Istoricul automotoarelor din Romania

As dori sa va impartasesc cateva date despre istoricul automotoarelor care au circulat sau inca circula in Romania

Trenul automotor raspundea noilor necesitati economice si sociale de la sfarsitul secolului 19- transportul unor mase mici si medii de calatori, pe distante scurte si medii.
Deoarece motorul cu aburi pastra anumite servituti care faceau deosebit de dificila utilizarea sa la propulsia automotoarelor, s-au folosit la acestea motorul cu aprindere prin scantee (inventat de Otto in 1876) sau motorul diesel (inventat de Rudolf Diesel in 1892). Automotoarele pot fi considerate ca precursoarele primei "revolutii tehnologice", in domeniul feroviar.
Automotoarele sunt introduse in dotarea cailor ferate franceze, americane si britanice intre anii 1903-1905.

Pe teritoriul actual al Romaniei, primele trenuri automotoare au circulat in Transilvania, aflata pe atunci sub ocupatie austro-ungara.
Astfel, inca din anul 1902, directorul Sarmezey Andras (seful retelei feroviare "Aradi es Csanadi Egyesult Vasutak rd" (AcsEV) si Bakony Coloman (inginer) propun utlizarea trenurilor automotoare.
In 1906 primele trenuri automotoare incep sa circule pe linia Arad-Cenad. Aceasta exploadare se plasa, ca volum si eficienta, pe locul trei in lume.
Principalele caracteristici, a acestor automotoare (construite de fabricile austro-ungare), erau: motor cu benzina sau benzol, de 40-60 cp, transmisie electrica, viteza maxima de 40-50 km/h, si puteau tracta remorci.
Ca urmare a rezultatelor bune obtinute de Austro-Ungaria in exploadarea automotoarelor, si avand in vedere si faptul ca dispunea de combustibili petrolieri ieftini, Romania s-a aratat interesata in achizitionarea acestora.
Cum la vremea respectiva nu exista posibilitatea producerii automotoarelor in tara, s-au comandat doua automotoare de la firma austro-ungara "Weitzer Janos Gep. Waggongvar es Vasotunde", din Arad. Din punct de vedere tehnic, aceste doua automotoare erau asemanatoare cu cele produse de firma aradeana pentru "AcsEV": motor pe benzina tip "De Dion Bouton", 70 cp, transmisie electrica, viteza maxima 40-50 km/h, 29 de locuri si puteau tracta remorci.
Aceastea au fost inmatriculate la CFR "ACM 20.001" si "ACM 20.002". Acestea au circulat intre 1907-1916 pe liniile aferente depoului Piatra-Olt. Dupa 1916 sunt utilizate ca automotoare de serviciul, dupa aceasta primul fiind casat (ca urmare a unui accident) iar cel de-al doilea fiind transformat in vagon de calatori si ajungand la muzeul CFR. In timpul celui de-al doilea razboi mondial este distrus.
Pe linia ferata Prundul Bargaului- Dornisoara (inaugurata la 15 august 1915 si desfiintata in iarna 1939/1940) au circulat si asa-numitele automotoare benzino-electrice. Un astfel de tren automotor era compus din 4-5 vagoane. In primul vagon se afla un motor cu benzina, care antrena un generator electric. Curentul astfel produs alimenta cate un electromotor de tractiune, situat la fiecare vagon. Puterea unui astfel de tren automotor era de 150 cp, iar capacitatea de transport de 30-50 tone. In octombrie 1918 existau 7 astfel de automotoare .
Dupa unirea Transilvaniei cu Romania, in 1918, jumatate din retea, atelierele din Arad, sediul central si o parte din automotoarele firmei "AcsEV" au revenit Romaniei.

O mentiune speciala se impune pentru singura linie ingusta electrificata (Arad-Pancota/Radna), unde circulau, din 1913, trenuri asemanatoare tramvaielor, care aveau in fata un automotor electric, de 200cp.
La inceput, pe aceasta linie, au circulat automotoare benzino-electrice, produse la uzinele „Johann Weitzer”, din Arad. Aceste vagoane aveau un motor pe benzina de 60cp, care actiona un dinam, ce producea curent electric continuu, cu care erau alimentate doua electromotoare de tractiune. Dupa 1913, cand este electrificata linia(prima din Europa de est si a opta din lume!), aceste vagoane benzino-electrice sunt transformate in vagoane de calatori, si mai sunt achizitionate, de la uzinele „Ganz” din Budapesta, 15 automotoare electrice, tip „BC 1-15”, care au circulat pana la inchiderea linie,in 1991. Aceasta a fost celebra „Sageata Verde”.

