizica si sport



Alte unitati de invatamant auxiliare din Suceava sunt:

-Casa corpului didactic „George Tofan” (cu biblioteca pedagogica)

-Palatul Copiilor si Elevilor

-„Centrul Scolar pentru incluziune”

-„Centrul de studiu Mentor Center”

-„Asociatia cultural-stiintifica si profesionala Clubul Cadrelor Didactice Bucovina”

-„Asociatia educatorilor suceveni”

-„Asociatia Bibliotecarilor din Romania- filiala Suceava”

Fiind resedinta judetului Suceava, in municipiul Suceava se afla si sediul „Inspectoratului Scolar al Judetului Suceava” (langa Colegiul Tehnic Petru Musat, in cartierul Harbarie).
De asemenea, exista si „Casa Corpului Didactic” (in zona centrala).




 La nivelul anului scolar 2006-2007, structura unitatilor de invatamant din municipiul Suceava era:

-Invatamant prescolar (10 unitati, cu 3.537 elevi si 183 cadre didactice)

-Invatamant primar-gimnazial (12 unitati, cu 8.876 elevi si 583 cadre didactice)

-Invatamant liceal teoretic si industrial (15 unitati, cu 11.493 elevi si 742 cadre didactice)

-Invatamant tehnic si profesional (doua unitati, cu 1.859 elevi si 148 cadre didactice)

-Invatamant postliceal (doua unitati, cu 730 elevi si 12 cadre didactice)

-Invatamant universitar de stat (o unitate, cu 11.039 studenti si 327 cadre universitare).



Dupa Iasi, Suceava este al doilea centru universitar din cadrul Regiunii de Nord-Est.






9. Institutii si manifestari cultural-artistice

In Suceava exista:

-Biblioteca Bucovinei I. G. Sbierea (infiintata la 12 decembrie 1923)

-Casa de cultura (construita intre 1965- 1969)

-Complexul muzeal „Bucovina”, care, in municipiul Suceava, cuprinde 4 muzee si o casa memoriala.

-Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” , infiintat in 1953.

-3 librarii

-Centrul cultural „Bucovina”, inaugurat pe locul fostului cinematograf „Modern”

-Cinematograful din incinta „Iulius Mall”

-Directia Judeteana de Cultura Suceava

-Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale





 De asemenea, in trecut, au mai existat si alte institutii de cultura in Suceava:

-3 cinematografe: „Modern” (care a functionat intre 1959- dupa 2000), „Arta” (situat in cartierul Itcani) si cel din cartierul Burdujeni.

-O filiala a teatrului national „Vasile Alecsandri” din Iasi, filiala din Suceava functionand in perioada septembrie 1985- februarie 1990.




Prin aspectul său Suceava este un oras plăcut si interesant, un important obiectiv turistic, în principal prin vechile monumente ce amintesc de glorioasa Cetate de Scaun a domnilor Moldovei
precum si prin numeroasele mănăstiri si biserici de secol XIV-XV, unele dintre ele fiind incluse în patrimoniu UNESCO.

Principalele atractii ale municipiului Suceava, în functie de categoriile din care fac parte, sunt următoarele:

-Ansambluri si monumente de arhitectură (Hanul Domnesc, Gara Burdujeni, Gara Suceava Nord-Itcani, Liceul "Stefan cel Mare"), muzee, mănăstiri, biserici, scoli si case memoriale;

-Monumente de artă plastică;

-Monumente arheologice (Cetatea de Scaun, Cetatea Scheia, Incinta Curtii Domnesti);

-Situri arheologice (Platoul din fata Cetătii de Scaun, Zona Curtii Domnesti si vechiul centru medieval, Vatra veche a orasului);

-Situri peisagistice (Parcul Central, Parcul Curtii Domnesti, Parcul Cetătii).






 Ambianta culturală a municipiului Suceava este sustinută de Complexul Muzeal “Bucovina”. Acesta cuprinde următoarele categorii de centre culturale:

-Muzeul de Istorie cu Laboratorul zonal de restaurare;

-Muzeul de Stiintele Naturii;

-Hanul Domnesc cu expozitia de etnografie;

-Muzeul Satului Bucovinean;

-Fondul Memorial - Documentar “Simion Florea Marian” ;

-Cetatea de Scaun a Sucevei.

Printre locurile culturale cu renume din municipiul Suceava se înscriu si următoarele:

-Biblioteca Bucovinei ”I. G. Sbiera”;

-Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava;

-Dom Polski




 Pe parcursul anului, în municipiul Suceava, se organizează diferite manifestări culturale, istorice sau folclorice. O parte dintre aceste au caracter traditional si si-au demonstrat importanta în reintroducerea Sucevei în rândul localitătilor cu un real potential cultural.

Principalele evenimente de interes turistic organizate anual în municipiul Suceava sunt:

-Festivalul literar „Mihai Eminescu” - 15 ianuarie, organizat de Directia pentru Cultură, Culte si Patrimoniu Cultural National (DCCPCN) Suceava, Primăria municipiului Suceava, Biblioteca „I.G. Sbiera”, Colegiul NaŃional „Mihai Eminescu”, Societatea Scriitorilor din Bucovina;

-Atestarea documentară a Cetătii de Scaun (10.02.1388) – 10 februarie, organizat de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale si Complexul Muzeal Bucovina;

-Eveniment aniversar – Atestarea localitătii Itcani (23.02.1453) – 23 februarie, organizat de Centru Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale (CJCPCT);

-Zilele Universitătii – martie, eveniment organizat de Universitatea „Stefan cel Mare”;

-„Unirea Basarabiei cu Patria Mamă” – martie, organizat de Complexul Muzeal Bucovina;

-„Târgul de Pasti” – aprilie, organizat de CJCPCT Suceava si Complexul Muzeal Bucovina;

-„Săptămâna Natională a Bibliotecilor” si „Ziua Natională a Bibliotecarilor” – aprilie, au loc lansări de carte, expozitii, simpozioane, organizat de Biblioteca „I.G. Sbiera”;

-Hramul Bisericii Sfântul Gheorghe Mirăuti – 23 aprilie, organizat de Biserica Sf. Gheorghe Mirăuti;

-Hramul mănăstiri Sf. Ioan cel Nou de la Suceava – 2 iunie, organizat de Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava;

-„Târgul Mestesugarilor” – iunie, târg national al mestesugarilor populari, organizat de CJCPCT Suceava si Complexul Muzeal Bucovina;

-Zilele Sucevei – iunie, organizat de Primăria Municipiului Suceava si complexul Muzeal Bucovina;

-Festivalul International de Folclor „Întâlniri Bucovinene” – iulie, au loc spectacole folclorice, parade ale portului popular; este organizat de Primăria Municipiului Suceava, Complexul Muzeal Suceava, Directia Judeteană pentru Cultură, Culte si Patrimoniu Cultural National Suceava (DCCPCN);

-„Comori de Suflet Românesc” – festival – concurs judetean al obiceiurilor traditionale de peste an, organizat de CJCPCT Suceava, Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava;

-Atelier de creatie „Micii mestesugari”, organizat de Complexul Muzeal Bucovina;

-Festivalul de Artă Medievală „Stefan cel Mare” - din data de 31 iulie 2006 – prima editie, a ajuns la cea de a treia editie.

