INTAMPLARI, PATANII, PERIPETII...

De multe ori cand calatorim cu trenul se intampla sa avem parte de cate o intamplare, care nu o vom uita asa usor. Poate fi una haioasa, caraghioasa sau din contra poate fi una mai trista care ne-a lasat cu un gust amar. Daca ati trecut prin asa ceva,iar intamplarea v-a ramas intiparita in minte si doriti sa ne-o povestiti si noua, o puteti face la acest topic.

Ma pregateam sa plec la Palatul C.F.R. ca sa depun cateva petitii ale membrilor acestui forum. Timp aveam din belsug, iar eu cum locuiesc in apropierea Garii Obor, imi vine o idee: Ce-ar fi sa ma duc la Palatul CFR situat in apropiere de Gara de Nord, cu trenul Bucuresti Obor- Dragonul Rosu-Gara de Nord, si sa nu mai ma duc cu tramvaiul! Este adevarat, fac mai mult, aproape o ora, ma costa si mai scump, insa zic eu, ma plimb cu trenul, cu o rama 58, fac si clienteala acestui tren care duce dorul calatorilor, si e mult mai placut decat sa circul prin aglomeratie. Zis si facut. Trenul nu a avut mai mult de 10 calatori. Eu eram singur in vagon, deschid geamul si fac 2 poze cu Lacul Fundeni si cu Pasajul suprateran situat pe Sos. Fundeni, gandindu-ma sa le postez la M800, cu titlul, Obiective situate pe M800. Rama ajunge in Gara Pantelimon. Vine si controlorul, se posteaza langa usa de langa scaunul meu, si astepta ca seful de gara sa dea semnalul de plecare, pentru ca sa fluiere. Atunci ma duc la usa si il intreb:
-Mai stam mult aici?
-Nu stiu! imi raspunde sec si nici nu se uita la mine
-Dar de ce trenul trebuie sa rebruseze in Pantelimon, cand este o linie care duce direct de la Dragonul Rosu la Gara de Nord si nu se mai pierde nici timp? intreb eu.
-De unde sa stiu! Dar tu de ce faci poze? Crezi ca nu te-am vazut cand ai facut poze? Stai sa plece trenul si discutam noi! Sa vezi tu ce amenda primesti!
Am inlemnit! Nu ma asteptam la asa ceva, si nu credeam ca m-a vazut, si nu ma asteptam sa mi se vorbeasca asa de dur, incat parca cine stie ce facusem! Fiind luat prin surprindere, incepuse sa imi bata inima, dar zic in sinea mea, sa incerc sa fiu stapan pe mine, sa nu ma pierd cu firea, ci sa depasesc acest moment.Atunci ii zic:
-Pai sunt iubitor de peisaje, am pozat un lac si un pod!
-Da si apoi le pui pe internet! Lasa ca va stiu eu pe voi! Stai sa plece trenul si discutam! Sa pregatesti amenda si sa scoti filmul din aparat!
Tac din gura. A nimerit-o cu postatul pe internet, insa cu scosul filmul din aparat, este paralel, caci aparatul care il aveam era bineinteles, unul digital. Ma indrept usor spre scaun, calm, incercam sa fiu calm si ma gandeam ce sa fac.Tresar cand aud fluierul controlorului, usa se inchide, iar controlorul vine la mine, si imi vorbeste destul de dur:
