Cateva date istorice, economice, sociale si politice despre Suceava

17. Alte institutii

-Consiliul Judetean Suceava si Prefectura Judetului Suceava
Functioneaza in incinta „Palatului Administrativ”, o cladire veche, cu valoarea istorica si arhitecturala, construita intre anii 1903- 1904, in stil baroc, dupa planurile arhitectului Peter Paul Brang.
Palatul Administrativ din Suceava a fost construit între anii 1903-1904 în perioada conducerii administrației orașului de către primarul Franz Des Loges. Clădirea urma să adăpostească administrația orășenească a Sucevei. Până atunci, Primăria funcționa în clădirea actuală a Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”. Proiectul clădirii a fost realizat de arhitectul vienez Peter Paul Brang (1852-1925).
După finalizarea construcției noului edificiu, Primăria orașului Suceava s-a mutat în decembrie 1904 în Palatul Administrativ. În această clădire au fost găzduite poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie, iar în perioada interbelică și Societatea „Ciprian Porumbescu”. Edificiul administrativ al orașului a fost folosit și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră de observare a incendiilor.
Clădirea avea inițial o forma literei „L”, având în curte un grajd, remiza de pompieri și remiza de trăsuri.


După instaurarea regimului comunist în România, în anul 1944, în clădirea fostei primării au fost instalate Consiliul Popular Județean Suceava, Comitetul Județean Suceava al PCR și Comitetul Județean Suceava al UTC. În anii '60 ai secolului al XX-lea, autoritățile județene au demolat construcțiile anexe din curte și au construit în stil baroc un corp care a închis întregul ansamblu, dându-i o formă dreptunghiulară. Cu această ocazie, au fost renovate fațadele cu tencuieli în praf de piatră și mozaic și s-a amplasat o frescă cu tematică istorică pe perele holului central. Fresca are o suprafață de 8x4 metri, fiind realizată din marmură colorată de către Gheorghe Popescu în anul 1971.
Începând din 1990, în Palatul Administrativ din Suceava se află sediul Prefecturii și a Consiliului Județean Suceava
În anul 2006, clădirea Palatului Administrativ din Suceava a suferit lucrări de reparații capitale. Cu această ocazie, au fost înlocuite geamurile din lemn cu geamuri termopan din lemn stratificat, au fost igienizate și zugrăvite interioarele.[
Palatul Administrativ din Suceava a fost construit în stil baroc, având subsol, parter și două etaje. Clădirea este din zidărie de cărămidă și acoperită cu olane. Edificiul avea inițial o formă de „L”, iar astăzi, ca urmare a lucrărilor din anii '60 ai secolului al XX-lea, are formă dreptunghiulară, cu o curte interioară închisă.
Fațada principală este impresionantă ca arhitectură. La nivelul parterului, este acoperită cu paramente cu bosaje ce încadrează ferestrele. În mijlocul clădirii se află un turn cu ceas, înălțat cu mult peste acoperișul mansardat. Inițial, pe clădirea turnului (între etajele doi și trei) era sculptată vechea stemă a orașului. În partea stângă se află un foișor de tip mușarbieu, închis pe verticala celor două etaje și terminat cu un turnuleț închis. În partea dreaptă iese în relief un corp terminat la partea superioară cu un fronton baroc în trei registre, decorat cu stema Bucovinei. Ferestrele sunt terminate în arc semicircular, cele de la etajul întâi având deasupra lor frontoane triunghiulare.
Intrarea principală este printr-un portal semicircular aflat la parterul turnului cu ceas încadrat de două coloane semicilindrice ce susțin un balcon baroc aflat la primul etaj. În prezent, clădirea mai dispune și de două intrări laterale.
Edificiul are 72 de încăperi, remarcându-se sala mare de ședințe de la primul etaj, care are practicate în peretele corpului decroșat trei ferestre întinse pe înălțimea a două etaje și acoperite cu vitralii.
În interiorul clădirii, pe peretele holului central, se află un mozaic parietal cu înălțimea de 8 metri și lățimea de 4 metri, realizat din marmură colorată de către Gheorghe Popescu și dezvelit în anul 1971. Lucrarea are tematică istorică. În partea de jos este figurată o cetate, cu arcași care trag de pe ziduri în ostașii otomani de la baza zidurilor. Deasupra cetății, pe mijloc, este figurată stema județului Suceava din perioada comunistă, iar de o parte și de alta a ei, sunt desenați locuitori ai zonei: ostași, unii călare (în partea stângă), muncitori, femei în costume populare, păstori cu oi (în partea dreaptă).
În anul 1999, la inițiativa prefectului Vasile Ilie, în holul din dreptul intrării principale a clădirii a fost amplasată Statuia „Maternitate”, operă a sculptorului Ion Irimescu (1903-2005), ce datează din anul 1989. Monumentul este realizat din bronz, având dimensiunile 81,5 × 25,5 x 19,5 cm. El se află pe un postament din lemn, pe care sunt inscripționate numele autorului și al operei.
La data de 23 octombrie 2015, în spațiul verde dintre Palatul Administrativ și Aleea Nucului, la Strada Ștefan cel Mare, a fost amplasată Statuia lui Petru al II-lea Mușat, operă a sculptorului Paul Vasilescu, realizată în anul 1976. Monumentul elogiază personalitatea voievodului Petru al II-lea Mușat (1375-1391), cel care a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava și din vremea căruia datează primul document de atestare a orașului Suceava (1388). Statuia este realizată din bronz turnat și îl înfățișează pe voievod în picioare, cu sabia în mâna dreaptă, apropiată de picior. Opera are 3,62 metri înălțime, 1,10 metri lungime și 1,13 metri lățime. Se află pe un soclu din beton armat, placat cu granit. Timp de aproape 35 de ani, până în decembrie 2010, statuia s-a aflat lângă Casa de Cultură, în Piața 22 Decembrie, iar apoi, pe o perioadă de cinci ani, a fost în conservare la Laboratorul Zonal de Restaurare al Muzeului Bucovinei.

Astazi, Consiliul Judetean Suceava este condus de Gheorghe Flutur (ales din partea PNL) si numara 37 de consilieri.





-Primaria municipiului Suceava
Primăria Municipiului Suceava își desfășoară activitatea într-o clădire construită în perioada 1995-1996, în cartierul Areni. Clădirea se află pe Bulevardul 1 Mai, lângă intersecția cu Strada Universității, în imediata vecinătate a Stadionului Areni, a Parcului Universității și a Parcului Vladimir Florea. Spre deosebire de majoritatea orașelor din România, sediul administrației publice locale din Suceava se găsește într-o clădire care nu este situată în centrul localității.
Edificiul în care în prezent funcționează primăria orașului a fost construit de către Banca Agricolă Română, cu rolul inițial de sediu al Sucursalei Suceava. Înainte, aceasta funcționa în aceeași clădire cu sediul Sucursalei Suceava a Băncii Naționale, în apropiere de Magazinul Universal „Bucovina”.
În anul 2001 Banca Agricolă este preluată de Raiffeisen Bank România, subsidiară a Raiffeisen Zentralbank, grup bancar din Austria ce operează în Europa Centrală și de Est. Filiala Suceava a Raiffeisen Bank continuă activitatea Băncii Agricole în același sediu.
În 2002, Primăria Municipiului Suceava definitivează tratativele cu conducerea centrală a Raiffeisen Bank pentru achiziționarea spațiilor aflate la parterul și primul etaj al sediului filialei din Suceava, în vederea mutării sediului primăriei. Valoarea tranzacției este de 20 de miliarde de lei, asta însemnând 625.000 de dolari (la cursul mediu leu-dolar din 2002). Ulterior, proprietarul celorlalte trei niveluri, respectiv Consiliul Județean Suceava, le dă și pe acestea în folosința gratuită a municipalității. Necesitatea unui nou sediu pentru Primăria Suceava a apărut după ce vechiul sediu aflat în actualul Palat de Justiție, a fost revendicat și câștigat de Ministerul Justiției.
În 2010, Primăria Suceava și Consiliul Județean demarează procedurile pentru un schimb de imobile pe care fiecare instituție le are în folosință gratuită de la cealaltă: etajele 3, 4 și 5 din sediul primăriei, care aparțin Consiliului Județean, contra clădirilor de la fosta Casă Județeană de Pensii, de pe Strada Avram Iancu, ce aparțin municipalității. Cele trei niveluri din sediul primăriei ce erau proprietatea Consiliului Județean și au fost date în folosință gratuită primăriei, în anul 2003, pe o perioadă de 15 ani
La data de 16 mai 2008 este inaugurat sediul din cartierul Burdujeni al Primăriei Municipiului Suceava. Acesta se află în clădirea fostului Cinematograf „Burdujeni”, imobil preluat de administrația publică locală a orașului de la Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor (RADEF). Sediul din Burdujeni al primăriei deservește cei peste 30.000 de locuitori ai celui mai mare cartier sucevean. Este localizat la limita dintre subcartierele Cuza Vodă III și Burdujeni-Sat, pe Strada 22 Decembrie, în apropiere de Școala Gimnazială nr. 5 „Jean Bart”.
În clădire funcționează un compartiment de urbanism, altul de asociații de proprietari, unul de fond funciar, un compartiment de spațiu locativ, unul de impozite și taxe locale, un compartiment de Poliție Comunitară și unul de Apărare Civilă, un cabinet medical și o stație de ambulanță.
Pe parcursul anului 2010, Primăria Municipiului Suceava organizează un sediu în cartierul Ițcani, în clădirea fostului Cinematograf „Arta”, preluat de administrația locală de la RADEF, împreună cu clădirea Cinematografului „Modern” din centrul orașului, în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 7/2008. Clădirea fostului cinematograf din Ițcani se află pe Strada Gheorghe Doja, în apropiere de pasajul rutier. Ea a fost modernizată de către Primăria Suceava, dispunând în continuare de o sală de film.
Pe parcursul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, administrația locală a funcționat în mai multe imobile din centrul orașului Suceava. În martie 1804 autoritatea orășenească din Suceava cumpără de la familia Hatzendorf o casă din cărămidă și piatră, fără etaj, situată lângă Biserica Sfântul Dumitru și ruinele Curții Domnești. După unele adaptări și modificări executate în 1844 sub conducerea inginerului ținutal Ioanelli, clădirea este ocupată de oficiile primăriei. În anexele sale se păstrau materialele pompierilor. De asemenea, imobilul servea ca locuință pentru slujbașii primăriei și, uneori, chiar pentru primar.
În 1859, în scopul adăpostirii noului gimnaziu ce urma să se înființeze la Suceava, clădirea este refăcută după planurile și sub conducerea inginerului Münnich. Între 1860 și 1895 aici vor funcționa atât gimnaziul (actualul Colegiu Național „Ștefan cel Mare”), cât și primăria orașului. După 1895, în paralel cu primăria, în clădire își desfășoară activitatea o școală primară română de fete. În prezent, aici funcționează Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava.
În anul 1904, în timpul mandatului primarului Franz Des Loges, este finalizată construcția Palatului Administrativ, realizat după planurile arhitectului vienez Peter Paul Brang. În același an, în luna decembrie, administrația orășenească își mută sediul în această clădire, situată lângă Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk. În acest edificiu, pe lângă primărie, erau găzduite poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie, iar în perioada interbelică și Societatea „Ciprian Porumbescu”. De asemenea, edificiul administrativ al orașului era folosit și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră de observare a incendiilor. În curte se aflau un grajd și remiza de trăsuri a primăriei.
După instaurarea regimului comunist în România, în clădirea primăriei sunt instalate Consiliul Popular Județean Suceava, Comitetul Județean Suceava al PCR și Comitetul Județean Suceava al UTC. Prin urmare, în anul 1944, Sfatul popular al orașului Suceava (după cum se numea instituția primăriei la acea vreme) se mută în clădirea prefecturii județului Suceava din perioada interbelică, locul unde astăzi funcționează Muzeul Bucovinei și Muzeul de Istorie din Suceava.
În anul 1968 Consiliului Popular Municipal Suceava (Primăria) se mută în actualul Palat de Justiție, situat pe Strada Ștefan cel Mare, lângă Parcul Trandafirilor. În vederea acestei mutări, în anii '60 sunt executate reamenajări interioare în imobilul ce urma să devină noul sediu al administrației locale. Primăria și Consilul Local funcționează în Palatul de Justiție și după Revoluția din decembrie 1989, până în anul 2002, când edificiul revine în totalitate Ministerului Justiției. În prezent aici funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava
Primarul municipiul Suceava este Ion Lungu (PNL), din 2004, de profesie economist.

Conducerea primariei municipiului Suceava este asigurata de: primar Ion Lungu (economist, ales din partea PNL incepand din 2004), viceprimar Lucian Harsovschi, viceprimar Marian Andronache, director executiv (la „Directia buget, contabilitate si fiscalitate”) Elisabeta Vaideanu, director executiv (la „Directia urbanism, amenajarea teritoriului si cadastru”) Cerasela Manuela Bejenar, la politia locala- director executiv- Viorel Horodenciuc si Maftei Nicolae, director general (la „Directia generala tehnica si de investitii”) Florin Cerlinca si secretar Ioan Ciutac.



-Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Populatiei (SPCLEP) Suceava, aflat in cartierul Marasesti.

-Sediul AJOFM, aflat in zona centrala.

-Inspectoratul teritorial de Munca (ITM), cu sediul in cartierul Obcini.

-Directia Judeteana de Statistica, aflata in zona centrala, pe strada Mihai Viteazul

-Centrul Judetean de Proiectari Suceava. Institutul funcționează într-o clădire construită în anul 1983 în partea de sud-vest a orașului, în cartierul Areni, pe Bulevardul 1 Mai nr. 10. Construcția se compune din patru corpuri, a căror legătură este asigurată atât pe verticală cât și pe orizontală. Clădirea adăpostește la demisol arhiva și biblioteca tehnică, iar la parter dispune de o sală cu funcțiuni multiple: avizări, expoziții, expuneri, conferințe etc. Clădirea este finisată la exterior cu praf de piatră, placaje din cărămidă Bratca, roșie, neglazurată.



-Inspectoratul Judetean de Concurenta Suceava, cu sediul in zona centrala

-Comisariatul Judetean pentru protectia consumatorilor Suceava, cu sediul in cartierul Zamca-blocuri

-Consulatul Ucrainei, aflat in zona centrala.




18. Partidele politice si activitatea politica

In Suceava exista filiale judetene si municipale a tuturor partidelor politice din Romania: PSD, PNL, ALDE, PDL, PRM, PNTCD, etc.
Presedintele Consiliului Judetean Suceava este Gheorghe Flutur (ales din partea PNL), iar primarul municipiului Suceava este Ion Lungu (ales incepand din 2004, din partea PNL).

19. Populatia

Asa cum am aratat la capitolul despre istoricul localitatii, actualul teritoriu al municipiului Suceava a fost locuit din cele mai vechi timpuri.

In 1918, la momentul unirii Bucovinei cu patria-mama Romania, orasul Suceava numara 1.424 case cu 10.200 locuitori.

La recensamantul din 1930, orasul Suceava (resedinta judetul cu accelasi nume) aveea 17.028 locuitori.

In perioada regimului comunist, populatia orasului (din 1968 municipiului) Suceava a fost de:

-10.123 locuitori, in anul 1948

-20.949 locuitori in 1956

-37.697 locuitori in 1966

-62.869 locuitori in 1977

Numarul maxim de locuitori a fost de 114.462, in anul 1992.



Dupa prabusirea regimului comunist, populatia municipiului Suceava scade, ca urmare a disparitiei marilor unitati industriale si implicit a locurilor de munca (desi alte locuri de munca au aparut dupa 1990, in special in domeniul comertului si serviciilor).
Ca aspect urbanistic general si posibilitati de recereere si petrecere a timpului liber Suceava sta destul de bine.
Exista muzee interesante si valoaroase, relative multe cladiri vechi cu valoare istorica si arhitecturala, cinematograf, “Iulius mall”, centre comerciale, supermarketuri si hipermarketuri, parcuri si spatii verzi, restaurant, cluburi, terase, etc.

La recensamantul din 2002, Suceava aveea 105.865 locuitori.




Conform ultimului recensamant- cel din 2011- populatia municipiului Suceava numara 92.121 locuitori, din care:

-Dupa etnie: romani (91,3%), ucrainienii (2,55%), germani (1%), necunoscuta (3,57%) si altele (1,56%). In municipiul Suceava exista probabil cea mai numeroasa comunitate poloneza din Romania, din mediul urban. De asemenea, mai exista inca si o foarte mica comunitate evreiasca. 0,48% din populatia municipiului Suceava este formata, ca si etnie, din tigani.

-Dupa religie: ortodocsi (83,97%), catolici (1,59%), penticostali (4,11%), necunoscuta (7,5%), altele (2,8%). In oras sunt cativa cetateni de religie mozaica (exista o sinagoga).

-Dupa varsta: 14,49% cu varsta intre 0-14 ani, 26,73% cu varsta intre 15- 29 de ani, 31,84% cu varsta intre 30- 49 de ani, 18,34% cu varsta intre 50- 64 de ani si 8,60% cu varsta peste 65 de ani.

20. Sistematizare urbana, cartiere si zone functionale

A. Zone functionale

a. Evolutia initiala a localitatii si zone cu cladiri vechi, de patrimoniu, cu valoare istorica si arhitecturala
Zona unde astăzi se află municipiul Suceava a fost locuită încă din preistorie. Leagănul de formare al asezării fiind zona parcului Sipote.

Din zona Sipote, de la poalele Cetătii de Scaun, în căutare de terenuri fertile pentru agricultură populatia s-a răspândit creând noi puncte de locuire, precum: Curtea Domnească si Drumul National, Dealul Septilici din Scheia, unde ulterior a fost ridicată prima citadelă medievală a Sucevei.

Astfel, orasul Suceava îsi are începuturile în câteva mici asezări rurale risipite pe întreaga suprafată a viitoarei asezări urbane.

În secolul al XIII-lea are loc concentrarea locuirii în zona de N-E a orasului actual, zonă ce va constitui vatra asezării medievale.

În secolul următor Suceava, devenind principala resedintă a
Moldovei, este înzestrată cu un prim sistem de apărare si cunoaste o continuă dezvoltare.

În secolul al XV-lea orasul capătă dreptul de depozit si devine inima comercială a tării. În această perioadă se structurează trama stradală, care cunoaste o dezvoltare planimetrică constantă ce i-a permis să delimiteze în zona de S-E (Sipote) cartierul mestesugăresc, atelierele de olărie sau de prelucrare a metalelor.

În a doua jumătate a secolului al XV-lea orasul a fost distrus de incendii, dar noile clădiri au fost construite, după cum arată cercetările arheologice, pe aproximativ acelasi amplasament.

Secolul al XVI-lea aduce noi modificări în aspectul orasului Suceava, care se întinde spre sud si est. Spre finele secolului sunt construite si primele case de zid si pivnite din piatră. În urma distrugerii Cetătii de Scaun, în a doua parte a secolului al XVII-lea, orasul cunoaste o degradare lentă. Aceeasi situatie se mentine si în secolul următor.

După o perioadă de declin urbanistic, consecintă îndeosebi a războaielor purtate în regiune, odată cu intrarea Bucovinei sub stăpânirea habsburgică, în anul 1774, Suceava a resimtit o tendintă generală de înnoire si refacere economică. Potrivit unui recensământ efectuat în vara anului 1774 de autoritătile ruse de ocupatie, populatia orasului era în jur de 2.000 locuitori iar vatra orasului avea în acea perioadă o suprafată de aproximativ 170 ha, înglobând o parte din satele Areni, Zamca, Septilici, Itcanii Vechi (Harbarie) si Cutul.




Prin ridicarea la rangul de oras comercial liber, la 31 august 1786, localitatea primea privilegiul de a tine patru târguri anuale, ceea ce a impulsionat dezvoltarea comertului în zonă. Suceava avea un profil dominant scund, majoritatea absolută o constituiau casele-parter, inclusiv în centru, construite din lemn si tencuite cu lut, care dispuneau, în general, de o singură încăpere.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, orasul va cunoaste un proces de dezvoltare teritorială lentă, cu tendinta vizibilă de extindere spre periferie. Incendiile din perioada 1852 - 1854 (ultimul a distrus aproximativ o treime din centru), au determinat o refacere masivă printr-o arhitectură cu caracter occidental, care reprezintă, în bună parte, aportul comunitătilor alogene la îmbogătirea fondului urbanistic al orasului.

În deceniile următoare, zona centrală a fost modelată conform unui “Regulament de sistematizare” si exigentelor unei comisii locale, care nu a mai permis aici decât construirea unor case din cărămidă si piatră. Orasul a evoluat în această perioadă de la vechea formă dreptunghiulară din zona nucleului central, spre o formă radiar-concentrică, în zona de sud-vest, unde apare un contur circular.

Date interesante despre structura urbană a zonei centrale apar într-un plan din 1859, unde sunt clar delimitate două piete, care vor fi ulterior sistematizate. Tendinta de construire pe verticală este pusă acum în evidentă de ridicarea unor locuinte cu 1-2 etaje, dar mai ales de aparitia siluetelor noi, a unor edificii publice.
Din anul 1868, orasul, care avea functii mai mult comerciale, devenea resedinta unui district, cuprinzând 131 de sate, dar dotarea tehnico-edilitară nu se ridica nici pe departe la nivelul
cerintelor unei asezări urbane. Un efort sistematic în directia modernizării orasului Suceava s-a depus în perioada 1891-1914.

Stilul modem adoptat de clădirile reprezentative ridicate în această perioadă rupea unitatea stilistică a epocii medievale, în timp ce periferia continua să conserve un cadru arhitectural în mare parte tributar mediului rural.

S-au întreprins demersuri insistente pentru ca orasul să beneficieze de utilităti specifice unei localităti urbane, si au fost astfel construite o uzină electrică si o retea de distribuire a apei potabile.

Odată cu aceasta, orasul dispunea de o retea publică de alimentare cu apă si canalizare în lungime de 24 si, respectiv, 30 de km. Cartierul Burdujeni va beneficia de avantajele electrificării abia după Primul Război Mondial.

Aparitia căii ferate, ca factor revolutionar în domeniul transporturilor, prin înfiintarea gării Itcani în 1871 si a gării Burdujeni în 1902, a avut un impact care nu poate fi ignorat asupra dezvoltării ulterioare a Sucevei.

Potrivit unui plan al orasului din anul 1906, existau 42 de străzi si sase piete (de cereale, de legume, a birjarilor, vitelor, fructelor si a lemnului). Acum apar străzi scurte cu functii comerciale, si se trece la consolidarea acestora prin pavarea cu prundis.
În perioada interbelică s-a mentinut un ritm modest de crestere teritorială a orasului care, potrivit unei statistici din anii 1921-1924, avea o suprafată clădită de 190 ha, cu 88 de străzi si 6 piete.

În zona de vest a apărut un nou cartier (Hîrbăriei), cu aspect semirural, o extindere vizibilă având loc si în zona Zamca, unde au fost distribuite locuitorilor aproape 500 de parcele.

La extinderea teritorială a orasului a contribuit si aparitia unor unităti industriale în lunca râului Suceava, unele putând fi considerate ca apartinând „marii industrii".

După al doilea război, Suceava va cunoaste un proces de restructurare si remodelare urbană care va schimba în mod radical structura si aspectul orasului. Pentru a se face fată cresterii rapide a populatiei, în anii 50, s-au construit locuinte de tip „colonie" (în zona Zamca), sau „blocuri muncitoresti", de-a lungul străzii Stefan cel Mare, iar între 1955-1958, se ridică 8 blocuri care vor contura zona „Mihai Viteazul".

Primele blocuri au fost construite după un proiect sovietic, cu detinuti din Penitenciarul Suceava, fiind destinate nomenclaturii comuniste care s-a stabilit în oras.

În primă fază, procesul de urbanizare a afectat doar partea de sud a centrului vechi.



În deceniile următoare, planul orasului si trama stradală au fost restructurate total, pe baza unei “Schite de sistematizare” actualizată periodic (în 1960, 1965, 1970, 1980), vechile strădute fiind înlocuite de nuclee urbane de ciment, delimitate de largi artere de circulatie.

Ansamblul Areni, ridicat între anii 1964-1966, este un prim „cvartal" de locuinte ridicat la marginea orasului, în zona fostului Obor de vite. Zonele marginale cu aspect rural au devenit, după 1965, veritabile mici orăsele prin construirea cartierelor Ana Ipătescu, Mărăsesti, Zamca (1965-1980), George Enescu (1971-1982) si Obcine (1980-1988) - acesta din urmă extins si pe o parte din satul Sf. Ilie.

