Pasiunea pentru trenuri

Paul CFR a scris:

Exista deja un topic dedicat acestui subiect: http://www.forumtrenuri.com/t1761-pasiunea-pentru-trenuri unde ne-am spus "povestea", continuati acolo.

Imi cer scuze. nu am stiut

Povestea lui Andu2100hp !


Eu am inceput pasiunea pentru trenuri in anul 1999 iar in 2002 miam cumparat un walkman (ocman dala mic) care avea functie de inregistrare si am incepu sa stau pe linie sa inregistreg casete audio cu trenuri , in buftea si darza . In 2003 miam cumparat prima bicicleta si am inceput sa umblu , in vara lui 2003 am descoperit linia diesel 901 cand ma plimbam cu bicicleta la intamplare .

Cand am descoperit linia diesel a fost cea mai mare fericire , incat nu lipseam o zi de la sabareni , cand am vazut cate dizele ... dintre cele mai clasice si plin de fluiere la vremea aia mam pus pe strans bani . Pe 18 noiembrie 2004 miam cumparat prima camera video cu ajutorul lui bunicamea . Era un JVC GRD33E cu casete MINIdv , dupa cateva zile am inceput sa filmez pe rupte , iar in ajunul craciunului 2004 am surprins cele mai multe fluieroase pe un viscol aprig .

In 2007 miam luat un telefon cu o camera mai avansata 2.0 MP si am inceput cu pozatul , deja vremurile nu mai erau aceeleasi , se umpluse de privati , fluierele disparusera ... dar iar vroiam o schimbare , un aparat foto imi doream . Iar ma pusei pe strans bani si pe 9 mai 2009 imi luai aparati compact sony dsc170s , incantat de el fiind am inceput din nou sa filmez fiindca JVC-ul lam ars in 2008 filmand soarele cam mult si cu zoom maxim (sa ars senzorul CCD) .

In 2011 a venit si ultima schimbare pe care am mai vrut-o , trenuri nu prea mai erau .... plin de GFR si am zis sa ma apuc de pozat din nou , si stransei bani 6 luni iar pe data de 14-mai-2011 am ars si compact-u ca ma prins o ploaie torentiala de praf la facut . Dupa cateva zile am inceput sa caut pe net aparate si pana la urma mam oprit la Nikon D3100 , la ora actuala trenurile au scazut dramatic , iar alta schimbare nu cred ca o sa mai fac , am intentie sa ma las de trenuri fiidca acestea nu prea mai exista ..... sau rarit asa de tare incat sunt pe cale de disparitie ...

Salut,ma numesc Biliboc Jozsef,sunt din Ghimes,insa locuiesc de 6 ani in Brasov si in cele ce urmeaza voi face un mic rezumat despre pasiunea mea pentru trenuri.
Aceasta pasiune a mea pentru trenuri a inceput de cand aveam 9-10 ani,atunci am inceput sa calatoresc cu trenul si mi s-a parut un lucru foarte frumos si imi amintesc ca vroiam sa stau mereu langa geam,de altfel cum fac si in ziua de azi.Am calatorit foarte mult pe ruta Ghimes-Brasov,si eram fascinat de peisajele de pe linia 501 si magistrala 400.Cu timpul cresteam si incepeam sa inteleg din ce in ce mai multe despre trenuri,casa parinteasca este la vreo 500-600 m de calea ferata si trenurile se vad destul de bine din curte si imi amintesc ca stateam ore in sir sa vad cum trec trenurile pe acolo si cum tipa mama "Hai in casa ca e tarziu"si eu ziceam "vin imediat''si multi nu intelegeau si nu inteleg nici in ziua de azi aceasta pasiune dar pe mine nu ma intereseaza.Am inceput chiar sa ma joc de-a trenurile prin casa folosind creioane,pixuri si ma simteam asa fericit si partea buna din aceasta chestie,parintii mereu m-au sustinut in legatura cu aceasta pasiune si au inteles ca trenurile faceau parte din viata mea si vor face si in viitor.
Cand aveam 13 ani prin 2005 le-am spus parintilor ca as vrea sa urmez cursurile Colegiului Tehnic Feroviar din Brasov,acolo unde facuse si un frate de al meu liceul si au fost de acord sa merg acolo desi erau constienti ca voi pleca de acasa la sute de km distanta si mereu le-am multumit pentru ca au fost si sunt alaturi de mine.
De cand am ajuns la liceu am inceput sa realizez faptul ca eu vreau sa imi fac o cariera in domeniul feroviar,si tocmai de aceea am ales acest liceu tehnic.In 2010 am descoperit acest forum cautand trenuri pe internet si am vrut sa vad despre ce este vorba si am avut parte de o surpriza foarte placuta vazand atatea trenuri la un loc si cam asa a inceput cu adevarat pasiunea mea pentru trenuri.Visul meu de cand eram mic este sa devin intr-o buna zi mecanic de locomotiva,stiu ca este foarte mult de munca,insa eu imi doresc cu adevarat sa imi indeplinesc visul si ma voi lupta din rasputeri pentru asta.Acum la varsta de 21 de ani daca nu vad un tren intr-o zi nu ma simt bine ,pentru mine conteaza mai mult un tren decat o masina,ma simt in largul meu daca vad un tren cum trece prin aproprierea mea,as posta poze si filmulete pe forum dar nu am aparat foto si nici nu stiu cum se poate posta.Asta e marturisirea mea privind pasiunea pentru trenuri,va doresc o seara placuta!https://www.facebook.com/joseph.billiboc,cine vrea sa vbmai multe il astept !