Principalele activităti prinse în eveniment, an de an, sunt:

-Organizarea si punerea în scenă de ceremonii medievale, ce se desfăsurau conform izvoarelor istorice scrise la Curtea Voievodală a Moldovei;

-Readucerea în memoria comunitătii sucevene a trecutului glorios al Moldovei si în special a capitalei sale Suceava, prin realizarea de actiuni interactive care să implice atât organizatorii/partenerii proiectului, cât si beneficiarii acestuia.

-„Zilele Culturii Polone” – septembrie, organizat de Complexul Muzeal Bucovina, Dom Polski;

-Festivalul vinului „Zilele Recoltei” – octombrie;

-„Artă si civilizatie medievală” – noiembrie, organizat de Complexul Muzeal Bucovina;

-„Bucovina file de poveste” - noiembrie, organizat de Complexul Muzeal Bucovina;

-Concursul National de Artă Plastică „Voronetiana” - noiembrie, organizat de Complexul Muzeal Bucovina, DCCPCN Suceava, Uniunea Artistilor Plastici;

-„Bucovina – Mileniul III” Salonul International de Artă Fotografică – decembrie, organizat de Complexul Muzeal Bucovina, Uniunea Artistilor Fotografi din Bucovina, DCCPCN Suceava;

-„Ziua Planetariului Suceava” – 26 decembrie, organizat de Complexul Muzeal Bucovina;

-„După datina străbună” – decembrie; Festival International de Datini si Obiceiuri de Iarnă, organizat de Consiliul Judetean Suceava, CJCPCT, Ansamblu „Ciprian Porumbescu”, Casa de cultură a sindicatelor Suceava.




De asemenea, in municipiul Suceava exista unele ONG-uri, care activeaza in domeniul cultural, social si al educatiei. Aceste ONG-uri sunt:

-Salvati Copiii – filiala Suceava;

-Fundatia Ana;

-Crucea Rosie Suceava;

-Habitat pentru Umanitate;

-Asociatia Culturală de Tineret ARSIS;

-AREAS - The Regional Association for Adult Education Suceava;

-Fundatia Natională „Humanitas – România” filiala Suceava;

-Asociatia pentru Rezolvarea Alternativă a Disputelor (ADRA);

-Asociatia Centrelor EUROPA (ACE);

-Asociatia de ajutorare a copiilor si tinerilor dotati, talentati si din Sistemul de Protectie a Copilului aflat în dificultate "EUROACTIV" ("EUROACTIV");

-Asociatia pentru educatie cultural-stiintifică „Estica”;

-Asociatia Phico-Rromano;

-Societatea Doamnelor Bucovinene;

-Societatea Stiintifică Cygnus;

-Asociatia „Solidarite”;

-Asociatia Lumina Lina;

-Asociatia „ ABA-DEL-TIN”;

-Fundatia Umanitară Vivatim Suceava;

-Organizatia Natională „Cercetasii Romaniei”- filiala Suceava

-Clubul “Rotary”

-Clubul “Lions” Suceava



Fiind resedinta judetului Suceava, in municipiul Suceava se afla si:

-Directia Judeteana de cultura Suceava (cu sediul in zona centrala)

-Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale Suceava (cu sediul in cartierul Marasesti).

10. Institutii de cultura spirituala-biserici

In Suceava exista:

-Sediul Arhiepiscopiei ortodoxe a Sucevei si Radautilor, in zona centrala.
-Catedrala ortodoxa din cartierul Zamca.
-Manastirea ortodoxa „Sfantul Ioan cel Nou”
-Biserici ortodoxe
-Biserica catolica „Sfantul Ioan Nepomuk”
-Bisericile armene: „Sfanta Cruce”, „Sfantul Simion” (sau „Turnu Rosu”), manastirea armeana Zamca
-Sinagoga „Gah”
-Cimitire ortodoxe
-Cimitir catolic
-Cimitirul armean cu capela „Pruncu”
-Cimitire evreiesti



În municipiul Suceava functionează unnumăr de 38 lăcase de cult, după cum urmează:

-20 biserici ortodoxe;

-4 paraclise ortodoxe;

-o capelă ortodoxă;

-doua biserici catolice;

-1 biserică ortodoxă de rit vechi;

-3 case de rugăciuni baptiste;

-2 case de rugăciuni evanghelice.

-3 biserici armeano-gregorian;

-o biserică adventist de ziua a saptea;

-o sinagogă mozaică.



Serviciul public de administrare a cimitirelor existente pe raza teritorială a municipiului Suceava este asigurat de către Directia Domeniului Public.


În municipiul Suceava există 9 cimitire distribuite astfel:

-Unul în sistem public (Cimitirul Pacea);

-Unul în administrare privată pe baza unui parteneriat public-privat (cimitirul delimitat ca extindere a Cimitirului Pacea);

-7 cimitire care sunt arondate parohiilor:

-Cimitirul Armenesc - str. Zamca;

-Cimitirul „Sf. Simion” - str. Zamca,

-Cimitirul „Sf. Vineri” - str. George Enescu,.;

-Cimitirul Burdujeni – str. Eternitătii;

-Cimitirul Itcani - str. Sublocotenent Turturică;

-Cimitirul Parohiei Adormirea Maicii Domnului – str. Nicolae Labis;

-Cimitirul Parohiei Sf. Arhangheli Mihail si Gavril – vis-a-vis de Cimitirul Pacea.

