Ati "facut"... armata?? Daca "da"... "turnati" tot!...

Armata nu mai e obligatorie, ăia din generaţia mea sau mai tineri nu mai au ocazia de a sta dezbrăcaţi într-o cameră cu necunoscuţi şi apoi de a face flotări prin noroi şi a îndeplini tot felul de ordine un an de zile. Dar subiectul ar fi destul interesant dacă ar povesti mai multe cei care au trecut efectiv prin aşa ceva.

Comisariatul Galati...1976 Gerul musca cu furie din macadamul strazii Mihai Bravu, in primele ore ale diminetii. Nitel mahmur, dupa "masa de adio" servita seara in locuinta parintilor, tarand fara chef clasica valiza de lemn, ma imbarbatam in sine-mi conform zicalei << curaj gaina, ca te tai >> sa parcurg cele cateva sute de metri din locul in care ma "avortase" autobuzul inghetat, mirosind a benzina, pana catre scarile de lemn de sub bolta de piatra sumbra si intunecoasa, in spatele careia avea sa se petreaca ceea ce imi va schimba radical viata de pana atunci...Fiecare pas facut, urla disperat catre mine sa arunc valiza hidoasa din mana inghetata si sa o rup la fuga in directie inversa...
" Curaj gaina...curaj. Misca-ti hoitul si nu te mai lamenta atat... Aseara te dadeai mare si tare. Radeai de maica-ta, care bocea ca la priveghi. Misca-te lepadatura !!! "
Adevarul era ca imi placea sa bravez. Citisem in liceu, tot ce se putea citi in materie de romane de razboi. Ma fascinau si ma faceau sa visez cu ochii deschisi, imaginandu-ma in pielea tuturor personajelor indragite. Pentru , celebrele romane ( din colectia Delfin ) ale lui Sven Hassel, eram in stare de orice, numai sa le pot avea. La biblioteca la care eram abonat, daruisem o multime de ciocolate cu lapte si rom, numai ca sa ma aflu in gratiile bibliotecarei. Numai asa reuseam sa intru printre primii, in posesia ultimului volum aparut si sa pot savura cu nesat, ultimele aventuri ale personajelor mele favorite, Micutul, Legionarul, Porta, Batranul, Sven..Citindu-le ispravile, ma imaginam deja un dur, blazat de viata si cu o vointa de fier.. Tocmai de aceea, in ultima noapte de "copilarie" am tinut sa le fac alor mei, o lectie de dirigentie..
" Sa fim intelesi. In seara asta mancam, bem, stam de vorba...pana la ce ora aveti chef, pe urma ne culcam linistiti ( draci...numai eu stiam ce-i in sufletul meu ) si maine dimineata imi iau frumos valiza, ne spunem -la revedere- si cu asta basta. Nu vreau sa vina nimeni cu mine si sa ma boceasca la cap ( mama deja bocea pe furis, disperata de sumbra perspectiva ).. Ne-am inteles ??? "
Tata tacea impaciuitor, iar surioara ( mult ) mai mica, nu avea numic impotriva.. Acestea fiind spuse, ne-am continuat "programul de seara" pana la final. Cu iubita insa, a fost o tragedie ca in filmele indiene, derulata insa in prima parte a zilei..
Margareta se numea. Imi fusese colega de clasa in liceu, iar catre sfarsitul ultimului an, imi devenise iubita "intima".... Ma cuplasem cu ea mai mult la ambitie. Nu era o frumusete extraordinara , compensa insa trupul...facut bine de tot , parca pentru un anumit scop, nu tocmai ortodox. In clasa a XII -a B, in care invatam ( cam pretentios zis ) erau 32 de elevi. 10 masculi si restul femele. Dintre acestea, mai putin de jumatate erau demne de luat in seama, in vederea organizarii unor "jocuri de societate" pe teme de educatie sexuala...La varsta aceea ( 18 anisori ) hormonii urlau fara partinire, atat in ele cat si in noi, astfel incat atingerile nu erau evitate de nici unii, ba chiar din potriva. Fata asta insa, parca era pe invers...Oricine se incumeta sa puna mana pe ea, se trezea cu o palma peste ochi, un pumn zdravan in spate ( daca reuseai sa te feresti ) sau o zgarietura urata pe brate sau fata.. "Repudiati" de comportamentul ei "bizar" colegii o poreclisera " vaca " - asta pentru ca dadea cu copita- In felul acesta, ajunsesem sa punem pariu pe un pachet de "Kent" si o sticla de "Tomis" recompensa suprema, celui ce va reusi sa "imblanzeasca" frigida si sa o ....macar o data.
Mai bine de doua luni am muncit sa "intru in gratiile" ei. Asta insemnand doar privilegiul de ai cara geanta scolara pana la autobuz si de a pasii alaturi de ea. Dupa doua luni, am devenit deja mai "intimi"...in sensul ca mi-a destainuit ca pe langa faptul ca scrie versuri ( si ce versuri...) mai exista si o "iubire a vietii ei" careia ii era devotata pana la moarte, sau macar pana ce aceasta ( adica iubirea ) isi satisface stagiul militar si se intoarce bine merci acasa. Evident, toate aceste imi fusesera comunicate pentru a nu-mi face iluzii desarte...in sensul magariilor practicate de catre toti masculuii in calduri...Vai de mine si de mine...am asigurat-o eu. Cum poti crede asa ceva ??? Te iubesc ca un nebun...te ador...dar cel mai mult apreciez virtutea ta extraordinara ( vrajeala in cap, aveam destula - nu degeaba mancam literatura cu paine )....Si uite asa, in luna a treia, am reusit sa o sarut..O data, de doua ori de mai multe ori...mai cuminte, mai indraznet, pe urma chiar obraznic...Inceputul a fost greu. In intunericul salii de cinema, la balconul departat de privirile indiscrete, mangaierile au devenit tot mai patimase si tot mai intime pana ce...intr-o buna zi fatuca a decis ca "marea ei iubire" nu este chiar atat de mare, ba chiar nici nu mai merita a fi bagata in sema...si am trecut la "sporturi extreme"........O tempora, o mores ! Dezlantuisem fiara. Ce eram eu obsedat de sex, dar ce era fatuca asta, nu suporta comparatie...In luna a patra a relatiei noastre ( ce coincidea cu sfarsitul anului scolar ) legatura dintre noi devenise notorie pentru intreaga clasa. Imi castigasem tigarile si coniacul. Amicii, au pus mana de la mana si mi-au inmanat ( respectuosi ) marele premiu. In contrapartida, a trebuit sa intru anumite "detalii" erotice, detalii ce provocau erectie instantanee ascultatorilor avizi de "cunoastere"...
Si uite asa...mi-am petrecut "sfarsitul lumii"...sfarsitul copilariei si adolescentei, sfarsitul inocentei, apropiindu-ma fara sa stiu, de catre prima poarta a iadului, ce urma sa se deschida pentru mine.
Revenind insa la lucruri mai serioase...Daca "scena despartirii" pentru ai mei, a fost cat de cat echilibrata, "scena despartirii" pentru iubita mea, s-a derulat la cu totul alte cote melodramatice.... Plansete disperate, juraminte de iubire...implorari... Implorari. Margareta intrase la facultate...performanta ce eu nu o reusisem ( din varii motive ) Mamica lu' Margareta ( divortata si la fel de arzoaica ca si fiica ) avea o sumedenie de "cunostinte"...Printre ele, era ( ironia sortii ) un "grad" mare ce lucra chiar la comisariatul militar unde urma sa fiu incorporat. Tante asta, observand "atasamentul" fiicei sale fata de subsemnatul...atasament total, in urma caruia fetita domniei sale ramasese nitelus gravida ( nu mai mult de luna a doua ) mi-a propus urmatoarea combinatie, reciproc avantajoasa...zicea ea. Iei tu la mine fata de nevasta ( ca-asa-i frumos si ortodox ) si aranjez eu la tine, facut armata in Galati, chiar in comisariat, cu toate avantajele ce implica ghidusia asta ( program opt ore, scarta scarta pe hartie...venit acasa de cate ori vrei pe saptamana...intalnit cu "sotia" pentru "destindere"...ehehe...) Ptiu Drace, piei din fata mea! Doamne Fereste-Ma de ispita !!! Cum dracu sa rezisti. Faci armata la FF ( fara frecventa ) si ai si lber la sex...Fain tare de tot...numa ca...treaba cu insuratoare nu ma incanta de fel..Vreo doua zile m-am muncit cu dilema asta... Pana la urma "ratiunea" a invins sexualitatea si i-am spus "pass" mamaitei... A fost jale. Iubi a inceput sa boceasca din toti rarunchii, iar mamica...mamica a trecut la planul de rezerva..
- Eeeeii fire-ai al naibii sa fii de golan...vasazica de asta imi esti ??? Ei lasa atunci pulica ca ai sa vezi tu unde te intarca dracu' in armata...Las ca te aranjez eu pe tine lepadatura ordinara ! Mars afara din casa mea...si tu idioato, poate te mai prind cu asta ca-ti sfaram capu' ala prost..
...Am trecut pe sub bolta de piatra. Am batut cu pumnul in usa groasa de lemn si un soldat mi-a deschis-o indemnandu-ma pe scari in jos. Agitatie mare. Pe holul lung si intunecos o multime de recruti. Ni se cere ordinul de incorporare si in functie de oarece date inscrise pe el, suntem selectati si manati ca oile pe mai multe usi. Intru si eu impins din spate, grabit, de catre un "grad" pe una din ele. In spatele ei o sala, destul de incapatoare. Mai bine de treizeci de "debusolati" stau speriati ca niste gaini, intr-o poiata noua. Observ si cateva mici grupuri de cate 2-3 insi. Pesemne ca astia se cunosc intre ei...bine le-o fi, gandesc eu. Caut din priviri...nu stiu ce, un miracol...o fata cunoscuta...cineva care sa-mi spuna ca totul e o farsa si ca peste cateva clipe o sa revin la viata mea adevarata..cunoscuta mie... Pe dracu.. Nu-i nimeni si nu cunosc pe nimeni. Asta e ! Ma imbarbatez, privesc in jur si zaresc pe ici pe colo, "gaini" mai speriate decat mine. "Gata", imi zic. " Daca te-ar vedea Porta ori Legionarul, te-ar scuipa in fata, babalaule ! " .. " Revino-ti baiete ! " Asta e..." Macar nu te face de rusine " Stam ca oile, de ceva vreme. Nu ne mai baga nimeni in sema. Intru si eu in vorba cu un tip ce are valiza "parcata" langa a mea. Vreo doi "curajosi" fumeaza, mai incolo. Scot si eu o tigara si-l servesc pe respectivul...Tata, sarmanul mi-a facut rost de un bax de Kent... Imediat, se mai declara unul prietenul meu si...inevitabil il servesc si pe asta cu o tigara. Ne destindem si stam la taclale asejati pe valize. Primul "prieten" ma intreaba:
- Esti insurat ?
- Era cat pe ce, da' am scapat...Tu ??
- Eu is....de sase luni...Poate ne-o da astia mai aproape de casa...Ce zici, n-ai idee ???
- Dehhh ..Cine stie fac eu pe optimistul ( Pulica, daca nimeresti cu mine in grupa, asa cum se pare, numai aproape de casa n-ai sa fi..)
- Auzi ? Intreaba iarasi asta..Ai venit cu cineva ???
- Adica ? Fac eu pe nestiutorul...
- Adica pe mine m-au condus si ma astepata la gard ( curtea betonata a "stabilimentului" era imprejmuita de un gard sanatos, de caramida, ca la puscarie - mai putin sarmele ghimpate ) maica-mea, taica-miu si nevasta-mea....Saracii. Cred ca s-au saturat de cand stau acolo...
- Neeee.. Eu am venit singur. Le-am spus alor mei aseara. Sa nu prind unul dupa mine dimineata ca fac urat de tot..."Prietenul" ma priveste invidios si admirativ tot o data...
Pe usa navaleste unul strigand.
- Bai !!! Stinge-ti dreacu' tigarile ca vin astia cu tabelele.
Toata lumea stiveste cu parere de rau mucul de tigara. Smecherii din gasti, care deja o dadusera si pe pileala, dosesc la urgenta sticlele in geamantane. Apar doi in uniforme si cu epoleti. Unul are un tabel din mai multe foi, prinse cu agrafe intre ele. Celalalt n-are nimic...Numai draci la maxim..
- Ba !!! Care p*z*a matii ai fumat in obiectiv ??? Toata lumea priveste absent in podea sau la tuburile de neon ce se intrerup cu mici pocnete...
- Va mortii mamelor voastre de racani... Lasa ca o sa va scoata armata smecheriile din cap..O sa beliti voi ..plua...incepand de maine
- Cascati urechile la mine. Iesim in curte. Nu va imprastiati ca curcile. Toata lumea ramane in formatie...la un loc adica. Tovarasul plutonier va striga dupa tabele si care se aude pe nume, fugulita langa zidul de la poarta... Acolo sta teapan si disciplinat pana la noua comanda. O sa primiti ratia de alimente pe ziua de azi. Toata lumea isi ridica drepturile fara comentarii si le introduce in bagaje... Ati inteles ???
Cativa de "da"..obositi. Ne impiedecam pe scari si in valizele de lemn, patratoase si supraincarcate... " Prietenul" imi sopteste in ceafa..
- Am facut o ..plua..Daca ne dau astia hrana rece, inseamna ca ne duc la dracu-n praznic...mama ei de viata...
Ajungem cu chiu cu vai in curte. O alta serie, din fata noastra, paraseste "perimetrul" sub forma de gloata, catre iesirea spre gara. Plutonierul ma striga si pe mine si pe "prietenul" meu, astfel incat fugim mintenas catre "zidul de la poarta"...Nebunie la maxim !!!! De cealalta parte a zidului, zeci de rubedenii topaie ca popandaii pentru a se ridica peste inaltimea de doi metrii a gardului pentru a-si repera "odorul" nepretuit....
- Janeeee !!! Janeee !!! se aude o voce de bariton..
- Uite, zice amicul, ala e tata...M-a vazut..Uite si langa el, nevasta-mea...Mama saraca cred ca nu a mai venit... Dau sa comentez ceva, da-mi ingheta "comentul" in gat...
- Puiutuuuu !!! Hei !!! Baiatu' mamii !!!!!!!!! Aici suntem !!!! Impietresc instantaneu. Privesc catre zid si nu-mi vine sa cred. Toata gasca in par... Frateee...Spune-mi ca visez. Tata, mama,soru-mea, Margareta si....cireasa de pe tort...bunicu !!! Domnul Dumnezeul meu ! Cu ce ti-am gresit eu tie Doamne, sa ma umilesti in halul asta...." Prietenul" meu ma priveste cu "mila si compasiune"...mare mincinos esti amice, pare a insemna privirea lui.
Ni se aduce si "hrana rece" ...Naspa ! O paine mare, neagra, un sfert de calup de branza, un pateu si doua conserve de fasole.
- Recruti !!! Zbiara vocea nervoasa. Asta este ratia voastra de hrana si pentru ziua de maine, cand o sa ajungeti la unitate. Nu o pierdeti, nu o aruncati..ca altfel ramaneti maine flamanzi, pentru ca nu sunteti bagati in portie decat poimane... La gara, fuga mars ! care perde trenul batalionul il asteapta ! Nu va imbatati si nu faceti panarame pe tren...altfel, batalionul va asteapta !!! Mars la gara !!!
Ma rog fierbinte in gand, asa porc de ateu cum sunt, sa faca Dumnezeu o minune si sa-i goneasca pa ai de ma strigau, pe la casele lor...Ies pe poarta si Dumnezeu imi zice << Sictir golane >> ...Cinci suflete tabara pe mine. Mama se agata de gatul meu, pe partea dreapta, Margareta, pe stanga...tata imi strnge mana si-mi ia valiza si bunicu...plangand ca la parastas, da nebun sa ma pupe. "Inebunesc cu capu" ...Am mainile ocupate cu "suplimentul de hrana" astfel incat nu pot para...si bunicu' reuseste performanta sa ma pupe tare, clar si apasat, apoi mama si iubita... Fac un pas inapoi si ca sa ma eliberez, arunc conservele de fasole si pateu, pe sinele de tramvai, la vale, branza o scap printre picioare si doar painea ramane recuperata, la subsoara...Cativa "colorati" adunati la pomana in astfel de ocazii se reped ca sobolanii sa recupereze conservele ce fug la vale. Ti-ai gasit...Bunicu ( la cei 76 de ani ai lui ) e mai rapid decat hultanul...O ia la fuga dupa ei strigand cat il tine gura:
- Lasa jos conservele baiatului ca va crap capetele bisericuta mamelor voastre de ciori...Cu mosul nu e de glumit. A fost sergent de jandarmi la viata lui si e in stare sa se bata cu trei insi chiar si la varsta asta...Ciorile abandoneaza cu parere de rau prada si se amesteca in multime.... Capitulez si eu...S-a dus dracului imaginea mea de "dur"...Tot ce mai sper este doar faptul ca daca norocul imi va surade, chipurile cunoscute astazi vor avea alta destinatie decat a mea.
Garnitura trenului are un vagon special pentru "tinerii recruti"... Langa vagon iarasi un APV-ist ( armata pe viata - angajat al MAPN-ului ). Ne sorteaza iarasi in functie de "ordinul de drum"...Dumnezeu nu e chiar atat de ranchiunos. Se pare ca am scapat de "prietenul" meu...Oricum, nu-mi mai pasa. La geamurile vagonului "insotitorii" continua sa se agite si sa transmita pachete si pachetele "odraslelor". Cand ma credeam linistit, in rama ferestrei il vad pe tata. Imi face semne disperate, agitand o sacosa de hartie. Ma fac ca nu-l observ. tata insista. Bate in geam si unul dintre ocupantii locurilor apropiate deschide.
- Tata, tata !!! Ia de aici, un sprit, sa ai pe drum sa bei cu colegii...
- Nu-mi trebuie ! Sar eu ca o capra raioasa.. N-am nevoie de nici o bautura...Si ma prefac ca-mi aranjez mai bine valiza sub canapeaua de vinilin...
- Nu te lua dupa el nene ! Intervine unul mai fasnet. Dao-n coace ! Lasa ca o s-o caute el mai tarziu.... Tata strecoara sacosa prin spatiul superior al ferestrei si "golanii" cotrobaiesc prin ea, descoperind continutul...Un litru de coniac "Ovidiu"...Mama bunului
Trenul da semnalul de plecare si cuplele se intind, zdruncinand gloata pestrita...Pret de cateva clipe, "escorta" mea sentimentala incearca sa se tina in drteptul vagonului, fluturand frenetic maini, batiste, regrete si iubiri pierdute...Asta a fost tot...Boghiurile vagoanelor trancanesc peste macazele de iesire ale garii si trenul prinde viteza catre necunoscut.............

