Calea ferată îngustă Sighetu Marmației - Șugatag

Pe această hartă CFR din 1938

http://trainz.uv.ro/maps/cfr/images/harta_cfr_1938.jpg

apare această cale ferată îngustă, cu toate stațiile de pe aceasta, se pare că linia avea 3 puncte terminus:

La sud: Șugatag, n-am reușit să identific: Satul sau Ocna?

La vest:Cămara la Sighet, idem

La est: Coștiui. L-am identificat.

Am controlat și pe google-maps, n-am reușit să găsesc terasamentul, nici măcar podul de pe Iza, că trebuie să fi rămas...

Avea urmatoarele statii si halte:

km 0 Sighet
km 2 Camara Sighet (h.)
km 2 Camara Sighet Tr. (h.)
km 5 Sighet Obor (halta)
km 6 Tiglarie (halta)
km 9 Vad (halta)
km 12 Berbesti (halta)
km 15 Feresti (halta)
km 18 Giulesti (halta)
km 22 Sugatag (halta)

km 0 Sighet
km 2 Camara Sighet (h.)
km 2 Camara Sighet Tr. (h.)
km 5 Sighet Obor (halta)
km 5 Canton Nr. 3
km 10 Canton Nr. 4
km 13 Rona de Jos (halta)
km 16 Rona (halta)
km 17 Rona de Sus (halta)
km 19 Jidicea (halta)
km 21 Costiul (halta)

Datorită faptului că am o "aplecare" deosebită pentru liniile înguste (care mie mi s-au părut mereu nişte splendide minunăţii  reale, cu o frumuseţe aparte...mai ales că pe linia Satu Mare - Negrşti Oaş până în 1977, când ai mei şi-au luat maşină, ne-am deplasat exclusiv cu "Juji", cum era poreclită de localnici, pentru a ajunge la bunicii din partea tatălui, pentru că tata avea dreptul la acele "foi de drum militare", pentru el şi membrii familiei), încerc să vă aduc la acest capitol, al Mocăniţei de la Sighet, nişte completări ceva mai consistente......Am fost în zona Sighetului, în vremea adolescenţei, şi am avut ocazia să văd şi această "Mocăniţă".

Sighetul Marmaţiei a avut două linii înguste care plecau din Sighet şimergeau către:                                                  
 1*.....Est-Sud/Est : Sighet...Cămara la Sighet (H)...Cămara la Sighet (TR)...Sighet Obor...Canton 3....Canton 4...Rona de Jos (H)...Rona (H)...Jidicea (H)...Coştiui (H) ; linie cu ecartament de 760 mm, a cărei construcţie a început în primăvara lui 1881 , fiind dată în folosiinţă la 01.01.1883 (secţiunea Sighet Obor - Coştiui) de 21,3 km.
  2*.....Est-Sud-Sud/Est-Sud : Sighet...Cămara la Sighet (H)...Cămara la Sighet (TR)...Sighet Obor (H)...Ţiglărie (H)...Vad (H)...Berbeşti (H)...Fereşti (H)...Giuleşti (H)...Şugatag (H) ; linie cu ecartament de 760 mm, a cărei construcţie a început tot în primăvara lui 1881 şi dată în folosiinţă la 01.09.1883 (secţiunea Sighet Obor - Şugatag) de 17,1 km.