Acestora li se mai adăugă între 3 cimitire evreiesti vechi.
De mentionat este faptul că, la nivelul municipiului Suceava, există necesitatea restaurării anumitor biserici si mănăstiri – monumente istorice.

În momentul de fată restaurarea acestora se face anevoios, principala problemă fiind lipsa fondurilor.





“Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor” a fost infiintata inca din perioada medievala (din secolul 15), fiind prima episcopiei ortodoxa din zona Moldovei.

Dupa ocuparea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic (Austriac) in 1774, in anul 1781, sediul acestei episcopii este mutat de la Radauti la Cernauti.

La 23 ianuarie 1873 împăratul Franz Joseph I a ridicat Episcopia de Cernăuți la rangul de arhiepiscopie, iar episcopul de Cernăuți a devenit arhiepiscop-mitropolit. Primul mitropolit a fost Teofil Bendela.

Apoi aceasta arhiepiscopie este transformata in „Mitropolia Bucovinei”.
Dupa ocuparea de catre URSS, in 1944, a partii de nord a Bucovinei (si inclusiv a orasului Cernauti), sediul arhiepiscopiei este mutat de la Cernauti la Suceava.

In 1948 fosta „Mitropolie a Bucovinei” redevine arhiepiscopie, in subordinea „Mitropoliei Moldovei si Bucovinei”, cu sediul la Iasi.
In 1960 „Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor” este desfiintata.
In 1990 este reinfiintata.
Din 1991 este condusa de arhiepiscopul Pimen Zainea.

Este alcătuită din patru protopopiate: Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuți și Fălticeni, toate în județul Suceava. Acestea cuprind 12 mănăstiri și peste 380 de parohii, cu aproape 400 de biserici, în care slujesc aproximativ 400 de preoți.




Intre anii 1991- 2015 este construita „Catedrala Arhiepiscopala Zamca”, care poarta hramul „Nasterea Domnului” si „Intrarea Maicii Domnului in Biserica”.
Catedrala din Suceava reprezintă o construcție impunătoare, cu o înălțime de peste 80 de metri, fiind al treilea cel mai înalt edificiu religios din România, după Catedrala Mitropolitană din Timișoara (90 de metri) și Catedrala Mântuirii Neamului Românesc (130 de metri) din București.
Este situata in apropierea intersectiei a 3 artere importante de circulatie din municipiul Suceava (strada Marasesti, strada Marasti si Bdul. George Enescu), in cartierul Zamca-blocuri.




11. Asistenta medicala

In Suceava aceasta este asigurata prin:


-Spitalul Judetean de Urgenta „Sfantul Ioan cel Nou”, situat in cartierul George Enescu.
În anul 1787 este construită de către fostul guvern austriac, sub autoritatea căruia se afla Bucovina, o clădire din lemn cu destinația de spital pentru aproximativ 10 bolnavi. Clădirea este ridicată pe locul unde în prezent se află edificiul Muzeului Bucovinei (Muzeul de Istorie).
În anul 1832, cu banii realizați din colecte strânse de la comunele din cuprinsul județului Suceava, se construiește o clădire din cărămidă cu circa 15 paturi. În 1860, clădirea este extinsă cu încă două aripi, astfel capacitatea spitalului mărindu-se la 25 paturi. În tot acest timp spitalul s-a întreținut cu bani obținuți din taxe de spitalizare.
Între anii 1893-1895, în timpul mandatului primarului Franz Des Loges, se ridică pavilioanele care astăzi sunt cunoscute sub denumirea Spitalul Vechi. Concepute de la început pentru a îndeplini funcționalitatea de spital districtual, aceaste clădiri au purtat în epocă denumirea de „Casa publică generală a bolnavilor din Suceava”. Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o sală de operații, patru cabinete ale medicilor și personalului, o cameră mortuară, laboratoare și magazii, beciuri pentru gheață etc. Complexul spitalicesc era înconjurat de un parc. În anul 1906 s-au adăugat la pavilionul principal încă două aripi.
Spitalul a fost condus de un comitet la nivel central până în anul 1918, când administrația a fost preluată de Inspectoratul General al Sănătății publice și ocrotirilor sociale (Direcțiunea serviciului sanitar București). În 1944 spitalul a fost evacuat, iar la reluarea activității, în mai 1945, unitatea a fost pusă din nou în funcțiune cu o capacitate de 50 de paturi și apoi de 100 de paturi. Până în 1951 numărul paturilor a crescut la 250. Un număr de 12 medici și 96 de salariați activau în unitatea spitalicească suceveană, care avea secții de chirurgie, interne, dermato-venerice, obstetrică-ginecologie, pediatrie și TBC.
La data de 1 iulie 1951, spitalul s-a unificat cu policlinica teritorială, preluând și circumscripțiile sanitare urbane ale orașului. Cu această ocazie secția contagioase a fost mutată în cartierul Burdujeni, transformându-se în spital cu administrație proprie. La 23 august 1951 a fost dat în funcțiune un pavilion nou construit, în care la parter a funcționat secția pediatrie, iar la etaj secția obstetrică-ginecologie. Între 1956-1957 s-a construit încă un pavilion, în care s-au instalat paturile secției oncologie. Până în anul 1964 capacitatea spitalului a crescut la 565 paturi.

În anii '60 ai secolului al XX-lea, peste drum de pavilioanele Spitalului Vechi, este ridicată o clădire modernă cu opt etaje, cu o capacitate de 600 de paturi, având în față un corp scund cu două niveluri unde se află săli de consultații, săli de conferințe etc. Clădirea este dată în folosință în anul 1964 și este cunoscută sub numele Spitalul Nou, pentru a fi diferențiat de Spitalul Vechi, care în prezent adăpostește secțiile de oncologie, boli infecțioase, dermatologie și pneumologie. Ulterior, secția contagioase din Burdujeni a revenit sub administrația spitalului.

Din 1964 și până în prezent capacitatea spitalului a fost mărită succesiv la 1159 de paturi, apoi la 1189, ulterior 1240 și în prezent aproape 1300 de paturi, adică 35% din totalul de paturi din județul Suceava. Astăzi, unitatea poartă denumirea de Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou”, incluzând atât Spitalul Nou, cât și Spitalul Vechi. În spatele Spitalului Nou, cu intrare din Strada Scurtă, se află stația de ambulanță.




-Spitalul vechi. Situat in cartierul Areni.