...Orasul a ramas de mult in urma. In toata nebunia plecarii, inca nu ma dumirisem care este destinatia finala. La un moment dat, cineva, in comisariat ne-a comunicat locatia si specificul armei...Probabil ca un timp le-am memorat...Acum nu mai aveam habar. Intreb un tovaras de compartiment si asta ma informeaza cum ca urmeaza sa ajungem tocmai dincolo de Suceava, la o unitate de radiolocatie...Tulai Doamne !!! ...zic in gand. Mi-a tras-o "soacra-mea". Da, pana la urma, putea fi si mai rau...asa ca-i bine. Ma incurajez eu in gand.
In compartiment este veselie mare. Stam inghesuiti zece pifani pe opt locuri, da cine mai baga de seama aste mici detalii. Bautura curge garla. Incet, incet, ne ametim si tot odata devenim tot mai buni prieteni. Se bea in disperare. Ca si cum asta ar fi ultima zi de viata a fiecaruia. Coniacul meu a disparut primul. A urmat o sticla de rom ( mai mititica, la jumate ) iar acum, se lucreaza la o "grasana" de doi litrii ( Draga Olteanu...asa li se spuneau pe atunci recipientelor de sticla - unice- la volumul acesta ) cu rachiu de tara...E bun si asta cand esti disperat. Incep sa-mi cunosc viitorii camarazi. ( Ma iertati daca nu le mai retin numele tuturor...au trecut patreuzeci si ceva de ani ).
- Burduja Dorian ...mama ce matahala. Un baiat jovial, de peste o suta de kg. Fumeaza in draci ( numai tigari americane ) iar din cand in cand iese pe culoar ( stau pe locul din margine ) si din buzunarul interior al hanoracului scoate o sticla plata, de jumatate de litru...cred ca-i whisky sau un coniac strain, si da pe gat cateva inghitituri. Pare baiat de gasca, dar din cate observ este nitel rezervat si prudent fata de anturaj.
- Visheg Jan...De gasca si asta. Ba chiar imi place de el. Pletos,are si chitara si canta cat de cat acceptabil. Asta este norocos. A fost incorporat la olalta cu un prieten de-al lui , prezent si el in compartiment.
- Mocanelu Gheorghe. Si asta e pletos, da fata de amicul lui care e brunet ca pana corbului, asta e blond scandinav...Se da mare nitel, are tupeu...totusi nu este deranjant. De baut bea insa ca un campion...Imi place si de el.
- David Sorin... Slabut si cam batrancios, asa ca fizic. Rade timid si face eforturi vizibile sa fie acceptat de restul. Nu-i baiat rau...ce sa zic. Nu ma pronunt pana nu vad ce are in cap.
- Popov Ghita. Asta este tuns scurt ( fata de noi, ceilalti pletosi ) imbracat mai modest si cu un vocabular ce-l incadreaza catre mediul rural. Este destul "uscat" dar poti ghici ca e numai "vana" in el. Rachiul ce-l bem acum, de la el provine.
- Ghisman Petrica...Asta e golan de golan. Are o fata dubioasa si...dupa relatarile lui si prieteni tot dubiosi. Despre cativa auzisem destule. Mananca intruna si bea pe nerasuflate, cu toate ca pana acum, nu a contribuit cu nimic la "zaiafet"...Tinem sub observatie.
- Ganea Sorin...Asta-i scula de scula. Are pa el blugi " Levi Straus" si geaca de piele imblanita..Ne zice cum ca tac-su e ditai colonelu, la o unitate de artilerie din oras, dar pentru ca a fost bou si nu a intrat la facultate, l-a pedepsit si a aranjat sa fie trimis la dracu-n praznic. Nu stiu ce sa zic...E smecheras...da' cred ca mananca *a*at cu tacsu colonelu...om vedea.
- Dinu Marin. Rotofei si bucalat de parca ar fi bucatar . Injura grobian la fiecare doua cuvinte, bea ca un rus si seamana cu un "Ivan" autentic. E blond ca paiul si rozaliu la fata. Ne-a surprins pe toti, cand si-a scos din valiza "prietenii lui nedespartiti" - cum ii caracteriza. Doua cutite cu manere de bachelita si lame inguste da perfid de ascutite, lungi de mai bine de 30 cm. Am ramas cu totii "muti" la vederea lor...Baiatul a inceput sa rada gros, si-a suflecat manecile pluovarului tesut in casa si si-a dezvelit bratele vanjoase... Frate !!!! O duzina de cicatrici, adanci si reliefate, de le priveam ca pe numere de circ. " Ba fraierilor...stiti voi ce-s astea ba ??? Ai da *u*a voastra ba...Astea-s muscaturi de porc ba... de vier in calduri si ...alte animale, ba.. Eu is macelar, ba, si nu mi-e rusine cu meseria mea. Pot taia gatul unuia fara ca macar sa simta ba...Care-i porc cu mine face cunostinta cu prietenii mei ba..." Brusc harmalaia din compartiment inceteaza. Toata lumea a amutit, perplexa...Se instaleaza o stanjeneala si o senzatie de nesiguranta..." Hai da-va-n *u*a mea de fraieri...Ati pus botu" Rade macelarul si-l bate peste umar pe "dolofanul" de o suta de kile... " Ce-aveti ba ??? V-a parasit gagicile ??? Hai sa bem fratioare, ca maine nu se stie .." Veselia se intoarce instantaneu si "petrecerea continua"....Chiar imi place de baiatu. E sonat, da e valabil
Trenul a trecut deja de Tecuci. Ni se face foame si inainte de a schimba "meniul" pe vin si bere, de comun acord, hotaram sa ne ospatam. Valizele de lemn sunt coborate din plasele de bagaje sau scoase de sub banchete si dupa ce isi descarca o parte din bunatatile culinare, sunt randuite frumos, in forma de "masa de protocol" pe mijlocul compartimentului...Se mananca ca la pomana. Salata Boeuf ( asta era a mea, facuta speciala de catre mama ) cu sunca de tara, asezonata cu branza de burduf si costita de miel. Pui de tara la ceaun, cu crap prajit. Oua fierte cu salam si costita de porc. Cozonac si cornulete de casa....Fum de tigara, sa-l tai cu cutitul. Chitara lui Visheg si vocea lui Mocanelu cantand "Saraiman"...Delir....
Eram euforic. ( Nu beat. La bautura tineam zdravan, pe vremea aceea. In blocul in care copilarisem, eram cam sapte -opt tovarasi de aceeasi varsta. Crescusem impreuna, ne apucasem de fumat si de baut impreuna...asa ca aveam antrenament, nu gluma ). Ma simteam minunat chiar. Toate erau asa de departe, incat nici nu le mai bagam in seama. Si parintii...si gagica...si nenorocita aia de unitate militara...Pusca mea. Daca ma gandeam bine, practic acum, eram dejape jumatate in armata...si uite frate, ca nu era deloc rau.
Cand am trecut de Iasi, am trecut deja la "rationalizarea" proviziei de alcool. In sensul ca toata lumea respecta randul si pana nu termina si ultimul, paharul, nu mai face nimeni "plinul"... Ziua scurta si geroasa de februarie isi tragea deja plapuma peste cap si se pregatea de culcare...In iasi, se "evacuasera" vreo doua compartimente de racani. Coborasera in alai, ca la nunta si harmalaia din vagon se mai potolise. Cativa din compartiment, profitand, s-au dus sa atipeasca nitel, pe locurile eliberate. Mocanelu, vocalistul, ragusise de atata cantat, in fumul gros de tigara si tacerea se instala pe furis. Beam in liniste, cei cativa care mai ramasesem pe "baricade" si temerile ranjeau coltii la noi, ca niste lupi flamanzi, din intuneric...
E tarziu, in noapte. Trece nasu' pe coridor si unul il itreaba cat mai avem de mers pana la Suceava. " Vreo ora, zice nenea...Pregatitiva cururile de futai". Rade ca boul si trece mai departe...Vagonul este amortit cu totul. Brusc s-a facut frig si geamurile sunt inghetate bocna. Mi-a trecut parca si betia...gandurile negre pun stapanire iarasi pe mine..." Ce pusca mea am facut ??? O fi bine...o fi rau ??? Bai da du-te la dracu !!! Nici sa te insori la doujde..ani. Un an si patru luni... Mare rahat. Patrusuteoptzeci si ceva de zile...Valeu mamaaaaaa. Mai bine spui un an si patru luni..." Burduja sforaie ca un dinozaur. Unul, de mai incolo, nu-l vad bine, ca lumina-i stinsa, se cearta cu cineva in somn....Bine i-o fi ca poate dormi..Ies pe culoar si mai vad doi "confrati", la fel de "cufuriti" ca si mine. " Se vad lumini de oras..." Zice unul. " Cred ca am ajuns la capat..."
Trece iarasi "nasul", vioi nevoie mare. Din perspectiva lui era minunat. Capatul traseului ( Acc Galati- Suceava ) odihna de voie, un sprit o cafea...." Cavalerii !!! Hai cu tata !!! Desteptarea ca ati ajuns acasa !!! Imbracati-va ca lumea ca afara sunt pe putin minus douajcinci de grade. " Incepe agitatia in compartiment. Brusc, nu mai suntem prieteni, nu ne mai tragem de sireturi si nici chef de glume nu mai avem. Ne impiedecam unul de altul, cautand sa ne randuim lucrurile de imbracat si valizele colturoase. Pe masuta de la geam zac cateva sticle de bere abia incepute, iar sub ea, o sticla intreaga de vin... Macelarul se impiedica de ele si striga ragusit si somnoros;
- Bai labarilor...Hai, care trage cu mine o dusca. E pacat de ele ba, sa le lasam acilea...
Nu-l baga nimeni in seama si fiecare isi vede de ale lui, ignorandul.
- Da-va-n *u*a mea de babalai... V-a cazut *u*a closca ??? Ba si ce tantosi mai erati de cu sera...
Da pe gat, ca in chiuveta, alea doua sticle incepute de bere. Ridica sticla de vin si priveste iscoditor catre noi, ceilalti "babalai". Cum nu gaseste nici un companion, rastoarna sticla cu gataul in jos, pentru a se convinge ca nu curge, apoi deschide valiza si se munceste ceva vreme sa o indese alaturi de continutul si asa excedentar...Trenul franeaza eliberat de sarcina covarsitoare ce tocmai se incheiase si noi ne bulucim ca oile, catre usa inghetata a vagonului.........