Noile cartiere erau destul de uniforme din punct de vedere arhitectural, dispuneau de spatii comerciale, în schimb, dotările social-culturale erau deficitare.

Politica economică promovată de P.C.R. a urmărit să transforme si Suceava într-un oras industrial, fără a tine cont de posibilitătile reale de dezvoltare si traditiile acestei regiuni.

Astfel, s-au pus bazele a două platforme industriale. Parcul industrial creat în lunca râului Suceava a devenit o punte de legătură între cartierul „satelit" Burdujeni (cartier „muncitoresc") si orasul Suceava.




Suprafata orasului s-a mărit, de la 442 de ha în 1966, la 1.024 de ha în 1989, fără a include aici si cartierele Burdujeni si Itcani. Împreună cu acestea din urmă, harta Sucevei scoate în evidentă o accentuată tendintă de extindere polinucleară.

Zona cartierului Itcani a fost neglijată de planurile de urbanism, conservându-si, într-o mai mare măsură, aspectul din trecut.

În anul 1989, municipiul Suceava, atât intravilan cât si extravilan, ocupa o suprafată de 5.210 de hectare.

Din cele descrise se poate observa că în perioada comunistă municipiul Suceava a cunoscut o permanentă transformare, de multe ori fără discernământ, fără a reusi o coexistentă armonioasă între tipurile arhitecturale create de-a lungul veacurilor.

După 1990, aspectul orasului a continuat să sufere o serie de transformări dar nu de amploarea celor din deceniile trecute.

Noua strategie urbanistică de dezvoltare a orasului având un caracter spontan.

În acest moment orasul se extinde în continuare spre periferie, mai ales în zona Burdujeni, unde a fost creat un nou cartier numit cartierul Tineretului.

Municipiul Suceava are un patrimoniu cultural si arhitectural exceptional, cu 74 monumente istorice incluse pe „Lista monumentelor istorice a judetului Suceava”.

 In Suceava exista relative numeroase cladiri vechi, monumente istorice, cu valoare arhitectonica si istorica. Majoritatea acestora sunt concentrate in zona centrala si au fost renovate:





-Cetatea de Scaun din Suceava

Este cu siguranta cel mai important obiectiv turistic din municipiul Suceava.

În anul 1388, voievodul Petru I Mușat (1375-1391) a mutat capitala Principatului Moldovei din orașul Siret în orașul Suceava. Voievodul era căsătorit cu sora regelui Poloniei, Vladislav II Iagello (1386-1434).

Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru I, în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul "... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388". Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.

Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru I Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției.
Datarea construcții se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății.

Petru I Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 m, iar cele de sud și de nord 36 m). În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura de 4 m.

Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatră nefasonată, între pietre aflându-se umplutură de piatră legată cu mortar, în care s-a mai pus piatră și cărămidă sfărâmată. Au mai fost întrebuințate în masa de zidărie și bârne din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor în urma tasării.

Pe latura de est, la o distanță de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime variabilă, în jur de 10 metri.

În castel se intra printr-o poartă semicirculară (cu raza de 1,5 m) aflată pe latura de sud. Castelul avea în mijloc o curte interioară largă. În interiorul cetății, pe latura de est, se afla camera de gardă. De-a lungul zidurilor erau săpate pivnițe boltite ample, deasupra cărora se înșirau mai multe încăperi: camera domnitorului, camera doamnei, baia domnească, depozitul de alimente, un paraclis și o închisoare.

Pentru a proteja intrarea în cetate de pericolul atacării cetății cu mijloace de artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dezvoltat sistemul de apărare a cetății. El a construit în partea de sud un zid paralel cu zidul cetății, cu scopul de a proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate.


Voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.

În construirea zidului de incintă, pot fi distinse două etape. În prima etapă, anterioară anului 1476, a fost construit, la aproximativ 20–25 m de zidul fortului mușatin, un zid de incintă cu o lățime de 1,5 m, întărit cu trei turnuri pătrate (pe colțurile de nord-vest, sud-vest și sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud și est ale primei fortificații; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 m față de fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară.

Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului mușatin cu bastionul din colțul de sud-vest a zidului de incintă construit de Ștefan cel Mare. Pentru a evita prăbușirea peretelui șanțului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu rol de sprijin).

În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oștenii aflați în cetate, conduși de hatmanul Șendrea, s-au apărat eroic, iar oștile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor de incintă și a turnurilor pătrate în fața tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.

Ca urmare a celor constatate, începe a doua etapă de construcție a cetății din timpul lui Ștefan cel Mare. Pentru a întări și mai mult cetatea, domnitorul a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 metri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificației lui Petru Mușat. Noul zid de incintă cu o grosime apreciabilă (de cel puțin 3,5 m) a fost prevăzut cu șapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est și nord-est și două pe latura de est. Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menținute fiind dublate cu ziduri semicirculare.

În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971.

Șanțul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins și pe laturile de sud și vest , cea de nord aflându-se pe un pinten de deal după cum am spus mai înainte. Acest fapt nu a permis umplerea cu apă a șanțului de apărare, ea putându-se scurge pe latura de nord.


 Intrarea în cetate a fost mutată pe latura de nord-est, unde a fost construit peste șanțul săpat cu aproape un secol în urmă un pod cu o parte fixă și una mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul, vizitatorii nepoftiți dădeau de o capcană unde puteau să-și piardă viața. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte și de alta a intrării.

De asemenea, în interiorul cetății, tot în perioada lui Ștefan cel Mare, au fost dezvoltate și construcțiile cu parter și etaj datând din epoca anterioară. Pe latura de est a fortului care avea trei etaje se aflau încăperile destinate voievodului și familiei sale, atunci când locuiau în cetate. Pardoseala încăperilor era din cărămizi smălțuite, iar pereții și sobele au fost îmbrăcate în teracotă.

Pe latura de est, în dreptul bastionului, a fost construită o încăpere destinată a fi pulberărie (depozit de praf de pușcă). Pe platou, la 1 km distanță de cetate, au fost construite întărituri pentru apărare, constând din gropi și șanțuri mari care au fost nivelate în timp.

Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele otomane, apoi în perioada 26 septembrie - 19 octombrie 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății.


 În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei lui Ștefan, sunt menționați pârcălabii Iliaș și Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, urmat în funcție de Luca Arbore.
Urmașii lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea (1504-1517) și Ștefăniță Vodă (1517-1527) au efectuat unele lucrări de mică amploare de refacere a cetății, la zidul de incintă și în interiorul fortului.

În anul 1538, oastea otomană (cu 150.000-200.000 soldați, după unele izvoare) condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul năvălește în Moldova cu gândul să o ocupe. În același timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp ce oștile Țării Românești și Ungariei atacă dinspre vest. În drumul spre Suceava, otomanii beneficiază de sprijinul unor boieri moldoveni, nemulțumiți de politica autoritară a domnnitorului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Întruniți la Curtea domnească din Bădeuți, boierii trădători, în frunte cu hatmanul Mihu și cu logofătul Gavril Trotușan (ctitorul Bisericii "Duminica Tuturor Sfinților" din Părhăuți - 1522), decid să predea Cetatea Sucevei sultanului.


Petru Rareș fuge în Transilvania, în Cetatea Ciceu, care îi aparținea ca feudă, iar la 14 septembrie 1538 Soliman Magnificul intră în cetate cu mare alai și fără a întâmpina rezistență. Sultanul numește ca domn pe Ștefan Lăcustă (1538-1540), un nepot al lui Ștefan cel Mare și timp de câteva zile, turcii și tătarii jefuiesc crunt Moldova. După cum menționează cronicarul Macarie în letopisețul său: "Oastea barbarilor purta război crunt cu Moldovlahia, prădând casele și înveselindu-se cu prăzi. Atunci și preafrumoasa cetate a Sucevei s-a supus turcilor și ca o mireasă împodobită, ca o roabă au rușinat-o... Turcii au pus mâna pe bogățiile domnilor și pe râuri de averi. De acolo s-a întors ca mare învingător, acel trufaș stăpânitor al turcilor și s-a dus la cetatea împărătească, lăsând ca stăpân al domniei pe un oarecare Ștefan".

În anul 1540, boierii moldoveni îl asasinează pe Ștefan Lăcustă într-un foișor din cetate, în timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Vodă (1561-1563) își stabilește și el reședința la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către hatmanul Ștefan Tomșa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563 a provocat distrugeri grave cetății.


 La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El este obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția Hotinului, el incendiază toate cetățile. După cum povestește cronicarul Grigore Ureche, "făcând pre cuvântul împăratului, au umplut cetățile cu lemne și le-au aprins de au ars și s-au risipit".

La sfârșitul secolului al XVI-lea, Cetatea Sucevei devine reședința domnitorilor Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și Ieremia Movilă (1595-1606), care s-au ridicat la luptă împotriva Imperiului Otoman. În anul 1596, zidurile vechii cetăți sunt fortificate de Ieremia Movilă, după cum atestă un fragment de cărămidă descoperită în cetate și inscripționată.

În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană.

Oștile poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski și având un efectiv de circa 24.000 de oșteni trec Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6 septembrie se află în fața Cetății Suceava. Garnizoana lăsată aici de Mihai Viteazul după plecarea sa la Alba Iulia nu reușește să țină piept forțelor inamice, iar Ieremia Movilă era reînscăunat ca domn al Moldovei.

Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) întreprinde lucrări de restaurare a Cetății Suceava. În timpul său, sunt refăcute zidurile din cărămidă, este înconjurată curtea interioară de o loggia susținută de pilaștri de cărămidă, sunt reamenajate pivnițele de pe latura de vest, iar sobele din cetate sunt placate cu plăci de Iznik și cahle pentru sobe de influență lituaniană. Pe latura sudică este construită o încăpere pentru îmbăierea domnitorului și se amenajează o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului mușatin.

În anul 1653, cetatea este apărată de cazacii lui Timuș Hmelnițki, ginerele lui Vasile Lupu, în timpul luptelor pentru tron dintre oștile domnitorului Vasile Lupu și cele ale logofătului Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii, iar hatmanul cazac este rănit grav și moare sub zidurile cetății la 15 septembrie 1653.


 Eustratie Dabija (1661-1665) dispune instalarea în Cetatea Sucevei a unei monetării, care funcționează între anii 1662 și 1668 și unde se emit ultimele monede moldovenești (bani mărunți de aramă, denumiți "șalăi").

În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, "trimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alții boiari. Și atunce, eșind nemțâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă ș-au spart săcreile și lădzile unora și altora, care au fostu pusă acolo, și multe lucruri scumpe și odoară au luatu, de s-au înplut de avere. Iară mai pe urmă i-au rămas ficiorul de murie de foame, a lui Panaitachie. Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului".

La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: "... și punând lagum (praf de pușcă), sub zidurile cetăților le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne și cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Și astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbințelei de tot mari s-a risipit cetatea".


 În anul 1684, la sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683), întreaga latură de nord a cetății s-a prăbușit în urma unui puternic cutremur, printre care "“… și turnul cel mare din cetate Sucevei, ce-i dzice turnul Nebuisăi”.

Cei care au trecut prin preajma cetății în următoarele secole au constatat faptul că din aceasta nu mai rămăseseră decât niște ruine. La sfârșitul secolului al XVII-lea, trupele polone de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat Suceava, stabilindu-și cartierul general la Mănăstirea Zamca în timpul campaniei antiturcești din anii 1690-1691. El a fortificat Zamca, transformând-o într-o adevărată cetate.

În anul 1700, aflat în trecere spre Istanbul, solul polonez Rafael Leszczynski consemnează în însemnările sale că în Suceava se mai păstrau doar ruinele Palatului Domnesc.

Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult.

Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată "Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text.

În anul 1951, la inițiativa Academiei Române, a fost organizat primul șantier școală de arheologie medievală din România, sub conducerea profesorului Ion Nestor de la Facultatea de Istorie din București, cercetări arheologice care au condus la stabilirea etapelor de edificare ale Cetății de Scaun.

În perioada 1961-1970 s-au întreprins ample lucrări de protejare, consolidare și restaurare parțială a cetății. A fost conservat paraclisul refăcut de Ștefan cel Mare, s-au înălțat cu câțiva metri unele ziduri ale fortului mușatin, cât și zidurile de incintă. Cetatea rămâne însă fără zidurile de pe latura de nord, care se prăbușiseră în urma cutremurului din anul 1684. În încăperea pulberăriei s-a intenționat amenajarea unui muzeu al cetății.

Pentru a conserva zidurile cetății și a împiedica prăbușirea lor, au fost înălțate zidurile cu câțiva metri. Pentru delimitarea zidurilor vechilor ruine de cele înălțate de restauratori a fost trasată o dungă albă, ce șerpuiește în exteriorul zidurilor.


 În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, s-au finanțat din bugetul statului unele lucrări de restaurare parțială a cetății, fiind aplicată pe zidul fortului, în apropierea intrării, o placă memorială din marmură. Lucrările efectuate au vizat acoperirea pivniței cu o placă din beton, consolidarea arcadelor interioare, restaurarea podului de acces în cetate etc.

 Începând din anul 2005, în cetate sunt găzduite expoziții temporare de pictură sau expoziții cu figuri de ceară pe teme diverse.

 Cetatea de Scaun a Sucevei este formată din mai multe elemente componente. Între cetate și restul platoului se află un șanț de apărare, ale cărui pereți dinspre platou de pe latura de est au fost consolidate cu o contraescarpă. O astfel de construcție a existat și pe latura de sud, dar s-a prăbușit. Pe latura de vest și pe cea de sud-vest a fost construit un val de apărare artificial.

În cetate se pătrundea printr-un pod de acces cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit în doi piloni înalți din piatră. Partea mobilă se putea ridica în caz de primejdie, dar odată trecut de ea exista o capcană în care puteau cădea vizitatorii nepoftiți. Trecut și de partea fixă a podului, se ajunge în curtea interioară a cetății. De acolo pentru a intra în clădirea fortului se trecea printr-un sistem de trei porți, apărate de soldați ce stăteau în camere de gardă, special amenajate.

Fortul mușatin are un plan dreptunghiular, având laturile de nord și sud de 36 m și laturile de est și vest de circa 40 m, cu ziduri groase de circa 1,50 m, întărite din loc în loc cu turnuri de apărare, de formă pătrată.





În mijlocul fortului se afla o curte interioară largă, înconjurată de încăperi cu diferite întrebuințări:

-pe latura de est, care avea trei etaje, se aflau apartamentele domnești (ale voievodului și ale familiei sale, când locuiau în cetate), un depozit de alimente și un paraclis. Ferestrele încăperilor domnești aveau dimensiuni mai mari, având ancadramente sculptate în piatră. În paraclis se pătrundea din curtea interioară prin intermediul unei scări de piatră în spirală. Pereții paraclisului erau acoperiți cu pictură în frescă. În dreptul intrării de pe latura de nord-est, în zona porților, se aflau o cameră pentru corpul de gardă, care păzea intrările.

-pe latura de vest se afla la subsol o pivniță întinsă, sub formă de hală, în care se pătrundea din curtea interioară printr-o scară care cobora. Pivnița era împărțită în două nave prin stâlpi masivi, dreptunghiulari, legați, pe de o parte, între ei prin arcuri semicirculare formate din bolțari, iar pe de altă parte, prin arcuri corespunzătoare, transversale, cu pereții laterali. La parter exista o sală de mari dimensiuni, în care se întrunea Sfatul Domnesc. Sala avea console în stil gotic, console în stilul Renașterii, chei de boltă dintre care una cu stema Moldovei (capul de bour cu o stea cu cinci raze între coarne, încadrat în dreapta de o rozetă cu cinci petale și la stânga de o semilună).


-pe latura de sud se aflau baia domnească și o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului mușatin. Inițial, intrarea se făcea pe latura de sud, printr-o poartă încununată de un arc semicircular.

-pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă și zidul fortului cu bastioane pătrate.
Restul încăperilor din cetate era destinat soldaților, cetatea având rol de apărare, ea nefiind locuită de domnitor, familia sa și de sfetnici apropiați decât în caz de pericol, în restul timpului fiind folosită Curtea domnească din oraș.

Încăperile din cetate aveau sobe din teracotă smălțuită, decorate cu motive geometrice, steme ale Moldovei, animale fantastice sau personaje mitologice. În exterior, pereții erau decorați cu șiruri de discuri și butoni ornamentali.

Ștefan cel Mare a adăugat în exteriorul zidului fortului mușatin, dar lipite de zid, două camere de gardă în dreptul intrării de pe latura de nord-est, iar Eustratie Dabija a construit la mijlocul secolului al XVII-lea o monetărie pe latura de est, dar zidurile acesteia s-au prăbușit.

În exteriorul fortului se află zidurile de incintă construite în două etape, identificabile ușor, un zid din vremea lui Alexandru cel Bun paralel cu latura de sud și un zid din vremea lui Ștefan cel Mare perpendicular pe turnul pătrat de pe latura de sud-vest. Zidurile de incintă au șapte bastioane semirculare, trei dintre ele având pereții interiori de formă pătrată. Pe latura de est a zidurilor s-a construit depozitul de praf de pușcă, iar pe latura de sud s-a amenajat un loc de execuție.







-Cetatea Scheia

Existența Cetății Șcheia nu a fost pomenită în nici un letopiseț sau alt document scris, doar tradiția orală fiind cea care a transmis peste veacuri informația că a existat pe latura de vest a orașului Suceava o cetate care ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Mult timp s-a crezut că este vorba de o legendă, tradiția neprecizând unde s-ar afla această cetate.

Cercetările arheologice efectuate aici au confirmat tradiția orală, fiind descoperite ruinele unei cetăți mai vechi, construite într-o zonă greu accesibilă pe botul unui deal care domină valea râului Suceava și a pârăului Șcheia. Motivele alegerii acestei zone erau de ordin strategic, de aici putând fi supravegheate drumurile dinspre nord și vest (adică dinspre Polonia și Ungaria).

Cetatea Șcheia a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în aceeași perioadă cu Cetatea de Scaun a Sucevei. A fost considerată cea mai veche cetate de piatră din epoca feudală, cunoscută până acum în Moldova , fiind anterioară Cetății de Scaun.

Orașul Suceava, care devenise capitală a Principatului Moldovei în anul 1388, dispunea de o curte domnească în centrul orașului și de două cetăți: una în partea de est (Cetatea de Scaun) și alta în partea de vest (Cetatea Șcheia). Cetățile aveau rolul de a proteja capitala, constituindu-se într-un stâlp de apărare a independenței noului stat moldovenesc.

Construcția cetății a fost finalizată, acest lucru fiind demonstrat de existența unor accesorii cum sunt șanțul și valul de apărare, care se construiau după finalizarea fortificațiilor . Totuși există și unii cercetători care susțin că ar fi fost abandonată încă din cursul construcției, datorită instabilității solului și a unor greșeli tactice în alegerea terenului.

Existența Cetății Șcheia a fost scurtă, ea fiind demantelată (demolată rapid și organizat) intenționat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Nu se cunosc cauzele demantelării, istoricii propunând mai multe ipoteze:

-alunecările de teren datorate instabilității solului amenințau să ducă la prăbușirea pintenului de deal cu tot cu cetate. În această ipoteză, au fost dărâmate zidurile, fiind scoasă piatra pentru a fi utilizată la alte construcții.
Alexandru cel Bun a renunțat la cetatea care supraveghea drumurile dinspre Polonia în contextul noilor relații de vasalitate a Principatului Moldovei față de Regatul Poloniei. Domnitorul recunoscuse suzeranitatea lui Vladislav Jagello, făgăduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman. Prin urmare, regele Poloniei ar fi putut fi cel care i-a impus domnitorului dărâmarea cetății.

Primele cercetări arheologice efectuate la ruinele Cetății Șcheia datează din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea și i se datorează arhitectului austriac Karl A. Romstorfer (cel care a făcut și primele săpături arheologice la Cetatea de Scaun a Sucevei), acesta lăsând câteva note în care expunea unele observații, remarcând „aceste urme de zidărie veche de piatră, care, fără îndoială, provin de la un turn pătrat, din care latura de vest s-a surpat cu totul sau a fost dărâmată, din laturile de nord și de sud a rămas o bună parte, iar din latura de est se află numai rămășițe de fundații”. El observă unele similitudini ale materialelor de construcții folosite la cele două cetăți, presupunând că ar proveni din aceeași epocă: „felul de construcție și mai ales mortarul făcut cu făină de cărămidă, care s-a folosit la mai multe părți ale Cetății Suceava, construită mai târziu, ne-ar îndreptăți să admitem aceasta”.

În perioada 1952-1956, un colectiv de arheologi a efectuat cinci campanii de săpături și au decopertat ruinele. Ei au publicat rezultatele cercetărilor în monografia arheologică „Cetatea Șcheia”, lucrare care a apărut în anul 1960, sub egida Institutului de Arheologie al Academiei RPR, avându-i ca autori pe Gh. Diaconu și Nicolae Constantinescu.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1445 din 28 noiembrie 2007, perimetrele pe care se află siturile arheologice Câmpul Șanțurilor - Cetatea de Scaun (cu o suprafață de 12.000 mp) și ruinele Cetății Șcheia (48.000 mp) au fost trecute din administrarea Ministerului Culturii și Cultelor (MCC) în cea a Complexului Muzeal Bucovina (CMB) Suceava. Directorul general al Complexului Muzeal Suceava, Constantin-Emil Ursu, a afirmat că a propus amenajarea unui parc de promenadă în care să fie cuprins și obiectivul istoric al Cetății Șcheia.

Astăzi din întreaga cetate nu se mai văd decât niște ruine, părți din zidurile de pe laturile de nord-vest și sud-est.

Cercetările arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea au scos la iveală faptul că Cetatea Șcheia avea forma unui romb, cu laturile aproape paralele și egale, având lungimea interioară de 36 m. Suprafața cetății era de 1.450 m˛, din care 1.300 m˛ suprafața incintei, fără cea a turnurilor, iar perimetrul interior este de circa 260 m.

Zidurile și turnurile Cetății Șcheia au fost construite din bolovani de carieră nefasonați, cu mărimi de 40–50 cm. Bolovanii erau legați între ei cu mortar de var, nisip și cărămidă pisată, realizată în cuptoarele de ars piatră de var de la Șcheia.

Cetatea avea la colțuri patru turnuri exterioare de formă rectangulară, care erau legate între ele prin niște curtine masive cu o grosime de 2,5–3 m. Zidul de pe latura de est era întărit de trei contraforturi foarte puternice.
Dintre cele patru turnuri s-a mai păstrat astăzi la suprafață doar turnul de pe latura de vest, care constituie urma cea mai vizibilă a cetății. Ruinele turnului se observă de la distanță, ca un pinten cenușiu de piatră înfipt în partea superioară a versantului nord-vestic al dealului. Turnul avea o latură de 5 m, închizând o suprafață de circa 25 m˛ și se ridică în prezent la o înălțime de circa 6 m.

Nu se cunoaște unde era amplasată intrarea. Săpăturile din incinta cetății au scos la iveală urme ale unui pavaj de incintă și ale unei plăci de mortar uniforme. În incinta fortificației nu s-au găsit urme de construcții.

Pe latura de nord-est și parțial pe cea de sud-est a existat un șanț de apărare cu val, cu scopul de a crește potențialul defensiv al cetății.

Printre vestigiile arheologice descoperite în perimetrul cetății menționăm trei groși de argint emiși de Petru Mușat, doi groși de argint emiși de Alexandru cel Bun, fragmente de ceramică rurală și orășenească specifică secolului al XIV-lea, șapte vârfuri de săgeți, o mistrie lângă zidul estic, un ciocan de zidar, o daltă de fier, un sfredel de fier în formă de T, cuie, urme ale unor dulapi de lemn și a unor scânduri, grinzi pentru etajele turnurilor și amnare etc.
Accesul spre ruinele cetatii Scheia este unul destul de dificil, aceste ruine fiind situate la capatul strazii Mihail Sadoveanu.








-Vechea Curte Domneasca din Suceava

Era situata in actuala zona centrala a orasului, in apropierea intersectiei strazilor Calea Unirii, Ana Ipatescu, Petru Rares.

Prima construcție descoperită pe actualul loc al Curții Domnești datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Acesta a construit o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară (cu lungimea de 18,50 m și lățimea de 7 m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă.

Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În vremea domniei sale este atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un incendiu violent a distrus Curtea Domnească, construcția din lemn fiind complet distrusă.

