O calatorie la Bazias

Si o alta imagine a Baziasului:

http://images10.okr.ro/auctions.v3/700_700/2010/07/07/4/a/246429310-72501-700_700.jpg

Si o alta descriere a trecerii Printului Carol prin Bazias:
(București strict secret, May 4, 2011

Trenul ajunge al Bratislava (Pressburg) şi aici gara e plină de trupe. La Pesta trenul ajunge la ora cinci după-amiază. După încă o călătorie de noapte, în zori, trenul ajunge la Timişoara, pe atunci un oraş austriac.Ca peste tot peroanele sunt pline de militari. La ora nouă, trenul ajunge la Baziaş, ultima gară a acestei periculoase călătorii cu trenul. Carol mereu la clasa a doua, în civil, cu ochelari fumurii pe nas, ascuns în spatele unui ziar pentru a nu fi recunoscut. Din cauza transporturilor de trupe, trebuie să aştepte un vapor care îl va duce mai departe pe Dunăre. Cursele regulate au fost rechizionate de armată. Aşteptarea se prelungeşte două zile. În principate nu exista căi ferate şi trenuri. E primul contact cu noua lui ţară. Pînă atunci locuieşte într-un hotel mic şi mizer. Are două zile timp să scrie scrisori, să se plimbe pe malul Dunării, să vada micul oraş. Dar mai ales să îşi pună gîndurile în ordine.

În memoriile sale, Carol îşi aminteşte cele două zile petrecute în aşteptarea vaporului de la Belgrad. “Seara, întreaga societate cină în odaia care servea de restaurant şi unde se adunară funcţionarii din Baziaş, începînd să discute politică. Se vorbi şi despre alegerea prinţului Carol de Hohenzollern la tronul Romaniei şi mulţi se exprimară în chip foarte puţin plăcut despre acest eveniment: Noul prinţ va ajunge tot atît de imposibil ca şi Cuza.” “N-o să treacă mult şi o să-l gonească românii şi pe acesta!” şi altele asemenea. Unul citi într-o gazetă că turcii ar fi năvălit şi că s-ar fi dat cîteva lupte.” Carol ascultă toate acestea, Dumnezeu ştie cu ce gînduri. Vaporul mult aşteptat în sfîrşit sosi. Sosi pe neaşteptate de la Pesta, cu trenul, venit de la Paris si Ion Brătianu,. Cei doi vor calatori pe acelaşi vapor spre ţară. Principele s-a instalat, ca de obicei, la clasa a doua. Aici, “între saci şi lăzi de bagaje” îi scrie o scrisoare împăratului Franz Josef, la Viena, asigurîndu-l că doreşte relaţii prieteneşti. Tocmai ieşea de pe teritoriul Imperiului Habsburgic.

La Orşova, vaporul ajunge după trei ore şi jumătate lungi de călătorie prin măreţul peisaj al Porţilor de fier. In aceasi zi ajunge la Turnu Severin. E duminica Rusaliilor. Printul Carol ii spune capitanului ca e negustor si merge la Odessa, dar coboara să se plimbe cîteva minute. )
Sursa: http://www.stelian-tanase.ro/bucuresti-strict-secret/povestea-dinastiei-marele-rege-carol-3-primejdii/

Sa incheiem incursiunea in istoria primei cai ferate construite pe teritoriul actual al Romaniei cu o prezentare de plicuri filatelice aniversare.
- Aniversare 140 de ani

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/oravita_140.jpg

- Aniversare 145 de ani

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/oravita_145_2.jpg

-Aniversarea 150 de ani

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/linia_ferata_oravita_bazias.jpg

Transportul primei locomotive fabricate la Resita pana la aceasta linie.

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/r_2001_080.jpg

Gara Bazias la 1900.