-Va rog mai intai sa imi prezentati legitimatia de calatorie!
Ii arat biletul, aveam bilet , nu imi place sa merg cu nasul, mi-l da inapoi, apoi imi spune.
-Va rog sa pregatiti actul de identitate si aparatul de fotografiat, vin imediat!
Si pleaca in celelalte vagoane sa controleze si biletele celorlalti 9 insi care erau in celelalte doua vagoane. Iar eu am ramas pe scaun perplex si nu imi venea sa cred ce mi se intampla! Zic , asta se uita dupa spaga. Dar orice ar fi, nu am sa ii dau nici un buletin, si nici un aparat, pentru ca e proprietatea mea. Atunci imi vine o idee: Cat ai zice peste, sterg acele doua poze, iar acum ma gandeam eu cum sa il atac, pentru ca ma infuriasem. Nu mai avea nici o dovada. Pe aparat mai erau doar cateva poze cu Lacul Tei, deci peisaje. Ma gandeam sa merg cu el unde o sa ma duca si sa spun acolo ca ma uitam pe geam dar nu faceam poze, ci imi priveam acele poze de pe aparat cu peisajele de pe Lacul Tei. Si fac si o plangere in care il reclam de abuz, si de lucruri care nu le-am facut! Si il reclam si ca pierd din timpul acesta pretios! Spaga nu ii dau deloc, sub nici o forma! Si il vad ca vine. Se aseaza pe scaun langa mine si imi spune:
-Sunt multi ca tine care fac poze si le posteaza pe internet
-Dar eu nu postez nimic pe internet!
-Nu conteaza ! Ai calcat legea..(nu mai stiu ce numar a spus)
-Pai am pozat peisaje! Sunt iubitor de natura.... de frumos...
-Si maine apar si eu pe internet!
-Dar nu v-am pozat pe dumneavoastra! Si nu postez nimic pe internet! Ce ! Acum toti care au aparate, posteaza pe internet? ii spun eu!
-Lasa ca stiu eu, ca si eu am doi copii... Le-am facut casa... Sunt casatoriti..... Dupa cursa asta inchei si eu pe ziua de astazi si plec acasa....... In tinerete am facut si box...... Fii atent, ma asculti ce zic?
Si incepuse sa imi povesteasca verzi si uscate, eu trebuia sa ma uit la el, eu as fi dorit sa ma uit pe fereastra, trecusem de Gara Baneasa, ne apropiam de Gara de Nord, eu voiam sa vad trenuri, el imi spunea sa ma uit la el, ma obosea cu ceea ce imi spunea, vorbea precipitat, gesticula cu mainile, si duhnea a bautura!
-Asta e mort de beat! imi zic in gand! De aceea avea teama ca va aparea pe internet!
Si asa a fost . Il ajunsese bautura. Nu mai putea nici vorbi. Ajungem in Gara de Nord, ne despartim, dam mana prieteneste, si plec sa depun petitiile la palat. O intamplare deloc placuta, o intamplare nedorita, daca nu l-am pozat, macar despre aceasta intamplare tot am scris , doresc sa adaug faptul ca dialogul nu a fost intocmai, pentru ca de asta vara de cand am patit acest lucru, au trecut cateva luni, dar a fost ceva asemanator.

