Industria Romaneasca

Am vrut prin acest subiect sa aflu mai multe si prin intermediul vostru detalii despre fabricile construite inainte de 1989.
Ca tot stau aproape de Timisoara, una din ele fiind ruina acum, este solventul.
Prima fabrică de pe platforma Solventul a fost construită în 1869.
Compania avea în perioada comunistă peste 3.000 de angajați, iar în 1997 avea circa 1.400 de salariați. Compania a intrat în lichidare în 1998, iar în ultimii zece ani combinatul a fost demolat.
Ca efect al sanctiunilor impuse sarbilor, activitatea fabricii a fost stopata in anul 1997, in conditiile în care cea mai mare parte a productiei, etilena si propilena, era furnizata catre HIP Pancevo, din Serbia. Criza din Iugoslavia a provocat concedieri masive la Solventul, din cei aproape 2.000 de angajati fiind pastrati doar 150 de muncitori necesari la conservarea si paza instalatiilor.
Combinatul și-a încetat activitatea în 1998, după un faliment răsunător. Activele societății au fost achiziționate de Valkiria Invest din București, care a obținut un certificat de urbanism pentru “construire ansamblu rezidențial și comercial”. Valkiria a vândut instalațiile și fierul vechi către firma constănțeană Pacifica Expert, care le-a revândut unei alte firme de pe malul Mării Negre, Intercom Prest, care se ocupă cu eliberarea terenului de tot ce înseamnă fier vechi. Pe data de 17.09.2017, partea din fata a cladirii cu numele Solventul, a cazut in urma unei vijelii puternice. A mai ramas doar o bucata din cladire.

ARO Campulung
Istoria uzinei Aro începe în anul 1885 când, datorită amplasamentului propice, se construia o fabrică de hârtie și celuloză a companiei Letea Bacău. Fabrica și-a încetat activitatea în 1899 iar în 1933 a fost dezafectată. Între anii 1941 - 1944 locul a fost folosit ca depozit pentru materiale de către armată iar din 1944 timp de aproape un an aici a funcționat o secție de pale de elice pentru avion aparținând Fabricii I.A.R. Brașov.

Între anii 1945 - 1950 aici s-au executat reparații ale mijloacelor de transport ce aparțineau armatelor române și ruse. După 1950, timp de 3 ani s-au produs lacăte, vermorele și pompe de stropit pentru agricultură și viticultură.

În 1953 fabrica s-a reprofilat pe producția de motociclete, producând un număr total de 12 unități din modelul IMS 53.

Din anul 1957 încep să se producă piese de schimb auto (cutii de viteze și motoare), an care coincide cu demararea fabricării autoturismelor de teren IMS 57, M59 și M461.
Fabrica era formată din 4 diviziuni, fiecare având în componență secții de producție:
Fabrica de Prelucrări (Secțiile: Forjă, Motor, Cutii de Viteze, Punți - Direcții și componente mecanice)
Fabrica de Piese și Subansamble Auto (Secțiile: Armături Scaune, Filtre și Echipamente Evacuare Auto, Tapițerii Auto și Atelierul Articole Tehnice din Cauciuc)
Fabrica Montaje (Secțiile: Caroserie, Vopsitorie, Montaj General, Finisări și Atelierele: Amenajări Speciale și Pregătire de Vânzare)
Fabrica Scule și Matrițe (Secțiile: Ștanțe și Matrițe, Sculărie și Atelier Bene și Remorci)
Până la primele disponibilizări, majoritatea locuitorilor comunelor învecinate lucrau la uzina Aro. În anul 1944 suprafața fabricii era de 6000 metri pătrați, ajungându-se în 1973 la peste 35000 metri, din care 15000 metri pătrați reprezentând suprafață construită. Între 1950 - 1974 producția globală a crescut de 397 de ori, producția de marfă a crescut de 290 de ori iar numărul salariaților a crescut de 10 ori.

Se lucra în 3 schimburi iar fabrica avea o capacitate de 20800 autoturisme pe an. Din anul 1994 s-a lucrat în 2 schimburi iar capacitatea era de 14000 de autoturisme pe an.
În septembrie 2003, Statul român a vândut, pentru prețul de 180.000 USD, 68,7% din ARO companiei americane Cross Lander, deținută de John Perez, un american născut în Cuba. În contractul de privatizare erau prevăzute investiții de 2 milioane de dolari în ARO, dar nici o investiție nu a avut loc iar echipamentul ARO a fost vândut.

