Amintirile unui mecanic de locomotivă

Probleme cu semnalizarea sau cu macazele au fost . Toate însă s-au rezolvat conform instrucţiilor de serviciu . Dacă un macaz centralizat nu merge , nici semnalul care deserveşte acel parcurs , nu merge , adică nu se pune pe liber .
Semnalizarea cu trepte multiplă de viteză , s-a adoptat pentru că pe viitor se preconizează sporirea vitezelor de circulaţie ( 160 - 200 km/h ) Acest sistem , permite ca mecanicul să cunoască poziţia reală următoarelor trei semnale , fără a modifica constructiv distanţele dintre semnalele de trecere BLA , care la ora actuală este de cca 1300 m.
Francezii au locomotive care, pe pupitru , indică poziţia a câtorva semnale înainte.
În consecinţă acest tip de semnalizare este modern şi .........bun.

zenox4500 a scris:

...
În consecinţă acest tip de semnalizare este modern şi .........bun.

dar inutil deocamdata la infrastructura ce o avem...
Scuze ca mi-am permis sa completez

Bine, la fel ca si semnele alea din toate statile de WC, restaurant, casa de bilete sau celebrele "pe aici nu se trece" se va face semnalizare ca unii sa se imbogateasca din suprapret si altii din procent, doar ca vor uita sa refaca infrastructura si vom circula cu locomotive ce pot prinde 200 km/h pe linii limitate la 30 dar la care vei afla ce semnal va fi al treilea

Si pana ajunge acolo isi schimba indicatia de 3 ori, eventual fura "magnetii" cablul de alimentare de pe BLA

Aveţi perfectă dreptate .

Asteptam si alte povestiri.Sunt mult prea frumoase si mult prea interesante ca sa va opriti aici.

Două lucruri pentru început:
1. Mă înclin cu deosebit respect în faţa domnului Zeno pentru modul în care a abordat şi a tratează în continuare meseria de mecanic de locomotivă, de asemenea şi a celor asemenea dânsului, care fac din această meserie ceea ce trebuie să fie: o meserie cu care să te mândreşti!
2. Scuze de offtopic!

Pe final, păstrând "trendul" offtopic, vă întreb domnule Zeno, credeţi că această "boală" are leac? Ca să înţelegeţi rostul acestei întrebări, vă voi expune cât se poate de scurt situaţia ce mă face să vă adresez această întrebare:

De când mă ştiu, fără să fi avut nici măcar o rudă prin CFR, nu am avut altceva în cap decât locomotive şi meseria despre care discutăm. De unde? Nimeni nu are habar, din păcate nici eu...
Prin urmare, neavând posibilitatea unui liceu CFR, la vremea facultăţii am optat pentru specializarea Tracţiune Electrică, în Craiova, tot în ideea că mă voi apropia de ceea ce îmi doream de muuultă vreme (nu ştiam pe atunci că mai mult o să mă depărteze).
Am lucrat apoi o vreme ca inginer (nu în CFR), iar apoi s-a dat liber la şcoala de mecanici pentru cei din exteriorul CFR (bineînţeles contracost) şi desigur că nu am stat de loc pe gânduri.
Nu povestesc păţaniile de prin şcoală, şi ajung la momentul când ar fi trebuit să trec la următoarea etapă, aceea a angajării, dar care de fapt a fost o nouă ruptură: peste tot numai porţi închise dar care, culmea, altora au fost deschise pentru mult mai puţin decât mi se propusese mie.
De atunci (toamna 2007), pe lângă refuzurile repetate, s-a pus între timp şi urgia, iar eu încă privesc luuung...
Fireşte că nu m-am debusolat într-atât încât să nu continui cursul firesc al vieţii şi care, culmea pentru mine a fost unul ascendent, adică: între timp m-am angajat pe un post destul de bine plătit, mi-am găsit "jumătatea", ne-am căsătorit, iar acum urmează (prin noiembrie cred) şi sporirea numărului membrilor din familie.
Pentru aproape oricine toate astea ar trebui să-l facă să continue cursul ascendent, lăsând la o parte orice nebunie.
Nu şi pe mine... Nu înţeleg de ce în loc să uit încet - încet, totul devine mai intens, de ce o eventuală angajare care, culmea, ar însemna şi o reducere la aproape jumătate a veniturilor actuale nu mă sperie, de ce sfaturile prietenilor (şi mecanici printre ei), familiei, povestirile dumneavoastră, turele făcute cap coadă în nenumărate rânduri împreună cu unii din prietenii de care vorbeam mai sus nu mă opresc, ci dimpotrivă, tânjesc din ce în ce mai tare???
Sunt nebun (îmi trebuie un medic) sau pur şi simplu prost, nu vă sfiiţi (nimeni dintre colegii de aici de pe forum) să mi-o spuneţi, oricare vă este părerea.
Îmi cer scuze pentru că nu este tocmai locul unde să scriu toate astea şi poate v-am plictisit deja, dar nu am deschis alt subiect şi nici nu am pus pe MP, întrucât am senzaţia că printre cititorii acestui subiect mai sunt şi alţii în situaţii asemănătoare.
Mulţumesc anticipat pentru răbdare!
Cu stimă,
Ionuţ