O alta intamplare doresc sa va povestesc, de data aceasta mai haioasa, mai vesela, fata de cea din mesajul trecut. Insa aceasta s-a intamplat cu cativa ani in urma. Ma aflam la mare cu inca 3 frati, noi suntem 5 frati la pariniti, si nu ne venea sa mai plecam de la mare, din Mamaia. Pe atunci nu exista in aceasta statiune nici Aqua Magic si nici telegondolele, insa si atunci erau destule locuri in care te puteai distra. Si sosise si ultima zi. Trebuia sa ne intoarcem la Bucuresti. Si ca sa stam cat mai mult la mare, am hotarat sa venim la Bucuresti cu un tren personal care pleca noaptea pe la ora 1 din Constanta si ajungea dimineata in Gara Obor. Zis si facut. Dupa inca o zi in care ne balacisem in valuri, in care innotasem toata ziua, eram destul de obosisti. Ajungem in Gara Constanta, si dupa ce luam bilete, ne urcam in tren . Acesta avea vreo 7-8 vagoane albastre compartimentate, si spre bucuria noastra, trenul era aproape gol. Ne asezam intr-un compartiment, asteptam sa vina controlorul, si hotarasem sa ne culcam, dar unul din noi 4 sa stea de veghe prin rotatie. Doi din fratii mei se pun pe jos, pe podea pe prosoapele de plaje, iar eu cu un alt frate ne punem pe cate o canapea. Nu mai stiu din ce motiv, aveam la noi o cravata, si atunci , imi vine o idee: Ca sa putem dormi toti, am legat cravata de manerul usii compartimentului, iar celalalt capat al cravatei il leg de picior, si in acest fel adorm si eu linistit tragand si perdelele si stingand si lumina de veghe din compartiment bagand un bat de chibrit la intrerupator, caci altfel nu putea sta ambele lumini stinse, ci ori neonul, ori beculetul de veghe . Ori de cate ori dorea sa vina cineva la noi in compartiment, in clipa cand deschidea usa, imi tragea si mie piciorul, care acesta se punea exact ca o bariera ca sa nu intre in compartiment, si eram si eu trezit din somn, deci sansele ca sa fim pradati erau minime. Si adormeam la loc, caci cine dorea sa intre la noi in compartiment, vazandu-ne lungiti pe jos, se retragea. Dar din ce in ce eram tot mai des deranjati
-Bai fratilor, le zic fratilor mei, trenul este gol, si toti vor la noi in compartiment? Nu sunt atatea compartimente goale?
Dupa ce a plecat din Lehliu, ma duc la toaleta, si cand deschid usa compartimentului, observ cu stupoare ca nu mai aveai loc nici pe culoar sa mai stai, era plin de calatori, trenul era full! Chiar si in nisa de langa toaleta, loc de regula pentru bagaje, stateau 2 persoane pe acel gratar! Extraordinar! Trenul se umpluse de navetisti, caci ajungea in jur de ora 6 in Obor,noi nu ne gandisem la acest aspect, ca trenul se va aglomera in timp ce se apropie de Bucuresti. Ma intorc in comartiment.
-Bai fratilor! Haideti sa ne sculam si sa mai lasam si alte persoane la noi in compartiment, caci nici pe hol nu mai este loc!
Dar eu am vorbit, eu am auzit, caci dormeau fratii mei atat de profund ca nici unul nu s-a trezit. Ma pun pe bancheta, adorm si eu, si din vise parca aud 3 suieraturi de tren . M-am trezit chiaun de somn. Trenul ajunsese in Obor, calatorii incepusera sa coboare, ....ajunsesem la destinatie! Mereu povestim de acest moment cand vorbim de mare, sau cand ne ducem sau cand ne intoarcem de la mare!