Cele două linii plecau din punctul comun Sighetul Marmaţiei (244 m alt.), fiind practic doar o singură linie, ce mergea către est, paralel cu linia normală Sighet-Valea Vişeului, linie care la Sighet Obor se ramifica (despărţiindu-se în două de aici) :
....- una continua către exploatările de sare de la Coştiui, mergând aproximativ paralel cu actualul DN 18 în direcţia Rona-Petrova-Vişeu.
....- una, de la ramificaţie continua către sud, prin limita Sighetului pe unde vine strada Lazu Şesului (de azi), apoi se continua pe drumul de azi (fostul terasament) din zona "Muzeului Ţării Maramureşului" şi ieşea în DN 18 (str. Bogdan Vodă, azi). Aici travesa str. Bogdan Vodă la nivel şi trecea pe dreapta DN 18 / str.Bogdan Vodă (ramura ce duce la Baia Mare peste Gutin), travesra imediat pe un pod scurt Valea Cufundoasă şi mergea aşa pe dreapta şoselei prin satul Lazu Baciului, unde la ieşirea din acesta DN 18 face o curbă accentuată la stânga, iar linia cu o curbă uşoară tot la stânga, se desparte de şosea, luând-o pe câmp aproape rectiliniu ; la intrarea în Vadul Izei trece Iza pe podul care e pe picioare şi astăzi. Din Vadul Izei linia mergea pe lângă DN 18 şi de la răscrucea drumurilor de la Fereşti, începea urcarea către Şugatag printre DN 18 (pe dreapta) şi DJ 109 F (pe stânga).

Pentru mine, ultima ocazie în care am văzut un tren în mers a fost în...1977, deşi circulaţia a fost oprită total prin "ordin al ministrului", pe tot ce a însemnat linie îngustă în ţară, din 1997...oare cine era minitru la transporturi ?

Mai doresc să menţionez că punctul de plecare al trenului era în oraş, "La cazarmă" pe str. Dragoş Vodă (pe la zona unde e şi intersecţia cu str. Tisei). De aici linia mergea pe str. Pandurilor, trecea de intersecţia pe stânga cu str. Florilor, după aceea de intersecţia cu str. Lazu Şesului pe dreapta, continuând până la crucea cu str. Mihai Marian (de azi); după traversarea str. Mihai Marian continua prin grădini şi ajungea în capătul de fund al str. Şerpilor (de la Cămara Sighet), unde după 100 de metri ieşea din nou în str. Dragoş Vodă (DN 18).
Aici linia traversa la nivel DN 18 / Dragoş Vodă, rămâmând pe partea spre Tisa, între DN 18 şi linia normală/largă, vreo câteva sute de metrii până la bariera de ieşire din Sighet
La bariara de ieşire din Sighet toate cele trei ecartamente (astăzi numai două, fiindcă cea mai mică e....amintire) treceau din nou peste DN18, către dreapta şoselei......Aici, după bariera aveam şi ramificaţia liniei, una spre est, la Coştiui, iar  celaltă către sud prin limita oraşului. Aici era şi remiza de linie îngustă. Astăzi pe "google" se văd fostele ateliere de la "îngustă" şi se poate vedea şi linia normală ce merge la fostul "CPL"/azi "Mecanica" Sighet. În punctul unde linia normală face o curbă către platforma "CPL/Mecanica" Sighet (uşor către vest, pe hartă) linia îngustă continua spre sud pe str. Lazu Şesului ajungând la intersecţia pe dreapta ei (vest) cu str. Nicolae Bălcescu, urmând apoi alte trei străzi pe stânga ei (est) dar care nu au nume pe "google, după care mai jos face o cruce cu str. Tractorului, apoi pe stănga ei (est) are o intersecţie cu str. Muzeului şi după 300 m intersectează şi travesează la nivel str. Bogdan Vodă/DN 18.
Deocamdată atât...e necesar să mai pregătesc câteva date şi să caut nişte poze.
Cu bine tuturor!