Ionut, pasajul in care spui ca esti nebun si iti trebuie un medic, sunt sigur ca este o afirmatie metaforica. La fel ca si tine, am avut si eu un obstacol atunci cand am picat la examenul de intrare la liceul C.F.R. fiind repartizat la un liceu cu un alt domeniu, ceea ce mi-a schimbat cursul pentru tot restul vietii! Aceasta a facut ca serviciul meu sa se indrepte intr-o alta directie decat in domeniul feroviar, dar nu inseamna ca pasiunea pentru trenuri mi-a disparut. Nu. Daca in viata, nu avem sansa sa obtinem ceea ce dorim pe plan profesional , pot spune cu tarie ca avem deplina libertate in a ne exercita fiecare dintre noi pasiunea dobandita din copilarie, fara sa fie nevoie sa dam vreun examen asa cum se intampla pe plan profesional. Totusi, in viata, nu trebuie ca pasiunile sa ocupe primul loc. Avem un rost pe lumea asta , avem obligatii care nu trebuiesc neglijate! Faptul ca ti-ai gasit jumatatea , si ca in toamna nr. membrilor se va inmulti, necesita mai multa atentie si obligatie din partea ta! Si pe langa acest fapt, din mesajul tau reiese ca ai un serviciu destul de bun , care in aceste vremuri grele este ca o mana cereasca pentru tine! Faptul ca ai o familie si un serviciu bun, este exact ceea ce ii trebuie unui om ca sa se poata considera implinit. Apoi urmeaza si pasiunile fiecaruia dintre noi , care trebuie sa ocupe un loc secund in viata noastra. Daca spui ca nu ai avut norocul sa lucrezi in domeniul C.F.R. pot spune ca ai avut alt noroc, si anume sa iti gasesti un serviciu mult mai bun si mai bine platit decat daca ai fi lucrat in domeniul feroviar. Pasiunea pentru trenuri o poti fructifica si fara sa lucrezi in domeniu.Te poti duce in gara sa privesti trenurile, te poti plimba cu ele, nestingherit, poti urmari discutiile noastre legate de domeniul feroviar pe acest forum, fara sa afectezi in vreun fel familia si mai ales serviciul care iti poate asigura cu lejeritate siguranta zilei de maine, atat tie, sotiei tale, dar mai ales ingerasului care va anima si va completa peste putine luni familia dumneavoastra! A fi pasionat de trenuri nu inseamna neaparat sa lucrezi in domeniu! In caz contrar risti sa nu mai faci fata cheltuielilor familiale de zi cu zi, risti sa iti pierzi increderea in tine, risti un scandal si poate un eventual divort, risti sa lasi poate copii pe drumuri , risti sa faci o depresie, si toate acestea din simplul motiv ca ai lasat acest serviciu in detrimentul salariului mic , al oboselii, al surmenajului, al fricii disponibilizarii si a altor inconveniente oferite angajatilor care servesc acest domeniu. Pasiunea pentru trenuri se poate valorifica, fructifica si o poti intensifica si fara sa lucrezi la CFR. si fara sa afectezi familia, si fara sa ai peste o perioada de timp, mustrari de constiinta!!!!........

Mulţumesc frumos pentru sfaturi!
Un mod de a vă răsplăti pentru faptul că aţi rupt din timpul care este atât de preţios fiecăruia pentru a-mi citi rândurile şi, mai mult, pentru un sfat bine intenţionat şi cât se poate de obiectiv, este acela de a vă asigura că, slavă Domnului, sunt suficient de matur astfel încât să nu risc absolut nimic din tot ceea ce înseamnă FAMILIE pentru un sistem care acum se află în starea ştiută de toţi, din păcate. Probabil dacă lucrurile se vor îndrepta într-un viitor mai mult sau mai puţin depărtat, şi dacă bineînţeles acest lucru nu-mi va afecta câtuşi de puţin liniştea din familie (până şi asta atât de rară astăzi) voi mai încerca, probabil, să practic meseria asta care, mai mult decât pasiune, în puţinele momente în care am apucat să o practic mi-a dat un sentiment de împlinire greu de descris în cuvinte. Dar cine ştie ce va mai fi, pentru că se spune că un copil provoacă schimbări majore în viaţa unui om, poate şi eu voi avea norocul ca ăsta să fie declicul care mă va scăpa de luuuungile momente de visare sau, mai rău, nopţi nedormite (mda, păţesc şi asta)!
Cu stimă,
Ionuţ