Din punctul meu de vedere nu te poti numi pasionat de trenuri daca nu calatoresti cu trenul , ca mergi cu bicicleta in aceeasi zona si faci zeci de poze la aceleasi trenuri si apoi vi si le pui pe forum plus ca in descriere nici nu sti ce tren ai pozat ................. asta nu inseamna ca esti pasionat de trenuri , un pasionat de trenuri circula cu trenul , renunta la alte mijloace de transport si schimba 100 de trenuri , face circuite , descopera sectiile din tara , se chinuie cu legaturile prin diverse gari dar nu renunta la calatoria cu trenul , aa ca se mai duce prin gara la 3 luni si face 2-3 poze ca nu are timp sa plece cu trenul e alta poveste dar ani de zile sa nu calci in tren si sa le pozezi din acelasi loc deja devine stresant .

Eh, sint diverse grade de pasiune. A propos de calatoria cu trenul oricum numai sa fie cu trenul, mie a cam inceput sa mi se ia. CFR Calatori face eforturi insistente sa ma convinga si are sanse mari.
Eu am primit la 4 ani un set la scara HO marca Piko, cu o locomotiva cu abur si doua vagoane verzi. Avea doua macaze, doua sectiuni drepte si restul curbe care descriau un fel de elipsa, cu cale dubla pe aproape jumatate din lungime. A fost o simpla jucarie ca oricare alta pina in momentul in care am descoperit in orasul Covasna calea ferata ingusta si locomotiva cu abur care facea serviciu pe acolo. E adevarat ce se spune, locomotivele cu abur (in functiune...) au o forta de seductie nemaipomenita. Era o aparitie mereu neasteptata, pufaind in sarcina, cu zeci de vagoane, urcind catre Siclau. Uneori reuseam sa o vad de aproape, dansind pe sinele strimbe, cu zeci de piese intr-o miscare aparent dezordonata a caror logica nu o puteam cuprinde, cu abur si condens iesind prin multe locuri, urmata apoi de clantanitul vagonetilor neincarcati. Dupa amiaza cobora cu tenderul inainte, fara zgomot, cu vagoanele cu cherestea si busteni in urma.
Prin '89 eram in gara la Tr. Severin, asteptind trenul spre Bucuresti si ma uitam cu interes la ceva de sub o locomotiva electrica. Mecanicul a observat si m-a luat inauntru :)Am fost undeva pe culoar si a manevrat ceva la niste butoane din perete. A pornit ceva, facea un zgomot teribil, tremura toata cutia. Ma gindeam, uite domle ce chestie, cu un buton asa de mic obtii un efect asa mare... Am coborit foarte impresionat
Pe urma, treptat, m-am apucat sa imi construiesc "lumea mea", o diorama feroviara. Au inceput sa se gaseasca si piese (dupa revolutie) si a fost mai usor. Atunci am inceput sa fiu mai interesat si de arhitectura industriala. Din clasa a 10-a m-am cam potolit cu "jucariile" dar fascinatia pentru trenuri continua sa existe. Mama mi-a zis ca bunica visa sa se marite cu un sef de gara... Poate de la ea mi se trage, cine stie (nu, bunicul nu a fost sef de gara si nici altceva legat cu calea ferata).