Minidialoguri amar-vulgare în Pitești Sud:

Eu deschid discuție despre modernizarea automotoarelor 77:
- Am auzit că o să se facă ceva modificări automotoarelor 77 în curând.
Un ciocănar(pe un ton sigur pe el): Da. Le scoatem în stradă și le punem cauciucuri... Facem autobuze din ele.

***

Un alt ciocănar: Bă, băiete... Dacă tot ești așa expert, ia zi-mi și mie de ce are vagonul ăsta dungă albă(se referea la un 29-22)?
Eu: Păi așa e schema. de vopsire.
Ciocănarul: Nu. Vagonul ăsta are compartiment pentru roată de rezervă

***

Eu: Bună dimineața!
Un muncitor: Neața, Mariuse!(n.a. Sunt destul de cunoscut pe la PRV Pitești, mai ales cum stau și aproape de gară...) Pe unde te mai duci azi?
Eu: Mă duc la Roșiori, fac și eu poze pe-acolo pentru un reportaj...
Muncitorul: Da' mai dă-o-ncolo de pasiune... Azi, totul trebuie să treacă prin stomac!...

***

Eu tot pozam de zor varii locomotive, vagoane, etc etc
un neica-nimeni de pe la punctul tehnic mă abordează:
- Ia mai lasă, băiete fiarele astea și apucă-te și tu de locomotive adevărate, vii(în limbajul lor, locomotive = femei pentru regulat)...
- 'ai sictir! îi răspund eu
- Când oi pune io odată mâna pe tine....
Și eu am trecut mai departe, calm și nepăsător....

alte "momente":

august 2009, Clucereasa(linia 905)
Mă întorceam acasă dintr-o excursie, de la Câmpulung Muscel cu fratele meu și prietena sa. Eu eram atent să pozez fiecare stație/haltă unde oprește trenul.
Trenul(automotor 77) oprește în halta Clucereasa. Eu pozez clădirea, dar deodată apare cantonierul și se apropie de tren vociferând:
"Dacă te mai prind pe aici, te omor!!! AI AUZIT???"
Io m-am băgat undeva să nu fiu văzut.
- Ce-ai, frate? mă-ntreabă frate-meu
- N-auzi cum vociferează nebunu ăla??
- Aha... Înțeleg... Pozat în loc nepermis, chestii, socoteli...
- Cam așa ceva.
- Mă frate, io n-am nimic acum, dar și tu l-ai surprins într-o poziție cam indecentă
Parcă-l și văd pe cantonier păzindu-și clădirea cu un AKM la purtător, iar pe clădire scriind "NU MAI POZAȚI HALTA MEA!!"(cu semnul de pericol de moarte aferent).