Cum volumul de transport devenise foarte mare şi linia ce exista deja pe teren nu mai era suficientă în zona Sighetului, "Societatea Căilor Ferate ale Sării din Maramureş", începe în 1908 construcţia tronsonului Giuleşti - Valea Mara în lungime de 32,6 km, pe care-o dă în folosiinţă în 1910.
Ramificaţia de la Giuleşti se afla la km 13+00 de la Sighet. De la acest km 13+00 linia mergea pe dreapta DN18 prin Sat Şugatag - Hărniceşti - Deseşti - Mara. De la Mara, linia făcea dreapta pe cursul pârâului Mara ţinând-o pe dreapta DJ 183 A.
Continua paralel cu DJ 183 A, pe cursul Marei, ocolind Vf. Runcului de 1022 m, vârful rămânând în stânga liniei, iar pe la jumătatea ocolişului rămâneau pe dreapta Cheile Tătarului. De la crucea cu Cheile Tătarului linia cobora spre Sud-Vest şi ajungea la intersecţia cu actualul DJ 183, drum judeţean ce vine de la Baia Mare - Firiza - Valea Neagră - Staţiunea Izvoarele - punctul de intersecţie cu DJ 183 A - ieşire la Săpânţa.
Linia, de la intersecţia cu DJ 183, ia cursul acestui DJ 183 şi trece prin dreapta Vf. Pleaşca Mare (1292 m), mai urcă spre Nord paralel cu DJ 183 şi mai sus de Vf. Pleaşca Mare face stânga cu ceva mai la Nord de Iezerul lui Dumitru.

Prin 1948 toate liniile de aici trec în administrarea "IFET Sighet", care între 1956 şi 1960 mai construieşte :

-Din linia Sighet - Ocna Şugatag, la Vadu Izei se face o ramificaţie la Şugău, se duce un tronson de 10 km pe valea pârâului Şugău, apoi pe a pârâului Birtan, tronson ce se oprea sub muntele Creasta Pietrii, nu departe de actuala cabană Agriş (la 2-3 km Sud/Est).
-Din tronsonul ce mergea spre Nord-ul Vf. Pleaşca Mare şi Nord-ul Iezerului lui Dumitru, după satul Mara (pe traseul DJ 183A cu intersecţia Cheile Tătarului şi ocolirea Vf. Runcului), de la intersecţia cu actualul DJ 183 noua linie cobora mai departe spre Sud/Vest pe traseul DJ 183 până la Staţiunea Izvoarel sub Vf. Covata (1100 m), traseu în lungime de 6 km.
-Din acelaşi tronson principal, după satul Mara la vreo 4 km mai sus către intersecţia cu Cheile Tătarului, IFET-ul a mai construit o secţiune scurtă de 1,4 km, de la DJ 183A, pe Valea Deseşti cu direcţia Sud către faţa Nord/Est-ică a Vf. Covata.

Din acest sistem lung de 86 km (la vremea apogeului lui) în 1975 a început desfiinţarea lui pe cîteva etape.
În 1977 din perimetrul "Ştrandului" cu apă sărată de la Şugatag am văzut eu încă trenurile circulând ( la acest ştrand apa e atât de sărată, încât nu e necesar să înoţi....pur şi simpu te întinzi în apă şi faci "pluta" ore întregi, dar ferească sfântul să sari în apă sau să iei o gură....).
În 1981 a început sfârşitul....sfârşitului sistemului de "îngustă" din jurul Sighetului. Aici este necesară o erată......Spuneam mai sus că 1997-98 a fost (prin ordinul de ministru) "decesul" întregului sistem naţional de "îngustă"...Este corect pentru ceea ce mai circula la acea oră prin ţară.
La Sighet, revăzându-mi acum notele, sgârşitul a venit începând cu 1975...prin '81 era totul....pustiu !!!