În mai 2007, omul de afaceri Nicolae Rațiu, fiul fostului lider țărănist Ion Rațiu, a achiziționat prin compania Landmark Management o parte de active în valoare de 16,5 milioane euro din cadrul fostei uzine Aro Câmpulung. După preluare, compania a derulat investiții pentru reabilitarea platformei, prin reconstrucția infrastructurii și reconversia unor hale. În prezent, platforma industrială Aro Câmpulung are o suprafață de 49 de hectare și include hala principală de producție și unitățile secundare utilizate anterior pentru producția modelului 4x4 Aro.

Informatii preluate de pe site-ul Wikipedia
va astept cu mare drag daca aveti si alte informatii legate de cele doua, sau sa prezentati si alte fabrici... Poze...
Multumesc.

In anii 60- 70 s-au achizitionat anumite licente de productie din vestul Europei , licenta care, la vremea respectiva, erau foarte avansate din punct de vedere tehnologic (licenta elvetiana "Sulzer" pentru locomotive diesel, licenta suedeza "ASEA" pentru locomotive electrice, licenta vest-germana "MAN" si "SAVIEM" pentru motoare diesel, licenta franceza "Renault" pentru autoturisme, licenta italiana "Pirelli" in petrochimie, etc).

Insa, pe parcursul anilor 80, din cauza faptului ca s-a sistat importul de tehnologie din vest, aceste licente (achizitionate in anii 60- 70) au devenit depasite tehnologic si implicit si produsele fabricate dupa aceste licente. Acest lucru a fost mai vizibil in industria metalurgica si constructoare de masini.

In industria mobilei, a materialelor de constructii, textila si alimentara acest lucru a fost mai putin vizibil, produsele realizate de aceste industrii fiind inca competitive dpdv tehnologic si in anii 80.

Dupa 1990 industria romaneasca (care nu era sub nici o forma un "morman de fier vechi") s-a prabusit din mai multe motive: intarzierea privatizarii intreprinderilor cu firme de renume din vest (daca imediat dupa revolutie fabricile ar fi fost privatizate cu firme de renume din vest- de exemplul fabrica "Autobuzul" cu firma MAN, fabrica "Roman Brasov" cu firma "Volvo", etc, cu siguranta alta ar fi fost soarta acestor fabrici), pierderea pietelor de desfacere, restituirea fortata a acelor "parti sociale" (lucru care a dus la decapitalizarea intreprinderilor), neplata la timp a contributiilor si datoriilor la bugetul de stat si al asigurarilor sociale, coruptia, furturile si jaful.

Industria românească...

subiectul este foarte vast si controversat, în funcție de interlocutor.


un lucru e sigur, industria românească a folosit din varii motive foarte extensiv, calea ferata.
Majoritatea fabricilor erau racordate la reteaua feroviara...

Antestatia CPST( combinatul Petrochimic Solventul Timisoara) deservea atît Solventul cît si alte stabilimente de pe malul Begheului, cel mai cunoscut fiind silozul de cereale.

Desi racordarea la reteaua feroviara îi dădea acces si la Gara de Sud, Antestatia Solventul lucra în tandem cu Gara de Vest( combinatul lucra in tandem cu Pancevo).

Probabil pentru a degreva Gara de Sud care avea alt trafic de marfa, dar si pentru ca la Gara de Vest era și mai este instalatia de incarcare a buteliilor cu gaz. Se spunea prin zona pe vremuri că acolo unde e instalatia de încarcare a buteliilor de arag trebuia sa fie combinatul, iar instalatia in sine e începutul combinatului. Nu stiu cît adevara si cîtă legendă e.
LA Solvenul am prin turnul ala cu flacara, rezervoarele de hidrogen, pe care curgea apa de racire în permanenta.

Solventul a avut o sectie de otet la Margina, de asemenea racordata la reteaua feroviara, a avut 3 locomotive la Timisoara, a avurt vagoane cisterna proprii.

Si Aro a avut racordare statia UMM P Aj Miscare.

care e principiul de lucru al unui Post de Miscare? asa i se zice acuma.Are agent in permanenta?

dan tm a scris:

un lucru e sigur, industria românească a folosit din varii motive foarte extensiv, calea ferata.
Majoritatea fabricilor erau racordate la reteaua feroviara...

Erau racordate pentru că accesul la carburanţi pentru transportul rutier a fost limitat începând cu anul 1979 (Decretul 277/1979 privind unele măsuri pentru rationalizarea consumului de carburanţi şi gospodărirea economicoasa a parcului de autovehicule). În plus, toată lumea trebuia să aibă de muncă (nu să fie eficient, ci să aibă de muncă), deci puteai să faci transport de vagoane izolate şi să duci marfa pe calea ferată până în orice Hm şi de acolo să o mai duci cu camionul 30 - 40 km.

dan tm a scris:

care e principiul de lucru al unui Post de Miscare? asa i se zice acuma.Are agent in permanenta?