septembrie 2009, Pașcani

Ajung dis-de-dimineață în Pașcani împreună cu un amic pasionat din București(Dr2007), cu gând să mergem să vedem vagoanele abandonate acolo, despre care se zicea că o să fie modernizate. O pornim spre locul respectiv și în câteva minute ajungem unde trebuie. Găsim convoiul, dar șoc: Niște paznici ne opresc:
"Măi băieți, nu aveți voie să pozați nimic! Aveți aprobare??"
Noi evident că n-aveam nimic din ce ne cereau ei. Desigur că ne zic iarăși că n-avem voie să pozăm, că trebuie aprobare de la Remar Pașcani....
Noi nu ne lăsăm. Mergem mai departe și încep să consemnez totul în jurnalul meu de bord, dar vin alți paznici care ne amenință cu pușcăria, cu alte belele. Noi atunci ne facem că fugim și mergem pe partea opusă liniei curente. Eu îi dictam lui Dr2007 seriile, numerele și apartenența vagoanelor, iar el le consemna în mesageria telefonului mobil. Linia pe care erau vagoanele o lua mai la dreapta și Dr2007 se gândea să mergem să vedem și restul vagoanelor(șirul era lung ...). Eu am zis că mai bine nu, că dacă se iau alți paznici de noi după aia...
Așa că am mers apoi spre prima haltă(Lunca Siretului h) de unde am luat primul tren înapoi spre Pașcani.

Ori de cate ori ne ducem la mare, ne cazam la un hotel al unei statiuni, dar nu stam mereu in acea statiune. Mai vizitam si alte statiuni, si ne intoarcem seara, inapoi la hotelul in care santem cazati. Asa am facut si in luna mai anul acesta, noi eram cazati in Mamaia, si facusem o vizita in statiunea Eforie Nord. Stateam in gara si asteptam trenul sa ne ducem in Constanta si de acolo in Mamaia cu autobuzul. Era cam 20 mai, inca nu incepuse sezonul estival pe deplin, si inca mai circulau automotoare pe sectia Constanta-Mangalia. Dar nu mica ne-a fost mirarea, cand noua in loc de automotor al seriei 78, ne-a venit o locomotiva LDH si cu doua vagoane albastre cu compartiment. Unul din ele, era vagon de cls 1, asa ca eu ii zic fratelui meu:
-Daca tot nu am avut norocul sa circulam cu automotor, haide la clasa 1, pentru ca in mers nu este specificat faptul ca acest tren are in compunere si vagoane de cls.1, asa ca nu are nimeni ce sa zica!
Si asa am facut. Ne-am dus in vagonul de cls 1, si ne-am dus intr-un compartiment, in care mai erau 3 femei.
-Buna ziua! Este liber aici?
-Este liber. Dar sa stiti ca aici este vagon de cls 1! imi zic ele!
-Stiu! Dar stam unde vrem! Nu se tine cont de asta! zic eu.
-Cum sa nu se tina cont? Sa stiti ca vagonul de cls a doua este dincolo, daca nu aveti bilete de cls 1!
-Dar ce? Dumneavoastra aveti bilete de cls 1? le spun eu razand!
-Sigur ca avem!
-Ia sa vad si eu?
-Pai ce suntem obligate sa iti aratam tie biletele?
-Pai nu aveti bilete de cls 1!
Si scot cartea cu mersul trenurilor, le arat ca nu este specificat acest lucru in carte, si le spun ca nici la casa nu pot emite bilete de cls 1 la aceasta garnitura. Ele au tacut, nemultumite. Nu trece mai mult de doua minute de la incheierea acestei discutii, cand il aud pe fratele meu ca imi zice:
-Nikita!
-Asta mai lipsea! ii zic eu!
Nikita este o controloare din zona, si pentru ca seamana leit cu Nikita cea care tot apare pe la OTV, pe la Antena 1 si pe la Acasa tv, asa o numesc colegii. In afara de faptul ca este mai in varsta,aceasta controloare are aceeasi culoare la par,aceeasi tunsoare, are aceeasi fata, este si grasa, si mai e si rea. Odata tipa la un calator fara bilet, atat de tare ca se auzea din capatul celalalt al vagonului. De fapt are suflet bun, dar asa este ea autoritara! Dar sa revin la subiect. Ii intind biletele, iar Nikita incepe sa intre in vorba cu acele femei. Mi-am dat seama ca si acele femei, erau de fapt tot angajate in domeniul C.F.R. Dar una dintre ele ii spune Nikitei:
-Domnii voiau sa ma legitimeze, imi cereau biletul!
Atunci ma apar si eu razand ironic:
-Pai doamnele spun ca au bilet de cls 1 , si acest tren nu este prevazut cu vagon de cls 1!
-Asa este! spune Nikita! Dar sunt locuri o gramada in vagonul de cls 2.
Si dupa ce termina de controlat si vagonul nostru, vine la noi la compartiment, si incepe sa stea la taclale cu acele 3 doamne pana cand trenul a ajuns in Constanta. Noua nu prea ne convenea acest aspect, dar nu aveai ce face!Si ma gandesc si acum, inseamna ca daca un tren care de fapt are in compunere numai vagoane de cls a doua si din lipsa de vagoane, mai apare si unul de cls1, acela este numai pentru cei angajati la C.F.R.?