În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea Domnească. Peste resturile clădirii din lemn a lui Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid cu beciuri de pe latura de est a fost extinsă spre sud. Lucrările s-au finalizat prin amenajarea unui pavaj de prundiș și lespezi de piatră (sub care s-au găsit monezi nu mai vechi de 1480). După definitivarea lucrărilor, Curtea Domnească avea forma unui patrulater cu latura est-vest de 67,50 m și cea nord-sud de circa 40 m. Clădirea era o construcție masivă de piatră cu o fundație cu adâncimea de 1,50 m și ziduri groase de 1,60 m. Curtea Domnească din Suceava era formată din încăperi cu rol rezidențial, o sală a Sfatului Domnesc și de ceremonial, o locuință-turn și un turn de poartă. Pe latura de est se afla o pivniță cu o lungime de 24 m și o lățime de 12 m. Ea era împărțită în două nave dispuse pe toată lungimea și separate de piloni sub formă de arce, dispuși la circa 2,80-3 m unul de altul. Pe latura de vest a pivniței se aflau nișe laterale. În pivniță se pătrundea pe o intrare-tobogan (pe latura de nord) sau pe scări (pe latura de sud).

Ultimele intervenții s-au efectuat în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Atunci au fost refăcute pivnițele, amenajându-se intrări boltite din cărămidă și ancadramente de piatră la uși.

Curtea Domnească din Suceava a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar zidurile sale au început să fie demantelate. Istoricii presupun că încetarea existenței Casei Domnești a avut loc în iulie 1675, în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino (1674-1675, 1684-1685), când domnitorul a dispus distrugerea cetăților Sucevei, a Neamțului și a Hotinului. În anul 1700, solul polonez Rafael Leszczynski a găsit aici „un palat domnesc de zid, pustiu”.

Ruinele Curții Domnești din Suceava au intrat în atenția cercetătorilor și restauratorilor abia la începutul anilor 50’ ai secolului al XX-lea. Zidurile fostei curți s-au conservat pe o înălțime ce variază între 1 și 5 m. Cercetările arheologice au scos la iveală numeroase cahle de sobă, unele nesmălțuite și altele smălțuite. Cahlele au ornamentații diverse de la stema Moldovei, la cavaleri în armură sau motive vegetale și animale. În jurul ruinelor s-a construit un zid din piatră.

În perioada 1998-1999 s-au efectuat aici noi săpături arheologice. Pe o secțiune lungă de 35 m pe direcția N-S, pornind din zidul sudic al curții, a fost descoperit un tezaur monetar format din peste 300 de piese, marea majoritate a acestora fiind sferturi de dinar (quarting) emiși de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), în perioada 1430-1437, alte trei piese fiind jumătăți de groși emiși de Alexandru cel Bun după anul 1409. În acea perioadă, monetăriile au bătut quarting-i în cantități mari pentru a finanța campaniile antiotomane, mărind inflația din acea perioadă; moneda a pierdut astfel din valoare atât din punct de vedere al titlului (conținutul de argint), cât și al greutății. Prin urmare, tezaurul monetar descoperit nu avea o valoare intrinsecă mare, fiind unul de conjunctură și nu de acumulare. Arheologul Monica Gogu presupune că tezaurul monetar descoperit aparținea unui lucrător care a participat la executarea construcțiilor din piatră din ultimii ani de domnie a lui Alexandru cel Bun.

Începând din anul 2000 s-a deschis aici un șantier național de restaurare. În timpul lucrărilor, zona ruinelor a fost împrejmuită cu un gard din panouri metalice. Lucrările s-au desfășurat cu întreruperi, din lipsa fondurilor. Din cauza faptului că șantierul era mai mult abandonat, vestigiile istorice au fost invadate de vegetație, iar în baraca părăsită a organizării de șantier s-au pripășit oameni lipsiți de adăpost și câini comunitari.

În martie 2010, reprezentanții Primăriei Suceava au anunțat că s-au alocat 150.000 lei pentru împrejmuirea ruinelor Curții Domnești cu un gard nou. Acesta urma să fie construit din piatră și fier forjat pe partea dinspre Calea Unirii, iar pe celelalte laturi, din plasă. În luna august au început lucrările pentru construcția gardului care urma să protejeze monumentul și să asigure aspectul estetic pe latura dinspre Bulevardul Ana Ipătescu. S-a demantelat brâul din piatră care limita perimetrul sitului și s-a ridicat, pe o fundație din beton armat, un gard din piatră înălțat cu plase din fier forjat.

Primăria Suceava, Consiliul Județean și Muzeul Bucovinei s-au asociat pentru realizarea unui proiect ce prevede reabilitarea Curții Domnești și transformarea acesteia în șantier arheologic vizitabil. În martie 2011, Consiliul Local Suceava a aprobat asocierea cu firma spaniolă Arena Teatro SL, specializată în gestionarea patrimoniului istoric. Arhitectul bucureștean Gheorghe Sion, specialist în monumente istorice, a propus realizarea unei construcții în formă de „U“, din sticlă, ce folosește zidurile actuale și păstrează și arhitectura medievală. Proiectul de reabilitare prevede acoperirea cu sticlă a ruinelor și construirea pe ruine a unei clădiri cu parter și un etaj. La parter urmează să fie amenajate pasarele de sticlă deasupra ruinelor, prin care vizitatorii să poată observa ruinele în detaliu, în timp ce la etaj ar urma să fie amenajată o bibliotecă după modelul celor din Evul mediu, precum și săli de expoziție permanentă și/sau temporară.

În decembrie 2011, firma spaniolă Arena Teatro a finalizat proiectul de restaurare și modernizare a Curții Domnești din Suceava. Costurile au fost estimate la o valoare de 17 milioane de euro, iar autoritățile locale și județene au anunțat că vor încerca să acceseze fonduri europene pentru realizarea acestui proiect.









-Cladirea muzeului de istorie (si arta) din Suceava

Muzeul de Istorie din Suceava reprezintă cea mai veche secție a Muzeului Bucovinei, constituind practic nucleul în jurul căruia a luat naștere și s-a dezvoltat ulterior complexul muzeal ce a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri (Societatea Muzeul, Muzeul orășenesc, Muzeul Regional, Muzeul Județean, Muzeul Bucovinei).

Muzeul de Istorie a fost înființat în anul 1900 din inițiativa unor intelectuali suceveni. Deținător, inițial, al unui patrimoniu restrâns, rezultat din săpăturile arheologice începute în anul 1895 la Cetatea de Scaun a Sucevei, muzeul și-a îmbogățit de-a lungul timpului colecțiile, și-a amplificat și diversificat în permanență activitatea. După ce expozițiile sale au fost găzduite pe rând de mai multe imobile din Centrul Sucevei (hotelul și cazarma orașului, clădirea Liceului de Fete „Doamna Maria”, Palatul Administrativ, Casa Națională), începând cu anul 1968, Muzeul de Istorie se stabilește în actualul sediu, fosta clădire a Căpităniei Districtuale și apoi a Prefecturii Suceava. Aceasta este renovată în a doua jumătate a deceniului al optulea din secolul trecut, la 17 iulie 1980 având loc reinaugurarea oficială a muzeului.


 Pornindu-se de la ideea caracteristică etapei dinainte de 1989, potrivit căreia structura de bază a unui muzeu trebuie să ilustreze pregnant trăsăturile caracteristice ale trecutului istoric, expoziția de bază a Muzeului de Istorie a fost concepută ca o prezentare a istoriei locale împletită cu cea națională.

În perioada 2014-2016 Muzeul de Istorie a fost închis publicului, deoarece clădirea muzeului a fost supusă unor ample lucrări de consolidare, modernizare și extindere. Muzeul a fost redeschis publicului în data de 31 iulie 2016, odată cu Cetatea de Scaun. Este constituit din expoziția permanentă de bază (27 de săli), tezaurul (4 săli) și Sala Sfatului Domnesc (fosta Sala Tronului). Dispune de magazin de prezentare, sală de lectură, săli pentru expoziții temporare, sală de evenimente și conferințe, sală de pedagogie muzeală, sală multimedia.

Expoziția permanentă de bază este situată la etajul clădirii, în 27 de săli, desfășurându-se cronologic, de la cele mai vechi descoperiri arheologice ce datează din Paleoliticul inferior (descoperite la Ripiceni în județul Botoșani) până la Revoluția din 1989. Cea mai mare parte a expoziției se datorează descoperirilor arheologice, începând de la sala 1 și până la sala 15 inclusiv, și cuprind colecții arheologice, obiecte de podoabă, arme, unelte, obiecte de uz casnic, monede, vase, textile arheologice etc. Ilustrarea istoriei în expoziția permanentă se încheie în anul 1989 cu manifestațiile anticomuniste desfășurate în luna decembrie la Suceava.

Sala 1: „Introducere în arheologie”

Sala 2: „Precucuteni - Artă și spiritualitate”

Sala 3: „Cucuteni - Civilizația cu ceramică pictată din Eneolitic”

Sala 4: „Atelier Cucuteni pentru producerea ceramicii”

Sala 5: „Epoca bronzului și începuturile Epocii fierului: civilizație și spiritualitate”

Sala 6: „Rituri și practici funerare în Epoca fierului”

Sala 7: „Autohtoni și migratori în mileniul creștin”

Sala 8: „Drum și stat. Începuturile Sucevei”

Sala 9: „Suceava. Principala reședință a domnilor moldoveni”

Sala 10: „Locuitorii Sucevei”

Sala 11: „Circulația monetară în Moldova medievală”

Sala 12: „Sala armelor”

Sala 13: „Domnia lui Ștefan cel Mare”

Sala 14: „Mode și veșminte în Moldova”

Sala 15: „Moldova între Orient și Occident”

Sala 16: „Documente, carte de patrimoniu sec. XV-XVIII”

Sala 17: „Bucovina de la administrație militară la autonomie”

Sala 18: „Ducatul Bucovinei. Administrație locală și modernizare”

Sala 19: „Bucovina în Marele Război. De la bătălia imperiilor la Unirea cu România”

Sala 20: „Bucovina. Învățământ și cultură”

Sala 21: „Bucovina. Etnii și meserii”

Sala 22: „Uniți în jurul coroanei de oțel. Vizite regale în Bucovina”

Sala 23: „Bucovina între dictatul stalinist și ŤRăzboiul sfântť. ŤNoi vrem la România!ť”

Sala 24: „Celulă din fostul Penitenciar Suceava” / „Memorial”

Sala 25: „Strâns uniți în jurul Partidului Comunist. ŤLa demonstrație, tovarăși!ť”

Sala 26: „ŤSă clădim o lume nouă!ť Trec rânduri, rânduri brigadierii, urmează veseli pionierii...”

Sala 27: „Începutul sfârșitului: ŤSă strângem cureaua, să punem o haină în plus.ť”


Cele patru săli destinate obiectelor de tezaur sunt situate la demisolul clădirii, fiind refăcute conform planurilor inițiale. Compartimentarea permite punerea în valoare a pieselor de mici dimensiuni. Aici sunt expuse numeroase piese datorate descoperirilor arheologice, prezentate în ordine cronologică, începând cu cele mai vechi (aplicile scitice descoperite la Cajvana în județul Suceava și datate în secolul al VI-lea î.Hr.) și până la cele mai noi, datate la sfârșitul secolului al XVII-lea (inel din mormântul de femeie descoperit la Siret). Acestora li se adaugă fragmente de textile arheologice descoperite în urma cercetărilor făcute la numeroase biserici din orașul și din județul Suceava (precum bisericile din cadrul mănăstirilor Bogdana și Probota), medalii, decorații, obiecte de podoabă și de armament datate în secolele XVII-XX.

Sala Sfatului Domnesc se găsește la etajul clădirii. Denumită inițial Sala Tronului, ea a fost deschisă publicului vizitator în anul 1980, odată cu reinaugurarea Muzeului de Istorie, și reprezintă o reconstituire a sălii tronului din Cetatea de Scaun a Moldovei, aflată în zona de la etaj care a fost distrusă din vechime. Personajele reprezentate în această cameră sunt: Ștefan cel Mare, Maria Voichița (a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb (fiul lui Ștefan și urmașul său la tronul Moldovei), Luca Arbore (portar de Suceava), Boldur Vornicul, Mitropolitul Theoctist, boierul Logofăt I. Tăutu, oșteni, dregători, orășeni, țărani. Hainele și podoabele purtate de personaje sunt lucrate manual, respectând straiele originale. Pentru a apropia manechinele de personajele pe care le reprezintă s-a folosit păr natural, iar pentru ochi proteze oculare. Corpul acestora este realizat din fibră de sticlă. Sala Tronului are la bază documente, descoperiri arheologice și fresce datând din epoca lui Ștefan cel Mare. Deși, la momentul inaugurării, Sala Tronului era o lucrare de excepție în domeniul muzeal din România, influențele politicii comuniste s-au făcut simțite vizibil în condițiile în care era evidențiat rolul țărănimii, doi răzeși fiind punctul central al ansamblului, iar momentul prezentat fiind cel al împroprietăririi acestora ca semn de recunoaștere pentru vitejia arătată în lupte.

În primăvara anului 2014, ca urmare a începerii lucrărilor de consolidare, extindere și modernizare la clădirea muzeului, Sala Tronului a fost relocată temporar la Iulius Mall Suceava pentru a fi disponibilă vizitatorilor.

La 31 iulie 2016, ansamblul este redeschis publicului la etajul clădirii muzeului, sub denumirea Sala Sfatului Domnesc, într-o prezentare diferită față de vechea configurație. Astfel, ansamblul reconstituie sala sfatului domnesc aflată în cadrul Curții Domneștii, folosindu-se elemente de arhitectură medievală din secolul al XV-lea, descoperite la Suceava: coloane, capitele, chei de boltă, balustrade, pavimente. A fost ales un moment cu încărcătură simbolică diplomatică, unde reprezentanții a șase state cu care Principatul Moldovei a avut cele mai intense sau de lungă durată legături politice și diplomatice sunt reuniți în fața voievodului Ștefan cel Mare: Țara Românească, Regatul Poloniei, Regatul Ungariei, Veneția, Rusia Kieveană și Imperiul Otoman. În anul 1476 a ajuns la Suceava primul reprezentant diplomatic în Țările Române, Emanuele Gerrardo, trimis al orașului-stat Veneția. Astfel este reconstituită o imagine fidelă a politicii externe a Moldovei în acea epocă în care pacea era un timp scurt între două războaie și, din acest motiv, foarte prețuită, fiind negociată cu state creștine sau cu otomanii, cu principi catolici și chiar cu Papa.

Pe lângă expozițiile permanente, Muzeul de Istorie prezintă publicului vizitator diferite expoziții temporare tematice. Între 16 noiembrie 2016 și 16 februarie 2017 muzeul este gazda unei expoziții itinerante intitulate „Aurul și argintul antic al României”, ce include unele dintre cele mai vechi și valoroase obiecte realizate din aur și argint descoperite pe teritoriul României. Expoziția cuprinde peste 1.000 de piese și este concepută de Muzeul Național de Istorie a României din București. Exponatele cele mai vechi datează din mileniul al V-lea î.Hr., iar cele mai târzii, din secolul al VII-lea d.Hr. Sunt incluse piese din tezaurele de la Rădeni, Perșinari, Agighiol, Pietroasele, Apahida și Cluj-Someșeni. Muzeul de Istorie din Suceava a contribuit cu 10 piese, între care aplicile scitice de la Cajvana (secolul al VI-lea î.Hr.), pandantivul de la Rotopănești (secolul al V-lea d.Hr.) și tezaurul cu monede bizantine de la Udești (secolul al VII-lea d.Hr.).

Cladirea muzeului de de stiinte a Naturii din Suceava

Clădirea în care funcționează în prezent Muzeul de Științele Naturii a fost construită între anii 1811-1814, având inițial rolul de sediu al Școlii populare (Hauptschule) din Suceava. Aici au funcționat în decursul timpului mai multe instituții de învățământ sucevene.

În anul 1976 imobilul a fost preluat de către Muzeul Județean Suceava, care l-a restaurat. Aici a fost organizat între anii 1976-1977 Muzeul de Științele Naturii. Ulterior, clădirea a fost restaurată și modernizată în perioada 1992-2000. Deși este a doua cea mai veche clădire civică din Suceava ce s-a păstrat în întregime (după Hanul Domnesc), având o vechime de peste 200 de ani, clădirea Muzeului de Științele Naturii nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava.

Clădirea are două niveluri (parter și etaj), unde încăperile sunt dispuse simetric. Fațada, dispusă către Strada Ștefan cel Mare, prezintă două tipuri de ferestre: cele dreptunghiulare, corespunzătoare parterului, și cele boltite în partea superioară, corespunzătoare etajului. Intrarea principală în clădire este evidențiată de patru stâlpi care formează cinci goluri de trecere, trei în față și câte unul pe cele două laterale, terminate la partea superioară în formă de boltă. Deasupra intrării se află un balcon, acoperișul acestuia fiind susținut de 16 stâlpi de lemn, grupați câte doi. Imobilul este mărginit pe laturile de nord și de est de Parcul Profesor Ioan Nemeș, iar pe latura de sud de Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk. În octombrie 2015, vizavi de clădire a fost amplasată Statuia lui Petru al II-lea Mușat.

Expoziția de bază a Muzeului de Științele Naturii, aflată la etajul clădirii, se bazează pe un patrimoniu ce a fost îmbogățit și diversificat de-a lungul timpului, colecția numărând la sfârșitul anului 1987 aproape 110.000 de piese.

Muzeul cuprinde colecții de mineralogie, petrografie, paleobotanică, paleozoologie, botanică, malacologie, entomologie, ornitologie, mamalogie. Aici există colecții foarte rare în muzeele din țară: gândaci de scoarță, viespi aurii, eșantioane de paleofloră și de flori de mină, herbarul „Flora Bucovinei”, macro mamifere din pădurile Bucovinei.

Expozițiile redau o prezentare a lumii animale și vegetale din județul Suceava și din nordul Moldovei, fiind prezentate dioramele: „Turmă de mistreți”, „Ursul brun din Bucovina”, „Boncănitul cerbilor”, „Haită de lupi - iarna”. Pe circuitul expozițional sunt amplasate monitoare și alte mijloace audio pentru a reda animalele prezentate în diorame în mediul din natură.


Sala Cristalelor, unul dintre principalele puncte de atracție din cadrul muzeului, prezintă cele mai frumoase și valoroase eșantioane de flori de mină existente în patrimoniul muzeului. Deosebite sunt și amprentele foliare, ca și fragmentele de animale dispărute, care completează tabloul evoluției vieții pe Pământ, în decursul erelor geologice.

În holul de intrare este amenajat un mic grupaj acvaristic, precum și un stand cu o ofertă diversificată constând din pliante, vederi, publicații editate de muzeu, ceramică, obiecte de podoabă din pietre semiprețioase. În fața clădirii muzeului se află un fag roșu (Fagus sylvatica v. atropurpuraea), monument al naturii, cu o înălțime de circa 25 de metri și un coronament bogat și frumos.

De asemenea, există și expoziții temporare de minerale, păsări migratoare, reptile vii, și materiale reciclabile.

În prezent, Muzeul de Științele Naturii din Suceava aparține și este administrat de Muzeul Bucovinei.








-Cladirile si amenajarile muzeului satului bucovinean

Ideea înființării unui muzeu în aer liber care să valorifice potențialul etnografic al Bucovinei datează din anul 1958, când satul bucovinean dispunea încă de numeroase monumente de arhitectura populară. Cu toate acestea, abia în anul 1971 s-au început primele campanii de cercetări în teren, de culegere de material folcloric și etnografic. Consiliul Popular Municipal Suceava a alocat atunci o porțiune de 1,7 hectare de teren pe platoul din apropierea Cetății de Scaun a Sucevei, pentru a se instala 11 obiective. În acei ani au fost transferate mai multe obiective și s-au reconstruit trei dintre ele (Gospodăria tradițională din Straja, Casa de locuit din Ostra și Casa Roată din Câmpulung Moldovenesc) până în anul 1976, după care activitatea muzeografilor și restauratorilor a fost întreruptă.

După schimbarea regimului comunist, în anul 1990 a fost reluat proiectul, extinzându-se suprafața alocată la 6 hectare pe același amplasament. În anul 1996, printr-o hotărâre de guvern, a fost înființat Muzeul Satului Bucovinean. Începând din 1998 au fost reluate lucrările de achiziție și restaurare și s-au achiziționat 30 de noi obiective de arhitectură populară (gospodării și instalații tehnice) care au fost aduse pe platoul cetății pentru a fi reconstruite și puse în valoare. Unele dintre acestea nu sunt însă reconstruite, acest proces fiind în desfășurare în prezent.
Muzeul în aer liber este conceput ca un sat tradițional bucovinean și ar urma să cuprindă la momentul în care se va finaliza organizarea sa un număr de 80 de monumente de arhitectură populară: biserică, școală, gospodării țărănești, ateliere meșteșugărești, instalații tehnice, crâșmă, un interior de mină și un traseu de mocăniță.

În prezent, Muzeul Satului Bucovinean aparține și este administrat de Muzeul Bucovinei.






-Cladirea care adaposteste Muzeul Etnografic Hanul Domnesc Suceava

Hanul Domnesc din Suceava este cea mai veche clădire civilă din oraș ce s-a păstrat în întregime. Ea are două nivele (parter și etaj), construite în perioade diferite.

În secolele al XV-lea și al XVI-lea în această zonă se aflau ateliere meșteșugărești (în special ateliere de olari). Pe locul unei clădiri mai vechi, este construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea o clădire cu parter și pivnițe.

Clădirea este atestată documentar în anul 1627 ca fiind casa lui Miron Barnovschi, domnitor al Moldovei (1626-1629, 1633). Acesta o donează Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în han, iar veniturile obținute să fie folosite pentru „luminatul la sfintele moaște”. Clădirea are rolul de Han Domnesc, aici fiind adăpostiți oaspeți de seamă, mari negustori, călători străini sau dregători veniți la domnie.

În anul 1775, nordul Moldovei este anexat de către Imperiul Habsburgic. În perioada stăpânirii austriece, în Hanul Domnesc se amenajează o casă de vânătoare pentru membrii familiei imperiale, aici poposind boierii și demnitarii austrieci când se întorceau de la vânătoare. Construcția este consemnată în registrul delimitării proprietăților din anul 1786, ca locuință pentru membrii familiei imperiale când veneau la vânătoare. Clădirii i se adaugă un etaj cu patru încăperi, unde se pătrunde de pe o scară exterioară.

Către sfârșitul secolului al XVIII-lea imobilul este cumpărat de către baronul Kapri, iar la 1856 figurează în planul orașului Suceava sub denumirea Hanul Domnesc, pe Strada Kaprigasse. După 1918, Hanul Domnesc devine proprietate particulară.

După instaurarea regimului comunist în România, imobilul este trecut în proprietatea statului, foștii proprietari, familia Colomeischi, primind o despăgubire de 53.189 lei, adică aproximativ 50.000 de lei noi (la valoarea din anul 2006).

Între anii 1962-1966, clădirea este restaurată de la nivelul pivniței până la acoperiș, aspectul exterior fiind readus la forma originară. S-a urmărit reconstituirea elementelor de arhitectură interioară de la parter, în fosta bucătărie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldovenești, la etaj s-au păstrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor două coridoare.

La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han se deschide Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. În anul 1982 expoziția permanentă este reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor șase zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuți, Câmpulung și bazinul Dornelor. Ulterior, clădirea devine sediul Muzeului Etnografic al Bucovinei. O nouă reorganizare este finalizată în 2003. În urma acestor lucrări, parterul clădirii reconstituie un han din perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, care găzduia oaspeți de seamă, dregători, negustori, ce străbăteau drumurile comerciale și se opreau în târgul Sucevei.

După Revoluția din 1989 clădirea fostului Han Domnesc este revendicată în instanță de către Ustinia Colomenschi, moștenitoarea foștilor proprietari ai imobilului. În anul 2004 Tribunalul Suceava respinge solicitarea de retrocedare pe motiv că imobilul face parte din categoria clădirilor de utilitate publică. Recursul făcut de solicitantă la Curtea de Apel Suceava nu se mai judecă pentru că între timp apare Legea 247/2005 privind retrocedarea integrală a proprietăților, iar acțiunea în instanță este suspendată.

