Trenurile in FILME ARTISTICE

Citat :

Am vazut filmul de nenumarate ori. Locul pare neschimbat. Aici a fost si strand asa cum apare in Reconstituirea? Si parca era si un teren de fotbal in apropiere. Caci stiu ca a trecut acea masina de salvare cu un fotbalist ranit .

Banuiesc ca strandul a existat in realitate, nu a fost amenajat provizoriu pentru filmari. Dar configuratia locului era putin alta: stavilarul era mai scund iar priza de apa (probabil a uzinei electrice din aval) era putin altfel. In zona ei se gasea in film baraca darimata de cei doi tineri. Terenul de fotbal ar fi trebuit sa fie pe cursul acelui afluent al Prahovei de pe Valea Rea, insa nu cred ca ar fi fost suficient loc pentru el. Am incercat sa merg si in directia aceea dar niste ciini vagabonzi m-au convins sa fac stinga'mprejur.

Deci sa inteleg ca ai fost chiar special pentru a descoperi acele locuri. Totusi, din tren se poate vedea locul? Si mai precis la ce statie sa cobor? As vrea sa il vad cand trec prin zona si poate sa fac si o expeditie pe jos. Imi aduc aminte ca meciul de fotbal se difuza in direct si la TV, si acea salvare a calcat cateva gaste. Si parca se vedea si un triaj in departare? Oricum, banuiesc ca sunetele de locomotiva si mai ales ales ale acelei aburoase, au fost atasate de ei la montaj.

Se ajunge acolo trecind un pod peste Prahova situat in dreptul corpului oficial al garii Sinaia, pe urma la stinga pe malul riului vreo 600m. Iata o imagine sugestiva din Google Earth:

Multumesc tozlovanuvlad pentru informatie!

Eu cred ca stadionul nici nu a existat in realitate . A fost creata doar atmosfera din timpul si dupa meciul de fotbal , la montaj , din off cum se spune ...

The railroad man [1999] - Poppoya



EDITARE RECENTĂ:

Poppoya (The Railroad Man) - FeRoviaRul din Horomai [1999]

Fiecare dintre noi a căutat cel puţin o dată pe internet “railroad movies” sau “filme cu calea ferată”. Ei bine, aşa am dat de filmul japonez „Poppoya”, bazat după romanul cu acelaşi nume, Poppoya (The stationmaster), scris de Jiro Asada.

Încă de la începutul filmului, o locomotivă cu abur seria D51 (cea mai răspândită serie de locomotive cu abur din Japonia) îşi face apariţia călcând fără milă şina ferată asiatică. Un nor negru de fum şi abur laolaltă face trecerea spre filmul al cărui personaj principal este Otomatsu Sato, impiegatul de mişcare al unei gări din Horomai.

Din cauza oraşului care nu mai este atractiv din punct de vedere economic, precum şi datorită închiderii minei de cărbuni, linia din Horomai urmează să fie închisă. Automotorul care circulă pe o cale ferată caracterizată de un peisaj formidabil este singurul tren care îi aminteşte de vremurile din trecut. Astfel, filmul ne arată că el a avut o soţie şi o fiică, care au murit răpuse de bolile necruţătoare. Însă FeRoviaRul a privit aceste evenimente doar ca pe nişte chestiuni particulare, slujba lui fiind prioritatea numărul 1.

Un prieten de-al lui cu care făcea serviciu cu mult timp în urmă pe locomotivele cu abur este singurul lui susţinător moral. Pe numele lui, Senji Sugiura, doreşte să-l convingă să se angajeze în alt domeniu, având în vedere că linia va fi desfiinţată, iar postul de impiegat de mişcare – anulat. FeRoviaRul nostru, Otomatsu Sato, năpăstuit de soarta crudă, rămâne totuşi pe postul moştenit de la tatăl său, până în clipele cele din urmă…

Vă recomand să urmăriţi un film FeRoviaR pentru bucăţica FeRoviaRă din sufletul dumneavoastră, un film care inspiră o sensibilitate cunoscută nu numai iubitorilor căii ferate, ci şi de toţi oamenii care au fost impresionaţi de puterea unei locomotive, de sonoritatea unui tren, de întâlnirile şi despărţirile emoţionante din gări, de natură sau de o poveste de viaţă impresionantă.

https://www.youtube.com/watch?v=EOr3e0xjgTg

PS: Pentru că astăzi este 1 Mai 2010, din partea mea vă ofer un cadou, şi anume vă invit să urmăriţi acest film subtitrat.

Lunga călătorie cu trenul [1997]

Studioul de film al TVR ne propune un film românesc realizat în Bucureşti prin 97’, în care un tânăr, pe numele lui, Valentin Ţâţu, ar face orice să plece din România şi să-şi găsească un trai mai bun în Germania.

Drama propusă de regizorul Sinisa Drăgin se încadrează în starea contemporană de atunci, când metrourile erau ticsite de cântăreţi (ne)talentaţi, când mărcile germane încă erau în vigoare şi când… vinderea unui rinichi te putea scăpa de viaţa mizeră de paznic din România.

Pasionat de papagali şi alt gen de păsărele, Valentin vrea să se îndrăgostească şi ia la rând anunţurile de matrimoniale din ziare. Îi vine o idee: vrea să publice un anunţ în ziar unde să-şi pună în vânzare rinichiul. În slujba lui de paznic al unui magazin din Bucureşti, plănuieşte alături de camaradul său tot felul de afaceri care se soldează cu eşecuri. Dar, în cele din urmă, este sunat şi chemat pentru realizarea transplantului.