Dragă Ionuţ . Acest subiect , poate fi analizat şi dezbătut în toate felurile . Părerea mea este că , atunci când faci un lucru din pasiune , ai numai satisfacţii în viaţă . Eu am fost atras de trenuri , încă de la vârsta de ..... 5 ani . Mama îmi spunea că mă apropiam , aparent fără frică , de locomotivele cu abur din Bucureşti Nord al anilor " 50 . Am avut ocazia să locuiesc lângă calea ferată şi să am un verişor ceferist .
Apoi au fost vremurile în care am trăit . Pe vremea mea , orice meserie alegeai , aveai postul asigurat . Eu după absolvirea liceului teoretic, puteam urma cariera militară , ca a tatălui meu , dar pasiunea pentru trenuri a fost mai mare şi mi - am urmat vocaţia şi nu regret alegerea făcută . Sigur vremurile s-au schimbat . Astăzi te pregăteşti într-un domeniu , de care eşti pasionat şi ajungi să practici cu totul altceva . Dar pasiunea este pasiune şi poate fi materializată în multe moduri .

Mulţam fain pentru răspuns!
Mi-aţi adus aminte de o întâmplare asemănătoare petrecută în Bucureşti Basarab tot mic fiind: Pe la vreo şase ani, venind din Oltenia pe la nişte rude din Bucureşti, la coborâre în Basarab, stupoare pe maică-mea sărmana (numai cu ea eram) când, în momentul în care treceam pe lângă diesel-ul care ne adusese până acolo i-am cerut să mă lase să îl ating, măcar un pic... Cu greu a reuşit să mă convingă să nu o fac, argumentul decisiv fiind că o să mă curentez. Mecanicul (sau poate ajutorul) stătea în uşă şi privea amuzat tot tărăboiul. În timp ce treceam prin dreptul lui (cred că îl priveam ca pe un zeu), mi se aprinde beculeţul: Mami, da' cum nenea mecanicu' nu se curentează şi io da??? Bineînţeles că mama a rămas în pană de idei, noroc că eu mă calmasem între timp. Probabil că a fost una din întâmplările care mi-au canalizat toată imaginaţia şi voinţa într-o singură direcţie...
Cu stimă,
Ionuţ

Sambata 16 octombrie am avut fericita ocazie sa ma intalnesc cu D-l Zenox, o zi care va ramane pentru mine una de neuitat. Plin de nerabdare am pasit in Gara de Nord din Bucuresti, unde ma astepta langa biroul de informatii d-l Zenox. Intalnirea a fost una emotionanta , insa si mai emotionant a fost momentul cand i-am oferit o diploma din partea membrilor forumului Trenuletz, datorita celor peste cei 30 de ani in care D-l Zenox neobosit a condus mii si mii de km!
-,,De cand lucrez ca mecanic de locomotiva, niciodata nu am primit din partea cuiva o diploma de merit pentru activitatea pe care o desfasor cu mult drag, cu multa pasiune!'' a spus D-l Zenox aproape cu lacrimi in ochi, in timp ce se uita pe diploma de merit.
Din cauza timpului scurt, de doar 2 ore si un sfert, (19:00-21:15) nu am putut discuta prea multe, insa am preferat sa vorbesc putin, pentru ca D-l Zenox sa imi poata impartasi din amintirile dar si din experienta celor peste 30 de ani de activitate neintrerupta la bordul locomotivelor. Speram ca data viitoare, intalnirea sa fie de lunga durata pentru a mai afla cate ceva din ,,secretele'' D-lui Zenox!!

Mult succes in continuare pe altarul sacru al liniilor ferate din Romania. Domnule Zenox!!! :z6: :TDD:

Mulţumesc petru aprecieri şi pentru întâlnirea acordată .

zenox4500 a scris:

Mulţumesc petru aprecieri şi pentru întâlnirea acordată .

Placerea a fost a mea! Eu va multumesc pentru povestirile interesante si complexe care le-ati relalat!

Multa sanatate domnule Zenox, avem nevoie de oameni ca dumneavoastra. Pacat ca o meserie ca a dumneavoastra nu e recompensata pe masura si nu i se acorda atentia cuvenita.