In perioada interbelica, apar si alte tipuri de trenuri automotoare.
In 1918, CFR ar fi mostenit un automotor cu aburi, transformat deja in anii 1920 in vagon de calatori.
La inceputul anilor 30', administratia CFR comanda firmei britanice "Metropolitan Cammel Midland Works" din Birmingham, constructia si livrarea a sase automotoare cu aburi simple, ("Bc am mot 501-506") si a doua duble ("Bc ymd mod 601-602") de tipul "Sentinel-Cammel". Aceste automotoare cu aburi sunt similare cu cele livrate anterior pentru Marea Britanie, Belgia si Palestina. Ele s-au comportat multumitor, fiind folosite, pana in anii 50', in zonele Bucuresti si Craiova.
Alte automotoare cu aburi au existat numai la caile ferate particulare: tramvaiul cu aburi a lui Nicolae Basilescu (Gara de Nord- Bucurestii Noi), linia ferata Brasov-Satulung (BHHEV), sau linia ferata particulara Ploiesti-VALENI.
In 1920, Romania mostenea de la AcsEV un numar de 33 de automotoare pe doua osii, cu motor pe benzina:
-BCm mot 101 (60 cp, motor Westhinghouse)
-BCm mot 121 (70 cp, motor De DION- Bouton)
-BCm mot 151 (90 cp, motor Westhinghouse)
Toate aceste automotoare au fost produse la uzinele "Weitzer Janos" din Arad.
In 1937 10 din acestea sunt retrocedate Ungariei, restul circuland, pana in anii 50', in zonele Timisoara, Arad si Piatra-Olt. Dupa 1945 si altele ar fi fost date Ungariei.
Un succes al firmei „Astra”- Arad a fost si automotorul „BCm-mot-700” (dupa 1956- „Bm-mot-900”), produs in 1936. Acesta era echipat cu un motor diesel „Ganz”, de 120 cp, radiatoare de racire pe acoperis, iar viteza maxima era de 74 km/h. In total, s-au construit 24 astfel de automotoare (pe doua osii) si un numar de remorci pentru ele.
De asemenea, si uzinele „Unio” Satu-Mare produc, dupa 1918, automotoare.
La capitolul automotoare nu putem uita automotoarele din seria 400 a cailor ferate particulare Ploiesti-Valeni (CFPV). In 1935 Astra-Arad a construit 3 automotoare pe patru osii, cu transmisie electrica si motor diesel-MAN (de 225 cp). Acestea erau asemanatoare cu cele ale seriei germane „VT-137.347-366”, fiind insa mai scurte si avand ampatamentul boghiului de numai 3.500mm. Au fost inmatriculate la CFPV cu numerele „Baam-mot- 1-3”, iar, dupa 1948 (cand, prin nationalizare, CFPV trece in patrimoniul CFR), cu numerele „Bcam-mot (apoi Abam-mot) 401-403”. Pe la mijlocul anilor 80’, carcasa unui astfel de automotor se mai gasea abandonata, in curtea Depoului Brasov.

Insa uzinele care practic au impus automotorul romanesc pe plan mondial, sunt uzinele „Malaxa” Bucuresti, unde, intre anii 1933- 1940, s-au construit sapte generatii de trenuri automotoare.
Cel care a impulsionat introducerea automotoarelor la CFR a fost profesorul-inginer Bakony Coloman, care, in anul 1930, intreprinde o calatorie de studii in Austria, Suedia, Cehoslovacia si Ungaria, in urma careia prezinta un raport conducerii CFR, in care sustinea introducerea in serviciu a automotoarelor, necesitate presanta, legata de rezolvarea traficului de calatori, pe linii secundare, pe care circulau garnituri mixte de marfa-calatori, care faceau manevre, in toate statiile din parcurs, durata manevrelor fiind cuprinsa in graficul de mers.
Prezentam, mai jos, cele sapte generatii de automotoare, construite la uzina Malaxa:
- prima generatie, din anul 1933.
A constat dintr-un vagon CFR pe doua osii, transformat, si echipat cu motor „Ford”, de 40 cp, si prevazut cu convertizor sonic „Constantinescu”.
A esuat, datorita ruperilor de piese ca urmare a vibratiilor ce apareau in convertizor.