În jurul Sighetului se mai poate vorbi de nişte sectoare :
-La Săpânţa era o linie de câţiva km, care la un moment dat, prin 1979 , se mai putea vedea pe câteva sute bune de metri pe derapta DN 19 când veneai de la Negreşti Oaş la Sighet.
-La Borşa - Băile Borşei - Gura Cislei, care avea 17 km.
-La Petrova (gara CFR) - Berdani (pe traseul DC 7) - Frumuşeaua (pe cursul pârâului Frumuşeaua), cale de 12-13 km.
-la Leordina (gara CFR) - Ruscova - Repedea (cu ramificaţie la Tomolic) - Poienile de Sub Munte - cătunul Păulic - ramificaţia de la km 23,9 spre Fundul Râcii, 8 km pe pârâul Râca - ramificaţia de la km 28,9 la Răchita Socolău (la km 32,2 pe pârâul Rososu) - şi stânga spre Rososu Mic de 6.3 km. Această linie are o istorie mai amplă.
-A mai fost o line, dar mult mai departe de Sighet, la Tăuţi Măgheruş, lângă Baia Mare (unde este şi Aeroportul din Baia Mare). Această linie pleca din Tăuţi Măgheruş din dreptul depozitului de lemne din zona aeroportului, traversa DN 1C, mergând apoi paralel cu DC 104, la Băiţa, apoi Ulmoasa, oprindu-se la 9 km pe Valea Băiţa, pe cursul pârâului cu acelaşi nume. Prin 1986 încă se mai era pe şosea traversarea acestei linii.

Pentru documentare am utilizat date din "Istoria Ilustrată a Căilor Ferate Forestiere din România" şi "Monografia Cailor Ferate din România" a lui R.Bellu.

Ce s-a întâmplat în 1997 (eşti sigur că 1997? Parcă Sibiu - Agnita a mers până prin 2005...) mai mult ca sigur s-a referit la SNCFR, pe când aceste linii forestiere au fost în proprietatea diverselor IFET-uri, care s-au privatizat sau au dat faliment rând pe rând.

Multe linii inguste au fost construite pentru a fi utilizate temporar, cit era exploatare in zona, s-au mutat cu exploatarea au scos si linia, in alte locuri au inlocuit cu auto.

Mai e si ,,exactitate datelor" de tip Radu Bellu.