Teoretic da.

Au ramas multe linii sau amplasamente de linii care puteau fi folosite pentru tramvai sau tren suburban dar noi, ca țară, nu avem o cultură a trenului suburban. Asa ca liniile au ramas pe terenul fabricilor.

putem face un topic al oraselor cu linii sau putem dezvolta aici?

Un articol din ziarul "Adevarul", articol scris de Simona Voicu in anul 2015:

Devalizarea industriei vasluiene. Cum a transformat Omar Hayssam cel mai mare combinat de fibre sintetice din Moldova în ruine

Zona industrială a municipiului Vaslui, care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a oraşului a ajuns o ruină, marii coloşi industriali fiind falimentaţi în urma unor privatizări controversate. De notorietate este prăbuşirea celui mai mare combinat de fire şi fibre sintetice, Moldosin SA, după ce a ajuns în mâinile controversatului Omar Hayssam.
Considerat cel mai mare combinat de fibre sintetice din Moldova, SC Moldosin SA Vaslui a ajuns acum să fie vândut bucată cu bucată. Bazele companiei au fost puse în anul 1976, când s-a construit Combinatul de Fire Sintetice (CFS) Vaslui. Dacă până la Revoluţie şi în primii ani de capitalism societatea era unul dintre cei mai importanţi agenţi economici dar şi cei mai mari angajatori din oraş, având peste 5000 de salariaţi, după a doua jumătate a anilor ’90 combinatul a intrat în declin.
Încercările de privatizare au fost un eşec lamentabil. În anul 2000, atunci când activele societăţii au început să fie vândute la bucată. Primul care a pus ochii pe combinat a fost omul de afaceri Ştefan Vuza, cel care a renunţat, la sfârşitul anului 2003 la fabrică în favoarea firmei Manhatan Trading, controlată de Omar Hayssam.
Imediat după ce a preluat combinatul, Hayssam a închiriat o cameră în pavilionul administrativ şi a început să facă afaceri necurate. Asociaţii săi au produs mai multe facturi fictive prin care urmau să câştige peste 8 milioane de lei din vânzarea unor combine.
Afacerile s-au blocat în momentul în care pe fir au intrat Finanţele Publice şi au început să ceară documente. În iunie 2004, Hayssam a renunţat la Moldosin, iar fabrica a fost preluată de cumnatul său, Mihai Nasture. În realitate, firma nu a desfăşurat nicio afacere de când a fost privatizată, spre disperarea celor aproximativ 800 de muncitori rămaşi. În 2005, Nasture a fost înlăturat şi el de la conducerea unităţii, iar Asociaţia Salariaţilor PET Moldosin a preluat firma, iar mai apoi au cerut rezilierea contractului şi reînscrierea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) ca acţionar majoritar.
Chemaţi la proces, niciunul dintre asociaţii lui Omar Hayssam nu au fost de găsit, datoriile ale combinatului fiind de 9.582.092 de lei. În august 2005, Moldosin a fost închis odată cu sistarea alimentării cu energie electrică pentru o restanţă de peste un milion de lei.

Mărturiile primului director al combinatului: "Parcă trecuse cataclismul" Mircea Ciobanu, primul director al combinatului de fire şi fibre sintetice din Vaslui, spune că Moldosinul a fost o perlă a industriei româneşti, nu doar a Vasluiului.
"Din toamna lui 1976, m-am ocupat de acest combinat. La 1 aprilie 1977 s-a primit decretul de înfiinţare. De atunci, am făcut treabă până în 23 decembrie 1991, când m-au dat afară conducerea sindicatului şi oamenii pe care-i dădusem eu afară în perioada de doi ani după Revolutia din ’89. Pentru că fumau şi veneau băuţi la muncă le-am desfăcut contractul de muncă. Aceşti oameni au fost mobilizaţi de cei care aveau interes şi au organizat o demonstraţie, iar eu mi-am dat demisia. M-am dus mai întâi la ministru, că el mă pusese director. El nu a fost de acord pentru că la vremea respectivă mergeam la mare capacitate cu fabrica şi aveam 64% export. Erau puţine întreprinderi în Ministerul Muncii care să aibă o astfel de performanţă. În cadrul Centralei industriei firelor şi fibrelor sintetice am fost cea mai performantă unitate”. povestete Mircea Ciobanu.
Ultima vizită a fostului director la combinat i-a lăsat un gust amar: “Am avut nevoie de o adeverinţă. Era în 2007-2008. Mai erau trei oameni în toată fabrica: un şef de secţie, un contabil şi Ana Haghiac la Personal. M-am dus să-mi văd biroul. A fost îngrozitor ce am găsit. Parcă trecuse un cataclism prin Moldosin! Fabrica aceea fost o perlă, nu numai a Vasluiului, ci a ţării”.