- a doua generatie, din anul 1934.
S-au folosit 10 vagoane pe doua osii, echipate cu motoare cu benzina „Ford”, „ Brokway” si „ Meadows”.
Dintre acestea, numai doua automotoare cu motor de camion „Meadows”, de 115 cp, au fost livrate la CFR, si au facut curse, timp de4 ani, pe linia Bucuresti-Obor---Oltenita si vara pe linia Constanta-Eforie Sud.

- a treia generatie, din anul 1934.
Succesul acesteia a fost deplin, fiind livrate catre CFR 10 automotoare de acest tip, care au fost puse in circulatie la depourile Piatra-Olt si Pitesti.
S-au folosit vechile vagoane de clasa a-3-a (care erau cu carcasa din lemn si ajunsesera la limita de casare), care au fost reconditionate. Aveau motor cu benzina tip „Vomag”, de 110 cp, transmisie „Tag”, cu 4 viteze si inversare de sens de mers, ceea ce permitea ca automotorul sa aiba doua posturi de comanda.

- a patra generatie, din anul 1935.
A fost primul automotor echipat cu motor diesel.
Foloseau motoare diesel tip „Man-Augsburg”, de 150 cp, transmisie „Mylius”. S-au livrat catre CFR cca 55 de automotoare, de acest fel.

- a cincea generatie, din anul 1935.
Erau primele automotoare cu carcasa noua, complet metalica, echipate cu motor diesel.
Aceste automotoare, din generatia a cincea, sunt denumite, dupa 1945, „clasa 77”, si mai sunt utilizate si astazi (anul 2009), deci dupa 74 de ani, pe liniile secundare din Banat si Bucovina.
Puterea lor este de 88kw, iar viteza maxima, de 70 km/h.
Ultimele automotoare de acest tip sunt produse in 1942.

- a sasea generatie, din anul 1937.
Marcheaza trecerea la automotoarele pe boghiuri.(cu 4 osii). Aveau motor diesel de tip „Ganz 6 j A r „ de 240 cp, transmisie „Ganz”, cu 5 viteze si ambreiaje multiple, aveau o arhitectura interioara deosebita (cu aer conditionat, bufet, etc) si puteau atinge maxim 110km/h. Parcurgeau distanta Bucuresti-Constanta (pe atunci, lunga de 228 km), in 2 ore si 35 minute, fata de 3 ore si 10 minute, a celui mai modern tren Pullman, tractat de o locomotiva cu aburi, de constructie speciala.

Tot acum se realizeaza si un automotor regal, pe 6 osii, cu amenajare tip vagon-salon.

- a saptea generatie din anul 1939-1940.
Constituie apogeul automotorului romanesc, avand performanta de nivel mondial.
Este elegantul vehicol vopsit rosu-crem, echipat cu motor diesel „6 J a r 175 Ganz”, de 240 cp, cu transmisie „400 E –W”, cu 5 viteze, prealegere, sincronizare si comanda prin butoni.
Aceste automotoare din generatia a saptea, sunt denumite, dupa 1945, clasa 78, fiind folosite ca trenuri guvernamentale, sau de catre companii.
Au o putere de 162 kw, si dezvolta o viteza maxima de 110 km/h.
Ultimele automotoare de acest tip sunt produse in 1954.

In 1934 Nicolae Malaxa infiinta „Serviciul inspectiei automotoarelor”, prin care si-a asumat sarcina de intretinere,revizii periodice si reparatii, pentru toate automotoarele, produse de fabrica sa.
Din 1934 si pana la finele anului 1936, Malaxa a livrat catre CFR un numar de 130 automotoare, administratia feroviara romaneasca fiind, pe atunci, una din primele din lume, in privinta eficientei si raspandirii automotoarelor.
Asadar, creatorul automotorului romanesc a fost marele inginer husean Nicolae Malaxa.