...Gara Suceava nu pare de fel impresionata de sosirea noastra. E intunecata, rece si mohorata. Pe la jumatatea peronului, observam un tip cu ceva epoleti pe umar care ne face cu mana.. facem si noi, ca oile, ca sa nu dezamagim omul, pentru bucuria de a ne vedea. Frigul cumplit, omoara mai toate urmele betiei crancene, petrecuta in vagonul CFR. Tipul vine catre noi si mormanul nostru haotic de valize si ni se adreseaza grabit:
- Lt.Major Agherghitoaiei...Bine ati ajuns ! Haideti repejor la autobuz, pana nu intra frigul in voi...
Hopa hentz, imi zic, Carevasazica inca nu s-a sfarsit calatoria ?  In gloata compacta, ne tinem dupa el, pana in spatele garii. In intuneric, distingem o chestie care numai a autobuz nu seamana.. De fapt este un camion Bucegi, care are in spatele cabinei, pe sasiu, o cutie ca de "atelier mobil" numa' ca este prevazuta cu multe ferestre...Ce chestie ! "Lentul" ne deschide usa de tabla si ne pofteste sa ne ajutam unul pe celalalt, la ridicarea "bagajelor". Dupa ce ridica personal valiza ultimului urcat in "colivie", inchide usa si se urca in cabina Buceagului. O lumina chioara face ca frigul din "conserva" sa para si mai a' dracului decat este in realitate. Masina se pune in miscare si ruleaza ca in filmele suprarealiste, lin, si fara nici un zgomot ( asta din pricina amplasarii motorului in exteriorul si departe de cutia de transport ). Am ocupat aproape jumatate din capacitatea "autobuzului" astfel incat, daca ar fi sa exceptam frigul naprasnic, stam chiar comod. Macelarul se trezeste primul din hibernare.
- Unde p*z*a masii ne mai duc astia acuma ???
 Nu-l baga in seama nimeni. Toata trupa a cazut in extrema cealalta, in ceea ce priveste "exuberanta". Iesim din oras, sau macar asa banuim, pentru ca geamurile sunt inghetate bocna, oarbe ca niste cartite si ne cufundam in intunericul unei sosele necunoscute. Tot mergem asa, in tacere si intuneric, pret de aproape o ora. Apoi, atelierul mobil incetineste, vireaza lin la stanga si incepe a se legana din arcuri pe un drum de tara. Dupa cateva minute, masina franeaza in fata unei porti si se aud de afara schimb de replici sacadate. Portiera cabinei se tranteste zgomotos, masina face un arc de cerc si se opreste. Usa laterala a cutiei se deschide si "lentul" apare in cadru, slab luminat de afara.
- Gata civilii, ati ajuns in tabara ! Coborarea !!!
 Ne dam jos, unul cate unul, in mijlocul unui platou betonat. Desi nimeni nu vorbeste nimic, "lentul" tine sa ne atraga atentia:
- Va rog sa pastrati linistea. Este ora 03.30 si colegii...ma rog, viitorii vostri camarazi se odihnesc la ora asta.
 Sunt intru totul de acord cu spusele lui si chiar imi vine sa le cer scuze dragilor mei viitori camarazi pentru faptul ca am "aterizat" asa, pe nepusa masa, in toiul noptii...si-i deranjam.. Intram pe o usa, intr-un interior de cladire ( mare lucru, nu se distinge ) Eu am ramas ultimul. In pragul usei, sta un "flacau" imbracat de armata care ii cantareste din priviri pe toti cei ce trec pe langa el. Ajung si eu in dreptul lui. Ma opresc, il privesc atent si cu interes, apoi hotarasc sa-i fac o "bucurie" si scot din buzunar pachetul de Kent, in care au mai ramas doar cateva tigari.
- Salut baiatu" !!! Naspa vreme, nu-i asa ??? Ia o tigara...sau chiar doua...vad ca n-ai somn.. Imi pare sincer bine sa te cunosc ! Costica. ( Si dau sa-l imbratisez ) " Baiatu" se eschiveaza intr-o parte, nu inainte de a "pescui" doua-trei tigari din "oferta" subsemnatului.. Cam ciudat, tipul, imi zic si mai intorc odata capul catre el, desi il depasisem..Nu-i disting prea bine figura, da vad ca pe umeri are niste chestii galbene, la epoleti...Aha, bag seama !  Asta trebuie sa fie si el, vre-un fel de sef, sefulet...ceva. Am fost destept ca l-am servit cu tigari. Sper sa ma tina minte.
 Ajung din urma gasca, cazata deja intr-un dormitor extrem de generos ca si dimensiuni, cu o multime de paturi imbietoare, la dispozitie.
- Dezechipati-va si incercati sa mai prindeti ceva somn in putina vreme ce a mai ramas din noaptea asta...Ne sfatuieste "lentul" si dispare grabit catre cine stie unde...
 Nici nu era nevoie de sfatul sau. Santem rupti in gura de somn, mahmuri, infrigurati si deja nitel flamanzi. Nu aprindem becul, pentru ca de afara intra o geana de lumina. Ne dezbracam de hainele groase, de drum, si ne aruncam in paturi, molesiti de caldura placuta din incapere...Adorm in cateva secunde si viseeeeez cat pentru o viata.
 E atat de bine !!!  Sunt acasa si ma pregatesc cu ai mei, de revelion. Bradul e impodobit, miroase a friptura si a placinta cu branza... In departare se aud colindatori si clinchete de clopoteli... Margareta este langa mine in pat. Nu are pe ea decat chilotelul roz...Mamaaa, ce buna e.... M-as apuca de ea, da tot misuna ai mei prin camera... Ea imi zice. " Iubi, hai sa ne-o punem ! Te vreau de nu mai pot !!! - Esti intr-o parte ??? Cum dracu sa ne-o tragem, cand astia se vantura in toate directiile ??? - Prostut mic ce esti ! Nu trebuie decat sa ne invelim pana peste cap si nimeni nu ne mai poate vedea..."  Sa sti ca are dreptate gagica...Ba ce fraier sunt. Stai tu numa' sa vezi ce "calareala" ai sa primesti...si-mi trag patura, hotarat, peste cap.......
- Desteptaaaaaareaaaaa !!!
   Urletul animalic imi fac timpanele sa sangereze..
- Desteptaaaarea !!! Scoala biban puturos din scutece !!!
 Sar ca ars, din mijlocul visului "fierbinte" si "fut" un cap zdravan, in patul de deasupra, despre a carui existenta habar nu aveam. Unde mama dracului sunt ??? ....Aha !!! Asta este un cosmar, cu siguranta... Ignora-l baiete si dormi mai departe...Tu aveai de facut ceva...Concentreaza-te pe visul anterior...
- Desteptaaaaareaaa !!!  In trei secunde va arunc din paturi si ma pis pe voi de civili puturosi ce sunteti, daca nu va sculati !!!
...O duzina de "ametiti" stau in picioare, langa paturile metalice incercand sa priceapa "despre ce este vorba im propozitie"...Ala de racnea ca apucatu' s-a mai calmat. Prima data am fost tentat sa cred ca este "prietenul meu" de cu seara..M-am uitat mai bine, insa la toalele lui, si am vazut ca spre deosebire de primul, asta are numai o singura chestie galbena pe umeri...aha...deci e altul...
- Bibani ! Atentie la mine !  Sunt fruntas Cotlogut. pana vine altu' sa va invate...casca bine urechile la ce va spun... De azi sunteti in armata. Armata are regule. Cine calca regulele beleste *u*a ! E clar bai biban puturos !!!!  Incepand din clipa asta trebe sa stiti cum va adresati superiorilor... Cine e superiorii ???  Foarte simplu. Oricine nu este biban, adica voi, din unitatea asta... Ba gretosule !!! Zice asta, adresandu-se viitorului soldat Ghisman Petrica..
- Eu cand mananc un *a*at, tu te uiti la mine ba labarule, nu te uiti dupa muste...Ai inteles ???
Ghisman ofteaza resemnat si aproba cu parere de rau..
- Am priceput..
- Ai priceput pe p*z*a matii de biban parsiv... Nu asa se raspunde.
- Se spune, am inteles, sa traiti, tovarasul fruntas, boule !!!  Asa raspunzi la toata lumea. De la tovarasul comandat pana la gandacul de bucatarie, care si ala saracu, e mai instruit decat tine, biban puturos... Clar ???
Spre surprinderea mea, Ghisman Petrica, borfasul de borfas, golanas de centru, capituleaza lamentabil si accepta umilinta.
- Am inteles, sa traiti, tovarasul fruntas ! Daca pe drum, ma intalnesc cu un tovaras gandac si asta ma intreaba ceva, am sa-i spui si lui: Am inteles, sa traiti, tovarasu' gandac de bucatarie..
 Fruntasul Cotlogut se declara multumit de lectia de instruire oferita, astfel incat, cu un ton mai "uman" ne recomanda:
- Ba' !  la cine ii este foame, poate sa se duca in sala de mese sa manance...Azi, in cinstea voastra, bucatarul a pregatit orez ( cea mai groaznica mancare din armata ) cu carne alba ( din loc in loc, cate un vierme dolofan, pe care cei mai blazati, il puneau pe marginea farfuriei, dupa care continuau festinul )..
Aveam valizele doldora de mancare, astfel incat, in unanimitate, oferta "distinsului" a fost refuzata...
- Asa care vra sa zica ! Bibanu' e mofturos la mancare...Aveti la pachete, ai ??? Ei lasa pulica, ca se termina pachetu' si sa vezi ce o sa mai chellalaiti pe langa usa la sala de mese... Stati tapeni aici, pana va vine tovarasu' caporal care v-a fost repartizat....Sa nu aud musca, ca dracu' va ia...
 Pana sa ne dumirim, ce si cum apar nu unul, ci doi, tovarasi caporali. Unul este inalt, slab si ciolanos, celalat, inchis la ten...gen etnie...bine facut, tantos si gretos, nevoie mare. Amandoi insa, sunt "intoliti" la marele fix..Parca-s scosi din cutie. Eu ma bucur ca proasta. " Ete ma' ce uniforme ca lumea au astia aici...macar asta-i bine ".. Slabanogul face "onorurile" :
- Buna ziua...deocamdata, ca sunteti civili. Numele meu este Achihai Stefan. Sunt caporal ca si colegu' meu, de langa mine, tovarasul caporal Margarit M. Impreuna o sa ne ocupam sa va instruim pe voi, ca sa deveniti buni soldati si....viitori gradati. Va aflati in Unitatea Militara UM 0159 R Dumbraveni. 0159 este indicativul unitatii, care-l treceti pe plic cand scriti acasa, ca sa stie aia unde va trimite inapoi raspuns la scrisori,iar R inseamna Radiolocatie. Aceata unitate este o unitate operativa. Asta inseamna, ca noi, aicea, lucram efectiv, zi lumina, ca la CAP urmarind si supraveghind cu atentie, traficul aerian de deasupra patriei noastre, ca sa nu avem surprize cu fortele imperialist burgheze care ar vrea sa ne cotropeasca. Colectivul unitatii noastre numara, aproximativ saizeci de camarazi. Treizeci ciclul doi, treizeci cicul unu, adica voi, care abea ati sosit.  Astazi or sa mai soseasca in unitate colegi din Suceava, care sunt pe drum, si din alte locuri, care si ei sunt pe drum acuma. Cazarma dispune de trei dormitoare comune, a cate treizeci de paturi. Un dormitor pentru ciclu' doi, unu' pentru ciclu' unu si unu pentru ca sa fie de rezerva... O sa facem doua grupe. O grupa o sa o instruiesc eu si alta grupa, tovarasu' Margarit, care e langa mine, asta dupa ce or sa vina toti. Deocamdata aveti program de voie, pana la ora noua, cand se da drumu' la apa calda. Asta inseamna ca stati in dormitor si faceti cam ce vreti...numa' sa nu va luati la bataie ( rasete discrete ) Puteti manca ceea ce mai aveti prin valize, pentru ca dupa aia valizele se incuie la magazie, pueti sa scriti la parinti si la alde' Leana, ca se le spuneti ca ati ajuns bine mersi si ca sunteti sanatosi si fericiti...Toate astea, numa' pana la ora noua, ca inca sunteti civili si va doare-n sula de armata...La ora noua, vin sa va iau incolonati frumos, ca sa va duc la sala de baie. Acolo, angajatu civil Dumitrel, o sa va dea latele jos, sa aratati si voi ca oamenii, o sa va imbaiati si o sa primiti echipamentul din dotare... Atentie mare la mine ! Toate toalele civile, de la caciula de astrahan ( nu avea nimeni asa ceva - dar omul era nostalgic ) la chiloti si sosete ( cu S nu cu Sh ) le predati la magazie intr-un sac de plastic. Deci ! Dupa ce faceti baie, toata lumea se imbraca cu echipamentul din dotare. Nimic altceva...Intervine caporalul Margarit...
- Bai alde *u*a bleaga...Achihai asta e baiat finut si se comporta cu voi ca o domnisoara. Io v-o spun pa de-a dreptu'...Sa nu dea dreacu sa gasesc pa voi toale civile, ca sterg cu voi si voi cu ele, pe jos...Si io sunt baiat bun...da cu cine e bun cu mine si ma respecta...Care nu asculta inseamna ca nu ma respecta..si nu vreti sa stiti ce pateste ala....
 Achihai intervine peste el, impaciuitor...
- Tovarasu caporal Margarit le spune mai pe de-a dreptu'...Nu trebe sa va speriati. E un tovaras de nadejde si un gradat bun...daca sunteti si voi disciplinati. Deci ! Ne vedem la ora noua.
 Ies amandoi din dormitor lasand sumedenii de impresii in urma lor. La ora stabilita, caporalul Achihai soseste. Ne inmaneaza fiecaruia cate un sac de plastic si o eticheta din carton, mare. Fiecare isi trece pe ea numele si "pronumele" adresa de acasa si numarul de telefon ( care are ). Plecam la sala de baie. Angajatul civil, Dumitras, ne intampina intr-o antecamera, cu o masina de tuns mecanica si un taburet. Aidoma oilor, in ordinea sosirii, ne dezbracam, lepadam hainele civile in sacii etichetati pe care Dumitras ii leaga la gura si-i sigileaza, apoi ne asezam pe taburet si suntem tunsi zero, cu piscaturile de rigoare si deruta incipienta. Oadata ce unul este tuns, automat este manat catre usa salii de baie, de ce deschide pentru o clipa, lasand loc unui nor de abur fierbinte sa se strecoare prin spatiul degajat. Inauntru este o ceata densa, ca itr-o sauna  turceasca. Ne spalam usor deranjati unul de compania celorlalti pana ce....brusc apa fierbinte se transforma intr-un suvoi de gheata topita. Sarim ca arsi, care incotro. Unii inca mai au spuma de sampon sau sapun pe ei...Ghisman urla ca din gura de sarpe ( de fapt el era cel mai "inspumat" dintre toti ) :
- Baaaai, apa calda idiotule !!!! Tonul fiind dat, mai urla cativa, nestiuti, printre aburii densi..
 Usa salii de baie se deschide larg si un val de aer rece navaleste brusc in incaperea pana atunci extrem de primitoare. O figura deloc prietenoasa ( asta era centralistul unitatii - soldatul care se "grijea" de confortul termic al cladirii ) se rasteste la noi:
- Va-n cur de curve masculine ce sunteti !!! Gata ba !!! Programul de apa calda dureaza cinci minute de serie. daca v-ati apucat de laba inloc sa va laiati, sa va fut muma-n cur...Clatiti-va cu apa rece. face bine la coae...daca mai rage unu' il anunt pe Margarit...
 Brusc, toata lumea devine cooperanta, astfel incat vizita caporalului Margarit nu se mai justifica. Iesim din sala de baie, inapoi in antecamera, unde ne asteapta un plutonier adjutant ( mult mai tarziu aveam sa-i recunosc gradul ) cu un morman de "efecte militare" in spatele lui... Am intrat total in ceata. Sunt incojurat de catre niste hidosenii umane, pe care nu le-am vazut in viata mea.. Ce dracu ??? Cu astia am facut eu baie ??? De unde naiba or fi aparut ??? Precis sunt cei despre care Achihai spunea ca trebuie sa soseasca.. Da cum naiba m-am nimerit eu tocmai printre ei...O mie de intrebari...pana adjutantul face apelul in ordine alfabetica:
- Dinu Marin
- Prezent...suna o voce cunoscuta, de macelar...
 Nu se poate.... Cine-i aratarea asta ???
- Ba Marine, zic eu prietenos...Tu esti tata ??? Ba, da urat mai esti...Nu te mai recunosteam, veci..
- Ia mai dute-n *u*a mea ala care ai fi tu...Pa tine nici mata nu te mai recunoaste bai...zi sa-ti zic...
 Radem ca prostii unii de altii si facem "recunoasterea" pentru a doua oara. Adjutantul ne lasa sa ne facem numarul, pret de cateva minute, apoi se ratoieste la noi.
- Gata soldati ??? Liniste si urechea la mine. Cand va auziti strigati, raspundeti "prezent" si numarele de le purtati la haine si pantofi...inteles ??? O sa primiti de la mine efectele militare complete. Ciorapi, izmene, camasa de corp. camasa, vesta, pantalon, veston, caciula, manusi manta. Toate sunt conform marimii stas. Daca se nimereste...ceea ce m-ar mira, ca una dintre ele sa nu corespunda, incercati la colegul, sa faceti un schimb corespunzator, cine stie...daca nici asa nu se rezolva, va prezentati maine dimineata, in pauza de voie, la magazie...si o sa incercam sa reglementam deficienta...
- Burduja Dorian !
- Eeeeste ! 58 cu 46 !
- Bai...tu-ti bati joc de mine ??? Care 58, matahala ...care 46 ??? Tu crezi ca aicea-i circ ??? Stai dracu jos acolo si asteapta...sa vedem ce facem...
- Dinu Marin !
- Prezent ! 50 cu 44 ! ....aaaa sa traiti !
 Dinu Marin primeste o stiva de bulendre legate cu sfoara si o pereche de bocanci scofalcici, cu sireturile innodate.  Rand pe rand, fiecare dintre noi isi ia in primire "efectele" si le despacheteaza cu grija... Deziluzie maxima. Dupa ce desfacem "cadoul de craciun" constatam ca de fapt ne-am pricopsit cu un morman de rebuturi, adunate parca de printr-un container...Unde naiba e uniforma aia impecabila purtata de catre cei doi caporali ??? Noi aratam ca o adunatura de Charlie Chaplini in mizerie maxima...Ciorapi de lana, uzati prin cel putin cincizeci de spalaturi intensive si raririti in calcaie, izmene de carpa, subtiri si inutile,ingalbenite in zona prohabului. care culmea, se leaga cu sireturi de picior. Camasa de corp, la fel de rara si lalaie, cu aceleasi sireturi la maneci, in loc de nasturi. Camasa roasa-n coate si decolorata, din kaki, in verde pal, cu nasturi lipsa din doi in doi. Pantaloni rosi de vreme si asprii ca o foaie de smirghel, un numar mai mic in lungime si doua numere mai mari in largime. Veston, odata Kaki, ce arata ca si cum l-ar fi purtat si bunicul meu in primul razboi mondial. Caciula... Caciula care nu se poate spala, slinoasa si lustruita, larga cat un ciuib de barza, pe care pur si simplu ti-e sila s-o atingi.....Si in final mantaua... Mantaua, imensa, uzata si incapatoare cat o prelata de Dacie...Facem haz de necaz. Adjutantul a plecat la comandant, sa prezinte situatia. Noi ne uitam unul la celalalt, ca intr-o oglinda si ne amuzam tembel...Burduja Dorian, in bucile goale, tremura pe taburetul metalic, pana ce un coleg il inveleste mariminos, cu mantaua din dotare...Apare adjutantul.
- Soldat Burduja. Am fost si am verificat in magazie...Nu am gasit nimic sa fie pe masura ta. Maine ma duc la batalion, in Botosani...poate au aia ceva.. Pana atunci, am vorbit si cu tovarasul maior ( Tanase se numea...si era comandantul unitatii ) ai sa ramai in hainele civile, asa ca i-ati sacul inapoi...