Ca urmare a acestei legi, Ustinia Colomeischi depune în 2005 o notificare la un executor judecătoresc, care pune în vedere Complexului Muzeal Bucovina că această clădire și terenul aferent trebuie restituite în natură proprietarului de drept. Se stabilește ca Ustinia Colomeischi să achite Complexului Muzeal Bucovina contravaloarea actualizată a construcțiilor și dotărilor ce s-au efectuat după preluarea clădirii de către muzeu, precum și despăgubirea de 53.189 lei primită de familia sa. Conform legii, proprietarul este obligat să păstreze destinația clădirii timp de trei ani. Cosiliului Județean Suceava are drept de preempțiune pentru cumpărarea imobilului. Într-o convenție anterioară încheiată de Consiliul Județean cu Ustinia Colomeischi s-a stabilit suma de un milion de lei ca preț al tranzacției.

Ca urmare a Hotărârii de Guvern nr. 1471 din 26 decembrie 2009, mai multe clădiri care aparțineau Complexului Muzeal Bucovina și anume Hanul Domnesc, Cetatea Zamca, muzeele de istorie și științe ale naturii sunt trecute din proprietatea Ministerului Culturii în proprietatea publică a Consiliului Județean Suceava.

Clădirea fostului Han Domnesc are două nivele și pivnițe. Parterul are ziduri groase din piatră, având un gang central de unde se pătrunde în patru încăperi. Camerele au intrări cu portale în arc semicircular, pardoseli de cărămidă, tavane boltite și ferestre supraînălțate de arcuri semicirculare.

La etajul construit ulterior se ajunge de pe o scară exterioară aflată în curte. Aici se află patru camere pe două coridoare în cruce.

Accesul în pivniță se face din gangul central de la parter. Pivnița are tavane boltite.

La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han se deschide Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. La parter se organizează o expoziție permanentă care reconstituie atmosfera de epocă a unui han din secolul al XVIII-lea; în holul de intrare sunt expuse piese de harnașament (șei, tarnițe, curele, hamuri) și obiecte legate de transport și vânătoare. Este expusă o căruță, un mic atelier de fierărie cu nicovală, ciocane, clești.

În camerele de la parter sunt reconstituite mai multe încăperi ale unui han medieval:

-sala de han - care este destinată servirii mesei. Aici se află mese cu laițe și scaune, poliță cu vase din ceramică, blidare, butoiașe, balerci, colțare.

-salonul de oaspeți - în care se află o sobă de teracotă de influență austriacă, piese sculptate de mobilier: masă cu scaune cu spătare înalte, dulap cu vitrină pentru veselă și piese de porțelan, sticlă și metal (farfurii, căni, suporturi pentru pahare, tăvi, tabacheră, lulea etc.). Pe pereți este expus un rastel cu puști de vânătoare, o panoplie cu pistoale și pumnale, precum și blănuri de mistreț.

-camera de odihnă - cu mobilier specific: sobă de încălzit, pat cu tăblii, banchetă, jilț, scrin, cufăr pentru haine, lavoar cu oglindă cu cană și lighean de porțelan.

-cămara - în care se află obiecte de uz casnic necesare preparării hranei: râșniță de mână, teasc pentru ulei, cumpănă, cofă pentru apă, butoaie, butoiașe, balerci, saci pentru făină, tăvi de copt, piuă.

-bucătăria - cu un cuptor cu plită, rolă și cuptor de pâine, precum și cu alte obiecte de mobilier (masă, blidare, laiță, lingurare), vase pentru mâncare (oală pentru sarmale, chiup pentru borș, tăvi, tigăi, oale, căni) și alte ustensile (lopată, clește, cociorvă, piuă pentru sare, linguroaie).

Pivnița are două încăperi legate între ele printr-un culoar boltit. În prima dintre ele sunt expuse butoaie pentru băuturi și pentru alimente, iar în a doua încăpere este amenajată o cramă cu mese și laițe cu obiecte din lemn și ceramică.

La etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung Moldovenesc și Dorna. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea și de ceramică smălțuită de Rădăuți, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne pentru praf de pușcă etc.

În prezent, muzeul are denumirea Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava, aparținând și fiind administrat de Muzeul Bucovinei.







-Casa memoriala Simion Florea Marian

Este un muzeu memorial înființat în anul 1974 în municipiul Suceava, în casa în care a locuit între 1886-1907 folcloristul român Simion Florea Marian. Casa a fost construită în secolul al XVIII-lea și se află situată pe Aleea Simion Florea Marian nr. 4, în centrul orașului.

Această clădire a fost construită în secolul al XVIII-lea și a aparținut inițial moșierilor din familia Kapri. Locuința, înscrisă în Registrul cadastral în 1796 și pe Harta cadastrală a orașului din 1856 la numărul 329, este una dintre puținele construcții din secolul al XVIII-lea care mai există astăzi în Suceava. În anul 1828 ea aparținea baronului Ariton Kapri.

Preotul Simion Florea Marian (1847-1907) cumpără casa și terenul aferent de la Johann Kapri, cu banii proveniți din premiul „Năsturel Herescu” (4000 de lei aur) acordat în anul 1883 de Academia Română pentru lucrarea Ornitologia Poporană Română. Simion Florea Marian cumpără „casa dintre brazi” la data de 12 august 1886. Locuința este restaurată prima dată în perioada 1887-1889. Folcloristul român locuiește aici până în 1907, când se stinge din viață. În această perioadă, lucrează ca profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresviter (1903), fiind ales ca membru activ al Academiei Române (1881).

În anul 1932, la împlinirea a 25 de ani de la moartea lui Simion Florea Marian, pe zidul casei este amplasată o placă memorială din marmură neagră cu următorul text: „În această casă Ťcâștigată cu condeiulť a trăit și a lucrat Academicianul Simeon Florea Marian (1847-1907) care a cules și studiat roadele înțelepciunii și simțirii poporului român.”

În anul 1935 în parcul din fața casei memoriale, este amplasat un bust de bronz al lui Simion Florea Marian, realizat de sculptorul Gheorghe Bilan. În prezent, parcul din fața casei memoriale îi poartă numele.

Casa este compusă din șase camere, fiind donată statului de către fiica folcloristului, Maria Cărăușu (1896-1979), și soțul ei, profesorul inginer Mihai Cărăușu (1896-1979). Cei doi au donat totodată un fond memorial și documentar format din mobilier de epocă, fotografii și tablouri, cărți și periodice, obiecte personale, manuscrise, documente familiale, personale, culturale, istorice, partituri muzicale, hărți.

La 22 iunie 1974, în clădirea monument istoric din secolul al XVIII-lea, este deschisă Casa memorială și fondul documentar Simion Florea Marian. În prezent, casa memorială adăpostește un fond documentar impresionant care cuprinde peste 10.000 de volume, peste 450 de colecții de reviste și ziare, dintre care 150 sunt numai din Bucovina, manuscrise, corespondență de la personalități marcante ale culturii românești și străine, documente culturale, istorice și numeroase fotografii-document. Aici se află ediții princeps ale majorității scrierilor sale, scrisori ale multor personalități culturale ale epocii (Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Petre Dulfu, Titu Maiorescu, Ion Pop-Reteganul, Arthur Gorovei, Aron Densușianu și alții), manuscrise etc. De asemenea, în interior este expus un bust al folcloristului, realizat în bronz de către sculptorul Vladimir Florea.

În anul 2006 muzeografa Aura Doina Brădățeanu atrăgea atenția asupra stării avansate de degradare a clădirii. Din cauza lipsei încălzirii, s-au deteriorat unele manuscrise, fotografii și hărți.

În prezent, Casa memorială „Simion Florea Marian” din Suceava aparține și este administrată de Muzeul Bucovinei.


-Palatul Administrativ- actual sediu al Consiliului Judetean si Prefecturii Judetului Suceava

Palatul Administrativ din Suceava se află pe Strada Ștefan cel Mare, vizavi de Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk. Pe celelalte trei laturi, edificiul este mărginit de Strada Libertății, Strada Vasile Bumbac și Aleea Nucului. În imediata vecinătate se întind două dintre parcurile orașului: Parcul Central (astăzi purtând numele profesorului Ioan Nemeș) și Parcul Drapelelor.

Palatul Administrativ din Suceava a fost construit între anii 1903-1904 în perioada conducerii administrației orașului de către primarul Franz Des Loges. Clădirea urma să adăpostească administrația orășenească a Sucevei. Până atunci, Primăria funcționa în clădirea actuală a Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”. Proiectul clădirii a fost realizat de arhitectul vienez Peter Paul Brang (1852-1925).

După finalizarea construcției noului edificiu, Primăria orașului Suceava s-a mutat în decembrie 1904 în Palatul Administrativ. În această clădire au fost găzduite poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie, iar în perioada interbelică și Societatea „Ciprian Porumbescu”. Edificiul administrativ al orașului a fost folosit și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră de observare a incendiilor.

Clădirea avea inițial o forma literei „L”, având în curte un grajd, remiza de pompieri și remiza de trăsuri.

După instaurarea regimului comunist în România, în anul 1944, în clădirea fostei primării au fost instalate Consiliul Popular Județean Suceava, Comitetul Județean Suceava al PCR și Comitetul Județean Suceava al UTC.

În anii '60 ai secolului al XX-lea, autoritățile județene au demolat construcțiile anexe din curte și au construit în stil baroc un corp care a închis întregul ansamblu, dându-i o formă dreptunghiulară. Cu această ocazie, au fost renovate fațadele cu tencuieli în praf de piatră și mozaic și s-a amplasat o frescă cu tematică istorică pe perele holului central. Fresca are o suprafață de 8x4 metri, fiind realizată din marmură colorată de către Gheorghe Popescu în anul 1971.

Începând din 1990, în Palatul Administrativ din Suceava se află sediul Prefecturii și a Consiliului Județean Suceava.

În anul 2006, clădirea Palatului Administrativ din Suceava a suferit lucrări de reparații capitale. Cu această ocazie, au fost înlocuite geamurile din lemn cu geamuri termopan din lemn stratificat, au fost igienizate și zugrăvite interioarele.

Palatul Administrativ din Suceava a fost construit în stil baroc, având subsol, parter și două etaje. Clădirea este din zidărie de cărămidă și acoperită cu olane. Edificiul avea inițial o formă de „L”, iar astăzi, ca urmare a lucrărilor din anii '60 ai secolului al XX-lea, are formă dreptunghiulară, cu o curte interioară închisă.

Fațada principală este impresionantă ca arhitectură. La nivelul parterului, este acoperită cu paramente cu bosaje ce încadrează ferestrele. În mijlocul clădirii se află un turn cu ceas, înălțat cu mult peste acoperișul mansardat. Inițial, pe clădirea turnului (între etajele doi și trei) era sculptată vechea stemă a orașului. În partea stângă se află un foișor de tip mușarbieu, închis pe verticala celor două etaje și terminat cu un turnuleț închis. În partea dreaptă iese în relief un corp terminat la partea superioară cu un fronton baroc în trei registre, decorat cu stema Bucovinei. Ferestrele sunt terminate în arc semicircular, cele de la etajul întâi având deasupra lor frontoane triunghiulare.

Intrarea principală este printr-un portal semicircular aflat la parterul turnului cu ceas încadrat de două coloane semicilindrice ce susțin un balcon baroc aflat la primul etaj. În prezent, clădirea mai dispune și de două intrări laterale.

Edificiul are 72 de încăperi, remarcându-se sala mare de ședințe de la primul etaj, care are practicate în peretele corpului decroșat trei ferestre întinse pe înălțimea a două etaje și acoperite cu vitralii.


În interiorul clădirii, pe peretele holului central, se află un mozaic parietal cu înălțimea de 8 metri și lățimea de 4 metri, realizat din marmură colorată de către Gheorghe Popescu și dezvelit în anul 1971. Lucrarea are tematică istorică. În partea de jos este figurată o cetate, cu arcași care trag de pe ziduri în ostașii otomani de la baza zidurilor. Deasupra cetății, pe mijloc, este figurată stema județului Suceava din perioada comunistă, iar de o parte și de alta a ei, sunt desenați locuitori ai zonei: ostași, unii călare (în partea stângă), muncitori, femei în costume populare, păstori cu oi (în partea dreaptă).

În anul 1999, la inițiativa prefectului Vasile Ilie, în holul din dreptul intrării principale a clădirii a fost amplasată Statuia „Maternitate”, operă a sculptorului Ion Irimescu (1903-2005), ce datează din anul 1989. Monumentul este realizat din bronz, având dimensiunile 81,5 × 25,5 x 19,5 cm. El se află pe un postament din lemn, pe care sunt inscripționate numele autorului și al operei.

La data de 23 octombrie 2015, în spațiul verde dintre Palatul Administrativ și Aleea Nucului, la Strada Ștefan cel Mare, a fost amplasată Statuia lui Petru al II-lea Mușat, operă a sculptorului Paul Vasilescu, realizată în anul 1976.
Monumentul elogiază personalitatea voievodului Petru al II-lea Mușat (1375-1391), cel care a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava și din vremea căruia datează primul document de atestare a orașului Suceava (1388). Statuia este realizată din bronz turnat și îl înfățișează pe voievod în picioare, cu sabia în mâna dreaptă, apropiată de picior. Opera are 3,62 metri înălțime, 1,10 metri lungime și 1,13 metri lățime. Se află pe un soclu din beton armat, placat cu granit. Timp de aproape 35 de ani, până în decembrie 2010, statuia s-a aflat lângă Casa de Cultură, în Piața 22 Decembrie, iar apoi, pe o perioadă de cinci ani, a fost în conservare la Laboratorul Zonal de Restaurare al Muzeului Bucovinei.







-Cladirea in care functioneza Colegiul de arta Ciprian Porumbescu

Se afla in zona centrala a orasului, fiind o cladire in stil baroc, construita in anul 1859.

Clădirea care în prezent reprezintă corpul A al Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” este unul dintre cele mai vechi imobile din Suceava și cel mai vechi în care în momentul de față funcționează o unitate de învățământ. Pe locul actualei clădiri exista, la începutul secolului al XIX-lea, o casă particulară, fără etaj, din cărămidă și piatră, atestată documentar pentru prima dată la 3 februarie 1784. Casa a fost construită pe temelia Curții Domnești, un perete din interior făcând parte probabil din casa de vânătoare a voievozilor Moldovei.

În martie 1804 autoritatea orășenească din Suceava cumpără casa de la familia Hatzendorf. După unele adaptări și modificări executate în 1844 (când este adăugată o aripă laterală) sub conducerea inginerului ținutal Ioanelli, clădirea este ocupată de oficiile primăriei. În anexele sale se păstrau materialele pompierilor. De asemenea, imobilul servea ca locuință pentru slujbașii primăriei și, uneori, chiar pentru primar.

În anul 1859, în scopul adăpostirii noului gimnaziu ce urma să se înființeze la Suceava, clădirea este refăcută după planurile și sub conducerea inginerului Münnich. Edificiul, căruia îi este adăugat un etaj, este adaptat noilor destinații, incluzând săli de clasă și cancelarii, un cabinet de științe ale naturii și unul de istorie naturală, o bibliotecă și altele. În perioada 1860-1895 aici funcționează atât gimnaziul, cât și primăria orașului.

În 1895 gimnaziul (actualul Colegiu Național „Ștefan cel Mare”) se mută în clădirea în care funcționează și în prezent.
În anul 1904, în timpul mandatului primarului Franz Des Loges, este finalizată construcția Palatului Administrativ, realizat după planurile arhitectului vienez Peter Paul Brang. În același an, în luna decembrie, administrația orășenească își mută sediul în noua clădire.

Tot în 1904 este înființat la Suceava prin decret imperial Liceul German de Fete (Mädchen Lyzeum), cu predare în limba germană. Noua instituție de învățământ (cunoscută ulterior ca Liceul de Fete „Doamna Maria” iar apoi Școala Medie Mixtă nr. 2, astăzi Colegiul Național „Petru Rareș”) își începe activitatea în fostul sediu al primăriei, unde va rămâne până în 1962, an în care se mută în clădirea în care funcționează și în prezent, situată pe Strada Mihai Viteazu nr. 24.

Începând cu anul școlar 1962-1963 aici funcționează Școala Generală nr. 2, denumită Școala Generală nr. 4 până în 1964 și transformată în școală generală cu clase speciale de muzică și arte plastice în 1978. În cursul anului 1986, clădirea este supusă unor lucrări de restaurare, fiindu-i refăcută fațada, în praf de piatră și mozaic, precum și acoperișul. Din 1 septembrie 1990 edificiul reprezintă sediul Liceului de Artă, devenit ulterior Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”. În perioada 2001-2002 au loc lucrări de renovare și consolidare a clădirii. Cu acest prilej este amenajată biblioteca, sunt renovate acoperișul, sala de sport, sălile de festivități și de spectacole.

Clădirea este construită în stil baroc, impunându-se prin sobrietate, simplitate și echilibru. Un singur accent arhitectural apare la mijlocul fațadei, un ușor decroș, care pune în evidență intrarea boltită, decroș care se continuă pe verticală la etaj, terminându-se în partea superioară cu un modul triunghiular, ce depășește prin înălțime aripile clădirii, spărgând monotonia acoperișului. Fațada clădirii are ferestre înalte, de formă dreptunghiulară, dispuse câte opt pe nivel, de o parte și de alta a modulului arhitectural central. Deasupra intrării, la etaj, există încă o fereastră, de dimensiuni mai mari. În interior se remarcă scările și cele două coridoare spre care se deschid sălile de clasă, coridoare ce pornesc în cele două direcții pe axul longitudinal al clădirii.

Corpul principal al imobilului se continuă către sud cu o aripă, care, la rândul ei, se continuă spre vest cu încă o aripă. Sub clădire există un beci de dimensiuni apreciabile ce a aparținut de Curtea Domnească ale cărei ruine se află în imediata vecinătate








-Cladirea in care functioneaza Colegiul National Stefan cel Mare

Este cea mai veche instituție de învățământ liceal din municipiul Suceava. Liceul a fost înființat în anul 1860 ca urmare a eforturilor și solicitărilor românilor bucovineni de a avea școli în limba română. Inițial a funcționat într-o clădire din apropierea Bisericii Sfântul Dumitru. În 1895, liceul a fost mutat în locația în care funcționează și în prezent, adică în clădirea cu arhitectură în stil baroc, situată pe Strada Vasile Alecsandri nr. 3, în centrul orașului.

Clădirea care găzduiește Colegiul Național „Ștefan cel Mare” a fost construită în perioada 1893-1895 pe un teren cu suprafața de 3.588 de metri pătrați din centrul orașului Suceava, unde înainte se găsea piața de lemne. Construcția, realizată în stil baroc, a fost inaugurată la data de 19 noiembrie 1895, reprezentând al doilea cel mai vechi imobil din Suceava în care în momentul de față funcționează o unitate de învățământ (după corpul A al Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”). Edificiul se impune în peisajul zonei prin soliditate, având două etaje, cu frontonul spre actuala Stradă Vasile Alecsandri.

În prezent, în imediata vecinătate a clădirii monument istoric a liceului se află Biserica Sfântul Nicolae, Biserica Sfânta Cruce, Cinematograful „Modern” și Autogara Suceava.


Prin darea în exploatare, la sfarsitul secolului al XIX-lea, a liniei ferate de ecartament ingust Ițcani–Suceava, trasată chiar prin fața liceului, localul a avut mult de suferit din cauza vibrațiilor produse de trecerea garniturilor de tren. Ca urmare, în anul 1906 o comisie tehnică verifică crăpăturile apărute la ziduri și dispune consolidarea edificiului. După Primul Război Mondial, din cauza distrugerilor suferite în timpul luptelor, linia de cale ferata cu ecartament ingust Ițcani–Suceava este dezafectată.

Clădirea masivă a Liceului „Ștefan cel Mare” se impune prin sobrietate, echilibru și simplitate. Ea prezintă pe mijlocul laturii stradale o intrare boltită, care se continuă la etaj cu ferestre înalte boltite, mărginite de pilaștri ce dau o notă pronunțată de verticalitate. Edificiul are ca elemente de decorație exterioară paramente de bosaje de tip rustic ce înconjoară ancadramentele ferestrelor de la parter și colțurile clădirii. Două brâie de piatră, ce înconjoară clădirea, delimitează parterul și cele două etaje.

În interior, în dreptul intrării principale există un hol larg ce se deschide către o scară monumentală prin care se realizează accesul către etajele superioare. De asemenea, două scări laterale conduc de la parter la etajele superioare. Trei coridoare largi în care se deschid sălile de clasă, laboratoarele, cancelariile profesorilor și diferite cabinete străbat clădirea atât la parter, cât și la etaje.
Extinderile executate în anii 1960-1970, soldate cu construirea unor aripi laterale, au determinat ca în prezent edificiul să aibă forma literei „U”. Clădirea a beneficiat de-a lungul timpului de mai multe lucrări de restaurare și de finisare a interioarelor, precum și, mai ales, a fațadelor, lucrate în praf de piatră și mozaic. Cea mai recentă reabilitare a avut loc în 2000, fiind efectuată din fonduri PHARE în valoare totală de 10 miliarde de lei vechi.

În interior, în holul din dreptul intrării principale, se află bustul lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Monumentul a fost realizat în anul 1937 de sculptorul Gheorghe Bilan, cel care a realizat și bustul lui Simion Florea Marian, amplasat în parcul din fața casei memoriale. Bustul din holul Colegiului „Ștefan cel Mare” este realizat din bronz și are o înălțime de 0,77 metri. Se află pe un soclu din piatră, de culoare albă, cu înălțimea de 1,58 metri. În soclu este încastrată o placă, tot de culoare albă, cu următoarea inscripție:

„Foștii elevi ai Liceului ŤȘtefan cel Mareť din vechea Cetate de scaun a Moldovei hărăzesc Școalei ce le-a dat lumină drept veșnic semn de recunoștință acest chip al nemuritorului ei Patron în amintirea serbării de 75 de ani dela întemeiere 12 Oct. 1935.
Sculptor Gh. Bilan”


Pe postamentul în plan înclinat din fața soclului, în data de 2 iulie 2004, a fost montată o placă memorială pentru a marca 500 de ani de la trecerea în neființă a lui Ștefan cel Mare. Placa conține următorul text: „In Memoriam Domnului Ștefan cel Mare și Sfânt - 2 iulie 2004”. La aceeași dată, în Suceava au fost montate alte două plăci memoriale: una pe clădirea Muzeului Bucovinei, alta pe un zid al Cetății de Scaun.

-Casa Polona

Cunoscută și sub denumirea poloneză de Dom Polski, este o clădire construită în perioada 1903-1907 în municipiul Suceava pentru a servi ca lăcaș de cultură al cetățenilor polonezi din oraș. Ea se află situată pe Strada Ion Vodă Viteazul nr. 5 (anterior Strada Ana Ipătescu nr. 12), în centrul orașului.

Încă din perioada Evului Mediu, negustorii polonezi aflați pe teritoriul Moldovei au avut o clădire proprie care a servit de loc de odihnă, întâlnire și sfat. Această casă este amintită într-un hrisov din 1408 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432).

La data de 21 mai 1903 a fost înființată Societatea Polonă de Lectură din Suceava, al cărei scop era cultivarea limbii și a tradițiilor poloneze, cultivarea patriotismului și păstrarea spiritului polonez. În același an, au fost începute lucrările de construcție a unei clădiri care să găzduiască sediul acestui lăcaș de cultură al etnicilor poloni din oraș. Construcția Casei Polone a fost finalizată în anul 1907, ea fiind realizată după planurile arhitectului Alojz Friedel. Edificiul a fost ridicat lângă Biserica Învierea Domnului, în apropiere de Parcul Central al orașului.

Aici erau organizate reprezentații teatrale susținute de actorii din Cernăuți, precum și de alte trupe din România, serate de muzică clasică organizate de Reuniunea muzicală „Ciprian Porumbescu”, întâlniri cu prilejul unor aniversări. De asemenea, anual se țineau aici două concursuri de dans pentru locuitorii din oraș.

În anul 1912, în Casa Polonă au fost instalate primele aparate de proiecție cinematografică din orașul Suceava, începând de atunci localul fiind folosit și drept cinematograf, dar și ca sală pentru reprezentații teatrale sau muzical-artistice.

După instaurarea în România a regimului comunist, în anul 1950, guvernul a interzis activitatea Uniunii Polonezilor din România, iar clădirea Casei Polone a fost naționalizată. În anul 1953, prntr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care a primit ca sediu clădirea Casei Polone. Ansamblul a început să funcționeze începând din anul 1954.

În iulie 1984, a fost înființat Teatrul Municipal Suceava, secție a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. La această instituție au fost repartizați un regizor și 10 tineri actori, printre care: Radu Duda, Carmen Tănase, Adrian Păduraru. Ulterior au fost transferați și alți actori. În decembrie 1984, în prezența a 800 de spectatori, a avut loc prima reprezentație a Teatrului Municipal Suceava în sala mare a Casei de Cultură.