In 1940, in urma pierderilor teritoriale, in teritoriile ocupate de catre URSS au ramas 6 automotoare pe doua osii, alte 15 automotoare fiind cedate ulterior catre URSS.
Daca au existat automotoare cedate Ungariei in 1940, acestea au fost recuperate integral in 1945, nefiind ulterior evidentiate de statisticile maghiare. Trei automotoare CFR sunt regasite in 1945 in regiunea ST. Poltten din Austria. Doua sunt returnate Romaniei, iar cel de-al treilea este casat in Austria, sau, dupa alte surse, cedat catre URSS.
Cu certitudine, numai Bulgariei nu i s-au cedat automotoare.

O sursa interna a uzinelor "Ganz" din Budapesta, privind livrarile de motoare si transmisii, aminteste vehiculele automotoare livrate catre CFR, nr. 801 si 802, despre care ulterior nimic nu mai este cunoscut.
Si fabrica "Unio Satu-Mare" a produs automotoare de linie ingusta.

In 1959 se construieste, la uzinele „23 August”, un automotor diesel-electric, cu motor de 730 cp, viteza maxima 110 km/h, cu post de conducere suprainaltat.
Un astfel de tren automotor era compus din doua capete-motoare, ce incadrau patru vagoane nemotoare (produse la uzinele „Gheorghi Dimitrov”), si a fost conceput initial pentru a prelua turistii straini direct de la Viena si ai duce pe tarmul Marii Negre. Nu a fost niciodata utilizat in scopul proiectat, fiind folosit ca tren oficial, iar apoi ca tren rapid obisnuit, si ca tren special pentru turistii straini, intre Bucuresti si Constanta.
Proiectarea acestui tip de automotor incepusera in 1956. Automotorul era dotat cu doua motoare diesel (cel principal era de tipul „MG 600 S”- 12 cilindri in „V”, puterea uniorara de 600 cp la 1150 rotatii/minut, cea in regim continuu de 510 cp, fiind un motor supaalimentat, cu turbosuflanta ‚Brown-Boveri”- inlocuit cu ocazia unor reparatii cu motorul „MB 820 Mb”, licenta „Maybach”- cu 12 cilindri in „V”, 750 cp la 1350 rotatii/minut, iar cel auxiliar era de tipul „MG 120”, cu 6 cilindri in linie, 100 cp la 1150 rotatii/minut), regulatoare „Sulzer” (acceleasi ca la locomotiva 060-DA), lungimea vagoanelor era de 23.120 mm (vagon-motor) si 21.690 mm (vagon-remorca), compunerea era: vagon motor+doua vagoane remorci+vagon motor (18 osii, doua boghiuri motoare cu 3 osii si 6 boghiuri alergatoare cu doua osii), raza minima de inscriere in curbe (in linie curenta) 150 m, puterea totala 1400 cp, vitezele: 50 km (regim uniorar), 75 km (regim de durata), 110 km (maxima) si 120 km/h (la turatia maxima admisa a motoarelor), fortele de tractiune: 10.500 kg (la pornire), 5.500 kg (regim uniorar) si 3950 kg (regim de durata).
Doua capete-motoare si cinci vagoane intermediare se mai gasesc astazi in curtea Depoului Arad, grav afectate in urma unui incendiu, neputand fi, din pacate, restaurate si utilizate eventual, in scop turistic.