...Pana seara ne-au sosit si noii colegi. Cea mai mare parte, "riverani" la o comuna sau cateva, distanta, Salcea, Veresti, Adancata...de unde am dedus eu, cu mintea mea cea proasta, cum ca nimic nu este intamplator pe lumea asta...Asa ca vezi "noroc" pe astia, sa faca armata nu mai departe de "islazul comunal"...da' asta e...cine are noroc are... Drept-ui, ca in acelasi timp or venit si "camarazi" tocma' din Ardeal, de pe langa Cluj...astia da ghinionisti frate... si numa" un ratacit din Braila, regiune vecina si prietena...Toti au avut parte de acelasi tratament, cu taburetul si masina de tuns, basca "minunatele" efecte militare primite din partea plutonierului adjutant, astfel, ca inspre seara, am intrat si noi in normalitate, in sensul ca deja formam un colectiv eterogen si compact de "bibani" numai buni de luat la...dreapta-n prejur...dupa cum o sa urmeze.
Toata ziua, in dormitorul numarul doi ( cel rezervat recrutilor ) a fost o vermuiala demna de agitatia Garii de Nord. Programul de masa, bineinteles ca a fost ignorat, toata lumea, care, profitand de confuzie, a facut "carare" intre magazia de depozitare si dormitor...Pe la 18.00 seara insa, odata cu intunericul, stransi precum oile la strunga, am reusit performanta sa ne grupam toti, laolalta...Dormitorul insuma un rand de sapte paturi suprapuse, pe partea dinspre fereastra si inca unul de opt paturi suprapuse, catre perete... In afara de acestea, la capatul randului de la fereastra, doua paturi izolate, dispuse unul langa celalalt. Paturile, metalice, echipate cu cate o saltea cat de cat utilizabila, in sensul ca nu prezenta prea multe "diformitati" vizibile, un cearsaf de pat, de culoare nedefinita ( de la galben pal, catre alb murdar), o patura mai mult sau mai putin colorata in kaki si o perna, mai mult sau mai putin plina ce cocoloase de calti, spalati de cate sute de ori si batatoriti ca atare, cu o fata..de nu-ti venea sa pui fata pe ea...te indemnau la orice, numai la odihna reconfortanta nu...Aici discutam despre paturile din categoria "suprapuselor"...Pentru ca despre cele doua paturi alaturate cu totul altceva se putea spune....Metalice si astea, saracele. In schimb, pe armatura de platbanda se lafaia o saltea ca si noua, invelita intr-un cearsaf imaculat de alb, acoperit duios de catre o patura verde ca un praz, moale si pufoasa ca...un fundulet de fecioara..... ( eram obsedat deja ) Pernele ce tronau la capete, te imbiau sa te adancesti in moliciunea lor pentru a evada in lumea viselor...
Atmosfera de "carnaval" fu intrerupta, odata cu aparitia celor doi caporali, in incinta. Primul, tinu sa se impuna caporalul Margarit, in felul sau, autoritar...
- Din momentul asta, nu mai vorbeste nimeni... Pana in seara asta, ati avut prilejul sa va faceti de cap, asa cum v-a dus mintea voastra proasta, de bibani... Incepand cu secunda asta, insa, schimbam randuiala. Din momentul asta, tunsi, rasi si frezati...cu echipamentul din dotare pe inventar se cheama ca sunteti soldati. Civilia a ramas in cosul de gunoi, unde v-au ramas si latele tunse de catre frizer. Eu, caporalul Margarit si leatul meu, caporalul Achihai o sa va fim si tata si mama pana ce va instruim si va bagam mintile la cap. Nimeni respira, nu sughite, nu baseste fara aprobarea noastra. De maine, intrati in programul de armata...deci nu o mai frecati, ca pana acum. Va repartizez pe paturi. Sa-l futa dracu pe ala de nu-si tine minte locul si se tolaneste ca boul,pe patul altcuiva. In seara asta, o sa ne distram nitel cu un mic antrenament despre cum se executa dezechiparea si echiparea intr-o unitate militara. Pe urma am sa va arat "sectoarele" de curatenie, care incepand de maine, trebuie sa arate, luna/bec/ si farmacie..pentru ca voi sunteti cu forte proaspete, odihniti si dornici de armata, nu ca colegii vostri veterani, ruginiti si cu gandul la liberare...Asa...Ia mai zi bai si tu ceva, colegu' Achihai...
- Da.....De maine, intram in program de instruire. Adica: Desteptarea la ora 06.00. Program de inviorare 06.00-06.15. Curatenia pe sectoare: 06.15 - 06.45. Igiena personala: 06.45-07.00. De la 07.00-07.30 raportul companiei...ne aliniem frumos pe platou si cascam urechile la ce ne spune tovarasul comandant... 07.30-08.00 program de masa.Nimeni nu lipseste. S-a terminat cu valiza si mancatu' pe furis. Toti suntem camarazi, toti mancam in sala de mese, meniul stabilit, la un loc.....O parete dintre voi, o sa ramana la curatenie, asta pana facem graficul pe sectoare...Aialaltii, in club, unde citeste regulamentul de ordine interioara....Ca cam atat, deocamdata...maine dimineata, tovarasul locotenent major Amaritei, care este seful vostru direct, o sa va spuna mai multe...Ati inteles ???
Behaiala de turma....
- Bai lesinatiltor ( intervine nervos, Margarit )... Voi va bateti joc de mine ??? Va-n gura de babe basinoase ! Cum raspunde bibanul cand e intreabat ceva, in armata ???? Cuuuum ??? Asa, bai !!!
- Sa traiti, am inteles !!!! Urla el din toti rarunchii, de intra geamurile in rezonanta...
Paralizam, pur si simplu...Asta da demonstratie de forta.
- Inca o data bibani...Daca nu-mi place cum suna, va pun pe fiecare in parte...pana maine dimineata... ATI INTELES !!!
- Sa traiti, am inteles...urla din rarunchi treizeci de oameni inspaimantati...
- Ati inteles o *u*a...Da' lasa, ca avem tot timpu' din lume sa va facem sa intelegeti, asa cum trebuie...
Caporalii dispar din peisaj..mai tarziu, in noapte, aveam sa aflu ce de fapt sucevenii, nou veniti, impartise-ra cu darnicie cateva sticle de rachiu, de un litru, slana si pita de casa, sorici si tobe...mama bunului. Cu jumatate de ora inainte de ora stingerii, Margarit isi facu aparitia.Se afla, vadit intr-o stare euforica despre care nu aveam cunostinta la vremea aceea, cam la ce urmari sa ma astept...
- Bibani, drepti !!!! ....daaaa, se poate spune ca pozitia asta de handicapati inseamna in mintea voastra de bibani, pozitie de drepti, conform R.O.I ( regulament ordine interioara )...Nici nu ma asteptam la alceva, din partea voastra...
Se aseaza pe pat si se descheie la vestonul impecabil. Scoate o batista alba din buzunar ( al dracului cioroi ) si isi sterge fruntea usor asudata...
- Buuuuun..sa continuam. caporalul Achihai are alte probleme acum ( deja era teapan de beat ) asa ca in seara asta, ne distram impreuna...In primul rand, trebuie sa stabilim ce este un "biban" si ce este un "veteran", nu-i asaaaaa ???? Si ridica tonul, ostentativ...
Cativa, dornici ai intra in "gratii" cat mai repede, se reped:
- Sa traiti, am inteles !!!
- Ce *u*a mea ati inteles dobitocilor ??? Bai, voi va bateti joc de mine ??? Am esplicat eu ceva si nu-mi dau seama ???
Gurile aprobatoare isi musca buzele de teama...
- Deci...urechea la mine. Acuma va esplic. Bibanul ( adica voi )...atentie mare...Este o fiinta neinstruita, cu obiceiuri proaste, si miros de p*z*a, care trebuie tot timpul fututa !!!... Veteranul...atentie maxima... Este o persoana deosebita, ruginita de armata si dornica de civilie , care trebuie maxim respectata !!! ...E clar bai ???
- Cine nu invata definitia are de-a face cu mine...Acuma, sucevenii la perete, galatenii si resturile, la geam...fuga mars..
Ne bulucim unii peste altii, sa-i facem tampitului pe plac.
- Am acilea, doua listi...Incep cu aia de la geam. Va spui numele si pronumele, raspundeti prezent...care e prezent...care nu-i, a belit *u*a...si ocupati paturile incepand de aici, din fata, pana in spate. Jos, sau sus, cum va zic eu... La capatul fiecarui pat este o "policioara"...Beliti felinarele la ea... ( toata suflarea o ia in vederea ) ..Pa policioara respectiva, soldatul, dupa ce se dezechipeaza, isi depoziteaza frumos impaturite, efectele militare, in ordinea dezechiparii. Adica: veston, pantalon, vesta de lana, camasa, ciorapi..si sub polita, bocancii. Daca gasesc o "textila" in alta parte decat pe policioara, ati belit *u*a... De ce ? De pele ( rade grobian ) ...Tot ce gasesc depozitat neregulamentar, va fi depozitat in grupul social...mai precis intr-una din chiuvetele pline de apa..Ala a cui este, n-are decat sa o ia de acolo, si sa se imbrace cu ea, pentru toata ziulica...
Se intinde in pat si ignorand cersaful curat, ridica picioarele incaltate cu bocanci ( stoc ) peste el.
- Deci.. Daca nu va gasiti toalele, inseamna ca ati fost putori si le recuperati din spalator..
Se ridica in capul oaselor, brusc, nervos..
- Sa va intre bine la tartacute, bai . In armata nu se fura. In armata se completeaza.
Scarpinandu-se in cap...
- Ba...sa zicem ca te trezesti dimineta, si cand sa te incalti...*u*a bocanci.. Ete, nu-s.. Ba, da ala de ti-a "completat" bocancii, cu ai lui ce o sa faca ma ??? O sa se incalte cu doua perechi ??? Pa dracu. Aia de nu-i trebuie, o sa-i gasesti matale, undeva pe sub vre-un pat, da' nu al lui, ca nu-i prost la ca, a lu altu... Si tu ce faci, soldat ??? Pai sinplu.. Te incalti si tu cu ei, ca nu ai de ales, daca ai fost prost si ai dormit pe tine....
Brusc sare in picioare:
- Ba, care bou si nu e vigilent, sa nu-l prind ca umbla cu paratu'...Nu ma intereseaza. Eu vreau sa te vad echipat, la program...Ca esti tu prost si ramai fara traista...e problema ta...gata acuma' cu vorbaria...
Ne repartizeaza pe paturi...Nimeresc intr-un pat de sus, cam al patrulea de la usa...vai de capul lui, rapanos si desalat, sa faci depresie, nu alta..In patul de sub mine, se nimereste un brailean, venit in cursul zilei... O sa aflati mai multe despre el, la momentul oportun. Pana la ora noua ( ora stingerii ) mai era un sfert de ora. Margarit, care iesise pentru cateva minute, se intoarce cu Achihai, dupa el. Suceveanul era "obosit" bine, da incerca sa faca impresie buna.
- Bibani, gata de culcare ???
- Da, sa traiti !!! ( lectia fusese invatata )
- Foarte bine...pentru ca inainte sa executam programul de somn, trebuie, nu-i asa, sa ne dezechipam, nu ? ( ne face semn sa nu mai confirmam in cor, si continua ) Soldatul, in armata, se dezechipeaza si se echipeaza cat mai repede cu putinta. Daca te moscaiesti cu dezechipatul, ca la bordel, te apuca miezul noptii si nu mai executi orele de somn regulamentare, ba ii si mai deranjezi pe camarazii tai...Daca te moscaiesti cu echipatul,te prinde inamicul in izmene, fara arma si-ti infinge un glonte in tartita sau in bostan. Un soldat adevarat, executa o dezechipare adevarata, la batzu' de chibrit...
Sufla nasul zgomotos in bastita alba..
- Va uitati ca boii la mine si nu pricepeti nimica...Bai Achihai, ai un chibrit la tine ???
Achihai, care se lungise si el, in patul alaturat "coloratului" si care se lupta cu moliciunea somnului, sare brusc si scoate din buzunar, o cutie de chibrituri, pregatita din timp.
- Recapitulam ! Am sa va fac o demonstratie, despre cum se executa o dezechipare, respectiv o echipare ca la carte. Achihai, o sa aprinda un bat de chibrit, iar eu, pana ce arde tot batul, trebuie sa dau jos de pe mine efectele si sa raman, echipat de somn, adicalea, in izmene si camasa de corp...Pa urma, caporalul o sa aprinda alt bat, si pana arde asta tot, eu, caporalul Margarit, trebe sa fiu echipat regulamentar, incheiat la toti nasturii si la toate sireturile, numai bun de lupta cu inamicul...
Ranjeste provocator catre noi.
- Acuma, na...cine stie daca o sa reusesc...S-ar putea sa nu.. Daca nu reusesc, nu o sa am pretentie nici la voi....Da daca reusesc...sa nu dea dracu' sa nu reusiti si voi. Gata Achihai ???
Suceveanul aprinde un bat de chibrit si il tine intre degete, orientat oblic, sa arda cat de cat mai temperat. Margarit, se misca parca din benzile desenate...In cele aproximativ treizeci de secunde, pana ce batul se transforma in taciune, tuciuriul, este deja in pat, invelit si toate toalele depozitate pe policioara... Ramanem perplecsi, nu fara sa ne gandim cu teama, cam in cate "lectii" vom dobandi si noi dexteritatea superiorului... ( partea ce nu o stiam pe atunci, era "trucul" cu nasturii metalici ai vestonului, cusuti cu sarma si care de deschideau instantaneu daca trageai in laturi de marginile hainei )
Ca sa se amuze si ca sa se intoarca la "banchetul" din dormitorul "veteranilor", Margarit, generos, ne-a propus o "cronometrare" pentru o dezechipare atat de rapida, cat o puteam executa noi, in seara aceea...Bineinteles, ne-am facut de ras, caporalul sacrificand mai bine de sase bete de chibrit, pana ce ultimul soldat reusise sa intre sub patura............

