Expeditiile mele

Vremea n-a fost chiar buna sambata 8 iunie. Totusi, nu mai vizitasem de mult Sotrilele... Daca pentru trenu de 5 n-am gasit resurse sa ma trezesc (iar prognoza la Campina spunea "thunderstorms"), am gasit ceva resurse sa ma prezint la trenu de 10 (IR 1621). De data asta prognoza spunea "light rain".
Odata ajuns in gara Campina, am constatat ca asa era. Ca atare, sub aceasta ploaie mocaneasca, am gasit drumul spre Voila. 
 
Campina surprinsa de pe inaltimea cartierului:
 
 
Trecand de spitalul de psihiatrie, prin padure, am putut vedea si comuna Brebu, lacul de acumulare cu satul Podul Cheii cocotat pe deal.

 
Timp in care ploaia s-a oprit si a iesit soarele de dupa nori. 

 
Unul din scopurile plimbarii (in afara de obsesia de a ajunge prima data la munte pe anul in curs) a fost sa testez echipamentul de ploaie. Care a trecut testul cu bine. Adica nu m-am udat de la apa venita de sus, ci numai de la cea imprastiata de roti, de jos. 
Fizic a fost greu, am luat prima catarare in piept cu un raport pe care il "uitasem".

 
Intre timp ploaia a revenit, mai in forta decat inainte. Am intrat intr-un magazin mixt, am stat sa mananc si sa beau cate ceva. Lumea nu se speria de ploaie pe aici, era ceva circulatie. Poate din cauza ca era singurul magazin (e langa posta). 

 
Si pentru ca ploaia ii turna monoton mai departe, am incalecat pe-o sa... si am coborat Valea Fiarelor. Cu noile frane in mare forma, au chiar o oarece modulatie, deci am fost in control. Poze de pe Valea Fiarelor n-am
Jos am luat stanga spre Paltinu, facand slalom printre vaci.

 
Pe catarare am depasit si o turma de oi, turma care ocupase toata soseaua. Am ajuns, am impartit o nuga cu baiatul din poza, am admirat imprejurimile deja cunoscute, dar mereu placut de vizitat.

 

 

Dupa care m-am intors la gara pe foaia mare, ce nu fusese utilizata pana atunci.

Dupa cateva gandeli si razgandeli despre cum as putea sa-mi petrec aceasta sambata ce se anunta insorita azi-dimineata am decis sa apuc calea Targovistei, ca sa vizitez Manastirea Dealu.
Pe la 10 am incalecat in saua bicicletei si m-am angajat pe DN 7. Initial cu trafic rezonabil, drumul s-a aglomerat dupa intersectia cu drumul de Titu.

La 13.30 mi-am facut intrarea in Targoviste, intai pentru un popas la o benzinarie pentru masa de pranz.


Traversand orasul am luat aminte la cateva din obiectivele sale turistice, precum Muzeul de Arta si binecunoscutul Turn al Chindiei




Pentru manastire am facut dreapta dupa Turn si inca o data dreapta dupa podul peste Ialomita, pe Aleea Manastirea Dealu. Practic, manastirea e pe teritoriul localitatii Valea Voievozilor. De pe aceeasi strada un indicator ne arata ca la stanga, peste 4 km, putem ajnge si la manastirea Viforata.
Catararea pana la manastire e destul de usoara si scurta (se urca 82 m altitudine in 2 km), deci am urcat-o dintr-o bucata, pana la portalul clopotnitei.


Am platit taxa de vizitare (simbolica) de 1 leu, am intrebat daca pot intra in straiele mele ciudate de ciclist :)si am intrat. M-am bucurat de 10 minute de liniste si reculegere, departe de lumea dezlantuita.






O maicuta amabila mi-a facut si o poza


Am intrat in biserica, unde se afla adapostit capul voievodului MIhai Viteazu.


De pe terasa manastirii se poate admira panorama Targovistei.


Dupa acest moment asteptat de multa vreme (mai fusesem aici cand eram mic), am coborat direct la Gara de Sud, pe care am gasit-o in buna stare.