Ansamblul de clădiri vechi ale Spitalului Județean Suceava a fost construit între anii 1891-1903 în timpul mandatului primarului Franz Des Loges (1891-1914). El a fost ridicat în zona Areni (astăzi cartier al Sucevei), pe locul unei clădiri mai vechi ce data de la începutul secolului al XIX-lea.
Concepute de la început pentru a îndeplini funcționalitatea de spital districtual, aceaste clădiri au purtat în epocă denumirea de „Casa publică generală a bolnavilor din Suceava”. Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o sală de operații, patru cabinete ale medicilor și personalului, o cameră mortuară, laboratoare și magazii, beciuri pentru gheață etc. Complexul spitalicesc era înconjurat de un parc.
În pavilionul fără etaj aflat la stradă a fost sediul administrației instituției. Aici a locuit pentru o perioadă primul medic român din Bucovina, Teofil Lupu (1869-1935), împreună cu fiica sa, Octavia, și ginerele său, scriitorul și publicistul Alexandru Leca Morariu. Între anii 1926-1929 a funcționat aici redacția revistei literare și de folclor „Făt-frumos”, condusă de Leca Morariu.
În anul 1964, peste drum de spitalul vechi, s-a dat în folosință o clădire modernă cu opt etaje, cu o capacitate de 600 paturi, având în față un corp scund cu două niveluri unde se află săli de consultații, săli de conferințe etc. În clădirile vechiului spital sunt adăpostite în prezent unele secții ale Spitalului Județean și anume cele de oncologie, boli infecțioase, dermatologie și pneumologie.
În anul 2007, conducerea Ministerului Sănătății Publice a elaborat un proiect pentru construirea unui spital de urgență pe locul unde se află clădirile vechi ale Spitalului Județean care ar urma să fie demolate. În dorința de a proteja aceste clădiri vechi, datând din perioada austriacă, Complexul Muzeal Bucovina a propus Direcției pentru Cultură și Culte Suceava clasarea acestora în Lista Monumentelor Istorice pentru a fi salvate de la demolare. Directorul Complexului Muzeal Bucovina, Emil Ursu, a apreciat că aceste clădiri „reprezintă (...) ultimul mohican al arhitecturii care a caracterizat târgul de odinioară”. Istoricul literar Eugen Dimitriu a propus transformarea pavilionului de la stradă într-un corp muzeal.
În anul 2009, președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, a anunțat că Spitalul Vechi va fi modernizat. În acest sens, s-au alocat 4 milioane de lei pentru schimbarea acoperișului, a tâmplăriei și a sistemului de încălzire, precum și reabilitatea termică a pereților. Lucrările au durat un an și jumătate și au constat în înlocuirea instalațiilor electrice, sanitare și termice, a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare, a tâmplăriei și mobilierului, refacerea șarpantei și recompartimentarea interioarelor. A fost reamenajată curtea interioară și parcul (s-au schimbat gardurile și s-au montat pavele) și s-a achiziționat aparatură medicală nouă. Cele patru secții au fost dotate cu 225 de paturi noi. La 14 septembrie 2010 au fost inaugurate cele patru pavilioane modernizate ale Spitalului Vechi, în prezența președintelui Consiliului Județean, Gheorghe Flutur, și a primarului Ion Lungu.


-Policlinica Areni
A fost infiintata in anul 1962. Policlinica Centrală Areni este formată dintr-un grup de cabinete medicale de diferite specialități clinice și paraclinice, fiind o unitate medicală multidisciplinară, capabilă să investigheze complet și complex pacienții. Policlinica oferă servicii de asistență medicală de specialitate, atât la cererea pacienților, cât și pe bază de bilet de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist. Policlinica din Areni reprezintă cea mai importantă și cea mai mare unitate medicală de acest tip a orașului.

-Sectia de psihiatrie a Spitalului Judetean, aflata in cartierul Burdujeni.

-Statia de salvare

-Cabinete ale medicilor de familie

-Centru judetean de transfuzii sangvine



În municipiul Suceava au functionat în anul 2006 următoarele unităti sanitare:

A.De stat:

-1 spital;

-1 dispensar medical;

-11 cabinete medicale scolare;

-1 cabinet medical studentesc;

-41 cabinete medicale de familie individuale;

-1 farmacie;

-1 ambulatoriu de specialitate;

-1 ambulatoriu de spital;

-31 cabinete stomatologice;

-39 cabinete medicale de specialitate;

-1 societate civilă medicală de specialitate;

-1 cresă;

-1 centru de transfuzie sanguină.



B.Private:

-1 spital;

-75 cabinete medical de specialitate;

-68 cabinete stomatologice;

-8 laboratoare medicale;

-5 laboratoare de tehnică dentară;

-55 farmacii;

-6 puncte farmaceutice;

-5 depozite farmaceutice;

-6 cabinete medicale de familie;

-11 cabinete de medicină generală.




În categoria resurselor sanitare un loc major alături de unitătile sanitare îl constituie personalul medical.

În sistemul public de ocrotire a sănătătii au activat, în anul 2006 la nivelul municipiului Suceava, următoarele categorii:

-323 de medici, dintre care 56 medici de familie;
-61 stomatologi;
-7 farmacisti;

-1.127 personal mediu sanitar.

În sectorul privat de sănătate s-au înregistrat la finele anului 2006 următoarele categorii:

-35 medici, dintre care 2 medici de familie;

-59 stomatologi;

-99 farmacisti;

-288 personal mediu sanitar.






O categorie de indicatori statistici din domeniul ocrotirii sănătătii o reprezintă indicii de asigurare cu personal sanitar (medici, stomatologi, farmacisti, personal mediu sanitar, auxiliar). În calculul acestor indicatori s-a luat în considerare populatia stabilă la 1 iulie 2006.

In anul 2006, acesta a fost de 5,25, adică la un medic de familie reveneau 1.908 locuitori. În sectorul privat, la 10.000 de locuitori ai municipiului indicele de asigurare a fost de 0,18 medici de familie (53.398 locuitori la un singur medic de familie).

Conform contractului cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007, numărul optim de asigurati înscrisi în listele medicilor de familie este de 2.000 de persoane.

Numărul de stomatologi ai municipiului Suceava, din sectorul public de sănătate, ce a revenit la10.000 de locuitori a fost în anul 2006, de 5,7, adică la un stomatolog a revenit un număr de 1.746 locuitori, iar în sectorul privat la 10.000 de locuitori revin 5,5 stomatologi (1.805 locuitori la un stomatolog).