De chestia asta avea parte fratele meu pe relatia Bucuresti N - Titu. Intotdeauna dimineata cand se ducea la serviciu, locurile la clasa 1 erau ocupate de ciocanari si altii care se dadeau mari ca aveau legitimatie de CFR. Fratele meu avea abonament la Accelerat, deci avea dreptul sa stea la personal. Eu inteleg ca daca lucrezi la CFR sa ai niste beneficii, dar nu chiar oricine, si sa-ti mai arunce si in ochi ca e tare si mare cu asta. Chiar ma indigneaza personalul asta de CFR, necivilizat, manelistic, fara cei 7 ani de acasa, foarte neingrijiti unii. Nu generalizez, pt ca sunt printre ei si unii care sunt demni de laudat.

De cate ori plecam impreuna cu fratele meu intr-o calatorie mai lunga de 350 km, preferam sa stam noaptea in gara si sa ne intoarcem a doua zi, decat sa ne intoarcem noaptea inapoi la Bucuresti si sa nu putem admira nici un peisaj. Odata am plecat din Bucuresti, tocmai la Oradea.Asta se intampla anul trecut. Nu fusesem niciodata cu trenul de la Cluj la Oradea, si ne hotarasem sa facem o calatorie , care de fapt era destul de lunga. Ajungem seara in Oradea, coboram din tren, si primul lucru a fost vizitarea orasului.Mai vizitasem eu acest oras, insa fusesem cu masina, si trecusera cativa ani.Asadar, am vizitat cred ca tot orasul , am mers pe jos, dar pacat ca se intunecase. Am ramas surprins ca si dupa ora 0:00 mai circulau tramvaie prin oras, cand in Bucuresti daca te apuca ora 23:00, deja trebuie sa mergi pe jos sau cu taxiul. Asadar, trecuse de ora 1:00 noaptea, cand noi, destul de obositi, ne intorsesem la gara. Fiind in renovare, avem neplacuta surpriza sa constatam ca sala de asteptare era incuiata! Iar in holul de trecere erau amplasate cateva scaune. Dar noi voiam sa dormim ca tare mai eram obositi! Atunci ma duc la ghiseul de informatii, si intreb:
-Am si eu o intrebare, nu va suparati, unde putem sta si noi sa ne odihnim ca sala de asteptare este incuiata!
-Pai sunt scaune pe holul de trecere!, imi spune doamna de la informatii.
-Dar noi voiam sa ne si intindem putin ca suntem obositi, iar pe hol este galagie si nu sunt nici scaune destule!
-Pai cand aveti tren?
-Maine dimineata ! ii raspund.
-Si de ce ati venit de acum? Puteati veni maine dimineata!
-Pai stam in capatul celalalt al orasului si nu avem transport, nu se poate sa vorbiti cu cineva sa ne descuie si noua usa salii de asteptare ca sa stam pana dimineata? Caci trebuie sa ne asigurati un loc in care sa stam, caci afara e frig, si nu este vina noastra ca se renoveaza gara!
-Pai ati venit prea devreme , trebuia sa veniti maine dimineata, caci nu aveti voie sa stati in sala de asteptare mai mult de 3 ore!
-Chiar daca avem legitimatie de calatorie?
-Chiar daca aveti!
Plec oarecum suparat de la ghiseul de informatii, ma duc la fratele meu, care imi spune:
-Unde o sa stam caci toate scaunele din holul de trecere sunt ocupate!
Am ramas blocat. Ma uit prin hol, si vad in partea stanga cum intri in cladire, o toneta verde de vanzare de ziare si langa ea un gratar de lemn
-Uite aici ne vom culca! ii raspund fratelui.
-Cum sa dormim aici? Lumea va crede ca suntem aurolaci!
-Lasa mai ca nu ne cunoaste nimeni aici! Dormim cateva ore, si plecam !
Ne intindem pe acel gratar de lemn, imi pun banii si actele la piept, eu ma pun pe burta ca nu cumva sa ni le fure careva, si numaidecat adormim! Nu trece mult, si ma trezesc cu un sut in spinare. Aud o voce care spune:
-De ce dormiti aici! Drepti! Aici nu e sala de dormit!
Cu ochii carpiti de somn vad langa noi doi politai, fratele meu si el se trezise, dar nu stiam ce e cu noi, asa somn greu ne cuprinsese!
-N-auziti mai! Ridicati-va ! Hai sus! Cand vin sa nu va mai gasesc aici!
Si pleaca acei doi politai, spre iesirea dinspre peroane. Noi nu stiam ce e cu noi, nu ne reveneam, lumea se uita la noi, ne era cam rusine, un om ne intreaba:
-Ce are ma cu voi de nu va lasa sa dormiti!
Ne ridicam si plecam sa ii cautam, ca sa le cerem explicatii, de ce au procedat cu noi asa, si ce vina avem ca nu este sala de asteptare. Ajungem la biroul de politie din gara, usa incuiata, becurile stinse.Un om ne spune:
-Vedeti ca au intrat in bar mai devreme!
Langa biroul de politie se afla un fel de bar. Intram acolo.
-Saru'mana! Cautam si noi doi politisti. Cineva ne-a spus ca au intrat aici!
-Da dar au plecat acum cateva minute!
Plecam sa ii cautam, eu ma infuriasem de felul in care se comportase cu noi, dar nu i-am mai gasit.
-Nu are rost sa ii mai cautam! imi zice fratele! Pe noi nu ne-au lasat , dar ei cu siguranata s-au dus undeva sa se culce!
Si asa (cred) ca a fost! Unde s-au dus, ca nu i-am mai vazut deloc. Noi nu am mai dormit, ne-am plimbat pe peroane, prin oras in jurul garii, si apoi vedem ca la peron, garase trenul nostru , un accelerat Oradea-Cluj.