Autoritățile orașului Suceava au hotărât atribuirea clădirii Dom Polski ca sediu al Teatrului Municipal. În acea perioadă, vechiul edificiu prezenta un grad înalt de uzură și nu dispunea de utilități și instalații. În anul 1984, clădirea a fost reconstruită, prin consolidarea fundațiilor și prin demolarea și refacerea pereților aflați în pericol de prăbușire, precum și a acoperișului. Lucrările s-au efectuat după planurile arhitecților Gheorghe Pintilescu și Constantin Rabiniuc, șef de santier fiind inginerul Galan. Clădirea a fost reconstruită într-o manieră modernă ce îmbină elemente arhitecturale autohtone de tip medieval cu altele moderniste, cu placaje de cărămidă aparentă de tip Bracta, constituindu-se într-o punte de legătură între clădirile medievale din centrul orașului și noul ansamblu de locuințe din vecinătate.

Interiorul edificiului a fost reamenajat prin construirea unei spațioase săli de spectacole, cu balcon și cu un foaier placat cu dale de marmură. Noul local a fost inaugurat în septembrie 1985, cu spectacolul „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind. În cei cinci ani de activitate, Teatrul Municipal din Suceava a montat și jucat 11 premiere, două recitaluri actoricești și un spectacol jubiliar. În februarie 1990, Teatrul Național din Iași a desființat Secția din Suceava.

După căderea regimului comunist, din inițiativa unui grup de polonezi din București, a fost înființată la 16 martie 1990 în capitala României o organizație care să reprezinte interesele etnicilor polonezi în România. Această organizație, denumită Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski”, a redobândit în anul 1996, prin hotărâre judecătorească, Casa Polonă din Suceava. Sediul conducerii Uniunii a fost stabilit în această clădire.

La 21 mai 2003, în stânga intrării în clădire, au fost amplasate două plăci de marmură (una în limba poloneză și una în limba română) la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Societății Polone de Lectură din Suceava și de la începerea lucrărilor de construcție a Casei Polone.

În decursul timpului, Casa Polonă a primit vizita unor înalți demnitari atât ai statului polonez, cât și ai statului român: arhiepiscopul de Liov Józef Bilczewski (1905), generalul Józef Haller (19 septembrie 1939), consulul Poloniei la Cernăuți, Tadeusz Buynowski (1940), primatul Poloniei, cardinalul Józef Glemp (10 octombrie 1992), nunțiul apostolic în România, Janusz Bolonek (9 martie 1996), președintele Poloniei, Aleksander Kwaśniewski (15 mai 1996), deputatul polonez Mieczysław Jedoń (1998), mareșalul Senatului Poloniei, Alicja Grześkowiak (1999), mareșalul Senatului Poloniei, Longin Pastusiak (2002), prințul Radu de Hohenzollern-Veringen și principesa Margareta de Hohenzollern-Sigmaringen (12 mai 2003), precum și ambasadorii Poloniei în România.

În prezent, în clădirea Casei Polone din Suceava funcționează Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, aici aflându-se și sediul Uniunii Polonezilor din România „Dom Polski”.








-Cladirea in care functioneaza biblioteca I G Sbierea

Aceasta se afla in zona centrala a orasului.

Este prima bibliotecă publică din municipiul Suceava, inaugurată la data de 12 decembrie 1923. În prezent ea se află situată pe Strada Mitropoliei nr. 4, în centrul orașului. Cu peste 350.000 de unități bibliografice, instituția este cea mai mare și cea mai importantă bibliotecă din județul Suceava.

Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” este găzduită de două clădiri cu valoare istorică situate în centrul municipiului Suceava, între Parcul Profesor Ioan Nemeș și Hotelul „Bucovina”.

Cele două corpuri ale actualei biblioteci au fost construite între anii 1925-1926, respectiv 1929-1930 și au îndeplinit mai multe funcții de-a lungul timpului: Școala Primară de Fete din Suceava, Institutul Teologic (mutat de la Cernăuți, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial), Hotelul „Parc”, etc.

Începând cu 1965, respectiv 1988, în cele două clădiri funcționează cea mai importantă și cea mai mare bibliotecă din județul Suceava.

În perioada 2005-2009 clădirile au beneficiat de mai multe lucrări de refacere, reabilitare și amenajare, conform cerințelor zilelor noastre.
Deși sunt două clădiri de patrimoniu, reprezentative pentru orașul Suceava, după 2000 acestea au fost obturate de două construcții noi: sediul Parchetului Suceava (pe latura nordică) și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Suceava (pe latura vestică).

În curtea bibliotecii se află bustul scriitorului Traian Chelariu (1906-1966), monument din bronz realizat de sculptorița Florica Hociung. Bustul este așezat pe un soclu pe care este aplicată o placă albă de marmură cu inscripția: „Traian Chelariu - scriitor - 1906-1966”.

La data de 21 iulie 1994, bustul a fost amplasat în fața intrării principale a Universității „Ștefan cel Mare”. În anul 1997 a fost dat jos de pe soclu, fiind apoi uitat într-un subsol. La data de 6 noiembrie 2007 a fost reamplasat în curtea bibliotecii, lângă corpul estic, unde se găsește și în prezent. Bustul este vizibil din Bulevardul Ana Ipătescu.







-Sinagoga Gah, construita in 1870 si aflata in zona centrala a orasului.





-Palatul de Justitie

Este o clădire-monument istoric construită în stil neoclasic în anul 1885 în municipiul Suceava pentru a servi ca sediu al Tribunalului și Judecătoriei. El se află situat pe Strada Ștefan cel Mare nr. 58.

În prezent, în această clădire funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava.

Palatul de Justiție din Suceava se află pe Strada Ștefan cel Mare, la limita între zona centrală a orașului și cartierul Areni. Edificiul este amplasat într-un triunghi format de Strada Ștefan cel Mare, Aleea Trandafirilor și Strada Anastasie Crimca. Pe latura de est, este mărginit de Parcul Trandafirilor (cunoscut și sub denumirea de Parcul Tribunalului sau Trei Bărboși). În spatele Palatului de Justiție a fost ridicată Biserica Nașterea Maicii Domnului (cunoscută și ca Biserica „In memoriam”), sfințită în anul 2004.

Între anii 1850-1855, pe locul actualului Palat de Justiție, este construită o cazarmă militară, care era formată dintr-un corp în formă de „U” și o capelă.

În anul 1885, în timpul mandatului primarului Michael von Prunkul (1884-1886), odată cu înființarea Tribunalului Cercual Suceava, autoritățile austriece din Ducatul Bucovinei demolează clădirea cazărmii pentru a construi în locul ei un imobil nou cu scopul de a servi ca sediu al Tribunalului Cercual, al Judecătoriei Districtuale și al Cărții Funciare. Arhitectul vienez Ferdinand Fellner proiectează o nouă clădire cu demisol, parter și două etaje, care este realizată în stil neoclasic cu elemente de baroc târziu. În partea din spate a imobilului este amenajată singura închisoare din districtul Suceava.

După cum atestă actul notarial din 20 februarie 1902, proprietarul clădirii care servea ca judecătorie și închisoare este Justiaz-Aerar (Înalta Curte de Justiție). Tribunalului Cercual din Suceava îi erau arondate districtele: Câmpulung, Gura Humorului, Rădăuți și Suceava. În anul 1914, dintre cele 20 de judecătorii de ocol din Bucovina, 12 erau subordonate Tribunalului Provincial din Cernăuți și 8 erau subordonate Tribunalului Cercual din Suceava (Câmpulung, Dorna, Gura Humorului, Rădăuți, Seletin, Solca, Suceava și Stulpicani).

În perioada 1947-1956, în închisoarea aflată în partea din spate a clădirii sunt deținuți și schingiuiți luptătorii anticomuniști. Până în 1947 regimul de detenție de la închisoarea din Suceava a fost unul normal pentru acea perioadă, pentru deținuții de drept comun. În anii 1947-1948 începe prigoana împotriva celor care nu acceptă regimul comunist și astfel apar închisorile pentru deținuți politici. Conform informațiilor existente, în scurt timp regimul de detenție de la Suceava devine foarte aspru, iar contactul cu exteriorul este treptat interzis. În închisoarea din actualul Palat de Justiție sunt aduși tineri din toată Moldova, cei mai mulți dintre ei studenți (unii fiind legionari sau membri ai unor partide interzise precum PNȚ sau PNL). Conform informațiilor destul de contradictorii, în 1948 închisoarea grupează 600-700 de deținuți. Lectorul univ. dr. Radu Florian Bruja, profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare”, precizează că în curtea clădirii, pe locul unde astăzi se află Parcul Trandafirilor exista o groapă comună. În anii 1948-1949 regimul de detenție de la Suceava este continuat într-un mod și mai violent la închisoarea de la Pitești, situată în afara orașului.

În prezent, pe peretele din partea din spate a clădirii este amplasată o placă memorială din marmură albă pe care se află următoarea inscripție: „În această clădire, au fost schingiuiți și martirizați, unii dintre cei mai buni fii ai neamului românesc, care s-au jertfit pentru libertate, luptînd împotriva comunismului”. La 20 septembrie 1992, lângă Palatul de Justiție, în partea din spate, este dezvelită o troiță în memoria luptătorilor anticomuniști, realizată din lemn și aflată pe un soclu din piatră. Pe soclu se află o placă de marmură cu următoarea inscripție: „In memoriam pentru cei care au suferit în temnițele și lagărele comuniste în perioada anilor 1944-1989. 20.09.1992.”


Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri (HCM) nr. 2750 din 30 decembrie 1956, Penitenciarul este mutat în municipiul Botoșani, iar spațiul rămas disponibil este atribuit admnistrației locale. În acest imobil se mută mai întâi Sfatul Popular al Regiunii Suceava, cu acest prilej efectuându-se o serie de reamenajări interioare ale clădirii cu scopul de a o adapta la necesitățile instituției.


Odată cu reforma administrativă din anul 1968, când sunt desființate regiunile, clădirea devine sediul Consiliului Popular Municipal Suceava (Primăria), în unele încăperi funcționând și birouri ale Comitetului municipal Suceava al PCR, Universității „Ștefan cel Mare”, Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie (O.C.O.T.) Suceava și Administrației Financiare a municipiului Suceava.

În toată această perioadă, Tribunalul și Judecătoria Suceava au fost înghesuite în jumătate din spațiile Palatului de Justiție. În anii '80 ai secolului al XX-lea, sunt renovate fațadele cu praf de piatră, mozaic și ciment alb, sunt amenajate interioarele și se montează uși din lemn masiv la intrarea în clădire dinspre bulevard.


După Revoluția din 1989, clădirea este revendicată de Ministerul Justiției. Spațiile ocupate de Universitatea „Ștefan cel Mare” și O.C.O.T. Suceava sunt eliberate. Hotărârea de Guvern nr. 469 din 10 iunie 1999 impune Primăriei municipiului Suceava eliberarea spațiului în care funcționează, acesta urmând să revină Ministerului Justiției. Se acordă un termen până la 20 aprilie 2000 pentru ca Primăria să se mute din clădire. La expirarea termenului, Administrația Financiară se mută într-un sediu nou de pe Strada Vasile Bumbac.

Ca urmare a somației înaintate de magistrați ca Primăria să părăsească imobilul, conducerea administrației municipale achiziționează în august 2002 fostul sediu al Băncii Agricole din cartierul Areni.

Imobilul este recondiționat în anul 2007 de către firma Cominco S.A., efectuându-se lucrări de consolidare și reparații capitale ale clădirii, precum și finisaje moderne. Sunt placate scările cu granit mat, nealunecos, sunt refăcute acoperișul și sistemele de captare a apei pluviale, iar aleile de acces sunt placate cu pavele.

În prezent, în clădirea Palatului de Justiție funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava.



Edificiul este monumental, impresionând prin simplitate și soliditate. Imobilul are o suprafață construită de 2.626 m˛, o suprafață desfășurată de 10.064 m˛, o suprafață utilă de 7.484 m˛ și este format din demisol, parter și două etaje.

Clădirea are o formă dreptunghiulară, cu o curte interioară (cu alei pietonale și copaci), intrări și căi de acces de pe toate cele patru laturi. Etajele, parterul și subsolul sunt delimitate prin brâie orizontale cu mai multe profile. Subsolul clădirii este înălțat.

Fațadele clădirii nu prezintă elemente arhitecturale deosebite, în afara paramentelor cu bosaje ce acoperă zidurile. Arhitectura edificiului are elemente neoclasice caracteristice clădirilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece.







-Biserica catolica Sfantul Ioan Nepomuk

Este o biserică romano-catolică construită în anii 1820-1822 sau, după alte surse, în 1832-1836, în municipiul Suceava. Ea se află situată în centrul orașului, pe Strada Ștefan cel Mare, vizavi de Palatul Administrativ (sediul Consiliului Județean și al Prefecturii județului Suceava). Edificiul religios este mărginit pe trei laturi de parcul central al orașului, în prezent denumit Parcul Profesor Ioan Nemeș.






-În Centrul Sucevei se găsesc câteva lăcașuri de cult ortodoxe ce datează din perioada medievală și care reprezintă puncte de atracție turistică:

-Manastirea Sfantul Ioan cel Nou, cu biserica Sfantul Gheorghe.
Construita in perioada 1514- 1522.

-Biserica Mirauti, cel mai vechi edificiul religios din oras.
Construită în secolul al XIV-lea și apoi reconstruită în secolul al XVII-lea. Poarta hramul Sfantului Gheorghe.

-Biserica Sfantul Dumitru , construita intre anii 1534- 1535.
Cu turnul-clopotniță sau turnul lui Alexandru Lăpușneanu, emblematic pentru oraș,
construit in 1560.

-Biserica Coconilor, construita in 1643. Poarta hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”.

-Biserica Invierea Domnului, construita in anul 1551

-Biserica Sfantul Nicolae, construita in anul 1611.







In afara de acestea mai exista cateva lacase de cult, monumente istorice, apartinand altor comunitati religioase:

-Biserica catolica „Sfantul Ioan Nepomuk”, construita in 1820-1822 sau 1832-1836, fiind renovata in 1871, 1894, 1935 si 1980.

-Biserica armeneasca „Sfanta Cruce”, situata langa intersectia strazilor Curtea Domneasca/Armeneasca cu Vasile Alecsandri (in apropierea autogarii Suceava), a fost construita in 1521.

-Biserica armeneasca „Sfantul Simion/Turnu Rosu”, situata la intersectia strazilor Armeneasca/Zamca cu I. G. Sbierea, construita in 1513.







Alte cladiri vechi, cu valoare istorica si arhitecturala, se gasesc si in cartierul Zamca:

-Manastirea Zamca (situata in cartierul cu accelasi nume)

Este un complex medieval fortificat care a avut anterior rol de mănăstire armenească, fiind considerat în prezent cel mai important edificiu religios construit de comunitatea armenească din orașul Suceava.

Complexul medieval Zamca a fost construit în anul 1606 de armenii refugiați în Moldova încă din secolul al XIV-lea. Ridicată pe un platou din partea de vest a orașului, construcția ocupă o bună poziție strategică. Complexul este închis cu ziduri de forma unui patrulater neregulat (trapezoidal), întărite cu contraforturi interioare și exterioare, fără turnuri de apărare.

Ansamblul arhitectural este format din trei clădiri (biserica principală „Sf. Auxentie”, turnul-clopotniță de pe latura de est cu o înălțime de 26 metri și o clădire cu paraclis la etaj pe latura de vest, unde se află intrarea în incinta mănăstirii).

Mănăstirea Zamca a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004. Ansamblul este format din 7 obiective:

-Biserica „Sf. Auxentie” - datând din anul 1551

-Paraclisul „Sf. Grigore” - aflat în turnul clopotniță, datând din anul 1606

-Paraclisul „Sf. Maria” - datând din secolul al XVII-lea

-Chiliile - datând din secolul al XIX-lea

-Zidul de incintă - datând din secolul al XVII-lea

-Turnul-clopotniță - datând din anul 1606

-Fortificația de pământ - datând din anul 1691








-Biserica Sfantul Simion (sau Turnu Rosu), situata in cartierul Zamca.

Construita in 1513, este o biserica armeneasca.




-Capela Pruncu, situata in cartierul Zamca

Construită în anul 1902 în cimitirul armenesc din orașul Suceava de către trei membri ai familiei nobiliare armenești Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul. Ea a servit mai întâi drept cavou al familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir.

Acest edificiu este singurul lăcaș de cult armenesc din Suceava construit în stilul armean vechi, având o cupolă masivă deasupra și un acoperiș piramidal, în opt laturi.




In cartierul de blocuri George Enescu se afla sediul Directiei Silvice Suceava.
Instituția ce se ocupă cu administrarea pădurilor din județul Suceava funcționează într-o clădire cu valoare istorică, construită în prima jumătate a secolului al XX-lea și situată pe Bulevardul 1 Mai din municipiul Suceava, în cartierul George Enescu. Clădirea face parte dintr-un complex care include încă o construcție (de dimensiuni mai reduse), o fântână arteziană și o parcare. Curtea este populată cu arbori și arbuști din clasa coniferelor.

Complexul Direcției Silvice Suceava se învecinează cu campusul Universității „Ștefan cel Mare” către nord și cu Parcul Universității spre est. Complexul este mărginit de Strada Teilor în partea vestică, iar vizavi de acesta se găsesc Stadionul Areni și sediul Inspectoratului Județean de Poliție.

Clădirea principală este dispusă la bulevard și a fost construită într-un stil rustic, care reflectă domeniul de activitate al instituției găzduite. Edificiul este format din două corpuri dispuse perpendicular, planul construcției având formă de cruce cu laturile inegale. Pe laturile lungi construcția are un singur nivel, iar pe laturile scurte, parter și etaj.


Intrarea principală în clădire se realizează pe latura scurtă a unuia dintre corpuri și are aspectul unui pridvor. Etajul acestuia este susținut de patru stâlpi care formează cinci goluri de trecere, trei în față și câte unul pe cele două laterale, terminate la partea superioară în arc frânt. Deasupra golurilor de intrare există cinci ferestre dreptunghiulare, dispuse vertical, deasupra fiecăreia existând câte o fereastră de dimensiuni reduse. Celelalte ferestre aflate în partea etajată a clădirii sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele sunt de dimensiuni mai mari, având formă dreptunghiulară în partea de jos, iar în partea superioară fiind finalizate în arc frânt. Tâmplăria ferestrelor este de culoare verde închis.

Edificiul are un acoperiș în patru ape, cu pante repezi. În partea cu un singur nivel, acoperișul corpului paralel cu bulevardul prezintă ruperi în pantă, atât în față cât și în spate, ce dau construcției un aspect de cabană, specific zonei montane. Acoperișul are o învelitoare din tablă lindab de culoare roșie. Streașina este confecționată din scânduri vopsite în aceeași culoare cu tâmplăria ferestrelor.

În holul de intrare al clădirii principale a Direcției Silvice a fost înființat un mic muzeu cinegetic, deschis pentru publicul vizitator în decembrie 2013. Expoziția muzeului include exemplare de animale sălbatice care se găsesc pe teritoriul județului Suceava, din vârfurile munților până în bălțile de șes, evidențiind diversitatea faunei locale.
Între exemplarele de păsări expuse sunt de menționat: cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița, huhurezul, ciocănitoare, rațe sălbatice, fazani etc. Muzeul include de asemenea exemplare de mamifere ce viețuiesc în pădurile din zona Sucevei: ursul brun, mistrețul, jderul, marmota. Alături de acestea, sunt prezentate busturi de cerbi și de căprioare, blănuri de lup, râs și vulpe, colți de mistreți.





In cartierul de blocuri Areni se afla “Spitalul vechi”.
Ansamblul de clădiri vechi ale Spitalului Județean Suceava a fost construit între anii 1891-1903 în timpul mandatului primarului Franz Des Loges (1891-1914). El a fost ridicat în zona Areni (astăzi cartier al Sucevei), pe locul unei clădiri mai vechi ce data de la începutul secolului al XIX-lea.

Concepute de la început pentru a îndeplini funcționalitatea de spital districtual, aceaste clădiri au purtat în epocă denumirea de „Casa publică generală a bolnavilor din Suceava”. Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o sală de operații, patru cabinete ale medicilor și personalului, o cameră mortuară, laboratoare și magazii, beciuri pentru gheață etc. Complexul spitalicesc era înconjurat de un parc.

În pavilionul fără etaj aflat la stradă a fost sediul administrației instituției. Aici a locuit pentru o perioadă primul medic român din Bucovina, Teofil Lupu (1869-1935), împreună cu fiica sa, Octavia, și ginerele său, scriitorul și publicistul Alexandru Leca Morariu. Între anii 1926-1929 a funcționat aici redacția revistei literare și de folclor „Făt-frumos”, condusă de Leca Morariu.



În anul 1964, peste drum de spitalul vechi, s-a dat în folosință o clădire modernă cu opt etaje, cu o capacitate de 600 paturi, având în față un corp scund cu două niveluri unde se află săli de consultații, săli de conferințe etc. În clădirile vechiului spital sunt adăpostite în prezent unele secții ale Spitalului Județean și anume cele de oncologie, boli infecțioase, dermatologie și pneumologie.

În anul 2007, conducerea Ministerului Sănătății Publice a elaborat un proiect pentru construirea unui spital de urgență pe locul unde se află clădirile vechi ale Spitalului Județean care ar urma să fie demolate. În dorința de a proteja aceste clădiri vechi, datând din perioada austriacă, Complexul Muzeal Bucovina a propus Direcției pentru Cultură și Culte Suceava clasarea acestora în Lista Monumentelor Istorice pentru a fi salvate de la demolare. Directorul Complexului Muzeal Bucovina, Emil Ursu, a apreciat că aceste clădiri „reprezintă (...) ultimul mohican al arhitecturii care a caracterizat târgul de odinioară”. Istoricul literar Eugen Dimitriu a propus transformarea pavilionului de la stradă într-un corp muzeal.

În anul 2009, președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, a anunțat că Spitalul Vechi va fi modernizat. În acest sens, s-au alocat 4 milioane de lei pentru schimbarea acoperișului, a tâmplăriei și a sistemului de încălzire, precum și reabilitatea termică a pereților. Lucrările au durat un an și jumătate și au constat în înlocuirea instalațiilor electrice, sanitare și termice, a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare, a tâmplăriei și mobilierului, refacerea șarpantei și recompartimentarea interioarelor. A fost reamenajată curtea interioară și parcul (s-au schimbat gardurile și s-au montat pavele) și s-a achiziționat aparatură medicală nouă. Cele patru secții au fost dotate cu 225 de paturi noi. La 14 septembrie 2010 au fost inaugurate cele patru pavilioane modernizate ale Spitalului Vechi, în prezența președintelui Consiliului Județean, Gheorghe Flutur, și a primarului Ion Lungu.





-La est de cartierul “Harbarie” se afla Ansamblul fostei Uzine de apa

Este un ansamblu de clădiri cu valoare de patrimoniu industrial în care a funcționat fosta uzina de apă a orașului Suceava, dată în folosință la data de 12 august 1912. Ea se află pe Strada Apeductului nr. 4, în zona Suhat.

În prezent, aici funcționează Centrul de Arhitectură, Cultură urbană și Peisaj „Uzina de Apă” Suceava.





-Cladirile garilor Burdujeni (Suceava) si Itcani (Suceava Nord). Au fost prezentate anterior.



-Alte cladiri-monumente istorice si obiective turistice din municipiul Suceava sunt:


-Alte cladiri istorice:

-Clădirea Sindicatelor

-Clădirea „Karl Schorr” din Strada Ștefan cel Mare nr. 26

-Casa Prieteniei din Aleea Ion Grămadă nr. 1-3

-Casa Corpului Didactic „George Tofan” din Aleea Nucului nr. 10

-Casa Națională (construită la începutul secolului al XX-lea și între 1926-1932, astăzi dispărută)





-În afară de aceste edificii istorice reprezentative pentru Suceava, mai există câteva clădiri vechi, localizate în Burdujeni și Ițcani, construite pe vremea când aceste două cartiere erau localități cu administrație separată de cea a orașului Suceava:


-Clădirea în care a funcționat Școala veche din Ițcani, situată pe Strada Gării .