preluat din Jurnal filatelic nr. 52

125 DE ANI DE LA INAUGURAREA LINIEI
DE CALE FERATĂ ÎNGUSTĂ
SIGHETU MARMAŢIEI - OCNA ŞUGATAG
1883 - 1 septembrie - 2008

„Maramureş ţară veche cu oameni fără pereche” zice versul unui vechi cântec popular.
Maramureşul este un ţinut renumit pentru tradiţiile populare dar şi cu multe frumuseţi şi bogăţii naturale, situat la graniţa de nord-vest a ţării unde în trecut se ajungea cel mai greu. Venind dinspre Baia Mare sau Satu Mare trebuie să străbaţi munţii Gutâiului sau Hutei. Oraşul Sighetu Marmaţiei centrul regiunii, atestat documentar din 1334 (oraş alintat şi ca punct unde se agaţă harta în cui) până în anul 1872 era accesibil doar pe jos sau cu căruţa. La 19 noiembrie 1872, s-a deschis prima linie de cale ferată, construită de MÁV, ce venea de la Satu Mare prin Halmeu, legând acest oraş de restul Austro-Ungariei. Lemnul, aurul verde din nesfârşitele păduri maramureşene erau în centul atenţiei, precum şi bogatele zăcăminte de sare de la ocnele saline de la Coştiui, Şugatag, Bocicoiul Mare şi Izvoarele. În scurt timp în acest scop au fost construite în jurul Sighetului linii înguste pe care aceste bogăţii luau drumul spre Austro-Ungaria. Lemnul exploatat de pe valea râurilor Iza şi Mara era adus cu căruţa, încărcat în vagoane şi lua acelaşi drum. Din aceste raţionamente economice se ia hotărârea în 1883, să se construiască în jurul Sighetului două căi ferate cu ecartament îngust pentru transportul sării: Sighet-Coştiui (21,3 km) şi Sighet Obor-Ocna Şugatag (17,1 km). În acest scop se înfiinţează Societatea Căilor Ferate ale Sării din Maramureş (fila de concesiune 6009/1883). Între timp se construieşte la Sighet o moară de sare, care a fost amplasată la marginea oraşului, în apropierea viitoarei staţii de cale ferată Cămara la Sighet. Pe aceste linii înguste s-au transportat sare, lemn şi călători din anul 1883 până în anul 1926, când în baza legii publicate în Monitorul Oficial nr. 72, începând cu data de 1 mai 1926 cele două linii de cale ferată îngustă trec în administrarea CFR. Conform Ordinului nr. 88201 publicată în Foaia Oficială nr. 242/1926, prin răscumpărare, liniile de cale ferată îngustă ale sării devin proprietatea statului şi cu acea dată Societatea Căilor Ferate ale Sării din Maramureş îşi încetează existenţa. Timp de 30 de ani aceste două linii au fost administrate de CFR, iar la data de 16 martie 1956 pe baza unui ordin publicat în Foaia Oficială nr. 16 din 1956, ele au fost transferate în proprietatea şi administrarea Ministerului Sliviculturii, fiind tranformate în linii industriale forestiere pentru tranportul lemnului, altor diferite mărfuri şi de călători. Odată cu terminarea şi a exploatărilor forestiere din zonă, fără să se ţină cont de conservarea lor, între anii 1879-1881 aceste linii au fost desfinţate şi demontate efectiv pe teren. Între anii 1883 şi 1979 transbordarea măfurilor şi călătorilor de la liniile înguste Şugatag şi Coştiui pentru calea ferată normală se făcea în staţia Cămara la Sighet, singura staţie de cale ferată din România care avea 3 ecartamente: îngust, normal şi larg.
Liniile înguste ale sării cu ecartament 760 mm au fost construite între anii 1881-1883 au fost deschise succesiv pentru circulaţie pe 1 septembrie 1883, linia între Sighet Obor -Ocna Şugatag (17,1 km) şi pe 6 decembrie 1883 linia între Sighet-Coştiui (21,3 km). Datele calendaristice cu inaugurarea liniilor au fost luate ca date reale din cartea apărută în colecţia de istorie feroviară ,,Magyar Vasúti Epitekezésk Erdélyben” (Construcţii de Căi Ferate în Ardeal) - pag. 145, carte scrisă de dr. Horváth Ferenc şi dr. Kubinszky Mihály. Ambele linii au pornit din oraşul Sighetul Marmaţiei, (altitudine = 224 m) din Staţia de Cale Ferată Îngustă, locaţie distinctă situată în apropiere de Cazarma Militară, la circa 2 km de staţia de cale ferată normală şi au pătruns în regiunea de dealuri aflată în partea de sud a oraşului ajungând până în marginea munţilor vulcanici Gutâi, zone bogate în zăcăminte de sare şi aur verde - păduri. Linia Sighet - Ocna Şugatag pornea de la ramificaţia Sighet Obor (km 0 + 042) spre sud, urcând până la ocnele de sare de la Şugatag (altitudine = 462 m) la km 21 + 395. Linia a fost construită iniţial cu şină de tip 10,8, cu sarcină pe osie de 5,4 tone şi o viteza maximă de 20 km/h. După anul 1930 linia a fost refracţionaţă cu şină tip 11,8; 13,75; 23,1 şi apoi cu 23,6 care au funcţionat până la desfinţare… linie cu traseu caracteristic pentru zonă de munte: curbe aspre cu raze minime de 55 m, rampă maximă de 27 mm/m şi rezistenţă caracteristică de de 30 kg/tonă. Pe acastă linie au existat următoarele hălţi şi puncte de oprire: Sighet Obor, Ţiglărie, Vad, Berbeşti, Fereşti, Giuleşti şi Şugatag staţie terminus. Circulaţia trenurilor se făcea pe bază de cale liberă de la staţie cap de linie până la staţia finală şi retur, fiind cunoscut faptul că pe această linie îngustă nu se făceau încrucişări de trenuri, şi nici nu se circula noaptea, aplicându-se principiul că întotdeauna pe secţia de circulaţie trebuia să se afle un singur tren. Remorcarea trenurilor se făcea cu locomotive din remiza aflată în halta Cămara la Sighet, care a fost înfinţată la construcţia liniei în 1883, având un parc de locomotive cu abur de cfi din seriile: 389, Maramureş I -III, 490, 764… iar după 1974 şi locomotive DHC 45 fabricate la Uzinele 23 August Bucureşti. Între 1839 -1965 au fost folosite la transportul de călători şi două automotoare de linie îngustă.
ing. LŐRINCZ TIBERIU