In 1960 uzinele „23 August” Bucuresti au construit, pentru caile ferate bulgare (BDZ), doua automotoare diesel salon, avand formula osiilor „B’2”,motor diesel de 600 cp, transmisie hidraulica, viteza maxima 110 km/h, lungime 25.200mm.
In urma rezultatelor necorespunzatoare obtinute la probe, administratia bulgara nu a preluat aceste automotoarea, returnandu-le producatorului.
Dupa unele modificari, acestea sunt preluate de CFR si inmatriculate „ADH-001” si „ADH-002”. Acestea nu au fost niciodata utilizate, fiind ulterior casate.
De asemenea, in anul 1960, uzina „23 August” (fosta „Malaxa”) construieste doua automotoare diesel (codificate „AD-20”) si inmatriculate la CFR la „clasa 79”. Aceste automotoare aveau un motor diesel de 200 cp., transmisie hidromecanica „Clark”, iar amenajarea interioara era de genul „retro”, cu banci din sipci de lemn. Din pacate, aceste automotoare nu au corespuns din punct de vedere tehnic, puterea disponibila si reglajul transmisiei conducand la un demaraj foarte lent, si la prelungirea nejustificata a timpilor de mers. Dupa efectuarea probelor, aceste automotoare au circulat pe linia Bucuresti-Snagov Plaja, fiind ulterior inlocuite cu automotoare ale seriei 1000, sau cu trenuri tractate de locomotive. Dupa efectuarea unei revizii in uzina constructoare, aceste doua automotoare au fost folosite ca trenuri de serviciu pe calea ferata de centura a Bucurestiului. De asemenea, automotoare de acest tip au fost construite si pentru caile ferate poloneze (PKP) sau pentru caile ferate cu ecartament ingust (760- 1000 mm).
In 1965 sunt realizate inca 4 automotoare de acest fel (dar prevazute cu doua motoare si design modificat), care sunt inmatriculate la clasa 97. Au fost construite si un numar de remorci pentru aceste automotoare (la fabrica „Meva” Drobeta-Turnu-Severin), care au fost utilizate impreuna cu automotoarele vechi in zona Timisoara. In 1993 sunt folosite pe linia Bucuresti- Snagov Plaja, iar apoi ca automotoare de serviciu pe calea ferata de centura a Bucurestiului. In 1998, o data cu suspendarea indragitelor si utilelor trenuri de serviciu pa calea ferata de centura a Bucurestiului, toate aceste 6 automotoare sunt abandonate.

Pe linia cu ecartament larg Sighetul Marmatiei- Campulung la Tisa, circulau automotoare diesel sovietice.

In privinta automotoarelor electrice, acestea au aparut din necesitatea organizarii unui serviciu suburban modern, pentru transportul calatorilor.
Astfel, intre anii 1974-1975, CFR, impreuna cu Institutul de Cercetari si Proiectari Tehnologice in Transporturi (I.C.P.T.T), realizeaza, prin adaptarea unor vagoane de tip suburban existente, prototipul unui tren automotor electric (T.E.A).
Dupa probe realizate cu prototipul „080-TEA-001”, pe linia Brasov-Ploiesti-Bucuresti, s-a trecut la fabricarea in serie, de catre „Electroputere”-Craiova si „Astra”-Vagoane-Arad.
Un „TEA” se compunea din 4-6 vagoane, din care 4 vagoane-motoare (cu formula osiilor „Bo-Bo + Bo-Bo+ (2’2’)+Bo-Bo+ Bo-Bo). In aceasta compunere, un „TEA”, are o putere de durata de 1.870 kW (uniorara 2.180 kW), cu o capacitate totala de transport de 925 calatori (396 de locuri), si poate atinge o viteza maxima de 120 km/h.
Au fost construite, in total, 6 astfel de TEA (inclusiv prototipul), care au fost utilizate in special pe regionalele Bucuresti, Craiova si Cluj, in scopurile cele mai diverse, de la trenuri curse, pana la trenuri accelerate.
Un astfel de TEA facea serviciul de tren accelerat 139/140 Bucuresti-Craiova, in „mersul trenurilor”-editia 1986/1987.
Din pacate, dupa 1990, proiectul nu mai este continuat.

La inceputul anilor 90’, „Electroputere”-Craiova mai realizeaza un prototip de TEA, de culoare rosie, de constructie total diferita fata de cele anterioare, si care este inmatriculat la CFR ca „TEA-7”.Utilizarea acestuia a fost sporadica, fiind supus unor nenumarate interventii, in uzina constructoare.