Municipiul Suceava are doar 7 farmacisti, în sectorul public de sănătate, ceea ce înseamnă că numărul de farmacisti ce a revenit la 10.000 de locuitori a fost, în anul 2006, de 0,65, adică la un stomatolog a revenit un număr de 15.215 locuitori.




În sectorul privat, la 10.000 de locuitori din municipiul revin 9,29 farmacisti (1.076 locuitori la un farmacist).

Numărul de personal mediu sanitar din sectorul public ce revine la 10.000 de locuitori din totalul pe municipiu a fost de 106, la un cadru sanitar mediu revenind 95 locuitori. În sectorul privat, la 10.000 de locuitori din municipiu revin 27 cadre sanitare medii (367 locuitori la un cadru sanitar).






Mentionam ca in municipiul Suceava exista si servicii sanitar-veterinare, cabinete si farmacii veterinare.

Exista si birou a ANSVA (in piata agro-alimentara).

Birouri ANSVA exista si in punctele de frontiera Vicsani (feroviar) si Siret (rutier), dar si in aeroportul Suceava (Salcea).

In Suceava functioneaza si un ONG in domeniul asistentei medicale: Asociatia Confidens-Caritate Iasi, filiala Suceava.







Fiind resedinta judetului Suceva, in municipiul Suceava se afla si sediile:

-Serviciul Judetean de Ambulanta Suceava (in cartierul George Enescu)

-Directia de sanatate publica Suceava (idem)

-Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Suceava (in cartierul Marasesti)

-Directia sanitar-veterinara si de siguranta a alimentelor (DSVSA) Suceava, cu sediul in cartierul George Enescu. DSVSA Suceava are puncte de lucru si in: piata agro-alimentara, punctele de frontiera Vicsani (feroviar), Siret (rutier) si pe aeroportul Suceava (Salcea).

12. Asistenta sociala

La nivelul municipiului Suceava solutionarea problemelor sociale ale comunitătii prin realizarea de măsuri, programe, activităti si servicii specializate de protejare a persoanelor cu probleme speciale, aflate în dificultate, care nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal si decent de viată, ocrotirea minorilor, a persoanelor de vârsta a treia precum si a oricăror persoane aflate în nevoie sunt realizate de “Directia de Asistentă Socială Suceava”, serviciu public fără personalitate juridică în subordinea Consiliului Local al municipiului Suceava.


Conform Legii nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social, prin serviciul Cantina pentru Ajutor Social a municipiului Suceava se asigură hrană, gratuită sau contra cost, persoanelor aflate în situatii economico-sociale sau medicale deosebite. În anul 2007, la Cantina pentru Ajutor Social au fost înregistrate 235 cereri, din care, 168 persoane au solicitat masă pentru 3 luni si 43 familii au beneficiat pentru prima oară de acest serviciu. Pe parcursul anului 2007 s-au asigurat lunar în medie 646 portii la Cantină.



Referitor la asociatiile si fundatiile care activează în domeniul protectiei sociale în municipiul Suceava acestea sunt:

-Asociatia Lumina Lina;

-,,BLIJDORP – România – O viată nouă’’ Suceava;

-Societatea Doamnelor Bucovinene;

-Centru Diecezan Caritas Iasi;

-SalvatiCopiii, filiala Suceava;

-Fundatia Ana;

-Crucea Rosie;

-Habitat pentru umanitate.


Serviciile sociale reprezintă o formă de suport activ pentru familiile si comunitătile aflate în dificultate din municipiul Suceava. Acestea sunt asigurate de către autoritătile administratiei publice locale, precum si de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private.

Serviciile de îngrijire social medicală sunt servicii sociale specializate si se adresează persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor care suferă de boli incurabile, copiilor cu nevoi speciale, persoanelor victime ale violentei în familie.



Principalele institutii de asistentă socială care activează la nivelul judetului dar care au sediul central în municipiu sunt:

-Directia Generală de Asistentă Socială si Protectia Copilului Suceava – se află în subordinea Consiliului Judetean si are ca obiectiv general protectia copilului aflat în dificultate si sprijinirea tinerilor de-institutionalizati (sediul se afla in cartierul Zamca- blocuri);

-Directia pentru Dialog, Familie si Solidaritate Socială Suceava – coordonează modul de aplicare a măsurilor guvernamentale de protectie socială, prestatii sociale, acreditează institutiile care oferă servicii de asistentă socială de stat sau private. Are sediul in zona centrala.

-Casa Judeteana de Pensii Suceava (cu sediul in cartierul Zamca-case).



Servicii publice de asistentă socială, de tip rezidential, în municipiul Suceava sunt asigurate de următoarele centre:

-Apartament social 1 - str. Tineretului;

-Centrul de plasament "Colt Alb" – bdul. G. Cosbuc;

-Centrul de plasament "Sf. Maria" - bdul. George Enescu;

-Centrul de plasament "Speranta" - str. Oituz;

-Centrul de primire a copilului în regim de urgentă din cadrul Complexului de Servicii Comunitare - str. Dragos Vodă;

-Centrul maternal Suceava - bdul. George Enescu; _ Complexul Terapeutic "Blijdorp - o nouă viată, centrul rezidential de tip familial o nouă viată -str. Morii.




Iar serviciile private de asistentă socială, de tip rezidential, se întâlnesc în:

-Centrul de plasament "Natanael" - str. Lipoveni;

-Centrul de plasament "Sf. Nicolae" - Calea Unirii;

-Centrul social de zi „Sf. Vineri” - bld. George Enescu;

-Azilul de bătrâni.