PARTEA A DOUA.
Trenul era compus din doua automotoare Desiro. Noi aveam vagonul 2, iar pe peron, era un panou cu numerotarea vagoanelor. Ne uitam pe acel panou, si vedem ca vagonul 2 la care aveam noi locuri, era primul. Deci primul vagon, incepea cu nr.2. Ne suim in automotor, si ne-am bucurat, vazand ca era Desiro, din acela cu scaune tip fotolii, care avea in compunere numai scaune de cls a doua.
-Ce ca lumea o sa stam! imi zice fratele! apoi se uita pe geam si imi zice:
-Uite-i pe politai!
Si intr-adevar, acei politai care cred ca dormise pe undeva umblau pe unul din peroanele garii.
-Acum lasa-i! Nu are rost sa mai mergem la ei! Curand vom pleca. ii zic eu fratelui.
Dar in acest timp se suie in automotor un controlor cu mustata, cu o privire aspra, schimba placutele cu numerotarea vagoanelor, si zbiara cat il tine gura:
-Vagonul 2 e celalalt! Acesta e vagonul nr1!
Unii calatori se duc in celalalt vagon, altii au ramas in acesta, cel din spate era automotor Desiro din primul tip cu scaunele tari si cate 2 cu 2. Eu ii zic fratelui:
-Nu ne ducem dincolo! Ramanem aici ca asta e automotor de IC
Atat mi-a trebuit. M-a auzit controlorul.
-Cum sa ramaneti aici daca aveti locuri la vagonul 2? Vagonul 2 e cel din spate!
-Pai dumneata acum ai schimbat placutele. Cand ne-am suit in tren scria ca acesta este vagonul 2 iar dumneata ai schimbat placutele, iar pe panoul de la peron, figureaza ca acesta primul este vagonul nr.2
-E! Sa ramaneti voi aici sa vedeti ce probleme o sa aveti! apoi pleaca.
-Hai dincolo! imi zice fratele!
-Ramanem aici! ii zic eu! Asta e vagon mai modern! E mai confortabil!
Trenul pleaca, si cand controlorul ajunge la noi sa ne ceara biletele, ca un disperat, incepe sa tipe la noi:
-Ce am vorbit cu voi? De ce nu v-ati dus in vagonul celalalt?
-Dar ce? Suntem singurii care avem locuri in vagonul celalalt si stam aici? De altii de ce nu va luati? Ne-ati auzit cand am vorbit ca asta e vagon de IC, si va luati intr-una de noi! Din moment ce nu ne ridica nimeni, stam unde vrem!
-La prima sa coborati si sa mergeti dincolo, in celalalt vagon!
Si nu am vrut sa coboram deloc! De cate ori trecea pe langa noi, ne faceam ca dormim, apoi nu ne mai zicea nimic, aveam teama sa nu patim ceva prin Cluj, coboram in Cluj, coboara si el, si am ramas in asteptarea acceleratului care venea de la Satu Mare, spre a ne duce la Bucuresti. Dialogul nu a fost redat cuvant cu cuvant, caci ar fi fost imposibil sa il mai tin minte, caci a trecut un an jumate de atunci, dar a fost destul de asemanator cu acesta care l-am descris in aceste 2 mesaje in care am redat intamplarea . Dupa cateva zile dupa ce am ajuns la Bucuresti, am depus o petitie, iar de atunci, raspunsul il tin cu mine in fiecare calatorie, ca sa le arat regulamentul celor care mai fac figuri, asa cum s-a intamplat in aceasta calatorie! Iata si raspunsul primit:

De o intamplare demna de scris aici la acest topic, am avut parte chiar astazi: Ma duc la ghiseul de informatii din Gara de Nord si intreb:
-Saru'mana. Pentru maine dimineata la Calarasi?
-Aveti acceleratul 1822 si in Ciulnita schimbati.
-Asta stiu. Insa voiam sa aflu la ce ora am tren din Ciulnita spre Calarasi ca sa nu stau prea mult sa astept.
-Stati o clipa.
Si o vad cum deschide o carte cu Mersul Trenurilor foarte deteriorata, carte care peste cateva zile nu va mai fi valabila si imi spune:
-La ora 11:01
-Nu va suparati! ii zic , carte ca a dumneavoastra am si eu,(intre timp scot cartea si o arat) dar de asta vara mersul a fost actualizat. Plecarea este la alta ora. Ce faceti, imi dati informatii gresite? Nu aveti calculator?
-Pai au colegele mele de la casele de bilete. Ducet-va si intrebati acolo!
Plec de la ghiseul de informatii catre casa de bilete. Intre timp apare unul si incepe sa imi spuna mie si altor calatori aflati pe langa mine;
-Acum!... pleaca acum autocare!... Bacau, Piatra Neamt, Suceava, Iasi, Satu Mare, Baia Mare, haideti la autocare...
Ma fac ca nu aud ce spune, raman mirat de felul in care acosteaza calatorii aflati deja in gara de la calatoriile relaxante cu trenul spre cursele groazei si poate ale mortii(cine stie) si ma indrept spre o casa de bilete,care era libera.
-Buna ziua. As dori sa imi spuneti si mie maine dupa sosirea acceleratului 1822 in Ciulnita, la ce ora am......
-Ghiseul 29. Va rugam sa va duceti acolo si sa intrebati. Acolo este pentru informatii!... Aici e casa de bilete.
Ma si intrerupsese, imi vorbea ca un robot, si vazand ca sunt plimbat de colo colo mi-a sarit tandara , ca sunt om si eu si ii zic:
-Doamna! De ce va bateti joc de noi? Chiar asa am ajuns ca niste roboti? Eu de acolo vin! Si mi-a spus ca nu are calculator, si sa intreb la una din casele de bilete! Va este chiar atat de greu sa imi dati un raspuns?
-Stati un pic.... La 9 si 20
Si apoi am plecat din gara cu gandul de a posta acest incident(ii pot spune) pe forum.