...De departe, aceea avea sa fie una dintre cele mai nenorocite nopti, avute vreodata in vremelnica mea viata. Patul scartia la cea mai mica miscare, patura ma zgaraia, precum glaspapirul, perna insemna doar un sac cu ghemotoace de carpe grupate in bulgari tari, pe care ti-era sila sa-ti odihnesti capul. Ma gaseam brusc, intr-o lume ostila si straina de tot ce cunoscusem pana atunci. In decursul primei zile petrecute in armata, se intamplasera atatea lucruri noi, incat eram coplesit, incercand sa le inteleg. O parte dintre colegi, adormisera instantaneu ( ferice de ei ) altii, in schimb, mai cu seama sucevenii care se cunosteau intre ei, susoteau in intuneric... Unde naiba nimerisem ??? Cand dracu' aveam sa scap de aici ??? De ce-am fost bou si am respins oferta lui madam Popa ( asa se numea mama "vacii" )...Da' daca evadez? O tai, cand s-o ivi momentul si ma ascund in munti...Esti bou...afara sunt minus douazeci si cinci de grade...dai coltul in cel mult doua nopti...Daca era vara si cald mai mergea...Cand e vara si cald mergi la plaja..Am fost la plaja Brates, cu Margareta...mama ce buna e..Ce sani, ce coapse...ce fierbinte e pe inauntru..Si cate gacici bune sunt pe plaja. Ii zic asteia ca ma duc sa cumpar niste sucuri si poate le agat pe alea doua, de la dusuri. Vad ca si ele se uita la mine si parca imi fac semn. Treaba-i buna. Cred ca merg la sigur. Aia bruneta cel putin, e tare de tot. Unde dracu' sa ma duc cu ea ? Cred ca inchiriez o barca si o tai in larg. Poti sa ti-o pui si in barca si in plus costa doar zece lei ora. Mai bine o inchiriez pentru doua ore. Ne-o tragem de mai multe ori...
- Desteptaaaaaaaarea !!!!!!!!!!!!!
O sonerie cat o basca de pionier taraie de-ti sfredeleste creierii si un idiot zbiara din toti bojocii...Ce naiba se intampla...Cu siguranta e un cosmar...
- Desteptaaaaaaaarea !!! Bai bibani puturosi, nu se aude ???
Idiotul bate cu o bucata de teava in paturile metalice si le zgaltaie mai ceva ca un cutremur de noua grade pe scara richter. Bibanii din paturile de sus, sar buimaci peste bibanii din paturile de jos, care incearca sa ajunga la "policioara" cu haine. Se creaza un haos ca pe Titanicul aflat in pragul scufundarii. Caporalul, intervine salvator, cu profesionalism. Ii impinge pe unii, ii imbranceste pe altii secunde bune, pana ce, ordinea se restabileste, cat de cat.
- Soldati. Va echipati cu pantalonii, bocancii si peste camasa de corp va puneti doar vesta de lana... ( vesta de lana, era de fapt o zdreanta rarita si uzata la maxim, tesuta dintr-o chestie ce semana cu o ata mai groasa si la fel de calduroasa ca si o plasa de insecte )
Reusim cu chiu cu vai sa ne echipam si vad si eu, cine este tartorul noptii asteia, spulberate. Exact cum ma asteptam. Caporalul Margarit....Are pe el pantalonii de uniforma ( aia, kaki si impecabili ) incinsi cu o centura impecabila, de piele maro, cu catarama de alama, lustruita precum aurul. Mai sus, pe bust, mulat ca o manusa, poarta un maieu de bumbac, stralucitor de alb si de curat, iar in picioare, are o pereche de bocanci "stoc" - adica noi nouti, parca acum cumparati de la magazinul "Modern" raionul "incaltaminte barbati"...
- Atentie la mine ! O sa executam impreuna, programul de inviorare. Programul de inviorare, se executa in fiecare dimineata si de la el nu lipseste nimeni, decat daca este pe moarte, in infirmerie, sau depus in cosciug, la "Sfanta Vineri"... Programul de inviorare, consta in alergare in ritm alert, trei ture de cazarma, combinat cu miscari ale bratelor si trunchiului. Cascati bine ochii la mine si faceti aidoma. Nu incercati sa fentati, ca beliti *u*a...Eu numa' v-am avertizat.... Incolonarea cate doi, in ordinea paturilor si fuga dupa mine...
Incolonati si alergand, trecem pe langa dormitorul veteranilor, a carui usa este larg deschisa...Alta viata aici. Tipii se imbraca pe indelete, stau la taclale intre ei si rad...nimeni nu urla si nimeni nu-i zoreste...Strabatem holul lung si caporalul deschide usa de la intrare, catre afara...Ne trezim in plina noapte ( este abia inceputul lui februarie ) si in plin ger ( aproape minus 30 de grade - unde-s iernile de altadata )... Pe cer, stralucesc milioane de stele si zapada scartaie protestand, sub bocanci. Aburi grosi, ca la cai, ne ies pe guri, odata cu gafaielile de rigoare...
-Alergam grupati, in formatie, nu ca niste curve la vapor sa prinda cel mai bun client ( mai tarziu, aveam sa aflu ca si Margarit e brailean, ca si colegul din patul de sub mine )..Nu vorbiti si nu fugiti cu gura deschisa, ca broscoii, ca dupa ia va doare gatul si nu puteti canta...
Alergam si ne impiedecam in sireturile pe care nimeni nu a mai avut ragazul sa le lege. Alergam si alunecam pe portiunile de gheata, pe care nimeni nu are timpul sa le vada. Alergam si prin cap ne trec cele mai insultatoare injuraturi la adresa caporalului, armatei, bisericii si gastilor de sfinti ce huzuresc in rai, la caldurica... Un tur, l-am dat gata. mai avem doua. Frigul parca nu mai este chiar atat de napraznic...Cum naiba supravietuieste tiganul ala de caporal numai in maieu ?...Trecem in fuga pe langa geamul luminat al bucatariei. Este intredeschis si aburi calzi, cu miros de "cazan" ne gadila papilele gustative...Margarit se intoarce cu fata catre noi, alergand cu spatele...E dat dracului omul asta, sincer...
- Rotim bratele catre inainte ! Alearga cu spatele rotindu-si simultan bratele... Am trecut si de dormitoare, astfel incat, in zona asta este intuneric bezna...Incetineste nitel ritmul pana ce ajunge pe la jumatatea coloanei..
- Rotim bratele catre inapoi !... Comanda creeaza deruta.. Ceva nu se potriveste. Rotatia bratelor catre inapoi, cu alergatul catre inainte, deruteaza creerele mai "odihnite"..Cineva, mai catre urma plutonului se impiedica si pe langa el, conform principiul dominoului, toata partea din spatele lui se imprastie prin zapada... Dumnezei, biserici, cristosi, organe genitale feminine si masculine, sunt evocate de catre toate partile implicate..Margarit, impasibil, decreteaza:
- Incepand de la clampaugul ala care s-a impiedecat, restul formatiei, mai executa inca o tura de cazarma ! Cresteti ritmul, sa-i ajungeti pe camarazii vostrii !
Terminam cele trei ture de "inviorare" si ne bulucim catre dormitor.
- Va aliniati la capatul patului ! Asteptam sa vina si berbecii impiedecati ..
Cateva zeci de secunde mai tarziu, behaind, apar si "impiedecatii". Caporalul le ordona si lor, alinierea.
- V-ati coit ca niste babe basinoase...Sunteti de tot rahatul. Nu-i nimic...Lucram la asta, incepand de maine. Acum va echipati, la urgenta si urmeaza sa executati "intretinerea sectoarelor" .. Am sa va repartizez pe sectoare, in functie de pozitia paturilor. Saptamana asta, va tineti minte sectorul si va tineti de el. Sectorul trebuie sa fie, dupa ce l-ati executat, luna/ bec/ si farmacie. Sergentul de serviciu pe companie le inspecteaza pe toate. Care nu este corespunzator, va fi refacut corespunzator, pana arata luna/ bec/ si farmacie. Deci, ca sa intelegi tu, mai biban puturos. Nu faci sectoru' cum trebuie si SSC-ul ( sergentul serviciu companie ) constata asta...o iei de la capat. Ma doare pe mine in *u*a ca a trecut timpul afectat pentru sector si ca ar trebui sa fi in sala de mese, sa bagi la matz. N-ai facut bine sectoru' mananci *u*a...aia mananci...asa ca sa nu traiti cu impresia ca puteti fenta...Azi este SSC Achihai...asta e mai bland, da maine sunt eu sau altu' mai sever decat mine...asa ca nu e de gluma...De saptamana viitoare, ordinea sectoarelor se schimba, da o sa vedeti atunci...
Primele patru "paturi" primesc ca repartitie " holul " - Holul este "nesfarsit" de lung. El trebuie spalat cu " T-ul " ( o chestie de lemn, in forma de T, avand infasurat pe el o jumatate de sac de canepa, rupta ). Sacul se clateste intr-un lighean cu apa rece ca ghiata, se stoarce manual si se infasoara pe "dispozitivul de curatat". "Operatorul", manuieste T-ul pana ce acesta incepe a lasa urme murdare ( vizibile privite fiind intr-un anumit unghi ). Atunci, celalalt "operator de curatenie" intervine si remediaza situatia, clatind sacul in lighean, storcandu-l si amplasandu-l la locul sau. Pe masura ce astia doi, avanseaza pe culoar si apa se usuca in urma lor, intra in ecuatie, ceilalti doi "operatori", care au misiunea de a lustrui si finisa partile curatate de catre primii. In acest scop, au la dispozitie o saltea veche, casata, pe care o plimba sarguincios peste partile spalate. Salteaua este desalata, imputita si grea. Tocmai de aceea este necesara interventia a doi oameni.
Urmatoarele patru "paturi" primesc ca repartitie " grupul sanitar "..Aici, distractia este la maxim. Trebuiesc spalate bine cele douazeci de veceuri, peresti de veceuri, usi de veceuri cu urme "maro" si frecate bine cele douazeci de chiuvete, inclusiv toata suprafata de ciment, tip mozaic, aferenta salii. Curatenia se efectueaza folosind aceeasi apa rece plus cateva mani de nisip fin, depozitat intr-o lada fara capac, in care de regula "veteranii" arunca chistoacele...Nu intru in amanunte jenante, despre cum arata un "grup sanitar " cu douazeci de veceuri turcesti, folosite in jumatate de ora, de catre saizeci de oameni...
Urmatoarele patru "paturI" primesc ca repartitie, sala de mese...O, ce veste minunata...ati fi tentati sa spuneti...Numai ca nu prea este asa. In sectorul acesta numai ce fusesem repartizat in acea dimineata, asa incat, am sa va povestesc despre el, mai incolo...
Urmatoarele doua "paturi" se pot considera cu " mana lui Dumnezeu" pe cap..Asta primesc ca repartitie, dormitorul. Maturat, spalat, aranjat. Nu este nevoie de lustruit, pericol de alunecare in caz de flotari, genuflexiuni si alte activitati sportive... Ca o paranteza spus...In tot ciclul intai, petrecut in UM 01959 R Dumbraveni, nu am avut niciodata "norocul" sa fiu repartizat pentru curatenie in acest sector.O sa va intrebati, firesc, de ce ??? Si eu o sa va raspund, firesc, cu un vechi proverb romanesc: " Norocul si-l face omul, cu mana lui " ...In privinta asta, cei mai "norocosi" erau sucevenii, care beneficiau cam saptamanal de "bilet de voie - 12 ore " in urma caruia, se intorceau "pregatiti" de acasa, asteptati cu drag, de catre gradatii ciclului doi...si nu numai de ei..
Si in sfarsit, ultimii, dar nu chiar cei mai ghinionisti, primesc ca repartitie "platoul" si zona aferenta. Cosuri gunoi, cosuri mucuri tigari. Platoul, era suprafata betonata din fata cancelariei, unde se tinea zilnic apelul, se comunica ordinea de zi si alte alea... Platoul trebuia maturat, cosurile golite, chistoacele stranse...Relaxare. Nici sectorul asta nu l-am deservit niciodata, rezervat fiind si el celor din categoria de mai sus....
Multumit nevoie mare de "repartitia" primita, ma indrept, impreuna cu braileanul de sub mine, Broasca Nicolae - se numea, spre sala de mese. O gasim, relativ usor, dupa ce prima oara intram in "rastelul de arme". Cativa "veterani" ne privesc curiosi, ca pe un grup de babuini imbracati in toale militare. Nimerim sala de mese.
O incapere nu din cale afara de mare, cam cat un dormitor, in care sunt insiruite pe doua randuri, vreo zece mese. Fiecare masa, are pe fiecare latura cate un taburet cu picioare metalice si fata de PFL, aidoma mesei. In dreptul fiecarui taburet se afla ordonat asezate, piesele de vesela. O farfurie in care se afla un castron, o furculita si o lingura in partea dreapta. In partea stanga, o cana de 250 ml, iar in mijlocul mesei, o cana mare, de un litru, cu maner pe toata lungimea ei...Toate, fara exceptie sunt din aluminiu. Nu mai vazusem asa ceva, in viata mea.. Aluminiul lor este mat, coclit usor si pe unele, observ urme alimentare. Din patru farfurii, trei prezinta deformari mecanice, iar doua dinpatru castroane, au avut parte de acelasi tratament. Nici canile nu au scapat toate neindoite...Ba unele, chiar au ramas si fara torti. Singurele care si-au pastrat cat de cat "demnitatea" sunt canile mari. de litru...la ce naiba folosesc astea, ma intreb ? Mesele nu sunt "rasfatate" cu fete si cateva au marginile ciobite. In mozaicul de pe jos, nu mai poti distinge coloratura pietricelelor integrate din pricina unui usor strat de mazga lipicioasa, ce face ca incaperea sa prezinte un usor miros ranced..
Pe unul dintre peretii perpendiculari fata de mese, este un geam dublu, culisant, ca de ghiseu postal..Tocmai cand incercam sa-i gasesc rostul, o fata dolofana isi face aparitia in cadrul lui.
- Asa bibani ! Dupa ce ca ati intarziat mai bine de zece minute, acuma stati ca proastele si va uitati unul la altul...La geam adunareaaa !!! Sunt fruntasul Corobana si bucatarul companiei, pana la liberare. Saptamana asta, cat sunteti de serviciu in sala de mese, cu mine aveti de a face...Acuma, hai repede la treaba, ca n-avem timp de povesti. Vesela v-am aranjat-o eu astazi, ca deja era tarziu, da din clipa asta, face parte din fisa postului la voi. Voi carati "ovalele" cu mancare, voi impartiti cosurile cu paine, voi duceti canile de ceai la mese, voi strangeti si spalati vesela murdara...Si cand terminati, sa vad bec pe jos, mesele si scaunele spalate si pe urma va apucati de curatat legume si ce va mai dau...In bucatarie interzis sa intrati. La baie va duceti numa' dupa ce mi-ati cerut voie..
Se intoarce cateva clipe, care plita sobei uriase, pe care troneaza o oala impresionanta. Mesteca in ea cu un liguroi de un metru jumatate si revine grabit la geam.
- Langa usa, acolo bai, in spatele vostru, este un dulap metalic. In el este patrusde' castroane, patrusde' farfurii, patrusde' furculite, linguri si cani. Mai este in el, zece cani mari si in partea de jos, patru "ovale"... Din toate, doar ovalele mai este in dulap, restu e pe mese. Sa nu dea dracu sa lipseasca vreo ceva din inventar, ca platesti tu, din solda, sau mata sau tactu' de acasa, daca e mai scumpe...Tu ala, mai prajina ( despre mine era vorba )..Adu repede un oval sa disert mancarea in el si voi aialaltii, impartiti cosurile cu paine la mese si duceti ceaiul.
Nu inteleg ce limba vorbeste. Incerc sa ma dumiresc ce vrea sa spuna..
- Bai boule, mai stai mult ca vaca acolo ??? Deschide usa la dulap si ia un oval de colo si da-l incoace...
Deschid usa si in partea de jos a dulapului, observ niste ligheane mari, de aluminiu evident, mai drepate sau mai strambe, mai slinoase sau mai curate...
- Alea, ba...alea. Alea se cheama "ovale" bai laba trista...ai de *u*a voastra de bibani...
Omul cat traieste invata...Asa imi spunea mereu, taica-meu.. Numa' ca aici trebuie sa inveti din mers si esti "incurajat" la tot pasul. O intreaga aventura se intampla zilnic in sala de mese si aveam sa o "recapitulez" toata saptamana, invatand-o la perfectie..
Dimineata. Micul dejun. Micul dejun consta, aleatoriu, dintr-o portie de "mancarica de cartofi" ( detestam laturile astea..cartofi fierti cu zeama lunga ) sau "macaroane cu branza" ( aceeasi portie de macaroane, asezonate cu portii diferite de branza, dupa cum stia bucatarul sa o extraga din oval, unele pentru veterani si altele pentru bibani ) sau "pilaf" (cea mai groaznica varianta - orezul fie avea in el pietricele - cine statea sa aleaga o jumatate de sac- fie avea viermisori, care prin fierbere indelungata isi dublau sau triplau dimensiunea initiala ). Felul de mancare ( dintre cele trei, prin rotatie ) pe care il primeai, era completat cu o cana de ceai ( continutul canii mari de un litru, fiind impartit la patru meseni ) indulcita cat sa ghicesti o urma de zahar si un sfert de paine neagra. Painea se taia in patru si se depozita intr-un cos de sarma la fiecare masa.
Din oala uriasa de pe plita, bucatarul, impreuna cu ajutorul de bucatar ( de regula viitorul lui succesor ) descarcau cu niste polonice uriase, continut fierbinte, pana ce umpleau un "oval" . Ligheanul acesta era luat de catre "veselar" ( adica unul dintre bibanii de serviciu ) si dus pana la prima masa. Aici, venea bucatarul, inarmat cu un polonic de o portie si pescuia din oval ( dupa simpatii si preferinte ) un continut mai mult sau mai putin proteic, pe care il deserta in farfuria ocupantului. Repeta operatiunea, la fiecare masa si ovalul era reumplut pana ce toata lumea isi primea portia..
Populatia statea la masa. Unii mancau civilizat..Altii mancau precum necuvantatoarele, adica: maimutze, boi, porci si alte specimene, care atunci cand se hranesc, fac mizerie in jurul lor... Unii dintre veteranii "ruginiti de armata si dornici de civilie" care se considerau a fi mai veterani si mai ruginii decat altii, isi exprimau dezacordul in ceea ce priveste calitatea mancarii servite, prin rasturnarea, pur si simplu, a farfuriei, cu tot cu continut, sub masa, si parasirea in mod ostentativ, a salii ...
Veselarii, asistau "veseli" la dezmatul din sala de mese si asteptau ca prima serie ( cea a veteranilor ) sa termine de" executat programul de masa", care nu trebuia sa depasesca 15 minute. Ultimul servit si ultimul "mancat" parasea sala de mese. "Armata celor patru maimute" se repezea organizat catre mesele recent eliberate. Unul aducea, din dulap, un oval gol, destinat "studentilor" ( asa erau "alintati"...cine stie de cand si din ce considerente..cei patru-cinci porci ai companiei ). Un veselar rasturna in el eventualele resturi de mancare, unul, resturile de ceai ( paine nu ramanea niciodata ) iar unul, stangea tacamurile murdare, pe care le depozita in alt oval gol. Cu mana, sau cu o bucata de cersaf rupt se stergeau la urgenta mesele golite si rapid, se completau, din dulap, cu tacamuri curate...apoi procesul cu desartatul si impartitul mancarii se producea, ca si prima data..
Dupa ce si seria a doua "executa programul de masa" si se ducea in legea ei, pentru a mai executa un alt program, incepea "distractia" pentru "veselari". Tacamurile erau iarasi golite si depozitate. Daca ovalul studentilor devenea neincapator, era si asta suplimentat. Cat timp trupa manca, bucatarul, in oala de mancare golita, punea apa la incalzit, cam pe jumatate, dupa care oprea injectorul sobei pe motorina. Apa aceea, nu mai avea timp sa se infierbante ca lumea...dar ce rost avea. Deserta o parte intr-un oval gol si ne-o inmana prin geamul bucatariei. Spalam vesela golita, cat de cat, atat cat se putea in primul oval. Detergenti nu existau...doar o mana de soda, care se calcifia in bulgari mici. Apa din ovalul cu pricina, devenea din ce in ce mai slinoasa...Mainile celor care spalau vase in ea, deveneau din ce in ce mai pline de grasimi si umflate. Nu conta. Cantitatea de apa calda, primita de la bucatarie, se limita fix la trei ovale, asa in cat se "spalau" toate vasele intr-unul ( indiferent cat de mizerabila era spalatura ) si se clatea, cat se putea clati, in celelalte doua ovale ramase. Problema era insa alta. Dupa ce "programul de curatenie" se termina, asta insemnand si maturatul podelei, spalatul cu T-ul, alimentat "studentii" si toate celea, bucatarul venea in inspectie si verifica ca totul sa fie...inevitabil: luna/ bec/ si farmacie... Daca nu era asa, operatiunile se repetau, insa fara confortul apei calde..
Veselarii se relaxau. De mancat mancasera printre resturi, inainte de a se apuca de curatenie, acum aveau pauza de o tigara, dupa care urma programul intitulat " pregatirea alimentelor"......

D-nul Costică..., nu vă dezminteți! După reușita certă cu amintirile rezervate carierei de mecanic, nici aici nu faceți rabat în ce privește deliciul care asortează această nouă serie de amintiri speciale, așa cum sunt cele legate de serviciul militar!... Aștept nerăbdător continuarea lor și până le veți epuiza (sper, nu foarte curând!) pregătesc și eu o expunere asemănătoare, însă, fără să îndrăznesc să am pretenția că va fi așa ”picantă” precum a dumneavoastră!...

Foarte interesante povestile, scrise cu un mult talent.
Mie insa imi pare rau de Margareta
Inca o data imi pare bine ca nu am apucat sa fac armata. O asemenea batjocura nu as fi suportat, cred ca ii ciuruiam pe toti cei vinovati.

..Va multumesc dragi colegi mai tineri, pentru ca ati gasit ragazul si rabdarea de va sacrifica cateva clipe din cotidianul deprinderilor dumneavoastra, pentru a asculta/citi elucrubatiile unui anonim, ce incearca sa va impartasesca o farama din viata lui..o farama dintr-o alta lume, necunoscuta voua...o farama de viata reala, expusa in toata intimitatea ei, pe care atunci cand vi-o descrie, o traieste in reluare, cu aceesi emotie si pasiune, de parca toata actiunea ar avea loc timpul prezent...