Mai sunt de asemenea servicii de asistentă socială oferite persoanelor aflate în situatie de risc:

-Centru de zi din cadrul Complexului de Servicii Comunitare Suceava - str. Dragos Vodă;

-Centrul de consiliere pentru copii si părinti din cadrul Complexului de Servicii Comunitare Suceava - str. Dragos Vodă;
-Centrul de zi din cadrul Complexului Terapeutic "Blijdorp - o nouă viată" - str. Morii;






13. Activitatea sportiva

Ca si dotari sportive in Suceava exista:


-Stadionul municipal „Areni”
Stadionul Areni a fost amenajat prin muncă patriotică , fiind inaugurat oficial în anul 1963, când s-a finalizat construcția tribunei principale prevăzută la parter cu vestiare pentru sportivi. Inițial s-a numit Stadionul Municipal.
Stadionul a fost extins în anii 1976-1977 (când s-au adăugat tribunele laterale) și 1980-1982 (când s-a construit tribuna a doua). În anul 2002, stadionul a fost modernizat modificându-se aspectul și confortul tribunei oficiale, au fost vopsite peluzele și spațiile din cadrul tribunei a doua, s-au înlocuit gradenele cu scaune și s-a amenajat un grup sanitar. În prezent se află pe locul 31 într-un clasament al celor mai vechi stadioane din România.
Capacitatea stadionului este de 12.500 locuri și este destinat în principal meciurilor de fotbal, dar se organizează aici și alte tipuri de competiții sportive, existând o pistă de atletism, precum și spectacole muzicale.
A găzduit meciurile de Divizia A jucate de echipa de fotbal NC Foresta Suceava, timp de trei sezoane (1997-98, 1998-99, 2000-01). În prezent, aici au loc meciurile echipei locale de fotbal ACS Foresta Suceava.
La data de 23 aprilie 2009 a fost organizat aici un concert al pianistului francez Richard Clayderman, la care au asistat peste 12.000 spectatori.



-Mai există două stadioane, de dimensiuni mai mici, unul localizat în cartierul Ițcani, celălalt în apropiere de pasajul rutier ce face legătura între centrul orașului și Burdujeni, unde se desfășoară meciurile de rugby ale echipei locale CSM Bucovina Suceava.



-Sala sporturilor.
Echipa locală de handbal se numește Universitatea Bucovina Suceava, iar cea de volei, CSMU LPS Suceava



-Patinoarul artificial din cartierul Marasesti



-Turnul de parasutism, inaugurat in 1983. Pentru pasionații de aviație sportivă a fost înființat în Suceava un aeroclub teritorial, care a fost denumit inițial Aeroclubul „Șoimii Bucovinei”. Ulterior a primit denumirea de Aeroclubul „Grigore Baștan”, după numele generalului-maior Grigore Baștan (1922-1983), fost comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare. Aeroclubul îi pregătea atât teoretic, cât și practic pe amatorii de parașutism, planorism, zbor cu balonul și zbor cu motor. Sediul aeroclubului este situat pe Strada Dragoș Vodă nr. 12, iar terenul de zbor în orașul Salcea, unde se află și Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” Suceava.

Pentru a asigura o mai bună pregătire a amatorilor de parașutism, a fost construit și dat în folosință în anul 1983 un turn de parașutism care a fost amplasat în zona Complexului Sportiv „Ștrand”, baza sportivă și de agrement de pe malul râului Suceava, în apropiere de șoseaua de legătură între centrul orașului și cartierul Ițcani. La acel moment, în România existau doar două obiective similare: turnul din cadrul Complexului Sportiv „23 August” din București și turnul din Baia Mare.
Turnul este destinat să fie folosit de către Aeroclubul Teritorial Suceava.

Turnul a fost realizat dintr-un cilindru de beton armat, cu un diametru exterior de 6,10 metri. Printre instalațiile cu care a fost dotat menționăm:
troliu cu sistem de ridicare și coborâre a parașutei;
inelul parașutei cu anexe;
mecanismul de rotire a săgeții în funcție de direcția de acțiune a vântului;
sistem de iluminare pentru salturi de noapte.
La înălțimea de 60 metri se află o platformă metalică exterioară, în consolă. La 64 metri este camera unde se află mecanismul de acționare al săgeții, iar la 66,70 metri este camera troliului pentru ascensor.
Pe peretele exterior al turnului a fost pictată în culori cu email perclorvinilic o pasăre albă pe un cer senin, simbolizând ascensiunea omului spre culmile văzduhului. Autoarea decorației este artista Ioana Nistor (1948-2000).




-Cartodromul din cartierul George Enescu


Ca si echipe sportive locale de club, in municipiul Suceava exista:

-ACS Foresta Suceava, de fotbal

-CSM Bucovina Suceava, de rugby

-Universitatea Bucovina Suceava, de handbal

-CSMU LPS Suceava, de volei.

Exista si un aeroclub.






14. Institutii ale ministerului de interne, ministerului apararii nationale , de justitie si cele aflate in administrarea primariei Suceava

A. A Ministerului Internelor si Administratiei (MAI)


-Inspectoratul Judetean de politie Suceava si politia municipala
Functioneza intr-ocladire construita dupa 1968, in cartierul Areni.
Un alt sediu se afla si in cartierul George Enescu.


-Inspectoratul Judetean de Jandarmi. Are sediul in zona industriala Traian Vuia.


-Inspectoratul Judetean al Politiei de frontiera Suceava
Are in subordine 3 puncte de trecere a frontierei: Vicsani (feroviar, cu Ucraina), Siret (rutier, cu Ucraina) si unul aerian.
Are sediul in cartierul Areni.


-Inspectoratul Judetean pentru Situatii de Urgenta ISU Bucovina
Functioneza intr-ocladire construita dupa 1968, in cartierul Areni.




B. A Ministerului Apararii Nationale (MAPn)

-Casa armatei si centrul militar judetean Suceava. Are sediul in cartierul Areni.