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/r_1981_0341.jpg

Gara Oravita la 1911

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/oravita_145_1.jpg

In 1868 Trupa Pascaly avandul ca sufleor pe Eminescu a calatorit probabil cu trenul de la Oravita la Bazias de unde au luat vaporul spre Giurgiu.
(A fost Eminescu la Orsova?
Răspunsul a venit clar - „Da!, a fost!” - şi a fost prezentat în cadrul sim­pozionului din seara pre­cedentă, ce premergea dez­ve­lirea bustului lui Mihai Emi­nescu, operă a cunoscutului sculptor Marcel Guguianu, în două comunicări distincte şi independente una de cealaltă: prima prezentată de profesorul universitar Ion Rotaru, autorul unei istorii a literaturii române, şi semnatarul acestor rânduri.

Studii despre traseul trupei de teatru a lui Pascaly

Concluzia avea la bază câteva studii anterioare care tratau turneul pe care tânărul poet l-a întreprins cu trupa de teatru a lui Pascaly prin Ardeal şi Banat în vara anului 1868. Turneul s-a încheiat prin spectacolele de la Oraviţa, după care, la 21 august/2 sep­tembrie, au pornit spre ţară, prin portul Baziaş, traseu consemnat atât de George Călinescu în a sa istorie a literaturii române, cât şi de profesorul universitar dr. Ion Iliescu din Timişoara în al său volum „Eminescu prin Banat”. Informaţia este completată de competentul cronicar al tea­trului românesc Ioan Massoff în volumul „Eminescu şi teatrul”, care vine cu precizarea că „trupa a plecat spre Baziaş, şi, pro­babil, cu vaporul, până la Giurgiu”. O posibilitate care nu are alternativă de vreme ce era varianta cea mai scurtă şi era cea mai utilizată în acei ani.

Drumul spre ţară cu vaporul

Un recent document aflat în posesia colecţionarului timi­şo­rean, care, având dublă ce­tăţenie, trăieşte şi la Viena, domnul Aurel Uşvald şi publicat de scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, aduce lămuriri în sensul drumului pe apă stră­bătut de trupa Pascaly, deci şi de Eminescu. Ei au parcurs drumul spre ţară cu un vapor de pasageri al societăţii maghiare de navigaţie care efectua curse pe ruta Budapesta - Belgrad - Orşova - Galaţi cu vapoare care plecau din Belgrad joia, sâm­băta şi lunea. Conform oficio­sului societăţii de navigaţie, nava rapidă de pasageri, pro­babil „Budapesta”, plecarea din Baziaş avea loc la ora 10,00 şi, trecând prin porturile Grădişte, Moldova, Drencova, ajungea în portul Orşova la ora 3,10 (15,10). Aici staţiona pentru debarcări-îmbarcări, dar şi pen­tru revizie până la ora 4,00 (16,00) când pleca spre Turnu Severin, unde - după trecerea cu deosebită atenţie a Porţilor de Fier - ajungea la ora 6,00 (18,00). Aici mulţi călători au debarcat spre a pleca cu poş­talioane spre Craiova - Bucu­reşti (vezi sosirea cu doi ani înainte a Principelui Carol), dar puteau naviga mai departe, nava plecând la ora 6,15 (18,15) spre Calafat, Turnu Măgurele sau Zimnicea (unde se ajungea la miezul nopţii), de aici vaporul oprind doar la Ruse şi porturile otomane, prima acostare într-un port românesc fiind abia la Brăila. Oricum portul Giurgiu nu era încă operativ pentru asemenea curse.)
Sursa: http://www.informatiadeseverin.ro/ids2/index.php/ancheta/3272.html
In acea perioada Baziasul era o placa turnanta spre vestul Europei pentru calatorii din Tarile Romane.
Ar fi interesant un fim cu acest subiect.

Bazias

Am mai gasit o imagine cu gara Bazias.

In drum spre Romania am facut 2-3 poze la niste treceri la nivel in Biserica Alba, dar am gasit imagini pe google cu fosta linie spre Bazias

În toamna anului 1857, timişorenii au inaugurat prima linie ferată, care lega oraşul de Jimbolia şi Szeged. Un an mai târziu, a fost introdusă o nouă cursă, la 7 dimineaţa, din Gara Iosefin, către portul Baziaş. Împrejurimile gării forfoteau de lume.

Sursa:

hotelul-cochet-aflat-la-doi-pasi-de-gara