intre 1993-1996 sunt achizitionate 12 automotoare diesel-mecanice (de 132 KW), produse de firma germana „Waggon bau Gorlitz” (in anii 1960-1977), pentru a fi folosite ca trenuri personale. Aceste automotoare sunt cunoscute la „clasa 79”. Pot atinge maxim 90 km/h, fiind modernizate la „MARUB-Brasov”.
In 1995 sunt introduse in exploadare doua automotoare diesel-hidraulice, produse la „MARUB-Brasov”, cu urmatoarele caracteristici: putere: 153/208 KW, viteza maxima: 80 km/h, 56 de locuri. Aceste automotoare sunt cunoscute la „clasa 91 sau 95/96”, fiind ulterior retrase din circulatie.
In fine, in 1994, sunt cumparate de la caile ferate germane (DB), 2 automotoare diesel-mecanice „Duwag”, cu o putere de 485 KW, viteza maxima 120 km/h, cu 12 locuri de clasa 1 si 112 locuri de clasa a-2-a. Aceste automotoare, cunoscute la „clasa 91/92, apoi 98”, sunt utilizate ca trenuri personale, pe ruta Satu Mare-Jibou.
De asemenea, mai sunt realizate cateva modele de automotoare diesel in Romania.
Astfel, in anul 1995, „MARUB-Brasov” realizeaza un automotor diesel- prototip, pe baza sasiului utilajului „UAM-215”. Acest automotor (inmatriculat la clasa 96), este dotat cu un motor diesel de 215 cp (cu transmisie mecanica) sau de 282 cp (cu transmisie hidraulica), de tip „MAN” (provenit din industria de autocamioane). Amenajarea interioara este de tipul autobuselor interurbane (cu fotolii tapitate), iar aspectul exterior este oarecum ciudat, avand podeaua si caroseria situate mult deasupra axului tampoanelor. In anul 1996, acest automotor (impreuna cu o remorca „MEVA”) a fost utilizat experimental ca tren accelerat Bucuresti Nord- Campulung si Bucuresti Nord- Targoviste, fiind apoi retras si utilizat ca tren de serviciu pe linia de centura a Bucurestiului, pana in 1998.
In fine, in 1997, tot „MARUB”-Brasov, realizeaza si un automotor diesel asemanator, cu transmisie hidraulica. Acest automotor a fost codificat („AM-282-H-002”) si inmatriculat la CFR la clasa 95. Dupa numeroase probe pe liniile din jurul Brasovului (Zarnesti, Malnas-Bai, Intorsura Buzaului, Covasna, Rupea si chiar Predeal), s-a constatat ca automotorul nu este apt pentru circulatia pe linii cu rampe mari, producandu-se frecvent supraincalziri a motorului, transmisiei si a instalatiilor anexa, si chiar rotirea unui bandaj a rotii din cauza patinarii repetate. La una din cursele de proba pe linia Brasov-Zarnesti, automotorul a surprins un autovehicul la un pasaj de nivel, fiind avariat.
In privinta trenurilor electrice automotoare, remarc doua asrfel de trenuri:
-rama electrica „Z6-100”, importata din Franta si Luxemburg (care, la CFR, va fi cunoscuta ca „automotorul electric clasa 58”), folosita, din anul 2006 ca tren personal.
Principalele caracteristici ale sale sunt: 3 vagoane (din care doua vagoane-motoare), cupla semiautomata „Scharfenberg”, lungime: 74, 450 m, motor electric de tractiune tip „GRLM-792-a”, compresor de aer tip „Chabay-242-Fra”, putere: 615 KW (regim continuu) sau 674 KW (regim uniorar), viteza maxima: 120 km/h, nr. De locuri pe scaune: 200, si 370 in picioare.
Sa remarcam ca aceste automotoare electrice fusesera construite in anii 1965-1970 de firmele franceze „Carel”, „Alstom” si „Fouche”, fiind modernizate la „Remarul-Pascani”, in anul 2009.

-rama electrica reversibila „ZRAB”, prezentata de „Remarul-Grivita” la „zilele feroviarului”.
Pana in prezent nu avem nici o informatie ca ar fi intrat in parcul CFR-Calatori.

