Bucureşti Obor

Ziarul se numeste Foisorul de Foc , cotidian periodic al Primariei sectorului 2 al Municipiului Bucuresti care se distribuie gratuit. In loc sa scrie ca acest lucru ar insemna o pierdere masiva, ei scriu un triplu beneficiu!!! Iata si o poza din ziar in care se vede mareata Gara Obor de la sosea.

Si o imagine a garii dinspre calea ferata.

Si iata ce scrie si in al doilea ziar.

Nu trebuie uitat faptul ca mai intai a aparut gara, au aparut trenurile, apoi au inceput sa apara automobilele, apoi blocurile din jur, iar aceasta cladire, in loc sa fie respectata acum sta in calea tuturor si incurca jocurile si interesele personale ale unora. Ce parc! Oare nu sunt atatea parcuri in Bucuresti? Si daca e nevoie totusi de un parc, numai pe calea ferata s-au gasit sa il faca??? Dar gari avem asa multe in Bucuresti incat sa le transformam in muzeu???

In apropiere de Gara Obor, s-au inceput in urma cu vreo 2 ani lucrarile la un pasaj suprateran peste calea ferata, pentru a se descongestiona traficul pe str. Baicului, mai ales atunci cand se punea bariera. Dar de cateva luni, lucrarile la acest pasaj au fost sistate. Sa fie din cauza faptului ca va fi inchisa gara???

Iata si alta poza cu pasajul suprateran peste calea ferata asa cum arata el, neterminat .

Iata si o fotografie cu gara Obor din 1932 anul in care a fost data in folosinta.

Felicitari Vlad pentru poza de mai sus!

Vagonul albastru de clasa 1 este un Breda fabricat în Italia în perioada interbelică.
Cel de clasa 1/2 e un Hecht.
Vagonul restaurant e tot un Hecht(pare-mi-se), meșteșugit pe la Grivița/Pașcani:evil:
Cele două vagoane mai mici închise la culoare sunt foste MAV-uri.

MariusM a scris:

Vagonul albastru de clasa 1 este un Breda fabricat în Italia în perioada interbelică.
Cel de clasa 1/2 e un Hecht.
Vagonul restaurant e tot un Hecht(pare-mi-se), meșteșugit pe la Grivița/Pașcani:evil:
Cele două vagoane mai mici închise la culoare sunt foste MAV-uri.

Multumesc Marius, trebuie sa ma strecor intr-o zi cat mai aproape de ele ca sa le fotografiez mai bine. Sa vad daca voi reusi.

Un articol despre gara Obor dintr-o revistă "Flacăra" de la finele anului 1974.

"Oborul - o gară în care unii vin să ia trenul, iar alții să plătească amenzi de mii de lei"

Gara Obor e o gară mică sau o gară mare, poți s-o iei cum vrei.
Dacă ai judeca după numărul de trenuri care umblă pe liniile ei în 24 de ore și care nu sunt decât 22, din care 10 pleacă și 12 vin, atunci stația pare una oarecare, fără nicio importanță deosebită. Dacă întorci moneda pe partea cealaltă și pui în balanță faptul că, după capacitate, Oborul ar putea prelua, fără opinteli, traficul Constanței, atunci situația se schimbă, gara devine una de prestigiu, cu o pondere respectabilă în perimetrul respectiv al Capitalei.
Acestea fiind zise, să-l ascultăm pe șeful adjunct al stației, Gheorghe Nedeloaia, vorbind despre micile probleme mari ale Oborului.
- Avem mai multe dificultăți cu mărfurile decât cu oamenii. Cu grijă, cu atenție, am studiat toate sugestiile călătorilor și am ajuns, cred, la o stare de fapt mulțumitoare. De la noi, spre Oltenița sau spre Ciulnița se circulă civilizat, în trenuri curate și încălzite. Chiar și trenurile care transportă navetiștii, și avem câteva sute de navetiști zilnic, merg normal, pleacă în condiții omenești, chiar dacă uneori se mai întorc cu geamurile sparte sau cu plușul canapelelor tăiat... Cu vagoanele de marfă însă este belea mare. În 24 de ore, trec pe la noi până la 400 de vagoane, transportând mărfuri containerizate, fie spre liniile industriale ale diferitelor întreprinderi, fie spre rampa de descărcare. Multe din vagane ajung violate de pe traseu, dar nu ăsta este necazul cel mai mare. Pur și simplu, unele întreprinderi, și am să citez Combustibilul, Fabrica de săpun "Stela", Întreprinderea de prelucrare a maselor plastice din București, uită vagoanele garate pe linii, încurcând circulația, creîndu-ne greutăți zilnice. Iată, de exemplu, pentru o întârziere mai mare de zece zile, Întreprinderea de mase plastice a plătit pentru vagonul 31 53 7297 570-8 o locație de aproximativ 10.000 lei. În acest sens, am făcut sesizările de rigoare, dar nimeni n-a mișcat un deget. Am impresia că forurile respective nu sunt sensibile la achitarea inutilă a unor sume astronomice
Am căutat să vedem cum circulă oamenii muncii spre Oltenița. Am urcat în trei vagoane ale garniturii de dimineață și am coborât din tot atâtea, convingându-ne că în tren e cald și curat, că navetiștii, majoritatea călătorilor acestei curse, au condiții omenești de transport, că se simt bine, îndeletnicindu-se - la acea oră matinală, cu zece minute înainte de plecarea trenului - cu mâncatul sandvișurilor sau, cei mai grăbiți, cu bătutul unui șeptic.
Asta nu înseamnă că la Obor totul e bine și că la vară va fi cald.
Megafoanele suspendate deasupra peronului au vocea mută cam de multă vreme; ghișeul "Bagaje de mână" e mai mult închis decât altfel; băncile de pe peron sunt numai trei; în sala de așteptare este în permanență fum, asta pentru că fumatul este strict interzis, cum scrie pe pereți.
Nu, în gara Obor nu este totul în regulă, mai sunt destule de făcut, dar oamenii cu care am stat de vorbă acolo, și pe care i-am descoperit ceferiști prin leafă și vocație, știu cu exactitate cum stau lucrurile. Și promit să le îndrepte.
Înainte de a părăsi stația, am schimbat câteva vorbe cu plutonierul major de miliție Gheorghe Gheciu și l-am întrebat dacă are mult de lucru.
- Uneori rup din carnet și 40 de amenzi într-o lună. Călătorii de Oltenița sunt mai scandalagii. Înfrânează trenurile și, la un pahar de vin, fac prostii
Așadar, mică sau mare, gara Obor are probleme, cele mai multe fiind ridicate de mărfuri și nu de oameni, evident, în măsura în care acest lucru este posibil și firesc. Se pare, însă, că toate gările lumii se constituie într-un teritoriu aparte, în incinta căruia totul este posibil și totul este firesc. București Obor nu face excepție de la regulă.

Vagoane in Gara Obor

##########################

@#####################################

Pasarela peste liniile de la Gara Obor

Gara Obor, pozata miercuri 30 septembrie 2009.
Poza din exterior

Si o poza cu peronul garii

Poze cu Gara Obor, din filmul Visul lui Tanase din anul 1938, scuze pentru calitatea pozelor!

#####################

###############################