Am patit si eu in bucuresti.vroiam sa plek spre bacau dimineata la 6.aveam un tren rapid 382 da in mers pe o pagina scria in ce perioada circula in alta nu.am mers la ghiseu,doamna nervoasa a urlat la mine k akel tren nu mai pleak ramane in bucuresti,eu mirat am mers la birou d informatii unde am primit raspuns ca pleak in directia bakau pe linia 6.nici nu mai sti pe cine sa intrebi

eu am permis gratuit pe calea ferata dupa tatal meu.am fost pana la piatra neamt.da kand am venit inapoi am scris pe fila:plekare piatra neamt,sosire brasov,via bucuresti nord.da prin surprindere doamna d la ghiseu nu ia aparut legatura care era si in mersul trenurilor ci o alta legatura prin adjud.iam explikat k am patit la fel in brasov si sa imi dea bilet cum a gasit pt k schimb la bakau poate akolo gaseste legatura.ea nu a vrut.iam zis k nu pateste nimik ji s imi dea cum trebuie,nu a vrut si a mazgalit foaia d permis in loc d bucuresti a scris adjud ceea ce nu are voie.mam dus in bakau cu intentia d ami da bilet la bucuresti si aia foarte nervoasa se uita la bilet:ai legatura ce vrei?iam explikat k la piatra neamt nu a gasit legatura si sa se uite la fila d permis da nu a vrut ma ignorat,mia arunkat biletu si mia zis s fak alta fila pt legatura la bucuresti dupaia ma si injurat.pakat k nu am gasit pe seful d gara!

Eu zic ca ceva ii in neregula cu postul tau. Mai citeste odata regulamentul

R 382/383 e "Bulgaria Express", circula pe relatia Sofia-Moscova si are in compunere numai vagoane de dormit si din cate stiu nu se emit bilete in trafic intern

Nu prea are legatura cu domeniul feroviar,dar este o intamplare care nu o doresc repetata la nimeni!Intr-o zi,ma gandesc sa merg pana la un prieten,dintr-o localitate aflata la vreo 40 de km distanta de orasul in care locuiesc...Din pacate nu aud alarma care trebuia sa ma trezeasca sa merg la gara sa nu pierd trenul.Fara sa mai fie vreun tren in urmatoarele ore,ma gandesc sa ma duc cu un microbuz...In microbuz nu prea multa lume...vreo 7-8 oameni,dar soferul porneste asa zicand ca dupa ce termina cursa trebuie sa ajunga undeva.Toate erau bune si frumoase pana cand sa ajungem la o bariera care nu era lasata iar acolo nu era nici un semnalizator sau ceva care sa anunte ca se apropie vreun tren.Soferul a crezut ca nu se apropie nici un tren si a vrut sa treaca in viteza peste linie...Uitasem sa spun ca nu prea puteai sa vezi de la distanta daca se apropie vreun tren din cauza pomilor si buruienilor aflate in jurul calii ferate.Si soferul se apropie de linie,un domn din microbuz il atentioneaza sa incetineasca,dar soferul nu vrea,chiar atunci mi s-a parut ca aud un claxon de locomotiva,ii zic repede soferului ca am auzit ceva dar el tot nu opreste.Si ajungem pe linie,din dreapta un marfar cu vreo 20 de vagoane aflat la vreo distanta de 10 m pune frana disperata ,si soferul auzind si vazand asta intra in panica si accelereaza rapid fara a se gandi la ceva...cu noroc trecem cu bine de linia ferata...Dar in acel moment toti oameni inclusiv eu i-am zis la sofer sa opreasca noi ne dam jos aici,absolut nimeni nu a mai ramas in mictobuz,si sa vedeti culmea tupeului,zice soferul "pai eu v-am adus 10 km,si rasplata care e?",la care un domn care a fost in microbuz zice "Rasplata ta e ca nu ne-ai omorat si nu ai ajuns la inchisoare,sau ca nu ai murit si tu"...De atunci eu,familia mea si cativa prieteni nu mai calatorim niciodata cu microbusele.

Si de aceea zic si eu,daca tot vrei sa mergi undeva mergi cu trenul nu conteaza ca e mai scump si mai incet decat microbusele,dar macar ai asigurarea zilei de maine!

vorba domnului Costache Mihail,microbuzele is ,,cosciuge pe roti"......