PAGINI DIN ISTORIA FEROVIARA INTERNATIONALA

Cateva poze care apartin Springtime se poate vedea si semnatura pe poze.

"" Degetul Ţarului Nicolae I şi calea ferată dintre Sankt Petersburg şi Moscova

Militarii alcătuiau esenţialul mîinii de lucru feroviare, aşa că operaţiile din Ungaria încetinesc construirea liniei Sankt Petersburg-Moscova. Calea ferată duce lipsă de braţe de muncă. Ţarul ţine la construcţie, Tezaurul public vine cu contribuţie la construcţie. Construirea liniei este încredinţată unui inginer american, George Whistler, celebru în meseria sa, căci a participat la crearea liniei Baltimore-Ohio. Ca de obicei, suveranul 1-a adus pe acest expert… ca să nu ţină seama de părerile lui, acordîndu-i în acelaşi timp o deosebită consideraţie. Discuţiile aprinse asupra traseului proiectat sînt marcate de o scenă intrată în legendă. În cabinetul său de lucru, Nicolae I a desfăşurat harta. El îi dă instrucţiuni inginerului:

- Vreau ca această cale să fie în linie dreaptă, ca rigla asta…

George Whistler nu este de aceeaşi părere. Ţarul insistă, desenează linia ajutîndu-se de riglă… dar uită să-şi dea la o parte degetul mare! Astfel, calea ferată va face o curbă pe care nici un obstacol natural nu o justifică. Dar poate cineva să-1 contrarieze pe Ţarul Rusiei, care vrea, de fapt, să se joace cu drumul „său” de fier? Cu ocazia acestor lucrări, americanul este îngrozit de corupţia generalizată. De la cercurile de la curte pînă la angajaţi, fiecare deturnează ce poate. Creditele au fost mult supraestimate. Tratamentul muncitorilor este inuman. „Iobagii, coborîţi la nivelul unor animale de povară, nu constituie o mînă de lucru utilizabilă. Dacă oamenii influenţi se îmbogăţesc, iobagii mor cu sutele”, povesteşte inginerul cui vrea să-1 audă. şi totul este iute raportat, ba chiar amplificat, autocratului care simbolizează această organizare socială. Contrar aşteptărilor acelora ce sînt geloşi pe american, ţarul persistă să-1 susţină pe acest inginer experimentat, îl impune anturajului său şi, la o recepţie, străbate lent şi provocator saloanele alături de el. O înţelegere americano-rusă personalizată, asortată cu o concesiune pe 10 ani. Dacă ţarul este dur din punct de vedere politic, americanul este dur din punct de vedere financiar; el a impus statului rus condiţii draconice care aveau să asigure concesionarilor beneficii considerabile. Metodele de construcţie de dincolo de Ocean sînt bine folosite, materialul este copiat după modelul american, iar linia ferată, de aproximativ 700 km, între Sankt Petersburg şi Moscova, este inaugurată la 1 noiembrie 1851. Nicolae I este mîndru şi, totodată, mîhnit, căci prietenul său, inginerul Whistler, a fost răpus de holeră, înainte de darea în funcţiune a liniei. Începuturile sînt eroice: 20 de ore de călătorie cu viteza medie de 32 km/oră, iar călătorii sînt rugaţi să-şi aducă aşternuturile… Un inginer francez, care avea să lucreze mai tîrziu pe mai multe reţele ruseşti, observă că „preocuparea pentru timpul pierdut pare să fi contat prea puţin în organizarea mişcării pe această linie”. Călătoria nu este numai lungă, ci şi înceată, cu interminabilele sale opriri la neverosimile bufete.

Iar dacă trenul imperial circulă, tot traficul este întrerupt „pentru a se evita zgomotul care se produce în momentul schimbării macazului”! Este aşadar normal ca linia să fie numită „Linia Nicolae”

JEAN DES CARS""
sursa: http://www.ziartricolorul.ro/asa-va-place-istoria-degetul-tarului-nicolae-i-si-calea-ferata-dintre-sankt-petersburg-si-moscova/