Nu stiu daca-s pasionat in adevaratul sens al cuvantului (adica nu cunosc atatea detalii cat cunoaste lumea de pe forumurile de specialitate). Cert e ca atunci cand eram mic, mama imi zicea ca urlam cand ma suia in tren (eu nu-mi amintesc faza). In timp am inceput sa iubesc trenurile... sunetele la trecerea peste joante (ca sa fiu serios am aflat ca se numesc joante de pe formul asta), sunete de locomotive, mirosul de gudron de la sine, curentul bantand prin vagoane vara (s-a dus pe apa sambetei cu noile vagoane cu aer conditionat), fumul de tigara (am asociat multa vreme fumul de tigara cu trenurile). Imi plac locomotivele vechi (le asociez poate cu copilaria) si nu locomotivele astea noi care-s mai silentioase etc... dar e o chestie de gusturi. Merg cu trenul nu pentru confort ci pur si simplu ca-mi place... Asta atat timp cat nu "vor veni" trenuri din ce in ce mai silentioase care imi taie din pasiunea pentru trenuri. Daca as trai intr-o tara vestica nu as mai fi pasionat feroviar pentru ca - vorbesc din punctul meu de vedere - tehnica, viteza si silentiozitatea mi-ar taia toata pasiunea. Ce poti sa mai admiri din peisaje la 200-250km la ora? Parerea mea. Sunt convins ca nu-s multi care sa gandeasca asa.

Vrei sa retraiesti vremurile apuse ale CFR-ului ? Vin-o la Valcea, un drum Ramnicu Valcea - Piatra Olt te-a rezolvat multa vreme, poti deschide geamul, te inneaca Sulzerul de la atata fum, sunt si joante, se balangane vagoanele in curbe, cobori cu oreion de la curentul de pe drum. Am glumit, insa ia bucur de specificul linilor 201 si a liniei 901. Vagoane 21-47 ( numai perfect pt. oamenii din aceste zone ), vara poti scoate capul pe geam, admiri campurile arzand in bataia soarelui, daca ai noroc si te prinde apusul pe drum ai inca o panorama foarte frumoasa in timp ce simti cum alearga si cum fumega locomotiva. La fel si daca va e dor de franele pe baza de saboti, cand a pus frana sa simti cum iti sar urechile.

In primavara m-am dat jos in Sibiu din 1736 si am ajuns la Valcea cu un R. 20-55, geam deschis, Suzi torcea pe Valea Oltului, o carte buna... Ce-ti poti dori mai mult?

Nu mergea si o bere ?

Nu prea, ca era frig. ) Ma rog, era rece ca stateam cu geamu' deschis, altfel ar fi fost ok, ca baga bine compartimentatu'.

Imi permit sa spun ca pasiunea de felul acesta nu incepe candva si are sanse sa se piarda la un moment dat! Nici vorba! Ea, pur si simplu, EXISTA!! Intradevar este oportuna si stabilirea "temporara" pentru ca, pasionati fiind, suntem robi ai timpului! Cand incepe? Din nou indraznesc sa spun ca ne este ceva care rasare de la aparitia noastra "pe aici", asadar o forma de inasceza pasionala!...
Odata pornit "si" cu acest "bagaj" in viata, apreciez ca intalnirea "fizica" cu "microbul feroviar" constituie una din primele mele amintiri... din viata! Ganditi-va cat puteam sa fiu de mic cand vedeam de pe vechile peroane(mai joase), efectiv fundul(partea exterioara a pardoselii) unor vagoane pe partea lor centrala! Sigur nu aveam mai mult de doi ani! Atunci prin '78-79 inca mai existau acele vagoane care nu detineau prea multe elemente "personale" intre boghiuri si astfel puteam sa le observ genul ala de clisee!
In aceasta inclinatie a mea cu totul speciala am fost "ajutat" foarte mult si de peregrinarea parintilor mei pe traseul Buzau-Hunedoara (Buzau-locul de nastere, Hunedoara-locul de "formatie" al meu si de serviciu al parintilor). Bineinteles trenurile preferate au ramas "perechea" A 1621-1622 (nu ii spun "interregio" ptr. simplu fapt ca nu imi place titulatura asta!). De zeci de ori poate am folosit traseul, cu "escale", Buzau-Ploiesti Vest-Simeria-Hunedoara si nu puteam ramane impasibil la tot ce inseamna "glasul rotilor de tren". Nu m-a deranjat niciodata nici chiar mizeria cronica din unele trenuri sau nesimtirea unora... Toate astea paleau in fata sentimentului sau vibratiei pe care o simt numai ADEVARATII PASIONATI!

Ehe, pe vremuri era acceleratul 221, nu? Mergea la Timisoara, prin Sibiu, plecare pe la vreo 9,15 din Bucuresti.

Da, asa este... se numea 221 resp. 222 inainte de renumerotare! Pleca din Bucuresti intradevar in jurul orelor 9-9,30!

As mai indrazni sa spun ca Valea Prahovei, cel putin pentru mine, avea farmec doar daca o vedeai din tren... Indiferent de anotimp!!!

Valea Prahovei e... cam locuita... Plus ca e mai larga decat Valea Oltului. Fac comparatia intre cele doua pentru ca pe acolo am trecut. La iarna urmeaza si Simeria - Tg. Jiu. Poate o sa-mi schimb parerea.

O alta trecere frumoasa prin munti e prin nord, din Ardeal spre Suceava.