Soarta Moldosinului au avut-o şi celelalte mari societăţi ale judeţului: Mecanica (piese pentru maşini şi utilaje), Hitrom (azbest şi materiale de izolaţie), AMC (aparate de măsură şi control), Movas (mobilă), dar şi cele din domeniul industriei uşoare, Confecţii, Textila, Varotex, Vascovin s.a.

un clip mai vechi din 2016 cu ruinele fabricii FINCA din Dragasani

Solventul...

Se pare ca si in Odobesti a fost (sau inca exista) o fabrica ce avea linii de cale ferata. Aveti ceva informatii despre aceasta fabrica? Ce am vazut pe net ar fi de mobila. Multe informatii nu am gasit.

Din ce se observa pe wikimapia la Odobesti erau doua cai ferate industriale: pentru o balastiera si pentru "Casa de vinuri Odobesti"!

Industria vasluiana in 1990:

1. La Vaslui:
-Combinatul de fibre si fire sintetice "Moldosin" (inchis in 2005)
-"Mecanica" (In 1990 aici lucrau 10.000 de oameni. Declinul fabricii incepe dupa 1996, ultimul ei director fiind Petru Anitei. In 2003
este inchisa sectia de turnatorie, iar in 2005 intreaga fabrica)
-Intreprinderea de ventilatoare si reductoare
-Intreprinderea de aparate de masura si control IAMC (singura care mai exista si azi)
-Intreprinderea de materiale izolatoare "Hidrom" (In 1996, noul prefect Dumitru Baltatu isi numeste propria sotie Aurica Baltatu ca
directoare a facricii, care apoi intra intr-un declin accentuat)
-Fabrica de mobila "Movas" (Inaugurata in anul 1967. In anul 1976 intra in productie sectorul de mobila "stil", iar in anul 1977
capacitatea intreprinderii se diversifica si se extinde. Garniturile de mobila "Rococo" si "Bogdana" produse aici erau exportate in
tari precum URSS, RFG, Suedia, etc)
-Fabrica de textila "Vastex"
-Fabrica de confectii
-Intreprinderea viei si vinului "Vascovin" (aici era produs celebrul coniac "Vasconi")
-Fabrica de ulei "Ulerom" (exista si azi)
-Intreprinderea de industrializare si comercializare a laptelui ICIL
-Intreprinderea de industrializare a carnii IRIC
-Intreprinderea de morarit si panificatie (cu fabrica de panificatie "Muntenita")

Dupa 1990 mai apar cateva fabrici din ramura industriei textile si alimentare la Vaslui:
-LCL Romania
-SC Koket SA (in 1994)
-SC Vascar SA (in 1991, prelucrarea carnii de porc)
-SC Safir SA (in 1991, prelucrarea carnii de pasare)

2. La Barlad:
-Fabrica de rulmenti (infiintata in 1953, avand in 1990 cca 9000 de salariati. A fost privatizata cu o firma turca, existand si azi)
-Fabrica de elemente pneumatice si aparate FEPA (infiintata in 1974)
-Fabrica de materiale abrazive "Abrom" (disparuta)
-SC Vigotex
-Fabrica de confectii (exista si azi)
-Fabrica de ulei "Mandra"
-Fabrica de prelucrare a tutunului


3. La Husi:

-SC Petal SA (utilaj petrolier, utilaj industrial. Infiintata in 1949 ca si "sectia metal" din cadrul "Intreprinderii de industrie locala".
Apoi devine o sectie a "Intreprinderii de reductoare si ventilatoare Vaslui". In anii 80 devine "Sectia de Utilaj Complex" din cadrul
intreprinderii "1 Mai" Ploiesti, perioada cand inregistreaza (sub conducerea maistrului Teodor Loghin) si cea mai mare dezvoltare,
avand cca 2000 de salariati in 1990, perioada in care sustine financiar si echipa de fotbal "Steaua Mecanica Husi". Dupa 1990
devine societate de sine statoare, dar, dupa indepartarea de la conducere a lui Teodor Loghin inregistreaza un declin accentuat.
Exista si azi, dar mai are cca doar 200 de salariati.