...Pregatirea alimentelor.."Programul" ( pentru ca in armata romana din timpurile acelea, totul era riguros programat ) se executa de catre "veselari", in intervalul 08.30-09.30 . In functie de meniul zilei, veselarii, inarmati cu cele trebuincioase, se prezentau la tovarasul plutonier adjutant Raileanu. Mai bine zis, in anexa-magazie, unde "domnea" - "coloana vertebrala" a armatei romane, asa cum erau considerati toti bravii plutonieri majori din toate timpurile.
Tovarasul Raileanu, era un tip corpolent, indesat, iute la manie, asa cum sta bine unui batran APV-ist ( toti cei ce nu executau un serviciu militar obligatoriu, erau incadrati in categoria APV, adica - armata pe viata ). Tovarasul Raileanu se apropia deja de varsta de pensionare. Cu toate acestea, se tinea bine...chiar foarte bine. Fata intinsa, par des si "canit" periodic, mustacioara smechera a'la' Clark Gable,,restul organelor, banuiesc, in perfecta stare de functionare.. Era blazat si "curvit de armata". Vazuse la viata lui ascensiuni remarcabile dar si caderi spectaculoase ale unor ofiteri cu ambitii mari, de cariera. Pe el in functia lui de adjutant, se parea ca nimeni si nimic nu il afectau. Tovarasul Raileanu se ocupa de "reinprospatarea" tuturor "consumabilelor" din aceasta unitate militara. De la alimente si pana la agrafe de birou. El impartea cota zilnica de "calorii" dar si cota de sapun, pasta de dinti, crema de ghete, munitie pentru trageri, pixuri si creioane pentru "cadre"...tot ce se putea impartii in armata. Te strangeau bocancii, sau aveau talpa desprinsa, la tovarasul Raileanu te prezentai. In functie de "situatie", adica de cum stiai sa "misti din urechi", primeai fie o mustruluiala zdravana si o alta pereche de bocanci, aproape la fel de ponositi ca si cei la care doreai sa renunti, fie o palma prietenoasa dupa ceafa si o pereche de incaltari de la bune la foarte bune, functie de "amploarea" miscarii perifericului auricular...
Astfel incat, veselarii, trimisi de catre bucatar, ciocaneau timid la usa biroului de intendenta.
- Asteapta !!! Tuna o voce intimidanta, dincolo de usa. Tovarasul plutonier isi "revizuia tinuta"..Adica mai pe romaneste, isi tragea pe el vestonul lepadat cat pentru un pic de "relax" lungit pe canapeaua confortabila isi refacea "coafura" si dupa ce aborda o figura de om "rupt in gura" de munca, deschidea larg usa si se posta in prag.
- Ce-i bai racani, ce vreti ?
- Toarasu' plutoner...sa traiti, ne-a trimis de la bucatarie, ca sa...
- Soldat ! Te trimit eu de urgenta in fundu pizdii matii, atat cat incapi, daca esti chior ori handicapat si nu sti sa te adresezi regulamentar, unui superior..
Ca o paranteza, fie spus. Cel mai mare afront posibil facut unui subofiter, este sa-i gresesti gradul...Mai cu seama, in cazul plutonierilor adjutanti, care sunt de o mie de ori mai sensibili la aceasta blasfemie, fata de alti subofiteri inferiori...Ganea Sorin, cel ce se lauda a fi "ficior" de colonel, se repede sa repare eroarea.
- Sa traiti tovarasul plutonier adjutant ! Soldat Ganea, permiteti sa raportez, tovarasul plutonier adjutant ?
Tovarasului Raileanu, muzica aceasta "ii gadila placut urechile", iar prestatia celui ce o executa i se pare foarte "civilizata", astfel incat vapaia din priviri paleste usor si ganduri mai ortodoxe iau locul celor cu tenta sexuala.
- Asa de soldat ! Brava tie !...Catre noi, ceilalti.
- Bai, luati exemplu si invatati de la copilu' asta... Mai copile..i se adreseaza el "mamos"..Tu ai mai avut frati in armata ? Vad ca esti bine instruit ?
- Raportez ca nu, tovarasul plutonier adjutant, da' tata este si el cadru militar, asa ca de la el stiu.
Raileanu casca ochii, placut surprins.
- I-auzi mai...Unde face serviciul tatal tau si ce grad are ?
- Raportez ca la Galati, tovarasul plutonier adjutant, UM 01551 motorizate, Galati si are ca si dumneavoastra, gradul de plutonier adjutant, sa traiti !
Omul ramane perplex, pentru cateva secunde. E clar cum ca este foarte placut impresionat...
- Tu, tiganosule ( i se adreseaza "familial" soldatului Ghisman, cel ce il "jignise" mai devreme ) vezi ca la capatul holului este o camera. Ai sa gasesti acolo o multime de saci si o stiva de cosuri de nuiele. Cauti sacii cu cartofi, unul este desfacut..Umpli doua cosuri zdravene si impreuna, trei "magari", le carati pana la bucatarie. Dupa aia, mai veniti odata inapoi si mai faceti un drum..Inteles ???
- Sa traiti, am inteles !!! Ma bag si eu in seama, dornic sa intru la randu-mi in gratiile adjutantului..
- Executarea !!! Ma concediaza subofiterul, scurt, fara sa aprecieze zelul...Soldatul asta...Ganea, isi aminteste repede, ramane aici, cu mine, sa-i predau ratia de "pate de ficat" pentru "supliment" ( la ora zece, se servea "suplimentul" - o gustare dintre mesele principale - ce insemna ca si valoare calorica, o cutie de "pate de ficat"pentru patru insi, sau o bucata de telemea taiata in patru, ori cate trei felii de salam - lucru extrem de rar - de persoana impreuna cu o jumatate dintr-un sfert de paine...inevitabil, neagra - doi lei bucata, in comertul socialist ).
Intram in magazie, noi cei trei ignorati, incarcam cosurile si le caram precum magarii, de doua ori, in sala de mese. Bucatarul ne inmaneaza trei cutite, dupa ce este pus la curent despre absenta la apel a celui de al patrulea "veselar" si ne ureaza "spor la munca", da nu mai mult de patrus'cinci de minute...ca altminteri, "dracu ne ie"..
Fratele meu...Nu-mi vine sa cred. Cum naiba sa cureti asa o movila de cartofi intr-un atat de putin timp.. Acasa, daca ma ruga, cine stie cum, mama, sa curat un cartof, il "maltratam" pana ce eram gonit din bucatarie..Daca, prin absurd, ma ruga sa-mi spal farfuria din care tocmai mancasem, infingeam furculita in carpa de spalat vase ( nu existau bureti de bucatarie in anii "70, nici detergenti de vase, in republica socialista ) si de la distanta de douas'cinci de centimetrii, astfel incat sa nu ma atinga macar un strop de "murdarie", incercam sa-mi indeplinesc ingrata atributiune...
- Bai bibani ! Bagati bine la cap...ne avertizase bucatarul..Nu va jucati la alimente. Daca va bateti joc de ele si nu le curatati cum trebe, portia de mancare de la masa, o sa fie mai mica. Si daca portia e mai mica, toata lumea o sa fie suparata...mai ales veteranii, care e mai flamanzi, ca e mai batrani ca voi. Si daca veteranii e suparati nu vreti sa stiti cum face...Io, numa v-am zis...treaba voastra.
In jurul orei 11.00 ispravim programul de dimineata, astfel incat ne putem integra in activitatile de formare si educare, specific militare. prindem o pauza de 30 de minute si ne strangem, mai toti in dormitor.
- Bai Sorine!.. Il ia Ghisman la "imprejur" pe soldatul Ganea.
- Te cacai pe tine ca tactu' e colonelu' pulii..ai da capu' tau..si cand colo, ce sa vezi, e o laba de tablagiu prapadit..
- Taci bai fraiere, nu mai deschide gura ca faci curent...I-am zis asa lu' ala,asa, ca sa-l fac sa se simta bine, bai papagalule...Acuma' am devenit "neamu" lui, blegule...Si ai tu idee cum se ajuta neamurile intre ele ?...Omu' mi-a dat o cheie de la "valize" ( incaperea in care erau depozitate efectele civile depuse in clasicele valize de lemn, ale incorporatilor - incapere in care aveam acces, doar in timpul prezentei cadrelor in unitate, adica 07.00-15.00 ) asa ca incepand din dupa-amiaza asta, prietenii mei, pot merge impreuna cu mine, la orice ora, sa se delecteze cu ce au mai bun si ascuns de ochii lacomi, in patratul ala de lemn, ca un sicriu, cu care au venit de acasa...
Ghisman, se scarpina vadit jenat de interventia inoportuna, in cap...
- Bai...dute-n *u*a mea...tu nu sti de gluma ??? Si eu sunt prieten cu tine. Bai, daca noi galatenii nu ne mai ajutam intre noi... Da' acuma', pe bune. Taicatu' chiar e colonel ??? Sa mori tu ?
Ganea nu mai are timp sa-i raspunda. Caporalul Achihai intra in dormitor si cineva striga ( cum fusesem timpuriu instruiti ) ...Atentiuneeee !!!!
- Bravo viitori soldati...Ati inceput sa faceti progresuri..( In afara de prapaditii de veselari, cealalta parte a plutonului, studiasera vreme de o ora, in acea dimineta, ROI-ul astfel incat asimilasera cat de cat, notiunile de baza...
- Urechea la mine ! La ora unu, iesim pe platou, la raportul companiei...Stie cineva ce e ala, raportul companiei...????
Evident ca nimeni, habar nu avea...nu garantez pentru Ganea, dar el se pare ca se abtinea..
- Bai soldat..Raportu' companiei e ca cum, la tine acasa, la ora pranzului, toata familia se strange sa stee la masa... Vine tactu', vine mata' , soru-ta, verisoru', nepotu, bunica si care mai e pe acolo prin batatura... Bai si daca astia se strange la un loc, ce face ei ma ??? ..Pai ce face..va spun io, mai fleorcaiesc si ei din gura, ca ala asa, ca ala pe dincolo, ca varu trebuie sa coseasca la deal, ca nepoata trebuie musai sa mulga vaca pana seara..si tot asa, pana mamaita rastoarna mamaliga si toti se imbulzesc la masa...Isi descheie "copca" de la gatul vestonului, vadit emotionat de catre bucolica imagine creeata...
- Bai soldati..Aicisa, noi suntem ca o familie. La ora unu, la raportu' companiei o sa-l cunoasteti pe tovarasul comandant al companiei, tovarasul maior Tanase, caruia i se prezinta raportul. Celelalte cadre militare, in ordinea gradelor pot sa le enumerez: Tovarasul capitan Bercoci, tovarasul capitan Bounegru, tovarasul locotenent major Amaritei, tovarasul locotenent major Agherghitoaiei, tovarasul plutonier major Raileanu precum si tovarasii plutonieri Marginosu si Tancaba...Caporalii si fruntasii, banuiesc ca deja ati aflat cum ii chiama...A...era sa uit. Avem si doi..ma rog..angajati civili in unitate Tovarasul Dumitras, care si ocupa de instalatii, centrale si clante, gheamuri, tata cele precum si ..tzatza Nica, o fimee vadana si batrana, din Salcea, care va spala izmenilii si asternuturilii si va coase bracinarii, asa ca va rog sa fiti respectuosi si cu ei...
Asimilam noile informatii... Tzatza Nica ??? I-auzi braul...Parca vazusem cu coada ochiului, undeva intre spatiul bucatariei si cel al centralei de incalzire ( evident, pe motorina ) o umbra de femeie, cu o varsta incerta, undeva intre 55 si 65 de ani...Dumitras...pe prostanul asta il stiu. M-a ciupit bine de tot cu cacatul ala de masina de tuns, de pe vremea lui Stefan Cel Mare.. Caporalii, "am avut onoarea" sa-i cunosc, mai sunt doi pe care nu-i stiu, dar se pare ca astia nu au de-a face cu noi... frunatsii... mi se falfaie..restul "gradelor"..sa-i vedem...
Jumatate de ora, inainte de raportul companiei. Pentru o "buna impresie" ne-am revizuit tinuta. Am primit un borcan de 800g de nasturi desperechiati. Incepand de la cei destinati fetelor de perna, pana la cei cu destinatie manta lunga de pasla. Fiecare si-a completat "lipsurile" din dotarea echipamentului, asa cum a crezut de cuviinta. Toata lumea coase si e concentrata. Apare caporaul Margarit, in pragul dormitorului..
- Atentiuneeee ! Zbiara disperat, cel ce-l observa primul.
Incremenim cu acele in borta nasturilor, cu ata in gaura, sau cu dintii in ata, incercand sa o rupem...
- Continuati ! Declama impaciuitor tovarasul gradul...
- Bibani. Dupa ce terminati cu lucrul manual, inainte de a ne aduna pe platou, toata pulimea isi face bocancii cu crema... Langa rastelu' de arme, e incaperea de servici'. Acolo e cutiile de crema de ghete si periile. Nimenea nu iese pe platou, pana ce nu face bocancii...sa fim intelesi....Zambeste sarcastic si chiar nu pricep de ce...Terminam cu programul "intretinerea echipamentului" si ne bulucim catre "locul de facut bocancii"..
Ti-ar Margaritu' matii de tigan borat !!!...Doua cutii cilindrice, de cel putin cinci litri fiecare, pline pe jumatate de o substanta amorfa, gelatinos lipicioasa, in care var o "perie de pantofi" naclaita ca in epava unui petrolier esuat si pe care comit imprudenta sa o "disipez" pe suprafata exterioara a bocancului meu si asa oropsit de soarta, cum e...Rezultatul ??? Un bocanc stroflocit si had, plin de o substanta gen, negru de fum, cleioasa si disproportional partajata, pe suprafata sa...Nu indraznesc sa apropii a doua oara, chestia ce se vroia perie, de incaltamintea mea hidoasa, asa incat, din buzunar, scot o batista apretata, de acasa si nivelez imperfectiunile grosolane, sacrificand, cu parere de rau ustensila casnica... Margaritu" matii de tigan borat..

...Pe la 12.45, plutonul de bibani, este aliniat pe platoul companiei. Suntem impartiti in doua grupe...una mai "prapadita" decat cealalta. O grupa, a caporalului Margarit si cealalta a lui Achihai. Soarele sta ascuns dupa un strat gros de nori. Anticipez ca tremometrul ar putea indica maxim 15 grade sub minim. Caporalii, au disparut in interiorul cazarmii, "veteranii" inca nu au iesit..Suntem doar noi, o turma de oi blege si rebegite de frig. Pe deasupra, vanticelul care bate in rafale, ne "pudreaza" cu praf, din cand in cand, bocancii labartati ca niste broscoi grasi, plini de "unsoare" neagra..Daca tot nu am ce face, incerc sa observ pe indelete imprejurimile...
In dreapta mea ( inalt fiind, sunt impreuna cu un ardelean - Campeanu Cornel "baza" formatiunii- adica locul din care incep sa se insire in ordine descrescatoare camarazii ) observ o pancarta de tabla, fixata pe niste suporti de teava metalica. Pe ea, este zugravit un chip ca de vampir, purtand pe ochi o masca neagra tip "Zorro". Sub desen, pe trei randuri, scrise cu majuscule si vopsea rosie: " TE VEDE ! / TE AUDE !/ TE INTREABA ! "...Aha, bag seama, jigodia aia mascata, musai ca trebuie sa fie un "spion imperialist" dornic sa afle secretele vitale ale armatei romane... Ridic gatul, precum strutul si descopar si alte lozinci "mobilizatoare" raspandite pe aleile din fata cladirilor. Astea par mai ponosite, cu vopselele usor decolorate si scorojite... Cladirea cazarmii este dispusa in forma de " U " cu latura de jos, orientata catre nord. In latura aceasta, mult mai lunga decat celelalte doua, perpendiculare pe ea, se afla dispuse cele trei dormitoare, rastelul de arme si camera de serviciu, pe partea nordica a laturei, iar pe partea opusa, infirmeria, spalatorul, latrinele si in capat, "clubul". Clubul, este un spatiu vast, cam cat doua dormitoare. In interiorul sau, dispuse pe vreo opt randuri, o multime de pupitre, gen scolar, cu bancile aferente. In capat, o mica scena si o masa acoperita cu catifea rosie, pe care troneaza un televizor alb-negru, de productie autohtona. Pe langa televizor, in dotare, mai exista un magnetofon antic, pe lampi si o statie de aplificare. Statia este cuplata cu un difuzor metalic, spanzurat pe partea exterioare a unei ferestre si doua boxe, de dimensiuni medii, in interior. Clubul serveste la "culturalizarea" militarilor in termen. In el se tin lectiile teoretice, despre ceea ce presupune activitatea ostasesca. De la Regulamentul de Ordine Interioara, pana la "armele de distrugere in masa" si gazele toxice, de tip tabun/ sarin/soman.. Dupa plecarea cadrelor si sfarsitul orelor de instruire practica, pe teren, clubul isi deschide "portile" altfel, zavorate, in jurul orei 17.30. Dupa acest interval, daca "soldatul" a terminat "programul de instruire", programul de "intretinere a sectoarelor" sau orice alt program de inspiratie "creata" a caporalilor...poate accede in interiorul sau si folosii pupitrele din dotare, pentru activitatea de "scrierea corespondentei", catre cei dragi, cele dragi si alte asemenea persoane. La ora 19.00, toata suflarea ostaseasca, participa la vizionarea "telejurnalului" si afla cu mandrie patriotica, despre ultimele marete realizari ale diferitelor categorii civile...
Celelalte doua laturi ale " U-ului" sunt astfel destinate: Latura vestica, cea dinspre poarta, birourilor comandantului, ofiterului cu propaganda politica, salii de strategie militara si nu in ultimul rand, ba chiar dimpotriva, ca spatiu, salii plansetistilor, voi explica mai incolo, ce si cum, cu ea..Latura estica, cuprindea sala de mese, bucataria, camera centralei termice, sala de baie si corpul de garda..
In plan secund, separat de cladirea principala, magazia de efecte, munitie si alimente, "pastorita", asa cum va povesteam, de catre plutonierul adjutant Raileanu. In fata portii de acces, zavorata ( sa nu intre ala de te vede, aude si intreaba ) un foisor de lemn, cam de 6-7 m inaltime, in care isi face veacul o santinela..Gugustiucul asta, nu e singurul care ne pazeste de intrusi. Mai sunt inca trei, ce patruleaza "vitejeste" pe celelalte laturi are gardului de sarma ghimpata..Asta in shimb, e cel mai "privilegiat" pentru care are in dotare, un binoclu meserias cu care isi mai poate clatii ochiul, evident, "ruginit de armata"...
"Observatiile" imi sunt intrerupte de catre aparitia "ciclului doi" pe platforma betonata. Se aliniaza rapid, dovada ca isi cunosc pe de rost locurile in formatie...Mai sunt doua-trei minute, pana la iesirea cadrelor si nu pot sa remarc diferente intrei noi si ei...Diferenta ca intre o turma de oi si o haita de mistreti. Mistreti bine hraniti, sanatosi si pusi pe rele...
- Atentiuneeee !!! Urla Sergentul de Serviciu pe Companie ( SSC -ul )
Cadrele au iesit pe usa anexei si se indreapta catre formatie.
- Companieeee dreeeepti !!!
Veteranii, formeaza instant un bloc compact, solid si parca insurubat in cimentul platformei..Noi, ceilalti, ne unduim precum un lan de grau, in bataia vantului si reusim cat de cat sa ne stabilim un precar echilibru...
- Companieeee, prezentati arm ! latra scurt SSC-ul.
Armele "veteranilor" zvacnesc simultan si se aliniaza impecabil...Bai frate, imi zic cu invidie...cine stie, cunoaste, vorba aia...Acuma' nu prea imi place mie de indivizii astia, da chiar sunt meseriasi...
Maiorul prezinta onorul.
- Companieeee, pe umar arm ! ...Zdrang, zdrang, rapaie armele...
- Companieeee, la picior arm ! ..mai bine de douazeci de pusti ating simultan betonul, cu partea metalica a patului..
- Companieeee, pe loc repaus !... Douazeci si ceva de picioare se misca simultan in pozitia "pe loc repaus" si alte treizeci se tariemai lent, sau mai rapid, incercand sa le imite pe cele dinaintea lor...
Comandantul companiei ne tine logosul de bun venit ( era primul raport la care participam ), apoi ne informeaza despre ce si cum, urma sa "efectuam" noi in aceasta unitate militara. Mai multe detalii, aveam insa a le primii, de la comandantul nostru direct, locotenentul Amaritei, dupa ce servim masa, in cadrul programului de instruire....
Ne "jucam" in mancare si astazi, cu gandul la bunatatile ce ne asteapta in valize. Noi, "veselarii", spalam iarasi in conditiile descrise, mormane de vase si incercam sa punem cat de cat in ordine sala de mese, dupa festinul pranzului....Avem noroc, insa, cu "pregatirea alimentelor"... In seara aceea, in meniul zilnic erau "macaroane cu branza", astfel incat, obiectul muncii noastre nu mai exista ca si corvoada.. Dupa pauza de jumatate de ora si informarea de inca o jumatate, ne strangem iarasi pe platou, in frig, sa facem cunostinta cu tovarasul locotenent major Amaritei, si sa ne continuam programul de instruire.
Veteranii s-au raspandit care incotro. O parte, la odihna, pentru a prelua posturile operative, o parte, aciuati prin dormitoare pentru "intretinerea echipamentului" zice-se. Noi, dupa ce ne intalnim cu lent-majorul nostru, intram infrigurati in club, unde aflam o multime de detalii..Conform specificului unitatii noastre, scopul instruirii noastre este acela de a veghea "neobositi" asupra integritatii frontierelor noastre, astfel incat nici o aeronava INTRUSA sa nu penetreze spatiul aerian al republicii noastre socialiste. In acest scop, UM 01959 R Dumbraveni este dotata cu urmatoarele statii de radiolocatie : O statie radar P 8 ( P in rusa = R in romana ) deci, R8. O statie radar R 12, o statie radar R 35, o satatie radar de tip PRV - detectare inaltime zbor, o statie de transmisiuni ( chiar ca nu-i mai cunosc tipul - amplasata pe un autovehicol de tip "Molotov" - rusesc ) doua transportoare senilate de tip ATS un grup electrogen si asta senilat, pentru alimentare statie R35 in teatru razboi...cate si mai cate, camion, atelier mobil si tot asa.. Statiile lucreaza non stop, in regim de tura de serviciu, cate patru ore....Mai putin statia R8 care...e nitel depasita si trecuta in sistemul de "rezerva strategica" In statia R12 executa serviciul un operator, in statia R35, doi operatori, in statia PRV, doi operatori. Datele transmise de catre operatorii statiilor, sunt preluate de catre "plansetisti" si transformate in harti si trasee de zbor. In sala plansetistilor lucreaza patru militari. In statia de transmisiuni este prezent unul si cate unul la grupurile electrogene si ATS-uri....olala...te doare capul....Asta presupunea o unitate operativa. Practic, din toata gasca ce popula UM 01959 R Dumbraveni, doar noi eram alde "pierde-vara", numai buni pentru instructie, plantoane, sectoare, bucatarie si toate cele.
Rand pe rand, ca la muzeu, lentul major ne duce incolonati sa "vizitam" toate obiectivele militare descrise. Ne cere sa la analizam cu seriozitate cerintele fiecareia si sa ne stabilim o eventuala afinitate, catre una dintre ele, urmand, ca in viitorul foarte apropiat, sa fim repartizati definitiv intr-un "loc de lupta" sau altul, in functie, atat cat se poate si de preferinte. Ne mai informeaza cum ca avem sa desfasuram o intensa perioada de instruie, astfel in vederea depunerii "juramantului militar" la data de 01.03.1976...Ne intoarcem in "club" si acolo, la caldura, dezbatem primele notiuni ale ROI (regulament ordine militara ). Aflam cu aceasta ocazie ca, in armata," Ordinul se Executa, nu se Discuta", dar si faptul ca in armata romana, violenta fizica este strict interzisa. Cel "agresat" se va prezenta la raportul companiei, din ziua imediat urmatoare, dupa ce in prealabil, va raporta incidentul superiorilor sai directi.... Arme nu o sa primim, decat dupa depunerea juramantului, dar le vom pentru instruie...
Incheiem "programul de instruire" buimaci de cap, pe la ora 16.00 pentru pauza de tigara. Lentul se retrage in camera de serviciu pentru odihna. Noi, ne-am strns cam toti iarasi in club, sa scriem acasa si sa mai stam la "barfa"... Isi fac aparitia vreo trei veterani, abia iesiti din tura. Intra zgomotosi pe usa, si "gasca" noastra pare sa-i indemne la "ghidusii"..
- Ia uite ce avem noi acilea ? ...Se mira unul.
- Bai Cobane, nu stiai tu de unde vine mirosul ala de ..zda, care facu sa ti se scoale, bai...
Ne uitam cam chioras la el, deloc amuzati de gluma lui stupida...
- Ce bai bibane !!! Nu te razi, ai ??? Nu despre tine e vorba in prepozitie, ai ???
Intervine soldatul de se numea Cobanu.
- Bibani ! Atentie la mine !
Se lasa linistea si gaturile se sucesc inspre directia lui.
- Bai, v-a invatat toarasu' lent Amaritei azi cate ceva, da' sunt sigur ca tocma ce era mai important nu v-a spus....Bai, sugacilor, voi stiti cata armata mai are veteranu' de facut ??? Care stie e cel mai destept din unitate !
Iaca fleosc...pe cine durea la basca cat mai au astia pana la sfarsitul ciclului...
- Se vede bai ca sunteti neinstruiti... Nu-i nimica..Azi nu ati stiut, da de maine care nu stie sa dee raspunsul beleste belingheru...
Ceilalti trei, rad zgomotos, la o asa de inspirata gluma si aproba total de acord "sanctiunea"..
- Deci.. bagati bine la bostane. Veteranu' mai are de executat decat 227 zile de armata...
Dupa enuntarea cifrei "magice", ca apucati de streche, incep a urla toti trei la unison:
- AMR douasutedouajsapte !!! Hai liberareeeeeee !!! Hai Liberareeeee !!!
Ne uitam ca prostii la ei. Ce dracu e aia AMR ??? ....Pe urma, in urmatoarele secunde ne cade fisa...AMR, adica, au mai ramas...
- Bibani ! Da voi nu va bucurati pentru noi ? ..intreaba soldatul
- Ia zi ba, ghebosule ( catre un biban mic de statura si usor incovoiat ) nu vrei sa te bucuri cu noi ???
- Ba da tovarasu' soldat...da nu stiam cum...
- Cum ??? Va invata tata vostru acuma, cum. La trei, toata pulimea striga " Hai liberare " asa cum am strigat mai inainte noi.
- Drepti !!! Doi, trei si....Hai Liberareeeeee !!!!
Din toata gasca, doar jumate isi "manifesta entuziasmul"
- Bai fi-v-ar mutrele ale dreacului de cioclii ce sunteti !!! De ce nu strigati ba !!! Va doare-n *u*a de veterani ??? Ai de capu' vostru...nu vreti sa stiti ce patiti...Va mai dau o sansa. Si se incrunta constipat.
- Doi, trei si....
- Hai Liberareeeeeeee !!! Urlam cu totii din toti bojocii...
Nu apucam sa primim felicitarile "camaradului" Cobanu, ca usa sare din tzatzani iar in cadrul ei se iveste caporalul Margarit, furios, nevoie mare..
- Ce-i panarama asta aici ??? S-a umflat orezu-n voi cacaciosilor ??? Ia te uita domnule...Bibanul are doua zile de armata si deja a inceput sa tipe dupa liberare...
- Bai, da voua nu va e rusine la obraze nici un pic ??? Lasa ca va dau eu liberare de va saturati voi, acusa....Toti nataraii de aici, in trei minute, echiparea, si afara pe platou, sa facem putina instructie...
Patru "tartori batrani" rad tinandu-se cu mainile de burta...O grupa si mai bine, injura in gand si-si blesteama zilele, la gandul celor 800 si ceva de zile ramase din armata, pentru ei...