In privinta automotoarelor diesel, singurul automotor de acest tip, intrat in aceasta perioada in parcul CFR-Calatori, este cunoscuta „Sageata Albastra” („clasa 96”).
Primele astfel de automotoare diesel (importate de la firma germana „Siemens-Desiro”) sosesc in tara la 17 ianuarie 2003, iar din octombrie 2003, vor fi produse si la „Astra”-Arad.
Principalele caracteristici a acestora sunt: doua motoare diesel „Siemens”, putere: 550 cp (sau 747 Kw), viteza maxima: 120 km/h, transmisie mecanica, incalzire cu aer cald si aer conditionat, toalete ecologice, asigura o temperatura interioara constanta de 22 grade, usi automate, afisaj luminos, consum: 110 litri/100 km (de 3 ori mai putin decat cele vechi), computer de bord, suspensii pe perna de aer, 120 de locuri (din care 12 la clasa 1), iar, dupa modificarile din 28 septembrie 2004, 70 de locuri, dar spatiul mai larg si sunt instalate automate de cafea.
Din pacate, ceea ce s-a gresit fundamental in privinta „sagetii albastre” a fost faptul ca a fost introdusa pe distante lungi (ca tren intercity!), in conditiile in care in Germania este folosita ca tren de scurt-parcurs (maxim 100 km). Acest lucru (combinat cu faptul ca nu s-a incheiat si un contract de mentenanta cu „Astra” Vagoane Arad, unde se face revizia acestor garnituri), a dus la uzura prematura a acestui automotor si implicit la pierderi financiare.
O alta grava greseala a conducerii CFR-Calatori de la aceea vreme a fost faptul ca aceste automotoare nu au fost introduse imediat pe liniile secundare (unde erau cele mai grave probleme, cu invechitele locomotive diesel-hidraulice de clasa 80 si cu vagoanele de calatori tip „dimitroave”). In felul acesta (si cu niste orare bine gandite si preturi acceptabile) s-ar fi evitat pierderea masiva de calatori din anii 2000-2009, catre microbuze.
Cand, in sfarsit au fost introduse pe aceste linii (vara anului 2007) era prea tarziu: majoritatea calatorilor preferasera microbuzele, astfel ca astazi (anul 2009), modernele automotoare „sageata albastra” circula mai mult goale!
In prezent, 96 astfel de automotoare sunt in parcul CFR-Calatori, prima data fiind introduse pe liniile Bucuresti-Pitesti-Craiova, Bucuresti-Iasi, etc.
O data cu introducerea acestor automotoare pe liniile secundare (anii 2007-2008), se elimina total invechita incalzire cu aburi.

Dupa 2004 (o data cu liberalizarea transportului public feroviar de calatori si marfuri, si aparitia unor operatori privati de transport feroviar de calatori, ca „Regiotrans srl Brasov”, „Servtrans Invest SA”, etc), acestia folosesc de obicei automotoare diesel „Duwag” (clasa 9.

In decembrie 2006 sunt introduse primele automotoare diesel si vagoane de calatori clasa „business”, cu dotari deosebite (internet, telefon, ecrane video lcd, etc), la trenurile intercity Bucuresti-Timisoara, Bucuresti-Cluj- Oradea, urmand, in functie de succesul lor, sa fie introduse si pe alte rute (Bucuresti-Suceava/Iasi, etc).

In fine, ultimul tip de tren automotor care urmeaza sa circule pe reteaua feroviara romaneasca este automotorul diesel "DB 614/624", care urmeaza sa fie introduse de operatorul privat "Transferoviar Grup".

La final, amintesc ca informatiile le-am gasit, in principal, in revista "Magazin istoric", in "Jurnal feroviar" (drept pentru care aduc multumirile mele inginerilor Antonio Bianco si Hubert G. Koeniger), si de pe internet.

Ceva extrem de interesant şi pe aici (automotoarele C.F.R. în 1937): http://forum.transira.ro/viewtopic.php?t=4152

Citat :

La inceputul anilor 30', administratia CFR comanda firmei britanice "Metropolitan Cammel Midland Works" din Birmingham, constructia si livrarea a sase automotoare cu aburi simple, ("Bc am mot 501-506") si a doua duble ("Bc ymd mod 601-602") de tipul "Sentinel-Cammel". Aceste automotoare cu aburi sunt similare cu cele livrate anterior pentru Marea Britanie, Belgia si Palestina. Ele s-au comportat multumitor, fiind folosite, pana in anii 50', in zonele Bucuresti si Craiova.
Alte automotoare cu aburi au existat numai la caile ferate particulare: tramvaiul cu aburi a lui Nicolae Basilescu (Gara de Nord- Bucurestii Noi), linia ferata Brasov-Satulung (BHHEV), sau linia ferata particulara Ploiesti-VALENI.