La 16.15... ba nu, la 16.30, cu intarziere deci, R9108 (automotor Desiro) s-a pus in miscare si m-a returnat cu bine acasa


Drumuri bune tuturor !

Practic drumul a fost o ocolire pe centură a Praidului. Intrăm pe drumul naţional din nou, cap-compas Sovata, unde avem în vedere masa de prânz.



“Sărbătorim” cum se cuvine intrarea în judeţul Mureş.


După care comitem o eroare de pilotaj. Vrem să evităm abaterea spre vest a DN şi facem dreapta pe o stradă (1 Mai) care cică ne duce drept în Sovata. Da, dar drept pe la lacul Ursu, pe un drum de ţară pietruit şi prăfuit, sub arşiţa soarelui de amiază. A fost unul dintre puţinele momente în care canicula ne-a deranjat în aceste 7 zile, în rest îi mulţumim lu Ăl dă Sus pentru vremea excelentă.

După caniculă pe drumul prăfos urmează căţărare de 10% sub umbra pădurii. MaC este scandalizat ) , i se oferă prilejul ideal să cârcotească în stilul personal cunoscut.
Astfel ne împăcăm cu situaţia şi ajungem în centrul staţiunii Sovata unde, nu-i aşa?, lacu Ursu-i mare hoţ, face copii fără soţ. Eu credeam că fără număr .
Găsim o terasă unde domnişoara Helga, într-o româneasca nu tocmai neaoşă, ne ajută să obţinem ultrarapid nişte porţii care ne satură foamea.


Odată rezolvat acest aspect critic, o apucăm spre Reghin, unde avem rezervată cazarea. A fost o secţiune de poveste. Foarte valonată, am tot urcat şi coborât ca în montagne-russe.

Prima nucă tare a fost căţărarea de la Eremitu, pe vârful căreia am asistat la o discuţie plină de colegialitate biciclistă între seniori. sole42 a remarcat exact ce spuneam mai sus, şi anume că mihaighimpu nu ne mai atacă pe căţărări, deci nu prea mai e primul la sfârşitul lor.
"Nu mai ej' mă primu'?" Apoi s-au folosit cu largheţe termeni anatomici şi turceşti )



A doua (şi ultima) piatră de încercare a fost dealul dintre Beica de Jos şi Reghin. Privind retrospectiv, e mic. Se urcă 40 m în 1,5 km. Dar era la sfârşitul zilei, era cald, era după o porţiune “relache” de fals plat în coborîre… Astfel înţelegem nerăbdarea existenţială a lui MaC, din nou cu accente ancestralo-anatomice

În orice caz, e clar că dupa ziua 2 se instaurează de către dom’ profesor a_mic procedura standard de anunţare a căţărărilor în această tură :
“vedeţi antenele ale GSM din vârf, oştenii mei?”
“da”
“ei, acolo tre’ s-ajungem”
Îţi venea să te uiţi oriunde altundeva, stânga-dreapta. Nu înapoi, că acolo vedeai antenele de pe dealul precedent!

Gata, intrăm în Reghin! Ne relaxăm şi noi un pic? Aş! Mai vine o stradă abruptă, pe care am urcat-o în duşmănie, după care în fine suntem în centru, lângă Catedrala Evanghelică. Alături pe strada Şcolii e pensiunea Blanca, un loc rezonabil de rămas peste noapte. Păcat că e prinsă între un front de case tradiţionale săseşti (la strada) şi cateva blocuri comuniste scorojite (în spate).


Din punct de vedere al cazării şi mâncarii însă, o recomandăm fără ezitare. Micul dejun şi cina nu sunt incluse în cei 40 lei de persoană (80 dubla, 120 tripla).

Un duş binemeritat, după care o mică escapadă la catedrala evanghelică din vecinătate.


Este cea mai veche clădire a oraşului, edificată la 1330. Este construită cu clopotniţă în ax, ceea ce, odată intrat în curte, mă îmbie să încerc o panoramare pe verticală.


Dau un tur, pentru detalii suplimentare. Bisericile săseşti, fortificate sau nu, sunt martori muţi ai trecerii pe aici a unui neam de oameni muncitori şi creativi, iubitori ai naturii şi ai păcii.