De aici şi până la… lunga călătorie cu trenul, pelicula originală românească ne prezintă cadre din Bucureşti, de la metrou, din Gara de Nord, din casele oamenilor simpli şi fireşti. Aşa cum un portretist îţi conturează principalele trăsături, aşa şi filmul descrie o părticică din viaţa românului. Melodia celor de la Phoenix – Mugur de fluier este coloana sonoră care ne încântă urechile din perspectiva vocilor cântăreţilor de la metrou, din perspectiva originală a celor de la Phoenix şi din vocea neobişnuită cu muzica a lui Valentin.

În rolurile distribuite îi vom vedea pe Cosmin Creţu, Vlad Rădescu, Tania Popa, Daniela Sauleac, Ionuţ Pohariu şi mulţi alţii.

Mi-a plăcut finalul, când mai multe minute sunt dedicate unei călătorii cu trenul. De asemenea, cadrele din Gara de Nord m-au ajutat să-mi reamintesc momentele când eram doar un ţânci de 9 ani şi păşeam, curios, în Bucureşti şi auzeam fluiere sau goarne de locomotive. Recomand filmul pentru vizionare în special acelora care sunt pasionaţi de antropologie sau de istoria contemporană.

Runaway train


http://www.imdb.com/title/tt0089941/

Mireasa din tren [1980]

Probabil că nu o dată aţi făcut exerciţiul acela când, după un cuvânt dat, care de obicei reprezintă o pasiune, aţi găsit o sumedenie de rezultate interesante. Iată… astfel mi-a sărit în ochi filmul „Mireasa din tren”. În regia lui Iulian Bratu şi scenariul scris de Dumitru Radu Popescu, producţia cinematografică pur-românească reuşeşte să închidă în cele aproape 88 de minute o poveste interesantă, spusă fin şi gustată din plin.

Versurile poeziilor care sunt recitate sau cântate „Du-mă acasă, măi tramvai”, „Sara pe deal”, sau replicile „tăioase” ale personajelor care sunt presărate peste tot în film creează atmosfera unei Românii culte, unei Românii care nu şi-a uitat valorile şi a unor oameni care ştiu să aprecieze cultura şi bunul simţ.

Gheorghe Vişu, Dorel Vişan, Radu Gheorghe, Aurora Leonta sunt doar câţiva actori care îşi interpretează rolul într-un film plăcut, atrăgător, cu multe zâmbete şi care, la final, îţi rămâne în gură acel gust al filmului bun de sorginte românească, făcut la tine-n ţară, cu locomotivele tale şi cu actorii tăi.

Nu mă pot abţine să nu redau printre cele mai amuzante replici din film: "În şcoală nu-ţi trebuie idei, numai şezut... să stai cu el în bancă!", "EL: Şi de ce te măriţi cu el? EA: Ca să ne-nmulţim... EL: La asta puteam să te ajut şi eu.", "EL: Vii? EA: Unde? EL: Dacă nu te duci la tine, atunci vino cu mine! EA: De ce? EL: Ca să ai de unde să pleci!". Poeziile care se recită la început şi la final sunt fermecătoare: „Pas cu pas cu greu se scrie, dreptul tău la bucurie.”

Recomand vizionarea acestui film pentru a putea gusta, şi dumneavoastră, din peisajele cetăţii de la Deva, din viaţa vulgară românească, din sunetul amăgitor al trenului care fuge pe calea ferată şi din frumuseţea unei actriţe fermecătoare, din inteligenţa şi perspicacitatea unor actori de vază ai cinematografiei româneşti!

Am uitat să vă spun de povestea filmului… Aşa cum o spune şi titlul, personajul principal, mireasa, se joacă cu minţile şi inimile a doi tineri opuşi după caracter şi după concepţia vieţii. Cel care iubeşte cartea este văzut ca serios, dar plictisitor, iar cel care este expert în mersul pe motocicletă pe zidul morţii este văzut ca fiind distractiv, dar neserios. Povestea filmului este scrisă inteligentă, încât trebuie să vezi filmul de mai multe ori pentru a te prinde de şiretlicul propus de cineaştii români.

În ceea ce priveşte… FeRoviaRele, filmul începe cu o vedere panoramică cu Gara Reşiţa Sud, în timp ce o electrică rebrusează. Totodată, cadrele filmate pe linia neelectrificată sunt de-a lungul râului Bârzava, deci linia Reşiţa – Bocşa – Voiteni – Timişoara Nord. Starul momentului este reprezentată de bobica vopsită în schema clasică.

Despre secvențele din "Lunga călătorie cu trenul"

Secvența cu vameșul s-a filmat, cred, undeva pe linia București - Pitești. La un moment dat, când trenul pleacă, se anunță un tren de care mă leagă destule amintiri mai mult sau mai puțin plăcute: A 1735 "București - Cluj".

Despre secvențele din "Mireasa din tren":

De remarcat vagoanele Hecht prezente în acea garnitură de "tren cursă de persoane".

Secventele cu interiorul vagoanelor din filmul Mireasa din tren, sunt filmate din Hecht sau Dimitrov?

Cu siguranță, a fost filmată într-un Hecht.

Un film plin cu imagini cu trenuri: "Trenul de aur - Zloty pociag"

















Mai multe amanunte aici: http://romania-inedit.3xforum.ro/post/145136/1/Trenul_de_aur_Zloty_pociag_1987_/

A fost super tare filmul asta cu trenul cu aur, m-am delectat in adevaratul sens ala cuvantului
Stie cineva unde a fost filmat "Toamna bobocilor" ?

dan ciprian a scris:

A fost super tare filmul asta cu trenul cu aur, m-am delectat in adevaratul sens ala cuvantului
Stie cineva unde a fost filmat "Toamna bobocilor" ?

In anul 1975. Daca nu ma insel se vede si un tren de linie ingusta in film.