..In ultimul rand, al ultimei postari, corect este " la gandul celor 400 si ceva de zile"... Scuzati greselile de ortografie ! Nu sunt un "maestru" al tastaturii. Inca nu am atins ( si nici nu voi mai atinge, in putinul timp ramas...) performanta de a tasta vizualizand ecranul laptop-ului. In plus, ironia sortii, tastatura chiar se mai poticneste cateodata- varsta - ( nu vreau sa ma justific, precum "intelectuala" Marioara Grapini, cea care tasteza pe genunchi, in avion, cu gandul numai si numai la binele alegatorilor de au votat-o si se exprima "agramat" din pricina "la goluri de aere" ) ..Mea Culpa ! Daca m-as intoarce, sa corectez ( cum am incercat de cateva ori ) probabil ca as sterge toata postarea, nemultumit de formularea neinspirat folosita, si as renunta definitiv la text...Va multumesc pentru intelegere !

atamanu a scris:

Conform specificului unitatii noastre, scopul instruirii noastre este acela de a veghea "neobositi" asupra integritatii frontierelor noastre, astfel incat nici o aeronava INTRUSA sa nu penetreze spatiul aerian al republicii noastre socialiste. In acest scop, UM 01959 R Dumbraveni este dotata cu urmatoarele statii de radiolocatie : O statie radar P 8 ( P in rusa = R in romana ) deci, R8. O statie radar R 12, o statie radar R 35, o satatie radar de tip PRV - detectare inaltime zbor, o statie de transmisiuni ( chiar ca nu-i mai cunosc tipul - amplasata pe un autovehicol de tip "Molotov" - rusesc ) doua transportoare senilate de tip ATS un grup electrogen si asta senilat, pentru alimentare statie R35 in teatru razboi...cate si mai cate, camion, atelier mobil si tot asa.. Statiile lucreaza non stop, in regim de tura de serviciu, cate patru ore....Mai putin statia R8 care...e nitel depasita si trecuta in sistemul de "rezerva strategica" In statia R12 executa serviciul un operator, in statia R35, doi operatori, in statia PRV, doi operatori. Datele transmise de catre operatorii statiilor, sunt preluate de catre "plansetisti" si transformate in harti si trasee de zbor. In sala plansetistilor lucreaza patru militari. In statia de transmisiuni este prezent unul si cate unul la grupurile electrogene si ATS-uri....olala...te doare capul....Asta presupunea o unitate operativa.

Oare mai există unitatea militară în cauză? Că aeronavele intruse zboară pe la noi ca la ele acasă: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/un-elicopter-sovietic-care-zburase-clandestin-in-romania-a-fost-gasit-intamplator-la-patru-zile-de-la-prabusire-1128328

..Domnule Doctor ( @Dr2005 ) aidoma personajului "Jana" din "cantofabula" celebrului Margineanu, am incercat si eu, sa ma informez despre aceasta locatie...Cea mai recenta informatie (2007 ), "http://www.ziare.com/gavril-mirza/suceava/unitatea-militara-de-la-dumbraveni-sectie-a-spitalului-judetean-247747" sugera transformarea ei, de catre consiliul local al "muncipiului" Suceava ( cum graia odata, tovarasul viitor ciuruit.. ) intr-o anexa sectie, a spitalului judetean...Pe Google Maps daca urmariti drumul european E58 Suceava -Botosani, intre comuna Salcea si comuna Dumbraveni ( sensul spre Botosani ) la a doua curba a drumului ( vizualizati prin optiunea "satelit" ) inspre stanga, exista un drum secundar, nemarcat. La cateva sute de metrii, pe partea dreapta a lui, veti observa locatia respectiva, etichetata, atunci, in 2012 ( de cand dateaza harta ) drept " Unitatea Militara Dumbraveni "...O mai fi asa, n-o mai fi..poate vre-un coleg forumist din zona ar putea sa ne lamureasca...

... - Desteptaaaaaaarea !!! Hai bibanu, hai bibanu, miscare, miscare...
Mortii matii cu desteptarea matii si care te-a mai facut ! Injur printre buze si incep a ma imbraca, pe jumatate adormit, ca un robot...Au trecut deja mai bine de doua saptamani, de cand am "aterizat" in dimensiunea asta paralela. In fiecare seara, dupa stingere, cand inchid ochii, imi apare in imagine inscriptia Dantesca, afisata pe poarta iadului : "oh voi che entrate lasciate ogni speranza"... Incerc sa ma resemnez, atat cat pot. Probabil ca as putea mai mult, dar scrisorile Margaretei imi fac varza moralul si asa subrezit.. Imi scrie zilnic, uneori chiar si de doua ori pe zi, pentru ca primesc doua scrisori cu aceeasi data a postei. E disperata, ca si mine, dealtfel si-mi jura iubire vesnica, evocand amintiri duioase, din timpurile petrecute impreuna. Unele pagini sunt usor incretite si-mi explica cum ca peste ele au picurat lacrimi fierbinti... Citindu-le, mi se umezesc si mie ochii si-mi blestem nefericitul gest, de a fi dat cu piciorul unei atat de mari iubiri. Ii scriu si eu, cand am timp, dar nu mai rar de o data la doua zile. Incerc sa o incurajez si sa-i ridic moralul naruit, mai cu seama ca tema suicidului e abordata tot mai des, in ravasele ei. Ii spun sa fie tare si sa suporte despartirea asta dureroasa, pentru ca odata terminata armata, ne vom regasi si ne vom casatorii...Partea de la urma, nu prea o cred nici eu, da' cate nu spune omul, pentru a beneficia de o partida de sex, fierbinte si salbateca..
- Afara fugaaa mars !!!
Ne impiedecam, ametiti de paturi si ne bulucim tropaind, catre iesire... Am facut progrese mari, fata de prima zi. Acum reusim sa ne incheiem chiar si la bocanci, nu mai alergam cu vesta de "lana" pe noi ba chiar, terminam cele trei ture de cazarma in mai putin de cincisprezece minute, cu toate ca afara e tot atat de intuneric si tot aidoma de frig...Soldatului Burduja Dorian, nu i-a fost gasita o uniforma pe masura lui, generoasa, nici la batalionul din Botosani. Plutonierul Raileanu, dupa ce l-a mai injurat copios de cateva ori, i-a facut comanda, telefonic, tocmai la regiment, la Brasov. Ca sa nu stea in haine civile, Dumitras, a adus din oras o cunostinta, croitor, care din doi pantaloni si doua vestoane, i-a incropit un soi de uniforma.. Chiar si asa, arata haios de tot, parca e un pinguin urias..Din pricina diferentelor de culoare ale "pieselor" folosite, spatele vestonului, ca si turul pantalonilor, au o culoare mult mai deschisa, decat restul echipamentului...Burduja nu le da importanta. E multumit ca poate isi afara din cazarma ( lucru interzis cat timp a fost imbracat civil ) si participa alaturi de noi, la activitatile companiei. De alergat, nu alearga alaturi de noi...din pricina vitezei de deplasare...insa, cat timp noi orbecaim in intuneric, el si-a gasit un mod mai practic pentru mentinerea conditiei fizice. Pe latura cazarmei dinspre corpul de garda, sunt stivuite cateva baterii de acumulatori uzate, folosite la transportoarele tip ATS ( autotractor senilat )..O baterie de tipul acela, are cam 50 cm lungime, 25 cm latime si vreo 50 de kg masa de plumb si electrolit in ea. Aia de le-au stivuit, s-au opintit cate doi sa le ordoneze pe trei randuri in inaltime. Burduja, insfaca una si face cu ea tractiuni pana la piept, de parca ar avea doar cinci kilograme... Il vedem tot mai rosu la fata, cu fiecare tura, cand trecem pe langa el.. Aveam sa aflam mai incolo, ca tipul era practicant de lupte greco-romane, legitimat la un club sportiv de renume, din orasul natal si respectul nostru, al tuturor ( inclusiv al celor din ciclul doi ) a fost pe masura geutatii sale...Astfel incat, comun de acord, camarazii au hotarat sa-l "boteze" Sumo ( giganticul luptator japonez ).. Burduja, nu a fost deranjat de "supranumele" atribuit, ba chiar, dimpotriva...Acuma', e adevarat ca, pe la spate, fara ca el sa ne auda ( Doamne Fereste ) il mai alintam si cu porecla de " Marele Alb "..da o faceam, tot din respect si nu din rautate...
Instructia merge bine...Am invatat pozitiile de "depti", "pe loc repaus", " la stanga" si "la dreapta", "la stanga-mprejur" ( asta a fost nitel mai delicata, ca o figura de balet ), "culcat" si "salt inainte"... Cand caporalul nostru se mai enerveaza pe noi, reusim sa parcurgem o distanta considerabila numai prin intermediul a doua comenzi: "salt inainte" si "culcat". Singurul inconvenient este ca ne facem uniformele si asa ponosite, harcea parcea, da tarana si iarba...Dar pentru remedierea situatiei, beneficiem de programul "intretinerea echipamentului", asa ca nu-i bai...
Ieri, am facut pentru prima data, instructie cu arma. Mai sunt cateva zile pana la festivitatea de depunere a juramantului si e musai sa invatam ca la carte si lectia asta...Avem un armament, de te doare mintea..Carabine model 1944, poreclite "dragastos" de catre generatii si generatii de soldati, "Tzapine". Asta din pricina baionetei lungi, aproape cat teava pustii, cu profil triunghiular si rabatabila..Vai de steaua ei, arma si vai de cururile noastre ce incasau cate un sut, bine executat, din partea caporalului, ori de cate ori vre-un cascat, nu nimerea umarul la comanda "pe umar arm" si pusca cadea zgomotos, pe platoul de instructie. Din pricina acestor "erori" de executare, carabinele aveau catarile dereglate si paturile inscrustate de zgarieturi, precum ridurile unei babe de 85 de ani...
Cel mai mult m-am bucurat ca am invatat sa cantam...Nu la cor, nu la karaoke...in formatie, ca niste bravi soldati ce o sa fim in curand:
" Am jurat cu mana, stransa pe drapel, bravi ostasi cu pieptul de otel" ...rap, rap, rap tropaiesc potcoavele de otel ale bocancilor nostri proaspat "smoliti"..." am jurat ca tara, cand ne va chema, inima si viata ne vom da"....Desigur ca da...
- Pe loc staaaai, un doi ! Mai cu viata, mai cu viata ! Parca sunteti corul bisericii papistase din Racautii din Vale...Ne cearta cu naduf Achihai..
- Bai Campene, ia fa ma baiatule, tu o cantare asa, ca la carte, sa priceapa cum sta treaba si "maicutele" astea..
Campeanu Cornel este ardelean. Cand a aparut in unitate, ma-m uitat la el ca la a saptea minune a lumii...Bai frate. Avea pe el un "Alain Delon" ( scurta imblanita foarte sic si extrem de scumpa pe vremea aceea ) de mai mare dragul, o pereche de blugi de la mama lor si o pereche de bocanci "piele intoarsa", ce m-au facut sa crap instantaneu de invidie...Da nu asta m-a surprins...Pe cap, purta un clop Maramuresan, autentic, iar pe sub haina imblanita, o camasa traditionala, cusuta cu tot felul de gaitane si sclipiciuri, de ramasesem cu gura cascata..
Am hotarat imediat, ca trebuie sa mi-l fac prieten, asa incat, cu prima ocazie la "vizitat valiza", l-am invitat sa-mi tina companie. Mai aveam ( la vremea aceea ) un baton de salam de Sibiu si o rotita de cascaval, din proviziile de acasa, si ascunsa bine, printre lucruri, o jumatate de sticla de coniac, la care tineam cat la mama mea si pe care nu o mai impartisem cu nimeni, pana atunci.
- Ce ai tu acolo mai ficior ? ..Ma chestioneaza el, cand deschid precaut capacul valizei..
- Ceva fineturi...pentru prietenii mei, apropiati..ii zic, si-l indemn sa guste.
Ne asezam pe alte valize, incuiate si ne punem pe ospat. Mancam cateva felii bune ( nitel mai groase decat stas-ul ) de salam de Sibiu, cateva felii de cascaval si o dam pe dresul cu coniac...Au mai ramas in sticla, vreo doua degete..
- Hai mai, sa-l terminam si pe asta, ca sa scap de o grija, il indemn eu..
- No, stai numa' o tzara, ca nu-i asa...
Se duce catre stiva de valize si o aduce pe a lui. Deschide capacul de placaj si desface un pachet mare, invelit intr-o hartie unsuroasa, de culoare bruna, dand la iveala o halca zdravana de sunca frumos afumata si imbietor de mirositoare, a padure proaspata si ace de brad..
- No hai si manca si de la mine ceva, c-apoi asa bag sama ca e normal, intre preteni..Scoate o "brisca" periculos de ascutita la vederea careia ma infior nitel si taie experimentat cubulete de slanina. Dintr-o punga de hartie, pescuieste o ceapa, rosie, nefiresc de lunguiata, cum nu mai vazusem pana atunci, si o despica sadic, in patru. Dintr-un recipent de plastic toarna peste ele putina sare, mare, alba si proaspata si impungand cu cutitul o bucata de sunca, mi-o ofera ca pe o ofranda..
- Hai mai ficior, ca asa ceva, bag sama ca nu vei fi mancat tu niciodata...Nu vreau sa te superi pa mine. Bun o fo si salamu tau si stiu ca e scump..da slana de asta, de Cluj, adevarata, nu cred ca ai avut tu ocazia sa intalnesti...
"Mananc si plang"...vorba sarmanului copil din poezia lui Labis..
- Sa moara mama, Cornele, daca am mai gustat vreodata ceva mai bun ca asta..
- No, ficior...ca asta nu-i totu' ...Manca tu, numa, si dupa aceea ai videa alta minune ardeleneasca..
Infulec lacom, si-l privesc intrebator...
- Manca ficior, manca...la urma, nu acuma...
Terminam de mancat sunca taiata si de sub un pluovar frumos impaturit, scoate la iveala, o sticla transparenta de un litru. Gatul ii este astupat cu un dop lung, de cauciuc. O ridica in dreptul fetei mele si o intoarce de doua ori cu susul in jos si invers..O multime de bilute lichide se sparg la suprafata lichidului, dupa ce sticla repauzeza.
- Asta, ficior, este horinca de Maramures, adevarata...Ia numa' si trage un gat, da nu te lacomii ca-ti faci rau cu mana ta...Scoate dopul si mi-o intinde...Auzisem de "palinca", stiam despre ce e vorba si mai stiam ca este al naibii de tare...De "horinca" sincer nu auzisem in viata mea, da' nu puteam decat sa ma duc cu gandul, decat la o ruda mai sarmana a palincii..si probabil nitel mai "ingaduitoare" in ceea ce priveste taria exprimata in grade...Astfel incat, manat de gandul de a face o buna impresie, trag un gat zdravan, curajos si tupeist din sticla incolora...La inceput, ma invadeaza un miros ametitor de caisa parguita, amestecata cu aroma unui mar rosu si bine copt...Asta tine doar o parere, pentru ca imediat se dezlantuie iadul. Flacarile gheenei ma parjolesc instantaneu, coborand din gura, gat, spre stomac...parjolind totul pe traseul lor si facandu-mi ochii sa lacrimeze instantaneu..
- Ce facui ficior ? Ori n-am vorbit pe intelesul tau ??? ..Campeanu, rade vesel, cu sughituri..
Trag de cateva ori aer in piept, sa potolesc vapaia si incerc sa-i dau o replica "demna"
- E buna mai, e tare buna...are gust de caise...si e chiar "tarisoara"...Numai ca vorbele, din pricina "chinului" imi ies nitel pitigaiate...
- Meri in *u*a, mai ! Nu te mai da mare, ca-ti curg lacrimele ! Daca ai vide ce figura de gaina oparita ai, te-ai pisa pe tine de ras...si-si sterge ochii cu dosul palmelor..
- Numa auzi la el..Cica-i tarisoara... Ba regatzene, ma facusi sa rad de era sa ma pis pa mine ma..Auzi la el...tarisoara...Asa ma, ca e numa un pic mai tare decat vinartzul tau de pravalie ???
Ca un frate mi-a fost, baiatul asta, un an si patru luni, cat am fost apropiati de catre soarta..Dupa armata, am mai corespondat o vreme...apoi fiecare a apucat pe drumul sau si uitarea s-a asternut peste vreumurile si chipurile acelea...Totusi, din cand in cand, aiurea, in mijlocul unei nopti in care te trezesti dupa un crampei de vis ciudat, valul de ceta de deasupra mintii, se spulbera brusc si imagini pe care le credeai demult pierdute revin proaspete in fata ochilor, ca si cum au fost traite o zi inainte...
Stia caporalul, ce stia, despre vocea ardelenului si tocmai de aia nu-i dadea pace. Aproape in fiece seara, la "stingere" cand incercam sa ne culcusim in paturile noastre metalice, desalate, urmam un ritual nostim. Dupa ce "macelarul" Dinu Marin pleca inarmat cu sapunul si periuta de dinti, catre spalator, toata grupa inceta orice alta activitate, se intindea in paturi si astepta semnalul...
Pe timpul acela, era la mare voga, printre iubitorii de muzica Folk si nu numai, cantecul " Mielului" interpretat inconfundabil de catre Mircea Vintila..Campeanu il stia si il canta pe tot, cap coada, cu o voce putenica si clara de bariton. Il ascultam cu totii, muti de fiecare data, cu o reala placere...Seara insa, era cu totul altceva.. Campeanu, singurul aflat in picioare, din tot dormitorul, pandea iscoditor usa de intrare. Noi, toti ceilalti, asa cum v-am spus, stateam nemiscati, inveliti pana la barbie, in tacere mormantala lungiti pe paturi. Usa se deschidea, dupa o perioada mai lunga sau mai scurta...si in momentul cand Dinu Marin se ivea in prag, vocea ardeleanului bubuia cantator...
- Ciiiin te taieeee mieluleee, ciiin te taieeeee mieluleee ???
- Maaaaaacelaaaaruuuu dooooomnuleeee, maaaaacelaaaruuuu dooooomnuleeee !!!! Replicau douazeci de glasuri prelung, la unison, de se sgaltaiau ferestrele..
- Dinu Marin ( macelarul ) facea o surta criza nervoasa, de fiecare data..Roseata ii invada fata albinoasa si rotunda ca o luna plina si cu o voce ragusita si ofticata, ne ameninta, spre hazul fara margini, a tuturor:
- Sa-mi bag *u*a-n gatu' vostru si s-o fut pe masa, daca intr-o buna zi, n-am sa tai eu gatul la un bou din astia care rade ca prostii de mine... Lasa ca va dau eu voua "macelaru domnule"....
Nu mai auzeam restul amenintarilor, din pricina hohotelor de ras, generale...Dinu Marin, din comuna Cuca, judetul Galati...
Prima oara ( pentru noi ) cand a fost sacrificat un porc, in unitatea noastra, cu ocazia "juramantului" ce presupunea, dupa terminarea ceremoniei si o masa festiva, a insemnat si "debutul" lui Dinu, in "cariera" pentru care era pregatit din civilie... Doua zile inainte s-a rugat ca la "moastele cuvioasei Paraschiva" de caporalul Achihai sa intervina la plutonierul Raileanu si sa-l induplece sa-l lase pe el sa "taie" ramatoarea...La inceput plutonierul s-a opus vehement, argumentand cum ca "bibanul" nu ar avea experienta...Vrajeala. Motivul adevarat era insa altul. Din porcul sacrificat, "trupa" avea sa se "desfete" doar cu "adidasii", ceva carne de calitate inferioara, ceva grasime ( alta decat sunca ) si eventual o bucata de cap sau rat...Celelalte "parti componente", trebuiau transate meserias pentru a fi impartite in mod egal, sau mai putin egal, "cadrelor" unitatii, in pachete si pachetele ordonate, si numerotate, dupa rang si importanta. Asa incat, cateva zile bune, dupa "sacrificiu", bravii ofiteri si subofiteri ai unitatii militare 01959 R, dupa ce serveau masa de pranz ( cateva zile bune, axata pe preparate si mancaruri traditionale, de porc) treceau pe la "intendenta", unde tovarasul plutonier adjutant le inmana din frigiderul de alimente ( un dulap frigorific extrem de generos ) fiecaruia, pe rand, pachetul pentru acasa, meritat....Meritat aidoma recunostintei noastre vesnice, celor ce au servit in armata romana, pe timp de pace...imbracati gratuit de catre stat, locuind in apartamente gratuite, mancand gratuit in unitati militare in care isi omorau timpul gratuit, asteptand sa treaca orele de program, platite peste salariile amaratilor de civili, perioada de activitate lucrata si venirea "pensioarei speciale" atat de mult meritata...asta a fost o mica paranteza, rautacioasa..o puteti ignora.
Dinu, in cele din urma, a fost nevoit sa faca o demonstratie practica, de transare a unei bucati de carne de pe os si juramantul ca nu va divulga niciodata secrete desconspirate. Demonstratia a convins iar cele doua cutite "meseriase" dosite pana atunci, in valiza personala, au ajuns la loc de cinste, in rastelul bucatarului. Taierea porcului, a fost de pomina. Noi nu am putut asista, din motive lesne de inteles, dar aveam sa aflam mai tarziu, ca "spectatorii" ( in frunte cu tov. Raileanu ) au fost puternic impresionati...
Macelarul nostru, dupa ce bietul animal a fost izolat, singur in tarcul imprejmuit, a sarit pur si simplu in spinarea porcului, bratul stang strecurat sub falca inferioasa s-a incordat si a ridicat capul pana la imobilizare si pana ce animalul sa apuce sa se panicheze si sa reactioneze furios, perfidul sau cutit subtire si lung i-a retezt beregata cu o precizie de invidiat.. Acum intelegeam rostul respingatoarelor sale cicatrici de pe antebrate... Pana sa ajunga la perfectiune, se vede treaba, ca mai avusese unele "incidente"....Dinu Marin, bun camarad si prieten......" Cin te taaaaieeee mieluleeeee" ......