Un mesaj impresionant lăsat de locuitorii saşi ai acestor locuri, să dăinuie peste timp


O descriere completă a bisericii, din punct de vedere istoric şi arhitectural, poate fi citită aici
http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/monument.php?id=214

Reghinul Săsesc (Sächsisch Regen, “ploaie săsească”) este prima dată documentat în 1228 (sub denumirea Regun). Exista la nord şi Reghin Sat (Reghinul Unguresc), care a fost înglobat în oraş în 1924.

Seara am petrecut-o la cină în foişorul pensiunii, pe la 11 am închis taraba. Primele 2 zile, estimate a fi grele, trecuseră cu bine.
http://www.mapmyride.com/routes/view/251597685

ZIUA 5

16 iulie. Ce-a fost mai greu a trecut. Sau nu? Nu, că azi suntem la apexul ciclist al acestui tur transilvănean. Ne aşteaptă peste 800 de metri ascensiune în vreo 90 km, dintre care majoritatea concentraţi în pădurea Făget de după Cluj-Napoca. Dar o să ajungem şi acolo...

Până una-alta ne luăm la revedere de la pensiune, la volanul Zamfiricăi ia loc "Văru Sole", iar în capul plutonului Andrei, care ştie deja drumul de ieri.


Ne desprindem greu de Lacul Ştiucilor. Nu pentru că nu ştim să spunem La revedere, ci pentru că tot ar vrea să ne ţină în loc cu vreo 4 dealuri şi peisaje care mai de care. Aaa, şi să nu uit... antenele şi stâlpii ăia de peste deal le vedeţi? Daaa...


La Sic femeile în portul tradiţional ies de la biserică.


La ieşirea din sat ne aşteaptă Rezervaţia Naturală Stufărişurile de la Sic, dar şi una dintre cele mai proaste secţiuni de drum aşa zis asfaltat, care o să ţină până la intersecţia cu DN16. Din feriicire bicicliştii find înconjuraţi de frumos, au trecut uşor peste impediment. Mai greu i-a fost maşinii, dar alt drum (în afara Europeanului) oricum n-aveam.




Ca să nu ni se pară că suntem prea zmei, la ieşirea din satul Coasta ne ia în primire o căţărare sănătoasă (100 m pe verticală de-a lungul a 1300 m).
De sus privim Coasta cum doarme sub soarele amiezii.


Coborârea spre Gădălin, printre multe şi urâte gropane, ne solicită răbdarea şi atenţia, dar cel puţin după asta am scăpat. Reţineţi că la bifurcaţia dinainte de Gădălin se renunţă la DJ109 (mai scurt, dar offroad bombardat, la dreapta) şi se alege DJ161 (mai lung dar de bună calitate, spre stânga). Ni se urează bun venit în Gădălin de către un reprezentant de vază al asinilor locali.


De aici am mers sfoară către punctul de întâlnire cu colegii clujeni iacobdoc şi majikstone, la intrare în oras. Toţi, mai puţin eu, care am forţat prosteşte pe o urcare dinainte de Apahida, încât bicepsul femural stâng a cedat. Ca atare din acest moment mi-am ocupat binemeritatul loc din coada plutonului, până la sfârşitul zilei, pedalând cu rapoarte minime.

După efuziunile de rigoare, am fost conduşi la un stabiliment din vestul oraşului, unde masa de prânz am luat, din plin!


Şi aşa plini am purces la ascensiunea prin pădurea Făget. Frumos. Superb! Am avut tot timpul din lume să urc "cu a-ntâia". :!! Dar lumea a fost amabilă şi m-a aşteptat. Dacă ar fi ştiut ce condiţii "imperiale" ne aşteaptă după o zi grea la pensiunea "Imperial" din Tureni, cre' că nu mă mai aşteptau ) . Dar să nu anticipăm...

Sus în vârful căţărării, la intrare în Ciurila, am oprit să căscăm gura la unul dintre sutele de peisaje care s-au instalat undeva în spatele retinei fiecăruia dintre noi de-a lungul excursiei.