-Clădirea în care a funcționat Primăria Burdujeni, astăzi sediul Electroconstrucția „Elco” (1902)

-Clădirea Școlii Gimnaziale „Jean Bart” din Burdujeni (1902)

-Clădirea Școlii Gimnaziale nr. 6 din Burdujeni (1911)

-Clădirea Spitalului de Psihiatrie din Burdujeni (secție a Spitalului Județean Suceava)

-Clădirea în care a funcționat Dispensarul Medical Burdujeni, astăzi secție de poliție

-Clădirea în care a funcționat Pichetul de grăniceri din Ițcani

-Clădirea în care a funcționat Primăria Ițcani


-Clădirea în care a funcționat Oficiul Poștal din Ițcani, astăzi secție de poliție

-Clădirea în care a funcționat Școala din Ițcani, situată pe Strada Gării
Clădirea în care a funcționat Școala din Ițcani, situată pe Strada Grigore Alexandru Ghica

-Clădirea în stil austriac situată pe Strada Gheorghe Doja din Ițcani







În municipiul Suceava există mai multe case vechi, datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, care au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2010. Majoritatea sunt locuințe private și sunt localizate în vechea “zonă armenească” a orașului:

-Casa din Strada Armenească nr. 7

-Casa din Strada Armenească nr. 13 (Casa de lemn Hopmeier)

-Casa din Strada Armenească nr. 14 (Casa Pâțu)

-Casa din Strada Armenească nr. 18 (Casa Seserman)

-Casa din Strada Armenească nr. 24 (Casa Roșu)

-Casa din Strada Armenească nr. 26

-Casa din Strada Armenească nr. 31bis (Casa Frățian)

-Casa din Strada Armenească nr. 47

-Casa din Strada Nicolae Bălcescu nr. 3 (fostul Restaurant „Național”)

-Casa din Strada Ion Creangă nr. 17

-Casa din Strada Dragoș Vodă nr. 10 (Casa Hagi)

-Casa din Strada Dragoș Vodă nr. 13 (Casa de lemn Colonescu)

-Casa din Strada Dragoș Vodă nr. 23 (Casa de lemn Ignătescu)

-Casa din Strada Prunului nr. 1 (Casa în care a locuit compozitorul Ciprian Porumbescu)

-Casa din Aleea Simion Florea Marian nr. 2 (Casa Costin Tarangul) (1886)

-Casa din Aleea Simion Florea Marian nr. 4 (Casa folcloristului Simion Florea Marian)

-Casa din Aleea Trandafirilor nr. 4 (fosta Grădiniță „Așchiuță”)




Case memoriale:

-Casa memorială „Simion Florea Marian”, situată pe Aleea Simion Florea Marian nr. 4

-Casa în care a locuit Ciprian Porumbescu, situată pe Strada Prunului nr. 1

b. Zone rezidentiale tip blocuri

Primele blocuri s-au construit in Suceava in partea de sud si vest a zonei central, dar si in cartierele Zamca , Areni si Marasesti.

In anii 50 sunt construite “blocuri muncitoresti” de-a lungul strazii Stefan cel Mare, in zona centrala.

Intre anii 1955- 1958 sunt construite blocuri cu 8 etaje in zona centrala, in zona strazii Mihai Viteazul.

Primele blocuri au fost construite după un proiect sovietic, cu detinuti din Penitenciarul Suceava, fiind destinate nomenclaturii comuniste care s-a stabilit în oras.

În primă fază, procesul de urbanizare a afectat doar partea de sud a centrului vechi.





-Cartierul Zamca

Este cuprins intre: Bdul. George Enescu (care-l separa de cartierul “Marasesti”), Strada Marasesti si Strada Mihail Kogalniceanu (care-l separa de zona centrala) , padurea-parc Scheia, care-l separa de comuna Scheia si strada Universitatii (care-l separa de cartierul “George Enescu”).
Alte strazi importante din acest cartier sunt: Strada Zamca, strada Narciselor si strada Ilie Ilascu.
Zamca este amplasat pe dealul cu accelasi nume, fiind astfel cartierul sucevean aflat la cea mai mare altitudine.

Cartierul cuprinde doua zone:

-O zona de blocuri, cuprinsa intre: Bdul. George Enescu, Strada Marasesti, Strada Zamca, Strada Narciselor.
In anii 50 aici sunt construite printre primele blocuri din Suceava- blocuri stil “colonie”.

-O zona de case, cuprinsa intre: Strada Zamca, Strada Marasesti- Strada Mihail Kogalniceanu, strada Ilie Ilascu.
La capatul acestei ultime strazi se afla si sediul Casei Judetene de Pensii Suceava.
Zamca este una dintre cele mai vechi zone ale municipiului Suceava, aici aflandu-se si doua monumente istorice si in accelasi timp importante obiective turistice:

-“Capela Pruncu”, situate in cimitirul armenesc.

-“Manastirea Zamca” (ridicata de comunitatea armeneasca in anii 1551-1606)






-Cartierul Marasesti (cunoscut si ca “Zamca-2”)
Este cuprins intre: Bdul. George Enescu (care-l separa de cartierul “Zamca”), Strada Marasesti (care-l separa de zona centrala), Bdul. 1 Mai (care-l separa de cartierul “Areni”) si Strada Universitatii (care-l separa de cartierul “George Enescu”).

Este un cartier mixt, atat de blocuri cat si de case.

In acest cartier se afla patinoarul artificial , sediul Casei Judetene de Asigurari de Sanatate Suceava (CJAS) si sediul Evidentei Populatiei.







-Cartierul Areni
Este cuprins intre: Bdul. 1 Decembrie 1918 (care-l separa de cartierul “Obcini”), Bdul. 1 Mai (care-l separa de cartierele “George Enescu” si “Marasesti”), Bdul. Stefan cel Mare- Strada Ana Ipatescu (care-l separa de zona centrala) si strada Tipografiei.
Alte strazi importante care strabat acest cartier sunt: Strada Universitatii si strada Alexandru cel Bun (care se continuua cu strada Samuil Isopescu).
Cartierul a fost construit între anii 1960 și 1975, fiind o zonă preponderent cu blocuri, dar și cu suprafețe mari de spații verzi.
“Ansamblul Areni”, ridicat între anii 1964-1966, este un prim „cvartal" de locuinte ridicat la marginea orasului, în zona fostului Obor de vite.

Cartierul este strabatut de paraul Cetatii (Targului).


In acest cartier se afla importante institutii publice:

-Sediul ISU Suceava “Bucovina”

-Sediul Jandarmeriei

-Sediul Primariei Municipiului Suceava (functioneaza intr-o cladire construita in anii 1995-1996 de catre fosta “Banca Agricola”, cladire care in anul 2002 este cumparata de primaria Suceava)

-Stadionul “Areni” (cea mai mare arenă sportivă a orașului, inaugurată în 1963 și extinsă în două etape: 1976-1977 (când s-au adăugat peluzele) și 1980-1982 (când s-a construit tribuna a doua). În 2002 stadionul a fost modernizat, în prezent având o capacitate de circa 12.000 de locuri).

-Sediul Politiei Municipale si Judetene

-Centrul Judetean de Transfuzii

-Centrul Judetean de Proiectari Suceava (functioneaza intr- cladire construita in 1983)

-„Spitalul Vechi” (cladiri cu valoare istorica si arhitecturala, construite intre anii 1891- 1903. In 2010 cladirile sunt reabilitate).

-Statiunea de cercetari agricole si banca de gene (cladirea construita in 1946)

-Oficiul Judetean de Cadastru

-Cimitirul evreiesc







-Cartierul George Enescu
Este cuprins intre: Calea Obcinilor, Strada Humorului (care-l separa de cartierul Obcini), Padurea Scheia (care-l separa de comuna cu accelasi nume), Strada Universitatii (care-l separa de cartierele Zamca si Marasesti) si Bdul. 1 Mai (care-l separa de cartierul Areni).
Alte strazi importante din interiorul cartierului sunt: Bdul. George Enescu, Strada Scurta- Strada Zorilor.

Este un cartier predominant de blocuri, fiind construit in anii 1971- 1982. Este zona cu cea mai mare densitate a populației din municipiul Suceava. Conține o parte dintre cele mai mari complexuri de locuințe ale orașului: „Belvedere”, „Șarpe”, „Curcubeul”, „Vapor”, „Mobila”, „Moto-Velo”, „Albina”.

In cartier exista si unele cladiri noi, care adapostesc importante institutii: Universitatea „Stefan cel Mare” (care-si are originea in 1963), Planetariu si observatorul astronomic (inaugurat in 1982, al treilea planetariu din țară în ordinea deschiderii și cel mai mare din țară în ceea ce privește capacitatea sălii și diametrul cupolei), Spitalul Judetean “Sfantul Ioan cel Nou” (cladirea noua inaugurate in 1964), statia de salvare, cartodromul.

In cartier se afla si o cladire veche, cu valoare istorica si arhitecturala- cladirea care adaposteste Directia silvica (cladire inaugurate in prima jumatate a secolului 19, in stil rustic).

De asemenea, in cartier se afla si un parc- “Parcul Universitatii”, si un supermarket “Kaufland” (construit pe locul fostei fabrici de confectii “Zimbru”).








-Cartierul Obcini

Denumirea cartierului provine de la faptul ca este situate pe “Obcinile Sucevei”.

Este cuprins intre strazile: Calea Obcinilor, Strada Humorului (care-l separa de cartierul “George Enescu”), Strada Ostra , Strada Victoriei (care-l separa de satul “Sfantu Ilie”) si Bdul. 1 Decembrie 1918.

Alte strazi importante din interiorul cartierului sunt: Bdul. Gravril Tudoras- Bdul. Corneliu Coposu, Strada Leonard Mociuschi, Strada Bistritei.

Este un cartier in cea mai mare parte de blocuri, dar si de case (prezente mai ales in partile limitrofe din nordul cartierului).

Este cel mai nou cartier sucevean de blocuri (fiind construit intre anii 1980- 1988), la momentul revolutiei din 1989, o parte din blocurile din acest cartier nu erau terminate de construit.

Dupa 2000, langa acest cartier, s-au deschis si doua centre comerciale: “Metro” si “Galleria” (ultimul a functionat in perioada 2009- 2013).










-Cartierul Burdujeni

Este cuprins intre: Strada Nicolae Iorga- Calea Unirii- Strada Bazelor (care-l separa de zona de exploatare feroviara din jurul statiei CFR Suceava/Burdujeni), Strada Eroilor (care-l separa de noul cartier „La Liniste”), Strada Cuza Voda- Strada Capitan Grigore Andrei (care-l separa de cartierul „Burdujeni-Sat”), Strada Pictor Romeo Calancea (care-l separa de cartierul „Itcani”).

Alte strazi importante care strabat acest cartier sunt: Calea Unirii- Strada 22 Decembrie, Strada Gheorghe Doja (care asigura legatura cu cartierul „Itcani”), Strada Jean Bart, Strada Privighetorilor, Strada Putna, Strada Locotenent Damaschin- Strada Amurgului, Calea Burdujeni.

Burdujeni este situat la aproximativ 4 km nord-est de centrul localității.

Din punct de vedere al întinderii și al populației, Burdujeni este cel mai mare cartier sucevean. Este poziționat pe malul stâng al râului Suceava, care reprezintă granița cu vechiul oraș Suceava și cu Bucovina, Burdujeni fiind singura zonă a Sucevei contemporane ce nu a făcut parte din Bucovina.

Legătura către centru este realizată de axa rutieră Calea Unirii, iar către Ițcani (situat la aproximativ 3 km vest) de Strada Gheorghe Doja.

În anul 1926 localitatea Burdujeni a fost încorporată Sucevei, devenind cartier al acesteia.


Cartierul Burdujeni cuprinde mai multe zone:

-Zona de blocuri „Cuza-Voda”, apăruta ca urmare a perioadei comuniste de sistematizare și de industrializare a orașului Suceava. Blocurile au fost construite pe locul unde înainte se afla Burdujeni-Târg, o parte dintre vechile case din zonă fiind demolate. Majoritarea locuitorilor din Cuza Vodă au lucrat până în anii '90 la întreprinderile de pe platforma industrală „Valea Sucevei”, situată în imediata vecinătate, motiv pentru care Burdujeni și-a căpătat titlul de „cartier muncitoresc”.
Este cuprinsa intre: Strada Bazelor, Strada Eroilor, Strada Cuza-Voda, Strada Gheorghe Doja, Strada Locotenent Damaschin si Calea Unirii.

Cuprinde 3 „subzone”:

-„Cuza-Voda-1”, intre Calea Unirii, Strada Gheorghe Doja, Strada Locotenent Damaschin. Este strabatuta de Calea Burdujeni. A fost construita pana in 1974.

-„Cuza-Voda-2”, intre Calea Unirii, Strada Bazelor, Strada Eroilor, Calea Burdujeni, construita pana in 1982. Reprezinta cea mai populata zona din cartierul Burdujeni. Este strabatuta de strada Amurgului.

-„Cuza-Voda-3”, intre Calea Unirii, Calea Burdujeni si Strada Cuza-Voda, construita pana in 1984. Aici se afla: Piata Agro-alimentara Burdujeni, blocul-turn „Torino” si fostul cinematograf Burdujeni.


- Zona de blocuri ANL, situata la vest de strada Putna si la sud de strada Gheorghe Doja.

-Zona de blocuri din apropierea garii Suceava/Burdujeni (intre strazile Jean Bart, Gheorghe Doja, Putna si Nicolae Iorga)

-O zona mixta, industrial-comerciala, situata intre: Calea Unirii, Locotenent Damaschin, Gheorghe-Doja, Jean Bart si Nicolae Iorga.
Aici existau sau exista urmatooarele unitati economice: Fostul ICIL, Fostul Abator Burdujeni (astazi supermarket „Billa”), Galeriile comerciale „Orizont”, Tipografia „Lidana” si Benzinaria ODN.

De aceasta zona se leaga si existenta unei foste cai ferate industriale, singura cale ferata industriala din municipiul Suceava, care se intindea in afara zonelor industriale. Aceasta cale ferata industriala se racorda in statia CFR Suceava, apoi se ramifica in doua cai ferate, ambele traversand strada Bazelor. Apoi, una din aceste cai ferate intra in incinta unui depozit de produse petroliere. Cealalta cale ferata ajunge pana in dreptul Caii Unirii, unde astazi se termina. Insa, in trecut, aceasta se continuua, traversa Calea Unirii, apoi trecea pe la sud de tipografia Lidana, apoi, din ea se ramificau alte doua cai ferate (una care ajungea la benzinaria ODN, iar cealalta care deservea fostul ICIL si fostul abator Burdujeni), apoi linia traversa strada Gheorghe Doja (imediat dupa intersectia acesteia cu strada Jean Bart), dupa care mergea pe langa „Conlemn” si paralel cu strada Fagului, pe care apoi o traversa, apoi se indrepta spre vest, pentru a ajuge la fosta „Avicola” Burdujeni.


-O zona de case, situata la nord de strada Gheorghe Doja.
Si in aceasta zona existau doua unitati economice importante- „Conlemn” si fosta „Avicola” Burdujeni.




Asadar in municipiul Suceava intalnim 6 cartiere predominant de blocuri: Zamca, Areni, Marasesti, George Enescu, Obcini si Burdujeni.
Pentru viitoare dezvoltari imobiliare si constructii de blocuri, doua zone ar fi potrivite:

-Zona din cartierul Burdujeni, cuprinsa intre Calea Unirii, Strada Locotenent Damaschin, Strada Gheorghe Doja, Strada Jean Bart si strada Nicolae Iorga.

-In sudul si vestul cartierului Obcini, pana la strazile Victoriei (in sud) si Ostra (in vest).

c. Zone rezidentiale tip case



-Cartierul Harbarie (“Itcanii Vechi”)
Este situat la nord de zona centrala (aproximativ la nord de strada Petru Rares), la nord de cartierul „Zamca”, in vest este limitat de padurea Scheia, in nord se intinde pana la strada Traian Vuia (care-l separa de zona industriala cu accelasi nume), iar la est este limitat de Calea Unirii.
Alte strazi importante care strabat acest cartier sunt: Strada Cernauti, Strada Mihail Sadoveanul (aflata in prelungirea strazii Petru Rares si care se termina la ruinele cetatii Scheia), Strada Dimitrie Dan, Strada Stefan Stefurea, Strada Mircea Septelici- Strada Nicolae Labis („Serpentine”).
Cartierul Hărbărie este poziționat pe versantul nord-estic al dealului Zamca, către râul Suceava. Este un cartier cu case în majoritate vechi și reprezintă o prelungire a centrului orașului și a Zamcii către nord-est, în zonele de pantă. În ciuda faptului că au fost realizate lucrări de consolidare în mai multe rânduri, Hărbăria este în continuare o zonă cu alunecări de teren.
Zona Hărbăriei se mai numește Ițcanii Vechi. Aici se află a doua biserică ca vechime a orașului (după Mirăuți), Biserica Adormirea Maicii Domnului.




-Cartierul Itcani (sau „Itcanii Noi”)
Este cuprins intre raul Suceava (la sud) si Strada Pictor Romeo Calancea (la est, care-l separa de cartierul Burdujeni).
Alte strazi importante care strabat acest cartier sunt: Strada Traian Vuia- Strada Grigore Alexandru Ghica, Strada Aurel Vlaicu (care asigura legatura cu statia CFR Suceava Nord/Itcani), Strada Gheorghe Doja (care asigura legatura cu cartierul Burdujeni), Strada Mitocului, Strada Depoului, Strada Zefirului- Strada Eraclie Porumbescu, DC-57.
Ițcani este situat la aproximativ 5 km nord-vest de centrul localității. Este un cartier de case care s-a dezvoltat pe malul stâng al râului Suceava, la vest de Burdujeni (aflat la o distanță de aproximativ 3 km). Legătura dintre Ițcani și centrul orașului se realizează pe Strada Cernăuți (cu varianta Traian Vuia).
În perioada 1775-1918, ca urmare a anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, satul Ițcani a îndeplinit rolul de punct de frontieră austro-ungar, atât de cale ferată, cât și rutier. În perioada interbelică, comuna Ițcani a purtat numele de comuna Aron Pumnul, având primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava. După cel de-al Doilea Război Mondial, comuna Aron Pumnul a fost desființată, Ițcaniul fiind încorporat drept cartier în cadrul municipiului Suceava. În perioada regimului comunist, în Ițcani nu au avut loc demolări majore în vederea construirii de blocuri și unități industriale, așa cum s-a întamplat în alte zone ale Sucevei (precum Burdujeni).
Totusi, si in cartierul Itcani exista doua unitati economice importante- Fabrica de incaltaminte si un fost „Gostat”.
Actualul cartier mai poartă numele de Ițcanii Noi, pentru a fi diferențiat de Ițcanii Vechi (Hărbărie), situat de cealaltă parte a râului Suceava. În Ițcani se află Gara Ițcani (Suceava Nord), clădire monument istoric (1871) și a doua gară a Sucevei ca importanță (după cea din Burdujeni). În apropiere se află Parcul Gării Ițcani, depoul, câteva clădiri vechi (fostele sedii ale primăriei, poliției și școlii din Ițcani), Biserica romano-catolică Sfânta Elisabeta și Biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. La ieșirea din Ițcani către Siret se află Biserica Sfinții Apostoli, fost lăcaș de cult luteran.
O proporție semnificativă a locuitorilor este de origine poloneză, iar în trecut au trăit aici mulți germani și evrei.
Dupa 1960 fostul sat Itcani se uneste cu orasul Suceava, devenind un cartier al acestuia.







-Cartierul Burdujeni-Sat
Este cuprins intre: Strada Cuza-Voda---Strada Capitan Grigore Andrei (care-l separa de cartierul Burdujeni) si padurea Adancata.
Alte strazi importante care strabat acest cartier sunt: Strada 22 Decembrie, Strada Ecaterina Teodoroiu, Strada Plevnei si Strada Vasile Parvan.
Este un cartier de case.
Burdujeni-Sat este un cartier localizat în partea de nord-est a municipiului Suceava. Reprezintă zona veche a fostei localități Burdujeni și se întinde pe o zonă deluroasă, la nord de cartierul Cuza Vodă III, între fostul Cinematograf „Burdujeni” și pădurea de la Adâncata. Este un cartier în întregime de case, dispus de-a lungul șoselei care face legătura dintre Suceava și Dorohoi și care poartă numele de Strada 22 Decembrie pe teritoriul său.
În partea sudică a cartierului Burdujeni-Sat se află Mănăstirea Teodoreni ce datează din anul 1597 și în jurul căreia a apărut inițial satul Burdujeni. Un alt lăcaș de cult vechi este Biserica Sfânta Treime, ctitorie ortodoxă din 1851, poziționată în centrul actualului cartier. Burdujeni-Sat constituie cea mai rurală zonă a municipiului Suceava, principala îndeletnicire a unei bune părți dintre locuitori fiind agricultura.
Tot in acest cartier se afla si Sectia de psihiatrie a spitalului judetean.

Asadar in 1990 municipiul Suceava cuprindea 3 cartiere predominant de case: Harbarie, Itcani si Burdujeni-Sat.





In afara de aceste cartiere predominant de case, mai exista in Suceava si alte zone de case:

-Zona de case din cartierul Zamca, cuprinsa intre strazile: Marasesti, Zamca si Ilie Ilascu

-Zona de case din cartierul Burdujeni (la nord de strada Gheorghe Doja)

-Zonele de case din partile limitrofe a cartierului Obcini.







Dupa 1990, au aparut si alte cateva cartiere sau zone de locuinte (de case) in municipiul Suceava:

-Cartierul „La liniste”, situat intre Strada Cuza-Voda, strada Eroilor si strada Dimitrie Login. Este strabatut de strada Traian Popovici.

-Cartierul „Tineretului”, situat intre strada Mircea Hrisca si strada Cuza-Voda.

-Zona „Soarelui”, cel mai vechi dintre noile cartiere de vile a orasului, fiind situata in zona strazii Sofia Vicoveanca, la iesirea spre Falticeni.

-Zona „Dealul Tatarasi”, situata in cartierul „Areni”. Este o zonă de case noi, construite pe dealul cu același nume, pe partea dreaptă a râului Târgului, la sud de Strada Alexandru cel Bun.

-Zona „Dumbrava”, situata in cartierul „Burdujeni”, la nord de strada Gheorghe Doja. O parte dintre case sunt construite pe terenul fostei Avicola Burdujeni.

-Zona „Dealul Manastirii”, situata in cartierul „Burdujeni-Sat”. Este situata la nord de strada Cuza-Voda, pe dealul din proximitatea Mănăstirii Teodoreni.

-Zona „Dragomirna”, situata in cartierul Itcani. Este o zona de case noi, construite in jurul strazii Mitocului.

De asemenea, cartiere noi de case au fost construite în imediata vecinătate a orașului: în Ipotești și în Șcheia, în apropiere de platforma industrială „Șcheia”.

d. Zone industriale

Municipiul Suceava cuprindea in 1990 3 mari zone industriale compacte:

-Zona industriala Valea Sucevei, cuprinsa intre calea ferata M500 si raul Suceava.

-Zona industriala Traian Vuia, cuprinsa intre raul Suceava si Traian Vuia

-Zona industriala Scheia, cuprinsa intre calea ferata linia 502 si strada Humorului.

Din pacate dupa 1990, cand multe foste intreprinderi industriale au disparut, pe locul acestora au aparut supermarketuri, centre comerciale si mall-uri.

Consider ca a fost o greseala din partea primariei Suceava sa acorde autorizatii de constructii pentru astfel de obiective in perimetrul fostelor platforme industriale. Acestea trebuiau pastrate strict ca zone industriale, iar acolo sa se acorde autorizatii de constructii strict pentru cei care ar dori sa infiinteze unitati de productie industriala.








e. Zone de transport si telecomunicatii

Acestea cuprind:

-Perimetrul celor 3 statii CFR (Suceava, Suceava Nord si Suceava Vest), triajul CFR Suceava (inaugurat in 1979), depoul Suceava Nord, revizia de vagoane calatori Suceava.

-Garajul transportului urban in comun, din zona industriala Traian Vuia

-Autogara Suceava din zona centrala.

Majoritatea unitatilor si firmelor din domeniul telecomunicatiilor se afla in zona centrala.








f. Zone comerciale, de servicii si de depozitare


Majoritatea unitatilor si firmelor din domeniul comertului si a serviciilor se afla in zona centrala.

Este cuprinsa intre: Strada Mihail Kogalniceanu- Strada Marasesti (care o separa de cartierele “Zamca” si “Marasesti”), Bdul. Stefan cel Mare- Strada Ana Ipatescu (care o separa de cartierul “Areni”) si Padurea “Cetatea de Scaun”.

Alte strazi importante din zona centrala sunt:

-Strada Ana Ipatescu- Calea Unirii (pe directive sud-nord),

-Bdul. Stefan cel Mare (care se infunda in piata 22 Decembrie; pe directia sud-nord), apoi “Piata 22 Decembrie”, apoi “Esplanada pietonala”, apoi strada Dimitrie Dan.