...Peste cateva zile, in data de 01.03.1976 urmeaza sa depunem "juramantul"... Mi se "falfaie" de importanta "evenimentului", cu toate ca, pentru unii, in special pentru "veterani", aceasta zi este asteptata cu nerabdare si miros de fasole cu ciolan, desert ( clatite ) o "rara avis" in armata romana si cireasa de pe tort, sau bomboana de pe coliva, in functie de starea de spirit a fiecaruia, 50g de rom, pentru trupa, sau 250 g de coniac ovidiu, pentru "cadre"... Masa festiva, de dupa, facea toti banii... Intre timp, s-a mai intamplat cate ceva prin "curtea unitatii"... Dupa ce lentul major Amaritei, cel direct raspunzator pentru instruirea noastra, ne-a prezentat "posturile de lupta" specifice companiei, ne-a informat ca, in curs de doua zile, trebuie sa ne stabilim preferintele pentru un loc sau altul, in care va urma sa ne definitivam "specializarea"... M-am gandit, de o mie de ori si bineinteles ca tot pentru decizia gresita am optat. In mintea mea cea "rebela", am zis ca decat sa "prestez" ca "plansetist", la un loc cu inca cel putin patru "colegi", un ofiter supraveghetor, un ofiter de instruire politica ( capitanul Bounegru, promovat de catre "partid" in functia de maior ) si un comandant de companie ( maior Tanase )...mai bine sed eu linistit, intr-o statie mititica, asa cum era R12, in care aveam un singur camarad de serviciu, cu care ma gaseam doar la schimbul turei, un maistru militar ( Pauliuc ) pe care il vedeam doar la "programul de intretinere" al statiei, o data la cateva saptamani si un singur ofiter superior, lentul major Agherghitoaei, cu care, conform programului, ma mai "intersectam" o data la cateva ture de serviciu...De ce fac asemenea afirmatii ? O sa vedeti la timpul potrivit...
...Margareta... acea Margareta care imi invoca in scrisori sfasietoarea melodie "Goodbye my love goodbye" a "dolofanului" Demis Roussos,....Margareta evolua. Era deja in sesiune ( studenta fiind ) astfel incat, cu "lacrimogenele" de rigoare, am fost informat cum ca "epistolele" sale isi vor rarii nitel cadenta, din pricina "la exemene"...Eram convins... Veteranii ne "ironizau" ( vorba celebrului Octavian Cotescu ) cu fiece ocazie, despre "virtutile" iubitelor tinere si neconsolate, ramase in "suferinta" acasa..Eram deplin constient de ce va urma sa vie, mai cu seama ca, predecesorul meu, cel din "ograda" caruia reusisem sa o sterpelesc pe sus-numita, fusese si el soldat la termen, ca si mine... incercam totusi sa sper ca "acel moment" va veni cat mai tarziu posibil... " Iubito, ma gandesc la tine, ca un borfas la ceasul uni lord/ Si se ciocnesc in carnea mea drezine si caii fac atac de cord..." Aidoma amicului lui Petrini din puscarie, era si starea mea de spirit....Sexualitatea ingradita ma facea sa turbez. Ma masturbam regulat in closetul turcesc urat mirostor, iar noptile imi erau bantuite de vise erotice, cu protagoniste din ce in ce mai "exotice"...culminand cu "fineturi sexuale" prestate de catre tzatza Nica ( om, bolnav la cap...acea batrana spalatoreasa de chiloti si izmene cufurite )..
Daca tot o daduram pe teme sexulae... O data la cateva zile, la inceput, insesizabil ( novici fiind ) ceaiul nostru cel de toate zilele, pe care il primeam in cana de un litru si il imparteam intre noi, dimineata si sera, preazenta, in "luciul" sau o multime de "cerculete" altfel colorate decat continutul.. Noi, cei recent incorporati, eram dispusi sa motivam acest fapt, pe seama delasarii "veselarilor", cei care, vezi Doamne, nu ar fi spalat riguros recipientele... La inceput, ne-am multumit cu aceasta explicatie.. Apoi, odata cu integrarea in colectiv, "veteranii" ne-au sfatuit sa "fugim ca dracu de tamaie" de canile de ceai, astfel "infestate"... Bucatarul, la intervale regulate, era obligat sa adauge in cazanul de cei, distribuit zilnic, o cantitate precisa de "bromura de potasiu"..substanta cu dedicatie pentru hormonii nostrii tineri si nelistiti, menita a ne tempera pornirile erotice, devastatoare...In acele zile, "veteranii" refuzau categoric ceaiul, spre bucuria noastra, ocazie de a ne desfata cu portie dubla...
Iata insa, ca ziua "cea mare" sosise. Intai martie 1976... La ora zece, dupa raportul companiei, avea sa se desfasoare "ritualul primaverii" noastre. Din pricina asistetentei numeroase, formate din parintii celor mai apropiati ca distanta kilometrica fata de cazarma, al colonelului si suitei sale de la batalionul din Botosani, plutonierul adjutant Raileanu, ne-a ales cu grija o tinuta militara, demna de un brav soldat, dispus sa jure credinta vesnica scumpei lui patrii si iubitului conducator suprem...Eram ca "scosi din cutie" si ne miscam aidoma unor soldatei de tinichea, intorsi cu cheita..Altceva, nu stiam sa facem...Curatat weceuri, "conducere" cu T-ul pe lungile culoare, ranit la "studenti" si pregatit "ovale" intregi de leguminoase pentru mesele principale.. Nu conta. Era destul pentru a fi considerat "apt carne tun"...soldat bun de trimis pe front, pentru a tine piept, cu vitejie, hoardelor imperialiste care in "prostia" lor ar gandi ( macar ) sa ne invadeze patria..Aceasta era doctrina ce incerca sa ne-o "insurubeze" in tartacuze, capitanul Bounegru...
- Cu voi vorbesc, ficiori de razesi ai lui Stefan ! ( manca el rahat, la orele de instruire politica )..
- Imperialistii se lauda cu mercenari bine platiti, care fac si dreg...Minciuna, minciuna, manipulare... Ei nu cunosc ceea ce inseamna, dragostea de patrie, de pamantul stramosesc... Noi, urmasi ai lui Stefan cel Mare si Mihai Vitezul, altfel luptam...insufletiti de idealuri marete....
Rahat cu perje... Suntem o adunatura de prapaditi, inarmati cu puscoace din o mie nouasute, iarna, pe care o trupa de "comando" ne-ar
trimite "la culcare" in maxim treizeci de minute...
Cu dobitocul asta indoctrinat, aveam sa port mai multe "discutii" una mai "amicala" decat alta si numai toleranta "la maxim" a comandantului unitatii, maior Tanase, a facut posibila "liberarea" subsemnatului, din aceeasi unitate in care fusese incoporat si nu, mult mai tarziu, dintr-un batalion disciplinar... ( Dumnezeu, odihneasca-te in pace, mosule ...)
Caporalul Achihai, comandantul direct al grupei noastre ( baiat bun, de altfel ) ne-a vandut pontul pentru ziua festiva, ce urma sa aiba loc. Comandantul, urma sa ofere "bilete de voie" pentru 12 ore, celor ce preferau sa "se recreeze" in imprejurimi, in loc sa participe la "festivitatea ceremoniala" implicand "masa festiva" de dupa ceremonia "juramantului"...Proviziile ferecate in valizele de lemn, din depozit se sfarsisera de mult, astfel incat foamea, incepuse sa ne bantuie...Jalnica "mancarica de cartofi"...parca nu mai era chiar atat de groaznica ca in prima zi...orezul, parca nu mai continea chiar atat de multa "carne", iar fasolea....Doamne, fasolea aia, pregatita pe plita imensa, in cazanul in care ar fi incaput un porc intreg...era bestial de buna...lingeam farfuriile, usurand astfel munca veselearilor... Ca sa nu mai zic, ca petru o zi de o asemenea importanta, carnea si ciolanele, adaugate, insumau o portie regeasca...
As minti, daca v-as spune ca toate astea nu contau si pentru mine...Contau...foamea era mare, dar si mai mare era dorul de libertate.. gandul ca pret de dousprezece ore puteam evada din cocina aceea, ma facea sa pun pe ultimul plan, celelalte "beneficii".. Spre surprinderea mea, noului meu prieten, ardeleanul Campeanu, nu-i suradea de loc ideea sa renunte la "ospatul" palnificat...Dinu Marin, nici nu incapea vorba, Visheg Jean...abia astepta...Ghisman Petrica, o, nu...asta era un "devorator" profesionist...dolofanul, Burduja...eram doar amici, mai rar, confidenti... Nasol momentul !!! Singur, nici eu nu as fi plecat din unitate, mai cu seama ca habar nu aveam de cartografia imprejurarilor....Tocmai cand socoteam ca ar trebui s ma resemnez, am gasit un "aliat" neprevazut, in persoana, palidului si timidului David Sorin, care...culmea...urma sa devina si colegul meu de statie la RL 12 ...
- Costica...mi se adreseaza viitorul coleg... Tu ce zici, oare se merita sa cer bilet de voie ??? Si daca cer, unde dracu' sa ma duc ???
Fratele meu...providenta mi te-a trimis, gandesc eu, si-l prind sentimental pe dupa umeri...
- Bai Sorine...se vede ca nu degeaba esti Galatean ca si mine... Da-i in *u*a, pa' ailalti dobitoci..Daca si tu vrei asta, ma bag si eu... Ma fut in cina lor cea de taina...Om gasi noi ce sa mancam si ce sa bem, in libertate...
Sorin ma priveste ca pe un "guru" si aproba miscand din cap...
- ...Da mergi tu la comandant sa ceri bilet de voie si pentru mine ?
- Merg Sorine...Esti un camarad de nadejde...Ma bucur ca ai aceleasi "prioritati" ca si mine...
Fetivitatea se incheie, iar eu, singurul de altfel, ma prezint la tovarasul comandant de companie, sa revendic doua "bilete de voie" pentru dousprezece ore ( de libertate )...
- Soldat, ma chestioneaza maiorul... Pentru ce soliciti tu, si camaradul tau, bilet de voie ???
- Tovarasul maior, raportez...Dorim sa cunoastem si noi, cat de cat, zona geografica si istoricul locurilor ce ne inconjoara...
Tovarasul maior, nu e prost si nici indoctrinat precum capitanul cu functie ( in armata, functia, doboara gradul...se zice ) de maior pupincurtist comunist, Bounegru...
- Mai copile...am fost si eu, odata, candva, ca tine.... Aveti grija... Va las sa "zbenguiti"..numa' sa nu-mi creati probleme...
- Vai de mine...Sa traiti, tovarasul maior. Raportez ca o sa ne comportam regulamentar, sa traiti...
Maiorul ne semneaza "biletele de voie", le ridicam si o zbugim veseli catre libertate....