Sursa: http://razboifilatelic.blogspot.ro/2008_09_01_archive.html

Eu am vazut pe o harta ca linia mergea dincolo de Ocna Sugatag si trecea pe partea cealalta a vaii urcind catre locul unde acum se chinuie sa construiasca un baraj. Nu am acum la indemina hartile, nu stiu pe dinafara toponimele dar pot sa va trasez precis traseul pe Google Earth si daca sint doritori il pot exporta in orice format pentru a fi incarcat pe GPS/telefon si folosit pentru explorare in teren.

Mai sus de Ocna Şugatag, linia mergea până dincolo de zona unde este acum "Barajul Runcu"...... Plan austro-ungar din 1914 la scara 1:75.000 ai la următoarea adresă :

http://www.mapywig.org/m/K.u.K._maps/series/075K/300dpi_UnivRegensburg/KUK075_14_XXX_Maramaros-Sziget_1914_UReg.jpg

Semafor a scris:

preluat din Jurnal filatelic nr. 52

fiind cunoscut faptul că pe această linie îngustă nu se făceau încrucişări de trenuri, şi nici nu se circula noaptea,

Sursa: http://razboifilatelic.blogspot.ro/2008_09_01_archive.html

Asta nu prea se potrivește cu ce se poate găsi în Mersul Trenurilor din 1958. Primul tren spre Coștiui pleca la 02:53 și ajungea la 04:39, deci se circula și noaptea.

Iar la întoarcere, trenul dinspre Coștiui și cel dinspre Șugatag apar la aceeași oră între Sighet Obor (06:31) și Sighet (06:56) deci probabil erau cuplate și circulau ca un singur tren.

JohannDB a scris:

ultima ocazie în care am văzut un tren în mers a fost în...1977, deşi circulaţia a fost oprită total prin "ordin al ministrului", pe tot ce a însemnat linie îngustă în ţară, din 1997...oare cine era minitru la transporturi ?

Mai doresc să menţionez că punctul de plecare al trenului era în oraş, "La cazarmă" pe str. Dragoş Vodă (pe la zona unde e şi intersecţia cu str. Tisei). De aici linia mergea pe str. Pandurilor (...)

Asta se întâmplă când frustrările politice sunt mai importante decât faptele istorice.

În cursul lui 1988, cu 10 ani înainte de presupusul infam ”minitru la transporturi ”  "La cazarmă" pe str. Dragoş Vodă nu mai era nicio urmă de mocăniță. Din constatări personale. Doar la ieșirea din oraș spre sud, mergând spre Vad și Șugatag, se mai puteau vedea pe dreapta drumului urmele lăsate de traverse în sol, dar linia și traversele dispăruseră complet și acolo. Militarii mai vechi povesteau despre cât de greu se mergea în coloană pe traverse, înainte de a fi fost scoase. Dar niciunul dintre nu se afla acolo dinainte de septembrie 1986 și nu e foarte clar dacă apucaseră chiar ei să meargă pe acele traverse sau le povestiseră și lor alții mai vechi cum era.

Căile ferate înguste care au apucat anul 1989 aparţineau de fostele unităţi forestiere sau de diverse fabrici, privatizate între timp. CFR exploata doar Turda - Abrud, Sibiu - Agnita şi Tg. Mureş - Lechinţa, toate 3 preluate ca atare de la MAV după Marea Unire. În rest, tot ce a existat a fost strict în scop tehnic... a, că întreprinderile mai scoteau un ban din trenurile de călători e altceva, dar acele linii înguste nu respectă instrucţiile în vigoare (doar cele 3 linii CFR le respectau), nici tarifele maximale de deservire generală, de fapt fiecare are regula ei. Până acum câţiva ani nici măcar licenţă de transport nu le trebuia, erau complet nereglementate.