-Strada Mihai Viteazul- Strada Vasile Alecsandri- Strada Stefan Stefurea (pe directia sud-nord)

-Strada Mirautilor- Strada Petru Rares- Strada Mihail Sadoveanu (pe directia est-vest; ultima se infunda la ruinele cetatii Scheia)

-Strada Curtea Domneasca- Strada Armeneasca- Strada I. G. Sbierea- Strada Zamca (pe directia est-vest), care se continuua in cartierul Zamca.

-Strada Nicolae Balcescu- Strada Mihai Eminescu- Strada Marasti (pe directia est-vest), care se continuua cu Bdul. George Enescu.

-Strada Mitropoliei- Strada Parcului (pe directia vest-est), prin care se asigura legatura rutiera cu: Cetatea de Scaun a Sucevei, localitatile Lisaura, Tisauti, Ipotesti.

-Strada Ioan Voda Viteazul

Centrul istoric al Sucevei a fost în mare parte demolat în anii '60 ai secolului trecut, în cadrul procesului de sistematizare din perioada comunistă, pe locul multor dintre vechile imobile ridicându-se blocuri de locuințe.




Cu toate acestea, câteva clădiri au supraviețuit până astăzi și au statutul de monumente istorice și de arhitectură si de importante obiective turistice:

-„Hanul Domnesc” (dateaza din secolul al 17- lea, fiind cea mai veche cladire civila din Suceava, care s-a pastrat in intregime. Din 1968 aici functioneaza „Muzeul Etnografic”)

-Cladirea in care functioneaza „Muzeul Bucovinei/Muzeul de istorie” (cladirea a fost construita in anii 1902- 1903, in stil neoclasic si baroc. Din 1968 in incinta cladirii functioneaza „Muzeul de istorie”. Cladirea a fost renovata in anii 1976- 1979 si 2014-2016).

-Cladirea in care functioneaza „Muzeul de Stiintele Naturii” (cladirea a fost construita in anii 1811-1814. Din 1976-1977 in incinta acestei cladiri functioneaza muzeul sus-numit. Cladirea a fost renovata in anii 1976-1977 si 1992-2000).

-Cladirea in care functioneaza „Liceul de Arta Ciprian Porumbescu” (liceul functioneaza in doua cladiri- una veche, ridicata in 1859, cu valoare istorica si arhitecturala, si alta noua inaugurata in 1962)

-Cladirea in care functioneaza „Liceul Teoretic Stefan cel Mare” (cladirea a fost inaugurata in 1895, in stil baroc).

-„Casa Polona” (cladirea a fost construita intre anii 1903- 1907, si a fost renovata in 1984-1985. In incinta cladirii, in timpul regimului comunist, a functionat „Ansamblul artistic Ciprian Porumbescu „ din 1954, si respectiv „Sectia din Suceava a Teatrului National Vasile Alecsandri din Iasi” intre 1984- februarie 1990. Din 1996 cladirea este retrocedata comunitatii polone)

-Cladirile in care functioneaza „Biblioteca Bucovinei I. G. Sbierea” (cladirile au fost construite in anii 1925- 1926 si 1929-1930. Biblioteca functioneaza in aceste cladiri incepand din anii 1965 si 1988. Cladirile au fos renovate intre anii 2005-2009. Deși sunt două clădiri de patrimoniu, reprezentative pentru orașul Suceava, după 2000 acestea au fost obturate de două construcții noi: sediul Parchetului Suceava (pe latura nordică) și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Suceava (pe latura vestică).

-Casa Corpului Didactic „George Tofan”

-Sediul Uniunii Sindicatelor

-Sinagoga Gah (construita in anul 1870)

-Cladirea in care functioneaza Prefectura si Consiliul Judetean Suceava, cunoscuta ca si „Palatul Administrativ” (cladire construite in anii 1903- 1904, in stil baroc. In 2006 cladirea este reparata capital)

-Ansamblul „Curtea Domneasca”, construit in secolul 14, in timpul domniilor lui Stefan cel Mare si Sfant (1457- 1504) si Vasile Lupu (1634- 1653). Aceasta a fost abandonata la sfarsitul secolului 17 (cca 1700). In 2011 apare un proiect de restaurarea si modernizare.

-Cladirea cunoscuta ca si „Palatul de Justitie” (a fost construita in 1885 in stil neoclasic. Cladirea a fost reparata si renovata in anii 80 si in 2007. Intre 1968- august 2002 in aceasta cladire a functionat si Primaria Suceava).

-Casa memoriala „Simion Florea Marian” (cladire construita in secolul 18, iar, din 1974, este muzeu-casa memoriala, in aceasta casa locuind intre anii 1886-1907 folcloristul Simion Florea Marian.
Dupa 1990, in zona centrala a Sucevei, s-au construit cateva cladiri noi, ultramoderne:

-Sediul finantelor publice (ANAF) si trezoreria, construit la sfarsitul anilor 90. Are 11 nivele.

-Sediile unor banci, precum: BCR, BancPost, Banca Transilvania.

-Sediul parchetului.

Din pacate, si la constrctia si amplasarea unor edificii noi ridicate in zona centrala a Sucevei dupa 1990, s-au facut unele greseli.

Dupa 2000, cand s-au construit sediile parchetului si cel al „Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Suceava”, acestea au obturat din pacate cladirea bibliotecii „I G Sbierea”, cladire cu valorea istorica si arhitecturala.





In zona centrala a Sucevei (sau in apropierea ei) exista si cateva parcuri si zone verzi:

-Parcul „Sipote-Cetate”, amenajat in anii 1975- 1977, este cea mai intinsa zona de agrement din Suceava, ocupand o suprafata de cca 7 ha. In interiorul parcului a fost realizata in 1977 o statuie a lui Stefan cel Mare si Sfant, opera a sculptorului Iftimie Barleanu. In apropierea acestui parc se afla: Cetatea de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean (amenajat in aer liber in anii 70 si extins dupa 1996) si cimitirul „Pacea

-Parcul central , care din 2009 poarta numele fizicianului si biologului Ioan Nemes. Parcul a fost amenajat pe locul unor foste grădini, reduse în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca urmare a dezvoltării orașului. Atât clădirea care găzduiește astăzi Muzeul de Științele Naturii, cât și biserica comunității romano-catolice „Sfantul Ioan Nepomuk” din oraș existau la momentul apariției parcului, motiv pentru care acesta practic a inclus cele două edificii, cuprinzându-le pe trei laturi. Parcul este cuprins intre strazile: Bdul. Stefan cel Mare, Mitropoliei si Ana Ipatescu.

-Parcul Drapelelor, cunoscut si ca „parcul Uniunii Europene”, este cuprins intre Bdul. Stefan cel Mare si Strada Vasile Bumbac.

-Parcul Trandafirilor, situat in apropierea Palatului de Justitie.

-Parcul Simion Florea Marian, situat in apropierea casei memoriale cu accelasi nume.






In partea estica a zonei centrale si a cartierului „Harbarie” (intre strazile Ana Ipatescu- Calea Unirii si Parcul Sipote-Cetate) exista o zona denumita „Suhat”, care este strabatuta de strazile (mai importante): Mirautilor, Mitropoliei-Parcului, Ioan Voda Viteazul si Samuil Isopescu.

In aceasta zona se gasesc cateva obiective turistice importante:

-Manastirea Sfantul Ioan cel Nou (fondata in 1514- 1522)

-Fosta „Uzina de apa” a orasului, infiintata in 1912. In prezent in aceasta cladire functioneaza „Centrul de Arhitectura, Cultura urbana si peisaj Suceava”. Se afla pe strada Apeductului.

-Fosta „Uzina electrica” a orasului, infiintata in 1908. Este situata la intersectia strazilor Mitropoliei, Parcului si Bradetului.

h.Zone verzi si de agrement in aer liber, parcuri

Suceava dispune de mai multe astfel de zone, dar, in unele cartiere (de exemplul Burdujeni), atunci când s-au construit blocurile, acestea au fost construite cu spatii mult prea mici intre ele si cu relativ putine spatii verzi intre ele.


Zonele de agrement si spatiile verzi din Suceava mai importante sunt:



-Padurea Scheia, care separa cartierele Harbarie (Itcanii Vechi), Zamca si George Enescu de comuna Scheia.
Din pacate padurea Scheia nu este valorificata din punct de vedere turistic, aici neexistând amenajari pentru agrement.




-Padurea Cetatea de Scaun, situata in partea de est a orasului. Aici se afla si Cetatea de scaun a Sucevei.

Aici se afla si Parcul Sipote- Cetatea din Suceava. Acesta este un parc dendrologic amenajat în partea de sud-est a municipiului Suceava, în imediata vecinătate a Cetății de Scaun. El se află pe valea pâraielor Șipot și Cetății (pârâul Târgului sau Cacaina). Principalul monument din parc este Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, operă a sculptorului Iftimie Bârleanu, dezvelită în anul 1977.
Parcul Șipote-Cetate se întinde pe o suprafață de 7 hectare. El a fost amenajat între anii 1975-1977, când s-au trasat alei, peluze și rondouri de flori, s-au amenajat locuri pentru joaca copiilor, s-au construit terenuri sportive și o cabană-restaurant, s-au amplasat elemente decorative.
Parcul a fost împărțit în patru sectoare: vegetație de munte (1,95 hectare), vegetație de deal (2 hectare), vegetație de câmpie (1,35 hectare) și vegetație de luncă (1,70 hectare). S-a plantat circa 95% din suprafață cu aproape 7.000 de puieți. Printre speciile de arbori și arbuști plantate sunt de menționat următoarele: brad, tisă, molid, pin silvestru, plop alb, plop negru, ienupăr ornamental, salcâm japonez, fag, mesteacăn, nuc american, liliac etc.





-Parcul Central, denumit si “parcul Ioan Nemes”, situat intre Strada Ana Ipatescu, Strada Mitropoliei si Bdul. Stefan cel Mare. Este amenajat pe locul unor foste grădini, reduse în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca urmare a dezvoltării orașului. În prezent, parcul poartă numele fizicianului și biologului Ioan Nemeș, originar din Suceava. În parcul central au fost amplasate busturile lui Ciprian Porumbescu (1933) și Petru Rareș (1977), și Monumentul eroilor suceveni (1965).





-Parcul Drapelelor. Parcul Drapelelor constituie un spațiu verde de dimensiuni mai reduse și se învecinează cu Parcul Profesor Ioan Nemeș, fiind practic o continuare a acestuia în partea de nord-vest a Străzii Ștefan cel Mare, până la Strada Vasile Bumbac. În imediata proximitate a Parcului Drapelelor se află Palatul Administrativ, Palatul de Finanțe și Casa Sindicatelor. În partea central-estică a parcului, la Strada Ștefan cel Mare, este amplasată Statuia „Bucovina înaripată” (sau Monumentul eroilor și martirilor Bucovinei), monument din fibră de sticlă realizat de către sculptorul Mircea Dăneasa. Statuia, ce are o înălțime de 8,5 metri și o greutate de circa 550 de kilograme, a fost amplasată inițial în Piața 22 Decembrie, pe esplanada din fața Casei de Cultură, fiind inaugurată în data de 28 mai 2009, de Ziua Eroilor României. Ca urmare a faptului că în Piața 22 Decembrie urma să se demareze construcția unei parcări subterane, la data de 9 decembrie 2010 statuia a fost mutată în Parcul Drapelelor, unde se găsește și în prezent.Monumentul este poziționat în centrul unui mic platou (numit Piața Drapelelor sau Piața Uniunii Europene), încadrat pe trei laturi de steagurile celor 27 de țări membre ale Uniunii Europene.




-Parcul Trandafirilor, amplasat in zona centrala.
Parcul Trandafirilor constituie un spațiu verde localizat la Strada Ștefan cel Mare, în estul zonei centrale a Sucevei, la limita cu cartierul Areni, între Palatul de Justiție și clădirea Magazinului Universal „Bucovina”. Parcul are o formă triunghiulară, fiind mărginit de Strada Ștefan cel Mare la sud, Aleea Trandafirilor la nord-est și Palatul de Justiție la vest (motiv pentru care uneori este denumit Parcul Tribunalului).
Pe latura sudică a parcului, la Strada Ștefan cel Mare, sunt amplasate trei monumente: busturile lui Costache Negri (1812-1876), Mihail Kogălniceanu (1817-1891) și Alecu Russo (1819-1859), opere ale artistului Gheorghe Covalschi, dezvelite în anul 1973. Cele trei busturi sunt realizate din bronz, au înălțimea de 1,10 metri fiecare și sunt amplasate pe socluri de beton cu înălțimea de 2,05 metri. Datorită prezenței acestor trei monumente, Parcul Trandafirilor mai este cunoscut și ca Parcul Trei Bărboși, denumirea curentă folosită de localnici.
Grupul statuar „Familia Brâncoveanu”, operă a sculptoriței Ginete Sántha, a fost amplasat, în anul 1978, în partea central-nordică a parcului, în apropierea celor două ronduri concentrice. Din cauza poziționării, grupul statuar era aproape neobservat, motiv pentru care, în octombrie 2004, a fost mutat în spatele Palatului de Justiție, lângă Biserica Nașterea Maicii Domnului, a cărei construcție fusese finalizată cu puțin timp înainte.





-Parcul Simion Florea Marian. Parcul Simion Florea Marian constituie un spațiu verde de dimensiuni mai reduse, cuprins între Aleea Simion Florea Marian, Strada Mihai Viteazu și Strada 6 Noiembrie. Parcul a fost amenajat în fața casei în care a locuit folcloristul și etnograful român Simion Florea Marian (1847-1907), motiv pentru care îi poartă numele.
În afară de casa memorială a cunoscutului om de cultură sucevean, în imediata apropiere a parcului se află Casa „Costin Tarangul” (monument istoric ce datează din secolul al XIX-lea), Hotel „Continental” (fostul Hotel „Arcașul”) și Biserica Sfântul Nicolae (construită în anul 1611).
Parcul are un singur monument, bustul lui Simion Florea Marian, situat în partea central-sudică, în apropiere de intersecția între Strada Mihai Viteazu și Strada 6 Noiembrie. Bustul, realizat din bronz și amplasat pe un soclu din beton mozaicat în trepte, datează din anul 1935, fiind al doilea monument de acest tip ca vechime din orașul Suceava, după bustul lui Ciprian Porumbescu din Parcul Profesor Ioan Nemeș. Este opera sculptorului Gheorghe Bilan, cel care a realizat și bustul lui Ștefan cel Mare din holul liceului cu același nume.




-Parcul Itcani, situat in apropierea garii Suceava Nord din cartierul Itcani.



-Parcul Universitatii, situate in cartierul George Enescu



-Strandul municipal, aflat pe malul raului Suceava.






h.Cladiri reprezentative noi, construite dupa 1945

Dupa 1968, cu ocazia reinfiintarii judetului Suceava, si apoi a dezvoltarii municipiului Suceava, se construiesc o serie de cladiri noi, pentru a deservi diverse obiective socio-culturale sau edilitare.


Majoritatea dintre aceste cladiri sunt situate in zona centrala a orasului.


Dintre acestea se pot aminti:


-Cladirea Spitalului Judetean Suceava, situata in cartierul George Enescu.
Inaugurata in anul 1964, cu 8 etaje si o capacitate initiala de 600 paturi.
Din 1964 și până în prezent capacitatea spitalului a fost mărită succesiv la 1159 de paturi, apoi la 1189, ulterior 1240 și în prezent aproape 1300 de paturi, adică 35% din totalul de paturi din județul Suceava. Astăzi, unitatea poartă denumirea de Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou”, incluzând atât Spitalul Nou, cât și Spitalul Vechi. În spatele Spitalului Nou, cu intrare din Strada Scurtă, se află stația de ambulanță.

-Cladirea statiei de salvare

-Cladirea Directiei de Sanatate Publica Suceava

-Universitatea Stefan cel Mare din Suceava, cu sediul situat in cartierul George Enescu.
Instituția își are originea în fostul Institut Pedagogic de 3 ani înființat în anul 1963. În 1976 acesta s-a transformat în Institutul de Învățământ Superior, cu dublu profil: universitar și tehnic.
Între 1984-1990 a funcționat ca Institut de subingineri, subordonat Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași.
Universitatea din Suceava continuă tradițiile culturale și de învățământ superior din Bucovina, reprezentate de școlile domnești din nordul Moldovei, de Academia de la Putna, de Institutul Teologic, de Universitatea din Cernăuți și de Facultatea de Silvicultură de la Câmpulung Moldovenesc. În cadrul universității funcționează în prezent 9 facultăți, care înregistrează peste 9.400 de studenți, dintre care peste 4.000 în regim fără taxă.
Instituția aderă la principiile formulate în Marea Carta a Universităților Europene.






-Statiunea de cercetari agricole si banca de gene (infiintata in 1946)

-Centrul Judetean de Transfuzii Sangvine

-Centrul Judetean de Proiectari Suceava (care functioneaza intr-o cladire inaugurate in 1983. Construcția se compune din patru corpuri, a căror legătură este asigurată atât pe verticală cât și pe orizontală. Clădirea adăpostește la demisol arhiva și biblioteca tehnică, iar la parter dispune de o sală cu funcțiuni multiple: avizări, expoziții, expuneri, conferințe etc. Clădirea este finisată la exterior cu praf de piatră, placaje din cărămidă Bratca, roșie, neglazurată.)

-Politia Judeteana si Municipala

-Stadionul Areni, cea mai mare arenă sportivă a orașului, inaugurată în 1963 și extinsă în două etape: 1976-1977 (când s-au adăugat peluzele) și 1980-1982 (când s-a construit tribuna a doua). În 2002 stadionul a fost modernizat, în prezent având o capacitate de circa 12.000 de locuri.

-Unitatea de pompieri (astazi- ISU Bucovina), situata in cartierul Areni

-Sediul Jandarmeriei Suceava

-Patinoarul artificial Suceava, situat in cartierul Marasesti


-Policlinica Suceava, situata in zona centrala (in apropierea intersectiei Bdul. Stefan cel Mare cu Strada Mihai Viteazul)
Inaugurata in 1962.

-Directia Judeteana de Statistica

-Magazinul Universal Bucovina, situat in zona centrala.
Inaugurat in 1971.

-Complexul Moda, situat in zona centrala.

-Sediul BNR- Filiala Suceava

-Hotelul Bucovina, situat in zona centrala
Hotelul „Bucovina” a fost dat în funcțiune în perioada regimului comunist, în anii '70 ai secolului al XX-lea. Clădirea hotelului a fost ridicată pe locul unde înainte se afla Teatrul de Vară din Suceava, edificiu demolat în cadrul procesului de sistematizare a centrului orașului.
Hotelul „Bucovina” este localizat într-o zonă de interes turistic, în preajma câtorva obiective importante ale Sucevei, precum Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, Muzeul Bucovinei, Palatul Administrativ sau Hanul Domnesc. În imediata vecinătate a hotelului se află cele două corpuri ale Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, sediul BCR și cel al Parchetului Suceava.
Clădirea hotelului se prezintă sub forma unei construcții impunătoare, cu zece etaje. La parter există restaurant și terasă. Capacitatea de cazare este formată din 116 camere, totalizând un număr de 223 de locuri. Acestea sunt repartizate în câte 12 camere pe etaj (etajele 1-9), respectiv 8 camere la ultimul etaj.



-Sediul Casei de cultura, situat in zona centrala.
Actuala Casă de Cultură a municipiului Suceava a fost construită între anii 1965-1969, fiind inaugurată în anul 1969, cu prilejul celui de-al X-lea Congres al PCR. Clădirea a fost proiectată de Nicolae Porumbescu (1919-1999), figură proeminentă a arhitecturii românești, autor al unui număr impresionant de clădiri civice și publice din perioada anilor 1960-1990. Pe lângă Casa de Cultură, acesta a mai proiectat alte două edificii din Suceava: Casa de oaspeți și Vila Pavel-Cristea din Strada Cireșilor nr. 1.
Clădirea este asemănătoare cu cea din Baia Mare, fiind concepută într-o manieră modernă. Ea are trei etaje, parter, demisol plus mansardă. În anul 1973, pe o fațadă laterală a clădirii, s-a amplasat un mozaic parietal cu titlul „Cântarea Țării de Sus”, realizat de un colectiv de pictori format din Constantin Crăciun, Constantin Berdilă, Paul Gherasim și Mihai Horea. Mozaicul are o suprafață de 14,12x31,50 metri, este realizat din piatră și marmură pe un perete cu o suprafață accidentată și are o compoziție nonfigurativă, relevată de o cromatică discretă ce apelează la tonuri estompate (ocru, gri, galben, brun, alb, negru).
Printr-o hotărâre de Guvern din 28 aprilie 2010, Guvernul României a alocat 3 milioane de lei pentru lucrări de reabilitare a Casei de Cultură din Suceava.
Clădirea Casei de Cultură din Suceava cuprinde o sală de spectacole (732 de locuri), o sală de conferințe (180 de locuri), trei săli pentru expoziții, o sală studio (260 de locuri), două foaieruri de recepție, o sală de orchestră, o sală de balet, cabine pentru actori, o sală pentru discotecă, săli pentru diferite cercuri și cursuri tehnico-aplicative, bibliotecă cu sală de lectură, cabine de proiecție.
În această clădire au funcționat Ansamblul de cântece și dansuri „Ciprian Porumbescu” (înființat în 1947), Teatrul popular „Matei Millo” (înființat în 1975), Teatrul popular pentru tineret (1985), Corul de cameră „Voces Bucovinae” (1970), Formația de muzică ușoară „Ethos”, formații de dans modern și clasic, plus alte cenacluri și cercuri literar-artistice. În prezent, în sălile sale se organizează spectacole de muzică (ușoară, folclorică sau clasică), de balet sau de teatru, discotecă, expoziții de fotografie, pictură și sculptură, proiecții de filme, conferințe etc.


-Sediul "Delgaz Grid" din Suceava

-Agentiile de voiaj CFR si TAROM

-Sediul PTTR/Romtelecom/Telekom


-Esplanada pietonala, situata in fata Casei de cultura. Dupa 1990 poarta denumirea de Piata 22 Decembrie.
A apărut în anii '60, ca urmare a sistematizării centrului Sucevei din perioada comunistă, când o mare parte din clădirile vechi au fost demolate și pe locul lor a apărut un complex nou de blocuri de locuințe.
Între clădirile demolate se numără și Casa Națională, edificiu format din două corpuri, primul ridicat la începutul secolului al XX-lea, cel de-al doilea ridicat între anii 1926-1932, pe spațiul actualei piețe. Casa Națională a fost realizată după proiectul arhitectului Konrad Bittner și a reprezentat sediul instituțiilor culturale ale Sucevei: Biblioteca Centrală, Muzeul orașului Suceava și Muzeul „Porumbescu”, Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Casinoul funcționarilor români. Lucrările de excavare executate în anul 2011 în vederea construirii parcării subterane au scos la iveală fundațiile acestui imobil care a fost cândva reprezentativ pentru orașul Suceava.
În perioada 1965-1969 a fost ridicată clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor, astfel piața centrală fiind redusă considerabil în partea sa vestică. În spațiul deschis care constituie actuala piață au fost evitate construcțiile din cauza prezenței unor izvoare, care se continuă apoi către est, în Parcul Șipote-Cetate. Timp de circa patru decenii, configurația acestui spațiu public a rămas aproape neschimbată, până în anul 2010, când au început lucrările de construcție la parcările subterane din subsolul pieței. Lucrările au fost finalizate la sfârșitul anului 2012, cele două parcări fiind inaugurate și deschise publicului la data de 1 decembrie.