S-a mai pastrat vreun exemplar de automotor cu aburi? indiferent in ce stare ar fi.

Citat :

In 1959 se construieste, la uzinele „23 August”, un automotor diesel-electric, cu motor de 730 cp, viteza maxima 110 km/h, cu post de conducere suprainaltat.

[...]

Doua capete-motoare si cinci vagoane intermediare se mai gasesc astazi in curtea Depoului Arad, grav afectate in urma unui incendiu, neputand fi, din pacate, restaurate si utilizate eventual, in scop turistic.

In Arad, se pot vedea din tren mai multe tipuri de carcase de material rulant, adica automotoare si vagoane. Carcasele despre care scriu nu seamana cu niciun tip de vagon sau automotor care circula in prezent pe caile ferate. Partea mai putin buna e ca acele carcase sunt undeva in spatele garii, sunt ingradite si greu se poate ajunge acolo. Doar din tren se pot vedea.


Articolul a fost foarte bine documentat. Felicitari, ldh80

Multumesc!

@discord21: toate automotoarele "Sentinel-Cammel" au fost casate în anii '50!

ldh80 a scris:

In 1959 se construieste, la uzinele „23 August”, un automotor diesel-electric, cu motor de 730 cp, viteza maxima 110 km/h, cu post de conducere suprainaltat.
Un astfel de tren automotor era compus din doua capete-motoare, ce incadrau patru vagoane nemotoare (produse la uzinele „Gheorghi Dimitrov”), si a fost conceput initial pentru a prelua turistii straini direct de la Viena si ai duce pe tarmul Marii Negre. Nu a fost niciodata utilizat in scopul proiectat, fiind folosit ca tren oficial, iar apoi ca tren rapid obisnuit, si ca tren special pentru turistii straini, intre Bucuresti si Constanta.
Doua capete-motoare si cinci vagoane intermediare se mai gasesc astazi in curtea Depoului Arad, grav afectate in urma unui incendiu, neputand fi, din pacate, restaurate si utilizate eventual, in scop turistic.

Romanian diesel railcar set 75-0001-0, originally intended for tourist services "Blauer Pfeil" Vienna - Constanta. The two trains of that type were discovered at Arad in 1970 (Johannes Gloeckner)
Sursa: http://www.trains-worldexpresses.com/200/208.htm

discoid21 a scris:

In Arad, se pot vedea din tren mai multe tipuri de carcase de material rulant, adica automotoare si vagoane. Carcasele despre care scriu nu seamana cu niciun tip de vagon sau automotor care circula in prezent pe caile ferate. Partea mai putin buna e ca acele carcase sunt undeva in spatele garii, sunt ingradite si greu se poate ajunge acolo. Doar din tren se pot vedea.

daca te referi la cele de langa stadionul UTA, acolo era, poate inca este un depozit al fabricii de vagoane Astra

Fotografii de presa, automotoarele Cammell-Sentinel livrate CFR in 1932:

1932: unitate simpla in drum de proba Bucuresti Nord-Ploiesti.



1933: unitate simpla in gara Bacau, gata de drum spre Piatra Neamt:



1933: unitate simpla legata de un vagon clasa in gara veche din Craiova gata de plecare spre Calafat:



PS: imaginile sunt scanate din presa acelor ani, nu le am la o calitate mai buna.

De pe siteul maghiar fortepan.hu

Sint multe poze despre Romania acolo.

Era OZN pentru vremurile alea. Chiar arăta superb! Și cum astea încă circulă te gândești și la calitatea lor.

Două poze de senzaţie cu un automotor italian fabricat pentru CFR:




sursa: [link]http://www.lombardiabeniculturali.it[/link]

sau nu...
ai gasit mai multe info despre ? Eu oricat am sapat, nu am gasit nimic despre acest automotor. Nici macar sa fi existat o comanda la uzinele italiene pentru asa ceva. Daca ai ceva mai multe info, pls....

Adirmvl : Da, au facut treaba buna ungurii aia de la Ganz. Noi doar am copiat tehnologia odata cu preluarea Astra Arad de catre Malaxa....