-SC Cantemir SA (produse de mic mobilier. Infiintata in 1951 ca si "sectia lemn" din cadrul "Intreprinderii de industrie locala". Din
anii 80 exporta piese de mic mobilier in Olanda. In 1993 este privatizata. Exista si azi.)

-SC Husana SA (incaltaminte. In anul 1975 se pun bazele fabricii de incaltaminte Husana, in 1978 atinge parametri proiectati. Aici
s-a produs incaltaminte si pentru armata irakiana. Dupa 1997 este privatizata, fiind cumparata de grupul de firme italiene
"Carmens". Din pacate astazi nu mai are activitate)

-SC Moldotext SA (textile. Este infiintata in 1976, iar in 1980 atingand parametri proiectati. Dupa 1990 inregistreaza un declin
puternic. In 1994 in incinta cladirii fostei fabrici “Moldotext” este infiintata firma “SC Samotex SA Husi”. Din pacate in 2003 SC
Moldotext SA Husi isi inceteaza activitatea)

-Filatura de bumbac, singura fabrica din Husi care utiliza materie prima din import. Infiintata in 1976. In 1997 falimenteaza. Astazi
in incinta fostei filaturi de bumbac functioneaza o sectie de confectii, o parte din cladire fiind renovata.

-Fabrica de conserve de legume "Vitacons". A fost infiintata in anul 1974, materia prima fiind asigurata de IAS, CAP-uri, si in plus
fabrica avand propriile sere si suprafete cultivate cu legume (aveea ferme horticole si pomicole in suprafata totala de 202 hectare
si sera in suprafata de 3 hectare). Dupa revolutie devine SC Vitacons SA Husi. In 1997 falimenteaza, ultimul sau director fiind
Voicu Haralambie. Astazi, in halele unde alta data se produceau conserve de legume, exista sectii de confectii a firmei “Gartek”
(infiintata in anul 2000).

-Intreprinderea de industrializare si prelucrare a laptelui ICIL (astazi disparuta)

-Intreprinderea de industrializare a carnii IRIC (cu un abator)(astazi disparuta)

-Monopolul alcoolului si tutunului MAT (unde se produceau bauturi alcoolice)(nu mai exista)

-Combinatul de vinificatie (infiintat in 1978, din initiativa renumitului director al IAS Husi, Ioan Neamtu. Are o capacitate de
productie de 18.000.000 litri. A apartinut de: IAS, SC Vidisamp SA Husi (1990- 2005), "Casa de vinuri Husi/SC Speed Srl" (2005-
2020) si in prezent de firma "Domeniile Averesti" a omului de afaceri Constantin Dulute, care a promis ca va moderniza si
retehnologiza acest combinat de vinificatie)

-Crama "Recea", unde se produceau coniacurile "Ovidiu" si "Unirea". Apartinea de fostul IAS Husi.

-Doua mori ("Ceahlaul" si "Vasuta", din care astazi doar una functioneaza)

-Doua centre de panificatie (din care astazi doar unul functioneaza, apartine de firma barladeana "IRIS")

Dupa 1990 mai apar la Husi cateva mici firme , cu activitate de productie industriala:
-SC Enache Morarit srl (1993)
-SC Marsemar SA (1996)
-SC Gartek SA (2000, infiintata cu capital italian. Produce incaltaminte.)
-SC Prod Cyp Impex Srl (1994; prelucrarea carnii)
-Sc Tehnoutilaj (1998)
-Sc Intersoc SRL

4. La Negresti-Vaslui
-Intreprinderea de utilaje in constructii
-Filatura de bumbac
-O sectie a fabricii de mobila Vaslui

5. In mediul rural:
-Falciu- fabrica de zahar (construita la sfarsitul anilor 80, a apucat sa functioneze foarte putin)
-Murgeni- filatura de bumbac

Mai exista fabrici de zahar functionale? Stiu ca la Tmisoara nu. Dar am gasit una langa Urziceni. La Barbulesti... se mai foloseste transportul feroviar la aceste fabrici de zahar?

Nu cred ca mai exista nici una ultima a fost cea de la Oradea sau Bod..
Zahar se aduce din import cu trenul la Chiajna si la Buzau Sud si probabil si in port cu vapoarele

Vezi că la Luduș la fel că și la Oradea se aducea zahar brut și doar se ambala chiar zicea Mureșeanul că la Luduș venea zaharul ambalat doar ii se lipea eticheta