-Cinematograful Modern, situat in zona centrala.
Clădirea cinematografului este considerată reprezentativă pentru orașul Suceava, fiind amplasată în imediata vecinătate a Colegiului Național „Ștefan cel Mare” și a Bisericii Sfântul Nicolae. Timp de aproape șase decenii, începând cu 1959, aici funcționează principalul cinematograf al orașului, având o sală cu capacitatea de 500 de locuri.
După Revoluția din decembrie 1989, numărul de spectatori scade continuu, iar după anul 2000, edificiul intră într-o stare avansată de degradare. Ulterior, cinematograful este închis, asemenea multor alte cinematografe din România.
În 2008 clădirea Cinematografului „Modern” este preluată de administrația locală a orașului de la Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor (RADEF), împreună cu clădirea Cinematografului „Arta” din cartierul Ițcani, în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 7/2008.
La sfârșitul anului 2010, clădirea cinematografului este în mare parte demolată de autoritățile locale, pentru ca pe ruinele sale să se ridice, în următorii ani, Centrul Cultural „Bucovina”. Din vechea clădire a rămas doar fațada, adică partea care este vizibilă din sensul giratoriu, în vreme ce partea din spate este refăcută în întregime, fiind extinsă și supraetajată, pentru a face loc unui număr mare de birouri, săli de spectacole și de repetiții.
Costul lucrărilor de transformare a Cinematografului „Modern” în Centrul Cultural „Bucovina” se ridică la circa două milioane de euro. Lucrările, începute în octombrie 2010, prevăd, printre altele, repararea tencuielilor interioare și exterioare, refacerea acoperișului, montarea de instalații sanitare, de apă caldă și rece, de încălzire, electrice, de gaze naturale, acustice și de sonorizare, amenajarea pardoselii, construirea unei scene, montarea de scaune, instalarea unui ecran de proiecție etc.
În clădirea reabilitată urmează să se instaleze Centrul Cultural „Bucovina”, care coordonează Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu”, Școala Populară de Arte și Meserii „Ion Irimescu”, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, precum și Revista „Bucovina Literară.

Alte doua cinematografe au existat si in cartierele Itcani si Burdujeni.


-Hotel Continental (fost Arcasul) Suceava, situate in apropierea intersectiei strazilor Mihai Viteazul/Vasile Alecsandri cu strazile Nicolae Balcescu/Mihai Eminescu. Are 3 stele si a fost renovat in 2016.


-Piata Mare, situata pe strada Petru Rares (la limita dintre zona centrala si cartierul Harbarie)

-Autogara Suceava (situate la intersectia strazilor Curtea Domneasca/Armeneasca cu Vasile Alecsandri)

-Sediul AJOFM Suceava


-Sala Sporturilor, situata in apropierea de intersectia Caii Unirii cu strada Traian Vuia.





Din pacate dupa 1968, in politica de sistematizare urbana a municipiului Suceava, s-au facut si unele greseli, fiind demolate (in zona centrala) unele cladiri vechi, cu mare valoare arhitecturala si istorica.

Intre acestea se remarca fostul edificiul numit Casa Nationala, care se afla in trecut pe locul unde astazi este Piata 22 Decembrie (Esplanada pietonala)
Edificiul, construit în stil clasic, era format din două corpuri, primul ridicat la începutul secolului al XX-lea, cel de-al doilea ridicat între anii 1926-1932, după proiectul arhitectului Konrad Bittner. Casa Națională a fost inaugurată la data de 8 mai 1932 și a reprezentat sediul instituțiilor culturale ale Sucevei: Biblioteca Centrală (astăzi Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”), Muzeul orașului Suceava și Muzeul „Ciprian Porumbescu”, Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Casinoul funcționarilor români.
În aripa nouă, ridicată prin diligențele eminentului om de cultură Dr. Eusebie Popovici, fost primar al Sucevei, urmau să fie adăpostite biblioteca și muzeul orașului, să se realizeze o sală pentru conferințe și concerte, precum și o sală special amenajată pentru spectacole teatrale. Prima parte a noii construcții a fost terminată în 1930, an în care Biblioteca Centrală s-a mutat în noul sediu, la etajul clădirii, alături de sala de conferințe.
Casa Națională era construită în stil clasic, de plan dreptunghiular, pe trei nivele, iar în partea centrală avea o intrare somptuoasă în formă de „U” cu scări în spirală.
A fost demolată în anii '70 ai secolului al XX-lea de către autoritățile comuniste ale vremii, în cadrul procesului de sistematizare a centrului municipiului Suceava.


In partea estica a actualei zone centrale a Sucevei se intindea vechea zona comerciala a orasului, demolata aproape in intregime.




Dupa 1990, s-au mai construit cateva cladirii ultramoderne, dar din pacate acesteau au fost realizate tot in zona centrala, printre alte cladiri vechi, cu valoarea istorica si arhitecturala.

Aici a gresit si Primaria municipiului Suceava, pentru ca a dat autorizatii de constructie pentru cladiri ultramoderne intr-o zona care trebuia pastrata ca si centru istoric, cu cladiri vechi.

Dintre cladirile ultramoderne aparute dupa 1990 in Suceava se pot aminti: sediile BCR, Banc-Post, Banca Transilvania, sediul finantelor publice (ANAF)(Cunoscut ca si Palatul de finante. Edificiul se impune în peisajul zonei atât prin aspectul masiv, cât și prin înălțime. A fost construit la finalul anilor '90 ai secolului al XX-lea, fiind cel mai nou palat al Sucevei. Se diferențiază de clădirile monumentale vechi ale orașului, Palatul de Justiție (1885) și Palatul Administrativ (1903-1904) prin arhitectura modernă. Corpul principal al clădirii are formă de triunghi dreptunghic și are 11 niveluri. În partea din față, de corpul principal este atașat un alt corp de înălțime mult mai redusă și de formă semicirculară, care reprezintă intrarea principală în palat. Această intrare a rămas în mare parte obturată de un bloc de locuințe situat la Strada Ștefan cel Mare, care era prevăzut inițial a fi demolat. În acest fel, intrarea în Palatul de Finanțe ar fi fost față în față cu intrarea în clădirea Muzeului Bucovinei), etc.



Intr-un plan din 1859 apare structura zonei centrale a orasului Suceava.

In 1960 este elaborate o “schita de sistematizare” a orasului Suceava, care va fi actualizata periodic (in 1965, 1970 si 1980).

Din pacate astazi municipiul Suceava nu dispune de un plan urbanistic general, care sa precizeze clar si sa delimiteze zone functionale ale municipiului, continuuand sa se construiasca haotic, cu efecte negative asupra circulatiei rutiere si pietonale, poluarii si a aspectului general-estetic al localitatii.

B.Date si propuneri privind circulatia rutiera si pietonala, propuneri privind imbunatatirea acesteia, inclusiv propuneri privind constructia de strazi noi, prelungirea unor strazi sau largirea altora

Pentru imbunatatirea circulatiei rutiere si pietonale in interiorul municipiului Suceava si a imbunatatiri legaturii intre cartierele acestuia, ar trebui realizate ori prelungite urmatoarele strazi:

-In cartierul Itcani, modernizate strazile Eraclie Porumbescu si Depoului. Lungimea- 1,6 km.

-Modernizata strada Pictor Romeo Calancea, care constituie limita dintre cartierele Itcani si Burdujeni. Lungimea- 1 km.

-In cartierul Burdujeni (zona de case) modernizate strazile Fagului (lungimea- 0,8 km), Aleea Dumbravii (1 km) si George Calinescu (0,5 km)

-Prelungita strada Nicolae Iorga spre vest (din dreptul reviziei de vagoane calatori) si unita cu strada Gheorghe Doja (lungimea- 0,9 km).

-Strada Putna, in zona blocurilor ANL, ar trebui asfaltata (lungimea- 0,5 km)

-Realizata o strada noua, care sa se desprinda de la intersectia strazilor Cuza-Voda si Ecaterina Teodoroiu, sa intersecteze strada Plevnei, si sa ajunga la intersectia strazilor 22 Decembrie 1989 si Capitan Grigore Andrei. Lungimea- 0,1 km.

-Modernizate si largite strazile Bazelor si Eroilor, de la marginea zonei de blocuri a cartierului Burdujeni. Lungimea- 1,4 km.

-Modernizate strazile Dimitrie Loghin si Nicolae Catanescu. Lungimea- 1,8 km.

-Construita o strada noua, de la intersectia strazilor Petru Rares si Mihail Kogalniceanu, care sa ajunga la intersectia strazilor Marasesti si Petuniilor. Apoi modernizata strada Petuniilor.
De la intersectia strazilor Petuniilor si Bogdan Voda, construita o strada noua, care sa uneasca si strazile Nicolae Milescu si Dionise Para si apoi sa se uneasca cu strada Ilie Ilascu.
Realizarea acestei artere rutiere ar imbunatati semnificativ legatura dintre zona centrala si zona de case a cartierului Zamca, dar si cu sediul Casei Judetene de Pensii. Lungimea- 0,5 km.

-De la capatul strazii Zamca (din zona manastirii Zamca), realizata o strada noua, care sa strabata padurea-parc Scheia, sa treaca pe sub calea ferata 502 si sa se uneasca cu DC 74. Lungimea- 0,9 km. Realizarea acestei artere rutiere ar imbunatati semnificativ legatura dintre zona centrala a municipiului Suceava si comuna Scheia.

-In cartierul Obcini, ar trebui:
-Strada Victoriei largita si unita de strada Leonard Mociuschi si aceasta la randul ei largita. Lungimea- 1 km.
-Strada Ostra largita si prelungita spre nord, pana la intersectia cu strada Bdul. Academician Vasile Grecu (Lungimea- 1 km)
-Strada Bistritei prelungita spre nord-vest (Lungimea- 0,4 km).








Lungimea tuturor acestor strazi care ar trebui modernizate, largita, prelungite sau construite noi ar fi de 11, 1 km.

Realizarea acestora ar duce la: facilitarea legaturilor intre cartiere, dezvoltarea zonelor periferice a municipiului Suceava, dar si fluidizarea circulatiei rutiere si pietonale, prin descongestionarea traficului rutier de pe strazile din zona centrala.

De asemenea, ar trebui terminata de construit soseaua de centura a municipiului Suceava, care, in final, va aveea o lungime de 12,2 km si: doua pasaje denivelate peste calea ferata (M500 si linia 502), un viaduct si un pod rutier peste raul Suceava.




O problema este si cea a amenajarii de noi locuri de parcare, mai ales ca dupa 1990 numarul de autovehicule din Suceava a crescut foarte mult.
Intre 2010- 2012 sunt amenajate doua parcari subterane in zona centrala, sub piata 22 Decembrie 1989.

Dupa 1968 s-au construit in municipiul Suceava si 4 pasaje rutiere denivelate, peste sau pe sub caile ferate:

-Pasajul rutier suprateran a Caii Unirii peste M500. Era strabatut si de linii de troleibuze
-Pasajul rutier suprateran a strazii Traian Vuia- Grigore Alexandru Ghica, peste M500
-Pasajul rutier de pe strada Traian Vuia, pe sub calea ferata 502. Era strabatut si de linii de troleibuze
-Pasajul rutier de pe strada Humorului, pe sub calea ferata 502. Era strabatut si de linii de troleibuze.
-Ar mai trebui construit inca un pasaj rutier pe sub sau peste calea ferata (linia 502).




Pentru circulatia pietonala exista:

-O scara pietonala, care face legatura intre strada Marasesti si strazile Mihail Sadoveanul si Mircea Septelici, din cartierul Harbarie.

-Un fost pasaj pietonal pe sub Calea Unirii, in zona platformei industriale Valea Sucevii. Astazi este neutilizat, fiind puternic degradat. Exista planuri de refacere a lui.

-O alee pietonala, in lungime de cca 1 km, care strabate parcul “Sipote-Cetate” si face legatura intre zona centrala si Cetatea de scaun si Muzeul satului bucovinean.



Alte masuri care ar trebui realizate ar fi: amenajarea aleilor pietonale, a trotuarelor, a trecerilor de pietoni (in special in cartierele de case), a spatiilor verzi situate de-a lungul strazilor si intre blocuri, amenajarea locurilor de joaca pentru copii.
De asemenea, ar trebui eliminate toate constructiile improvizate si insalubre, ridicate in special pe langa blocuri.




C.Dotari urbane

In Suceava exista:

-Semafoare

-Lampi stop la trecerile de pietoni

-Semne de circulatie iluminate electric

-Sensuri giratorii









D.Alte aspecte privind sistematizarea urbana

Municipiul Suceava este strabatut de raul cu accelasi nume, care se varsa in raul Siret, afluient al fluviului Dunarea.
In interiorul municipiului Suceava exista doua poduri rutiere peste raul Suceava (pe Calea Unirii si pe strada Traian Vuia) si un pod de cale ferata (pentru cale simpla electrificata).
Un alt pod rutier peste raul Suceava exista pe sosea de centura municipiului Suceava.



De asemenea, municipiul Suceava mai este strabatut si de cateva parauri:

-Paraul Cetatii (sau Targului) care izvoraste din partea de sud-est a municipiului, trece pe sub strada Universitatii, traverseza cartierul Areni, trece pe sub strada Mitropoliei, traverseza parcul Sipote-Cetate, trece pe sub strada Cetatii, trece pe sub strada Mirautilor si apoi se varsa in raul Suceava.

-Un parau care izvoraste din zona satului Sfantul Ilie, trece pe sub strada Humorului (punct din care formeaza limita administrativa dintre municipiul Suceava si comuna Scheia), margineste la vest padurea Scheia, trece pe sub calea ferata 502, trece pe sub DC 74 si apoi se varsa in raul Suceava.



Din pacate, starea raului Suceava si a paraurilor care strabat municipiul Suceava nu este una corespunzatoare, datorita in mare parte gunoielor si resturilor menajere aruncate de populatie.

Pe teritoriul municipiului Suceava, raul Suceava si paraurile ar trebui: curatate, adancite, asanate si consolidate (eventual betonate) malurile, dar si aplicate amenzi usturatoare pentru cei care arunca gunoaie sau resturi menajere in albia acestor parauri.

Dintre lucrarile cu caracter monografic despre municipiul Suceava pot fi amintite:

-Bodnariuc Dumitru, Bajoi Ion, Bors C-tin, Ostafi Gh, Gabor V, Toma Alexandru –Suceava – Monografie, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1980

-Drăgusanu Ion – Suceava, sub povara istoriei: Monografie, Editura Musatinii, Suceava, 2001

-Suceava, cuvânt înainte de Emandi Emil Ioan, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

-Monoranu Octav, Iacobescu Mihai, Paulencu Dragomir – Suceava – monografie, Bucuresti, 1979

-Monteoru N. – Suceava: Pagini de monografie, Editura Tara Fagilor, Suceava, 1997

-Rădulescu Gabriel, Pentilescu Sorin, Catargiu Doina, Stroescu C-tin – Suceava, institutul Proiect Bucovina S.A, Suceava, 1993

-Ursu Constantin-Emil, coordonator, si colectivul de autori: Mihai-Aurelian Căruntu, Paraschiva-Victoria Batariuc, Laura Ursu si Mugur Andronic - Suceava între trecut si prezent, Editura Musatinii, Suceava, 2008








Initial, Suceava a fost un simplu sat, devenind apoi:

-Targ, din 1388, cand devine capitala Principatului romanesc al Moldovei

-Oras, probabil din 1786

-Municipiul si resedinta actualului judet Suceava, din februarie 1968.


Conform ultimului recensamant- cel din 2011- populatia municipiului Suceava numara 92.121 locuitori, din care:

-Dupa etnie: romani (91,3%), ucrainienii (2,55%), germani (1%), necunoscuta (3,57%) si altele (1,56%). In municipiul Suceava exista probabil cea mai numeroasa comunitate poloneza din Romania, din mediul urban. De asemenea, mai exista inca si o foarte mica comunitate evreiasca. 0,48% din populatia municipiului Suceava este formata, ca si etnie, din tigani.

-Dupa religie: ortodocsi (83,97%), catolici (1,59%), penticostali (4,11%), necunoscuta (7,5%), altele (2,8%). In oras sunt cativa cetateni de religie mozaica (exista o sinagoga).

-Dupa varsta: 14,49% cu varsta intre 0-14 ani, 26,73% cu varsta intre 15- 29 de ani, 31,84% cu varsta intre 30- 49 de ani, 18,34% cu varsta intre 50- 64 de ani si 8,60% cu varsta peste 65 de ani.

-Numarul maxim de locuitori al municipiului Suceava a fost atins in 1992, cu 114.462 locuitori.





Din punct de vedere administrativ-teritorial, dupa 1918, orasul (municipiul din 1968) a facut parte din:


-Intre 1923- 1950, din judetul interbelic Suceava, fiind resedinta acestuia.

In 1938 fostul judet interbelic Suceava era impartit in 3 “plasi”: plasa Arbore (cu resedinta in orasul Solca), plasa Bosancea (cu resedinta in comuna Bosancea) si plasa Ilisesti (cu resedinta Ilisesti).

In 1930 fostul judet interbelic Suceava aeea o suprafata de 1.309 kmp si o populatie de 121.327 locuitori.

Cuprindea doua orase: Suceava (cu 17.028 locuitori) si Solca (cu 2.822 locuitori).




In urma reorganizarii administrativ-teritoriale din 1950 (legea nr. 5 din 6 septembrie 1950) sunt desfiintate vechile judete (intre care si vechiul judet Suceava), fiind infiintate regiuni si raioane.

Astfel, se constituie “Regiunea Suceava”, initial cu resedinta in orasul Campulung-Moldovenesc, apoi, din 1952, cu resedinta in orasul Suceava.

Intre 1950- 1956 Regiunea Suceava cuprindea urmatoarele 7 raioane: Câmpulung, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Siret, Suceava, Vatra Dornei.

Intre 1956- 1960 Regiunea Suceava cuprindea urmatoarele 12 raioane: Botoșani, Câmpulung, Darabani, Dorohoi, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Săveni, Siret, Suceava, Trușești, Vatra Dornei.

Intre 1960- 1968 Regiunea Suceava cuprindea urmatoarele 9 raioane: Botoșani, Câmpulung, Dorohoi, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Săveni, Suceava, Vatra Dornei.




In urma reformei administrativ-teritoriale din februarie 1968, si a renuntarii la regiuni si raioane si a revenirii la traditionalele judete, se constituie actualul judet Suceava, cu resedinta in orasul (declarat “municipiu” in 1968) Suceava.

In 1990, pe langa municipiul Suceava, judetul Suceava cuprindea si alte 7 orase: Falticeni, Radauti, Campulung-Moldovenesc, Solca, Gura-Humorului, Siret si Vatra-Dornei.

In 1995 orasele Falticeni, Radauti si Campulung-Moldovenesc sunt declarate “municipii”.

In 2000 si orasul Vatra-Dornei este declarat “municipiu”.

In 2004 un numar de 8 comune din judetul Suceava sunt declarate “orase”: Brosteni, Cajvana, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milisauti, Salcea si Vicovu de Sus.

In afara de acestea, in judetul Suceava mai exista si un numar de 98 comune.


Suprafata judetului Suceava este de 8.553 kmp, iar populatia era de 634.810 locuitori in 2011, fata de 701.830 locuitori in 1992.







Municipiul Suceava se invecineaza cu:

-Comuna Mitocu Dragomarnei, la nord

-Comuna Adancata, la nord-est

-“Orasul” Salcea la est

-Comuna Ipotesti, la sud-est

-Comuna Moara, la sud-vest

-Comunele Scheia si Patrauti, la vest.

*Satele Sfantul Ilie si Scheia, desi fac parte din comuna Scheia, sunt situate in imediata apropiere a municipiului Suceava.




„Zona Metropolitană Suceava” a luat ființă la data de 1 decembrie 2011. Dat fiind faptul că Suceava, fiind municipiu de rang II, nu poate avea o zonă metropolitană în adevăratul sens al cuvântului, s-a recurs la o organizare sub forma unei asocieri, denumită Asocierea „Zona Metropolitană Suceava”. Ea este alcătuită din municipiul Suceava și următoarele 8 comune: Salcea, Adancata, Ipotesti, Mitocu Dragomirnei, Moara, Patrauti si Bosanci.
Comuna Șcheia, deși se învecinează cu municipiul Suceava, iar teritoriile intravilane ale celor două localități sunt practic unite, nu face parte din zona metropolitană, în urma refuzului autorităților locale din Șcheia de a se asocia acestei organizări.
În locul comunei Șcheia, a fost acceptată comuna Bosanci, singura localitate din zona metropolitană care nu se învecinează direct cu municipiul Suceava.


O “strategie de dezvoltare” a fost elaborate si aprobata de primaria municipiului Suceava.


Municipiul Suceava este „infratit” cu urmatoarele localitati:

-Orasul Cernauti, astazi in Ucraina
-Orasul Sosnowiec, din Polonia
-Orasul Guizhou, din China
-Orasul Phoenix, din SUA
-Orasul Haifa, din Israel
-Orasul Laval , din Franta
-Orasul Soroca, astazi in Republica Moldova.


Din punct de vedere geografic, municipiul Suceava este asezat aproximativ in centrul Podisului Sucevei, parte componenta a Podisului Moldovenesc, din nord-estul Romaniei.
Municipiul Suceava esteasezat pe doua trepte de relief: un platou, a cărui altitudine maximă atinge 385 m pe Dealul Zamca si lunca cu terasele râului Suceava, cu altitudine sub 330 m.


Stema actuala a municipiului Suceava a fost aprobata prin Hotararea de Guvern nr. 684, din 30 septembrie 1998, publicata in „Monitorul oficial” nr. 416, la data de 15 octombrie 1998.

„Patronul spiritual” al municipiului Suceava este Sfantul Gheorghe.

Dupa ocuparea, in 1944, de catre URSS a partii de nord a Bucovinei, tinutului Herta si Basarabiei, orasul (din 1968 municipiul) Suceava devine centrul regiunii istorice „Bucovina” din Romania.

Dupa 1944, in partea de nord a Bucovinei (inclusiv tinutul Herta si partea de nord a Basarabiei) s-a constituit „Regiunea Cernauti”, care cuprinde 11 raioane (Storojinet, Noua-Sulita, Adancata, Cozmeni, Hotin, Vijnita, Zastavna, Secureni, Chelmenti, Herta, Putila) si doua orase (Cernauti si Novodnistrovsk).

In 1991,dupa destramarea URSS si proclamarea independentei de stat a Ucrainei, aceste teritorii trec in componenta Ucrainei.

In 1997 este semnat tratatul politic de baza intre Romania si Ucraina.




Ca localitati urbane in cadrul Regiunii Cernauti pot fi considerate numai 5 orase: Cernauti, Hotin, Storojinet, Noua-Sulita si Novodnistrovsk. Primele 3 orase au fost in perioada interbelica resedinte de judet in Romania Mare.

Populatia orasului Cernauti era de 259.419 locuitori, in anul 2013.
-Dupa etnie: 189.021 ucrainieni, 26.733 rusi, 14.382 romani, 1.408 polonezi, 1.308 evrei si 971 altii.


Orașul Cernauti ocupă o arie de 153 km pătrați și este împărțit administrativ în 3 sectoare (raioane): Садгiрський/Sădăgura (Sădăgura, Jucica, Pohozna, Lencăuți - suburbiile de la nord de Prut), Шевченкiвский/Șevcenko (Taras Șevcenko - poet ucrainean) și Першотравневий/1 mai.

In mai 1999 este deschis consulatul general al Romaniei la Cernauti.

In finalul acestei prezentari a municipiului Suceava, localitate cu o traditie istorica si culturala bogata, cu un important potential turistic, se impun si cateva concluzii:


Municipiul Suceava are un important potential de dezvoltare, dar care, pentru a fi valorificat, necesita adoptarea catorva masuri:


-Atragerea de investitori puternici, inclusiv prin masuri fiscale adoptate de autoritatile locale, care sa infiinteze in Suceava unitati mari de productie industriala.


-Valorificarea pozitiei geografice a municipiului Suceava, situat pe principala cale ferata (M500) si sosea (DN2 E 85), care asigura legatura Romaniei cu Ucraina.

In acest sens, un avantaj important pentru creearea unei infrastructuri feroviare si rutiere care sa atraga investitori la Suceava, ar fi reconstructia si modernizarea M500 pentru VS de 160 km/h de la Ploiesti pana la Vadu Siretului UZ (inclusiv dublarea, electrificarea si echiparea cu BLA a sectiunii Suceava Nord- Vadu Siretului UZ), dar si constructia unor autostrazi Bucuresti- Bacau- Suceava- Cernauti si Suceava- Cluj Napoca.


-Renovarea tuturor cladirilor vechi, cu valoare istorica si arhitecturala din Suceava, promovarea lor corespunzatoare si introducerea lor in circuitul turistic international.


-Pentru un transport urban in comun la nivel European, construita de la 0 o retea complet noua de troleibuze si achizitionarea unor troleibuze noi. Suceava a beneficiat in trecut de acest mijloc de transport urban in comun modern, nepoluant si silentios, care prezinta avantaje certe fata de autobuze.


-Valorificarea potentialului municipiului Suceava, ca poarta de intrare in frumoasa zona turistica a Bucovinei.


-Extinderea in tot orasul si modernizarea complete a sistemului de apa-canalizare, cu ajutorul fondurilor europene.

fa, dar e ceva munca sa aduni toate astea aici. Vorba e daca le-ai citit sau daca le citeste cineva.