Deh, ţară frumoasă şi nouă ne place, că de aia am luat-o la străbatut pe măgarul cu 2 roţi!

În cele ce urmează am subtraversat autostrada A3 şi am mers paralel cu ea până în Petreştii de Jos. Aici am constatat că suntem prea aproape de Cheile Turzii ca să nu le facem mâine o vizită, că prea ne atrăgeau ca un magnet uriaş...


Am supratraversat A3 şi am intrat în Tureni. Pensiunea Imperial este situată la drumul european şi a fost dezamăgirea turei. Practic e pensiune "de tirişti", cu condiţii mizere şi nu o recomandăm decât dacă e noapte, tună, fulgeră şi sunteţi disperaţi să vă adăpostiţi oasele rebegite sub un acoperiş.

Am mai făcut o poză asfinţitului care cădea peste Tureni şi ne-am retras în aşternut.


http://www.mapmyride.com/routes/view/253479345

ZIUA 6

17 iulie. Începem să întrevedem faptul că excursia noastră se apropie de sfârşit. Din păcate... pentru că mai voiam şi chiar mai eram în stare de o pedală-două.
Pentru a contracara sentimentul de melancolie, plecăm către Cheile Turzii, ştiut fiind că peisajele montane te remontează în astfel de situaţii. De altfel, această zi cu temă montană, deşi cea mai scurtă, a fost poate cea mai plină de substanţă pentru mine.

După un mic dejun amărât, fiind prima dimineaţă în echipă completă, facem o poză de grup înainte de plecare.


Frumos grup ! Frumoasă corabie, meşter cârmaciul care face semne de rockăreală în fundal !

Numitul cârmaci, deci a_micul, ia loc în spatele volanului, şi purcedem spre Chei. La intersecţia DJ 107L cu DJ 103G, de lângă A3, Adi şi Cristi Sole rămân pe loc, având oarece probleme de sănătate. Noi ăilalţi mergem spre Petreştii de Jos, poarta nordică de intrare în chei.


Din punctul unde poteca de bicicletă/maşină ia sfârşit, o luăm un pic la picior pe traseu.




Parcă sunt mai multe zâmbete pe mutre decât erau dimineaţă


Ne-am făcut damblaua, acum ne întoarcem spre Turda. Aflăm telefonic că Adi şi Cristi au luat-o uşor înainte, dar diferenţa dintre noi fiind de vreo oră, n-am mai recuperat-o până la sfârşitul zilei. Au ajuns primii la pensiunea din Aiud şi l-au luat în braţe pe Morfeu.

Prin satul Mihai Viteazul sunt avertizat că roata spate pierde presiune. Se pare că e o pană "microscopică", pierde aer lent, deocamdată o tratăm cu câteva pompe. E a doua şi ultima pană a turei. De prima am uitat să povestesc, fusese a lui Sorin, în Cluj.

Între timp, sub soarele care azi iar muşca serios din noi, am traversat Turda şi ne-am angajat pe DN75, pe care l-am părăsit după Buru, pentru DJ 107M. Traversăm râul Arieş.


Drumul, modest pînă la intrare în judeţul Alba, devine excelent după limită. Drumul ne introduce în depresiunea Rimetea din munţii Trascăului, un loc unde cred că toţi am vrea să ne petrecem o viitoare vacanţă.


Latura estică a depresiunii este păzită de Colţii Trascăului, masiv calcaros ce atinge altitudine maximă în vârful Piatra Secuiului (1129 m).

Pe măsură ce parcurgeam de la nord la sud depresiunea privirea noastră a fost magnetizată constant de aceste formaţiuni montane şi ne-am oprit de nu mai ştiu câte ori ca să le imortalizăm, să trăim momentul trecerii prin decorul de basm.


Ne aflăm din nou pe tărâm secuiesc (şi ce mai tărâm!). Rimetea (Torocko, fostă Trascău până în 1960) e o aşezare parcă "din alt film" faţă de ce am văzut până acum.

Nu ne mirăm că în 1999 a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material - mai ales casele construite în secolele XVII-XVII. Proiectul de conservare a patrimoniului derulat la Rimetea a fost primul proiect de acest tip din România distins cu premiul Comisiei Europene.