C.A Ministerului Justitiei


-Tribunalul judetean Suceava si judecatoria municipiului Suceava
Acestea isi desfasoara activitatea in „Palatul de Justitie”, o cladire monument istoric din zona centrala a municipiului Suceava, construita in 1885, in stil neoclasic.
Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri (HCM) nr. 2750 din 30 decembrie 1956, Penitenciarul este mutat în orasul Botoșani, iar spațiul rămas disponibil este atribuit admnistrației locale. În acest imobil se mută mai întâi Sfatul Popular al Regiunii Suceava, cu acest prilej efectuându-se o serie de reamenajări interioare ale clădirii cu scopul de a o adapta la necesitățile instituției.
Odată cu reforma administrativă din anul 1968, când sunt desființate regiunile, clădirea devine sediul Consiliului Popular Municipal Suceava (Primăria), în unele încăperi funcționând și birouri ale Comitetului municipal Suceava al PCR, Universității „Ștefan cel Mare”, Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie (O.C.O.T.) Suceava și Administrației Financiare a municipiului Suceava.
În toată această perioadă, Tribunalul și Judecătoria Suceava au fost înghesuite în jumătate din spațiile Palatului de Justiție. În anii '80 ai secolului al XX-lea, sunt renovate fațadele cu praf de piatră, mozaic și ciment alb, sunt amenajate interioarele și se montează uși din lemn masiv la intrarea în clădire dinspre bulevard.
După Revoluția din 1989, clădirea este revendicată de Ministerul Justiției. Spațiile ocupate de Universitatea „Ștefan cel Mare” și O.C.O.T. Suceava sunt eliberate.
Hotărârea de Guvern nr. 469 din 10 iunie 1999 impune Primăriei municipiului Suceava eliberarea spațiului în care funcționează, acesta urmând să revină Ministerului Justiției. Se acordă un termen până la 20 aprilie 2000 pentru ca Primăria să se mute din clădire. La expirarea termenului, Administrația Financiară se mută într-un sediu nou de pe Strada Vasile Bumbac.
Ca urmare a somației înaintate de magistrați ca Primăria să părăsească imobilul, conducerea administrației municipale achiziționează în august 2002 fostul sediu al Băncii Agricole din cartierul Areni.
Imobilul este recondiționat în anul 2007 de către firma Cominco S.A., efectuându-se lucrări de consolidare și reparații capitale ale clădirii, precum și finisaje moderne. Sunt placate scările cu granit mat, nealunecos, sunt refăcute acoperișul și sistemele de captare a apei pluviale, iar aleile de acces sunt placate cu pavele.
În prezent, în clădirea Palatului de Justiție funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava.


Pentru sediul parchetului, s-a construit o cladire noua, dupa 2000, ultramoderna, in apropierea Bibliotecii I.G.Sbierea.



In anii 50 la Suceava a existat si un penitenciar, unde erau inchisi si detinuti politici.
În perioada 1947-1956, în închisoarea aflată în partea din spate a „Palatului Justitiei” sunt deținuți și schingiuiți luptătorii anticomuniști.
Până în 1947 regimul de detenție de la închisoarea din Suceava a fost unul normal pentru acea perioadă, pentru deținuții de drept comun.
În anii 1947-1948 începe prigoana împotriva celor care nu acceptă regimul comunist și astfel apar închisorile pentru deținuți politici. Conform informațiilor existente, în scurt timp regimul de detenție de la Suceava devine foarte aspru, iar contactul cu exteriorul este treptat interzis. În închisoarea din actualul Palat de Justiție sunt aduși tineri din toată Moldova, cei mai mulți dintre ei studenți (unii fiind legionari sau membri ai unor partide interzise precum PNȚ sau PNL). Conform informațiilor destul de contradictorii, în 1948 închisoarea grupează 600-700 de deținuți. Lectorul univ. dr. Radu Florian Bruja, profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare”, precizează că în curtea clădirii, pe locul unde astăzi se află Parcul Trandafirilor exista o groapă comună. În anii 1948-1949 regimul de detenție de la Suceava este continuat într-un mod și mai violent la închisoarea de la Pitești, situată în afara orașului.


În prezent, pe peretele din partea din spate a clădirii este amplasată o placă memorială din marmură albă pe care se află următoarea inscripție: „În această clădire, au fost schingiuiți și martirizați, unii dintre cei mai buni fii ai neamului românesc, care s-au jertfit pentru libertate, luptînd împotriva comunismului”. La 20 septembrie 1992, lângă Palatul de Justiție, în partea din spate, este dezvelită o troiță în memoria luptătorilor anticomuniști, realizată din lemn și aflată pe un soclu din piatră. Pe soclu se află o placă de marmură cu următoarea inscripție: „In memoriam pentru cei care au suferit în temnițele și lagărele comuniste în perioada anilor 1944-1989. 20.09.1992.”


In Suceava exista si: birouri de avocati (coordonate de „Baroul de avocati Suceava”), cabinete notariale, etc.



D.A primariei Suceava

-Politia Locala Suceava. Are sediul in zona centrala.

-Serviciul Voluntar Local Suceava pentru situatii de urgenta



De asemenea, in Suceava exista si o serie de firme si societati particulare de paza si protectie.
Una din ele este si „SC Real Protection Guard Srl”, care are si dispecerat propriu tip centru de alarma.

15. Institutii de protectia mediului


-Sediul Directiei Silvice Judetene, aflat intr-o cladire veche, cu valoarea istorica si arhitecturala, situata in cartierul George Enescu.
Direcția Silvică Suceava are ca obiect de activitate administrarea pădurilor proprietate publică a statului român, aflate pe teritoriul județului Suceava, și a resurselor acestora. Suceava este cel mai împădurit județ din România, cu o suprafață totală împădurită de 4.566 km pătrați, adică 53,4% din suprafața județului.
Instituția se ocupă cu apărarea, conservarea și dezvoltarea fondului forestier, valorificarea superioară a lemnului și a celorlalte produse ale pădurii, gospodărirea rațională a fondurilor de vânătoare și pescuit. Acestora li se adaugă și alte atribuțiuni, precum conservarea și dezvoltarea biodiversității ecosistemelor forestiere și a mediului ambiant, administrarea rezervațiilor naturale și științifice aflate în zone cu păduri etc.
Direcția Silvică Suceava coordonează activitatea celor 24 de ocoale silvice de pe teritoriul județului. La rândul ei, Direcția Silvică Suceava se subordonează Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva (RNP), instituția centrală de la București ce funcționează sub coordonarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).