Mai era Ghivaci-Baba Novac-Ardud

marius664 a scris:

Mai era  Ghivaci-Baba Novac-Ardud

Am găsit-o și pe asta pe niște hărți realizate prin 1955 de US Army Corps of Engineers. Dar acolo apare mult mai lungă, trecea de Ardud, ajungea până la Ardusat și după aceea traversa chiar și calea ferată normală Jibou - Baia-Mare și continua până la Șomcuța Mare. Înainte de 1980 țin minte că o văzusem și în Mersul Trenurilor, dar pe-atunci se termina la Ardusat.

Hărțile de la US Army Corps of Engineers sunt acum disponibile public la University of Texas at Austin. Pe asta din imagine apar amândouă, atât cea de la Ardud, cât și cea de la Sighet la Ocna Șugatag. Interesant e că mai apare și o cale ferată în construcție, de la Baia Sprie la Ocna Șugatag, dar scrie lângă ea, ce-i drept, ”alignement unknown”, care a rămas tot unknown până în ziua de azi.



Însă prin locurile alea (Ghilvaci, Ardud, Ardusat, Șomcuța Mare) chiar n-am umblat niciodată, deci nu știu nimic real de pe teren. La asta din topic, de la Sighet la Ocna Șugatag, am reușit să-i mai văd urmele în teren, am încercat să caut tot ce se poate găsi despre ea și e frustrant când găsesc pe forumuri tot felul de aiureli copiate la a 7-a mână, dar prezentate de parcă ar fi fost trăite și văzute de autorul postării.

De exemplu, scrie cineva mai sus despre o ramificație de vreo 10 km din Vad ”pe valea pârâului Şugău, apoi pe a pârâului Birtan”, care nu apare pe hărțile americane. Însă nu e niciun ”Birtan” acolo, e valea Bârlanului, deci e clar că autorul postării n-a umblat pe-acolo, ci a copiat textul cine știe de pe unde.

Czirjak Arpad a scris:

Am controlat și pe google-maps, n-am reușit să găsesc terasamentul, nici măcar podul de pe Iza, că trebuie să fi rămas...

Se vede destul de bine pe Google Maps. Atât terasamentul, cât și podul de peste Iza, dar pe imaginile din satelit, nu pe hărțile propriu-zise. Terasamentul e vizibil în multe locuri, în Vad apare ca un drum separat, aflat la vest de DN-18. În Berbești e o bucată chiar pe marginea drumului național, după care traversează Mara spre est și continuă așa încă o bucată spre sud. Apoi traversează Cosăul și ajunge în intersecția de la Ferești sub forma unei străzi noi. În continuare, din intersecția de la Ferești spre sud, se văd foarte bine urmele terasamentului cum continuă printre DN-18 și DJ-109F.



Pe cealaltă ramură, spre Coștiui, în Rona de Jos terasamentul apare ca o stradă paralelă cu DN-18, aflată un pic mai la vest, iar în Rona de Sus e tot o stradă paralelă, dar un pic mai la est de DN-18. Oamenii și-au făcut case pe acele străzi paralele cu drumul național, dar acele străzi paralele sunt de fapt fostul terasament.

Imaginea de mai jos e dn Rona de Sus, pe borna kilometrică scrie ”Sighetu Marmației 16 km”. Drumul asfaltat e DN-18 în direcție Sighet, iar strada din stânga e fostul terasament. Până în punctul ăsta calea ferată venea dinspre Sighet pe la vest de șosea, iar aici traversa șoseaua și apoi continua spre sud tot paralel cu drumul național DN-18, dar pe la est de el.