Astfel că zăbovim ca să cercetăm, să luăm ceva suveniruri. Toţi sunt civilizaţi, politicoşi până în vârful unghiilor. Ne înţelegem în româneşte, chiar dacă olecuţă mai dificil.


Gem de soc, palincă de fructe de pădure? Găsiţi ce vreţi la chioşcul din imagine, din centru.


Iar aici veţi găsi cele mai bune langoşi aurii, fierbinţi, umplute cu tot ce vă trece prin cap.


Cei 2 clujeni vor să profităm de pauza asta binemeritată ca să rezolve misterul penei. Misterul era o sârmuliţă din armătura cauciucului, care probabil la un şoc se rupsese şi perforase camera. Neajunsul a fost eliminat, langoşile au fost mâncate, deci ne-am reluat periplul.

Biserica ortodoxă din Rimetea


Privire de ansamblu asupra masivului Colţii Trascăului, de la ieşirea din Rimetea.


La sud de Rimetea se află satul Colţeşti (fost Sângiorgiu), cunoscut pentru cetatea ridicată la 2 km vest, pe abruptul Trascăului, de către familia Thoroczkay în secolul al XIII-lea. Această familie se află la originea toponimului românesc Trascău.

Pentru că am observat-o doar trecător printre case şi nu am fotografiat-o corespunzător, am să o înfăţişez "citând" un pozar care mie, ca amator, mi s-a părut deosebit de talentat - Ioan Stoenică:
<font face=" border="0" alt=""/>Ceea ce se vede în fundal am observat şi noi ulterior - Cheile Vălişoarei sau ale Aiudului, pe care le-am străbătut plini de reverenţă în faţa muncilor grele ale naturii.




Încărcaţi de toate cele văzute la trap astăzi, am coborât blană în Aiud. Deşi pensiunea Două Sălcii se află exact la intrarea în oraş, cum vii dinspre Poiana Aiudului, noi am parcurs aiurea un drum în lucru, prăfos şi în pantă, până în centru. Adresa către ieşirea din Alba, îmi dau seama acum, aparţinea rezervării iniţiale, care a fost deturnată de proprietar. Am urcat cu năduf panta aia înapoi şi am găsit primitoarea pensiune.

După o masă copioasă de bun-venit, comitetul de aprovizionare MaC & a_mic Incorporated (dar nu Limited!) a acţionat din nou prompt şi a achiziţionat bere+carne de grătar pentru seară.
Grătarul ne-a fost împrumutat de patron (cu 4 kile de vin alb pe lângă el) , iar seara, la lumina frontalelor, maestrul bucătar a intrat în acţiune. ^^^" />

Am savurat micii şi cârnaţii. Şi berea şi vinul.

Cine o fi spus bancul? a_micul, doctorul sau Artistul? :-?? )

[size=14]http://www.mapmyride.com/routes/view/253490865" />

Un tur al Bucovinei pe bicicletă

De aproape un an coceam un prim tur al manastirilor din Suceava si Neamt, insa nu cu masina, cum mai fusesem in alte 3-4 ocazii, ci calare pe bicicleta, impreuna cu 3 prieteni (unii veniti cu tot cu familii). Pe 26 iulie ne-am imbarcat in masini, 3 din Bucuresti, al patrulea din Cluj, iar seara am facut jonctiunea la Sucevita. Tura noastra, botezata cu nume de cod BBB(Bucovina, Beri si Biciclete) era gata de start.

Duminica, Iulie 27, 2014

Plecăm! Cu câtă nerăbdare am așteptat să colindăm Bucovina pe bicicletă. Iata prima zi!
Pentru primele 6 zile suntem cazati la Cabana Paltinu din Sucevita.


Asa ceva vedeam cand ma trezeam dimineata, iar de auzit auzeam gagaitul gastelor de vizavi


2 cocoașe până la Clit, încă una de 12% până la Solca. Biserica are mozaicul turlelor proaspat refăcut.


Coborâre frumoasă spre Poieni Solca.