Instituția ce se ocupă cu administrarea pădurilor din județul Suceava funcționează într-o clădire cu valoare istorică, construită în prima jumătate a secolului al XX-lea și situată pe Bulevardul 1 Mai din municipiul Suceava, în cartierul Areni. Clădirea face parte dintr-un complex care include încă o construcție (de dimensiuni mai reduse), o fântână arteziană și o parcare. Curtea este populată cu arbori și arbuști din clasa coniferelor.
Complexul Direcției Silvice Suceava se învecinează cu campusul Universității „Ștefan cel Mare” către nord și cu Parcul Universității spre est. Complexul este mărginit de Strada Teilor în partea vestică, iar vizavi de acesta se găsesc Stadionul Areni și sediul Inspectoratului Județean de Poliție.
Clădirea principală este dispusă la bulevard și a fost construită într-un stil rustic, care reflectă domeniul de activitate al instituției găzduite. Edificiul este format din două corpuri dispuse perpendicular, planul construcției având formă de cruce cu laturile inegale. Pe laturile lungi construcția are un singur nivel, iar pe laturile scurte, parter și etaj.
Intrarea principală în clădire se realizează pe latura scurtă a unuia dintre corpuri și are aspectul unui pridvor. Etajul acestuia este susținut de patru stâlpi care formează cinci goluri de trecere, trei în față și câte unul pe cele două laterale, terminate la partea superioară în arc frânt. Deasupra golurilor de intrare există cinci ferestre dreptunghiulare, dispuse vertical, deasupra fiecăreia existând câte o fereastră de dimensiuni reduse. Celelalte ferestre aflate în partea etajată a clădirii sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele sunt de dimensiuni mai mari, având formă dreptunghiulară în partea de jos, iar în partea superioară fiind finalizate în arc frânt. Tâmplăria ferestrelor este de culoare verde închis.
Edificiul are un acoperiș în patru ape, cu pante repezi. În partea cu un singur nivel, acoperișul corpului paralel cu bulevardul prezintă ruperi în pantă, atât în față cât și în spate, ce dau construcției un aspect de cabană, specific zonei montane. Acoperișul are o învelitoare din tablă lindab de culoare roșie. Streașina este confecționată din scânduri vopsite în aceeași culoare cu tâmplăria ferestrelor.
În holul de intrare al clădirii principale a Direcției Silvice a fost înființat un mic muzeu cinegetic, deschis pentru publicul vizitator în decembrie 2013. Expoziția muzeului include exemplare de animale sălbatice care se găsesc pe teritoriul județului Suceava, din vârfurile munților până în bălțile de șes, evidențiind diversitatea faunei locale.
Între exemplarele de păsări expuse sunt de menționat: cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița, huhurezul, ciocănitoare, rațe sălbatice, fazani etc. Muzeul include de asemenea exemplare de mamifere ce viețuiesc în pădurile din zona Sucevei: ursul brun, mistrețul, jderul, marmota. Alături de acestea, sunt prezentate busturi de cerbi și de căprioare, blănuri de lup, râs și vulpe, colți de mistreți.


-Filiala AGVPS Suceava (cu sediul in cartierul Areni)


-Statia meteo (cu sediul in cartierul Obcini)



In 1992 judetul Suceava aveea cea mai mare suprafata de padure dintre toate judetele Romaniei- cca 400.000 hectare padure.
Din pacate astazi mare parte din aceasta suprafata a fost despadurita, cu consecinte negative asupra mediului si sanatatii populatiei.



In interiorul municipiului Suceava exista un numar de 5 arii naturale protejate:

-Parcul central (parc dendrologic)

-Parcul dendrologic Sipote

-Parcul Curtii domnesti

-Parcul Judecatoriei

-Zona din fata Muzeului de stiintele naturii (unde se gasesc specii de arbori deosebite: „Fagul rosu”, etc.


Calitatea aerului din municipiul Suceava este monitorizata de „Agentia Judeteana pentru Protectia Mediului”, prin 3 statii de masurare, amplasate in: cartierul Obcini, in zona Colegiului National Mihai Eminescu si zona gradinitei nr. 12, din zona „Cuza-Voda” (cartier Burdujeni).

In trecut un factor important de poluare a aerului erau noxele provenite din industrie.
Astazi principalul factor de poluare a aerului sunt noxele provenite de la autovehicule.

In Suceava activeaza si cateva ONG-uri in domeniul protectiei mediului. Acestea sunt:
-Grupul Ecologic de Colaborare - GEC Bucovina;

-Clubul Ecomontan “Origini Verzi”;
-Fundatia de Speologie „Club Speo Bucovina” (CSB).





Fiind resedinta judetului Suceava, in municipiul Suceava se afla:

-Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si vanatoare Suceava (cu sediul in cartierul George Enescu)

-Agentia pentru Protectia Mediului Suceava, cu sediul in cartierul Obcini)

-Garda Nationala de Mediu- Comisariatul Regional si Judetean Suceava, cu sediul la iesirea spre Falticeni.

-Agentia Nationala Apele Romane- Directia de ape „Siret”, cu sediul in cartierul Marasesti.





16. Institutii financiar-bancare

A. De stat

-Finantele publice locale.
Au sediul in incinta primariei.


-Sediul ANAF („Palatul de finante”)(Finantele publice centrale)
Palatul de Finanțe este situat în spațiul format de străzile Ștefan cel Mare și Vasile Bumbac și Parcul Drapelelor. În imediata vecinătate se află Clădirea Sindicatelor, Complexul Moda și clădirea monument istoric ce găzduiește Muzeul Bucovinei, construită în perioada 1902-1903.
Edificiul se impune în peisajul zonei atât prin aspectul masiv, cât și prin înălțime. A fost construit la finalul anilor '90 ai secolului al XX-lea, fiind cel mai nou palat al Sucevei. Se diferențiază de clădirile monumentale vechi ale orașului, Palatul de Justiție (1885) și Palatul Administrativ (1903-1904), prin arhitectura modernă.
Corpul principal al clădirii are formă de triunghi dreptunghic și are 11 niveluri. În partea din față, de corpul principal este atașat un alt corp de înălțime mult mai redusă și de formă semicirculară, care reprezintă intrarea principală în palat. Această intrare a rămas în mare parte obturată de un bloc de locuințe situat la Strada Ștefan cel Mare, care era prevăzut inițial a fi demolat. În acest fel, intrarea în Palatul de Finanțe ar fi fost față în față cu intrarea în clădirea Muzeului Bucovinei.
Tot aici se afla si sediul Garzii Financiare- Sectia Suceava.
De asemenea, ANAF Suceava are birouri vamale si in punctele de trecere a frontierei Vicsani (feroviar), Siret (rutier) si in aeroportul Suceava (Salcea).
In comuna Scheia exista si biroul vamal de interior Suceava.


-Agentia CEC Suceava
Are sediul in zona centrala. Un oficiu CEC exista si in cartierul Marasesti.


-Agentia loto-prono Suceava
In municipiul Suceava exista 4 agentii loto-prono: doua in zona centrala, una in cartierul Harbarie si una in cartierul George Enescu.



B. Particulare

-Banci
In perioada comunista este construit sediul filialei Suceava a BNR, iar dupa 1990 sunt construite cateva cladiri ultramoderne, ce adapostesc sediile unor banci, precum: Banca Transilvania, BCR, Bancpost, etc.

-Societati de asigurari

-Firme de insolventa si lichidari judiciare

-Firme si birouri de mediatori

-Case de pariuri sportive