Cacica, o biserica romano-catolică impresionantă, acorduri de orgă... Oprim si ne lasam uimiti de acest edificiu pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat Basilica Minor la 14 martie 2000, rod al muncii comunitatii poloneze, datand de la 1904. Constructie in stil neo-gotic, cu turn de 50 m inaltime.




Lume multă la salină. Prânz la Mărțișor. 2 lei berea Suceava, cu gust adevărat!


Întoarcere pe căldură. Peisaje frumoase, pe urcări grele, spre Arbore. Biserica 1502, monument UNESCO.


Intoarcere prin câmp, drum de caruta către Clit. Oprim la bufet, sub un nuc. Un loc de popas ce aveam sa-l folosim cu repetitie, si de fiecare data aceasta bicicleta Bauer, in stare foarte buna, ne-a intampinat statornica


Din nou dam piept cu rampele alea 2, grele... Am ajuns, final cam greu pe ultimii 10 km. Aveam sa ne mai intalnim de vreo 2 ori catre seara, la intoarcere, cu acest scenariu

Traseul de azi:
http://www.mapmyride.com/workout/664283381

Luni, Iulie 28, 2014

Aseară - grătar cu mici și piepți de pui și porc. Plus traditionalul paharel de Jaegermeister și muzică fado. Dormit ca lemnu. Dimineață superbă, luni 28. Ne pregătim de mers la Putna pe șosea, traseul turistic pe valea Bercheza, tinta noastra initiala, e noroios.


Luăm fetele cu noi. Traseul are vreo 2 cocoase, apoi o rampă sănătoasă la Voitinel. Și o coborâre de 12 %, atenție la întoarcere! Ajungem cam greu cu fetele la Putna, am ținut un 10/oră. Totus, buna dispozitia e la ea acasa.


Ne lasam invaluiti de spiritul marelui Stefan. Eu aveam pantaloni de trening, ceilalti au luat in primire cele furnizate la intrarea in monastire. Gheorghiță in halat de maistru, restul in fustanele.




Sorbim cate o ciorba radauteana sau o zeama de pui cu taitei de casa, plus bere de casă. Gheorghiță, reprofilat șofer, se repede 38 km să ia mașina, noi incepem intoarcerea lento. Popas pe marginea caii ferate acum parasite, dintre Radauti si Putna.


Mașina ajunge pe mijlocul cătărarii de 12% si ia fetele. Eu, MaC si Amic continuam voiniceste. Sus ne asteapta o panorama pe cinste.


Reunire la Hanu Voievozilor din Voitinel, o nouă masă. Întoarcere in 3. Mac retras, obosit. Io cu amicu și Gheorghita ramanem sa punem tara la cale. Mâine avem de trecut pasul Ciumârna...

Traseul de azi:
http://www.mapmyride.com/workout/665777845

Marti, Iulie 29, 2014

Mac căzut la datorie. Datoria indigestiei. Rămasi 3, plecat 9.45 peste pasul Ciumârna. Panta aproape continuă, dar ne-am simțit bine și am urcat cu 2 pauze. Asfalt bun in pas, spre varf se lucreaza, in rest cam multe denivelari.


Gheorghita, in mare forma, a roit în jurul nostru, sus~jos. Om bazat. O bere de buturugă sus la Palma, o clătită cu zmeură.


Coborâre ață la Moldovița. Vizitat manastirea aflata intre cele 8 declarate monumente UNESCO. Ne aflam intr-o zona de patrimoniu mondial si o cinstim cum se cuvine.


Am găsit un restaurant bun de-o ciorbă și clătite cu miere și nucă. Gata de încălecat, o pornim iar în sus. Urcare mai valonată un pic, cu accente de 10% din când in când. Câțiva stropi de ploaie nu ne sperie si dispar iute.




Ajungem cu bine sus. Chiar ne-am simțit bine pe cei 1000 m cățărare de azi. Coborârea e nașpa, asfalt bombardat pe secțiunea asta. Buna de full-suspension, fara exagerare. Asta nu a stricat impresia generală foarte bună. Mâine Voroneț, să vedem câți om fi...

Traseul de azi:
http://www.mapmyride.com/workout/667116139