Caile ferate forestiere

Iata, dupa un an si jumatate, ce a mai ramas din utilajele care au facut din Comandau a doua localitate iluminata electric de pe teritoriul actual al Romaniei:

2012:



2014:



Ca sa fure acea teava, a fost nevoie sa lase cladirea in "trei picioare". Din cazanul cu abur si generatorul electric (dinam) s-a furat absolut tot ce se putea desprinde usor:



Roata plata din stinga era folosita pentru cureaua de transmisie in forma de banda. E un sistem foarte vechi, daca mai vedeti astfel de utilaje sa stiti ca dateaza de la inceputul secolului. Atunci probabil tehnologia nu permitea constructia de curele mai subtiri. Genul asta de cuplaje oricum nu se mai folosesc in aceste aplicatii. Probabil, impreuna cu volantul urias, aveau rolul de a atenua neregularitatile din functionarea motorului cu abur.

Dinamul a fost jumulit de bobinajele de cupru:



Iata pe peretele din stinga urmele produse de cureaua de transmisie, prin frecare accidentala:



Cazanul e de fabricatie germana sau austriaca:



Acoperisul e romanesc/tiganesc:



Cladirea nu o sa mai fie mult in picioare, important e sa vedem daca o sa pice peste cazan si generator sau pina atunci se fura de tot. Optiunea 3 nu prea exista: punerea lor la adapost si refacerea cladirii.

Revenind la linie, iata urmele circulatiei din toamna trecuta. S-a circulat peste podul de pe Bisca, pret de vreo 200m. Brazii crescuti pe terasament au fost taiati pentru a elibera gabaritul si s-au inlocuit o parte din traversele putrezite:

Am gasit un mic reportaj cu imagini pozate de la mocanita/calea ferata ingusta de pe Valea Ariestului:

Stajerlak- Bozovici zona Anina

Mocanita in Anina

userul:
[bogdan srl (spunea in pagina 1 la):

Subiectul: Caile ferate forestiere   Lun 08 Feb 2010, 14:43
Tot in zona Vaii Oltului a existat si linia forestiera Lotru-Brezoi-Valea Vasilatu(18km) construita in 1909 de Societatea Forestiera Vasilatu pentru transportul lemnului la Fabrica de cherestea Lotru.In urma aparitiei fabricii de cherestea Voineasa s-a construit si linia Voineasa-Valea Voinesita(14KM).In urma nationalizarii din 1948 au aparut urmatoarele prelungiri si ramnificatii:
Lotru-Voineasa 36 km
Pascoaia-V.Pascoaia 15 km
Malaia-V. Malaia 5km
Rudaru-V.Rudarului 7km]

Am mai gasit cateva informatii despre aceste CFF:

In anul 1909 apare si Societatea forestiera Vasilatul, care exploateaza padurile mosnenilor de pe Valea Vasilatului si de pe Valea Lotrului. Pentru transportul lemnului, Societatea Vasilatul construieste o cale ferata ingusta, deservita de un trenulet cu locomotiva pe abur, numit “Mocanita”. In anul 1914 fabrica Vasilatul este arendata firmei austriece Marcus Kislinger.
sursa : http://renne.ro/special/pe-urmele-mosnenilor-din-tara-lovistei/234

Vineri, 24 August 2012 09:40
Vâlcea - dezvoltarea economiei şi activităţilor industriale în sec. al XIX-lea, până în anul 1918
• O nouă societate forestieră - “Vasilatul”, aparţinând proprietarilor Vasile Mateescu şi Ion Ghiţescu, va lua fiinţă în 1909 la Brezoi, cu un capital de 750.000 lei; aceasta exploata pădurile de pe Valea Vasilatului, cumpărate de la moşneni. Ei construiesc o fabrică de cherestea şi o cale ferată îngustă de-a lungul Lotrului şi pe afluentul acestuia, Vasilatul. În 1914, fabrica este concesionată firmei austriece “Marcus Kislinger”. Societatea “Vasilatul” a fost singura care nu s-a integrat Societăţii “Carpatina”. Din cauza concurenţei, însă, producţia a scăzut însă continuu. În 1938, ea este închiriată firmei “Namax” din Palestina,

Sursa: aici


Societatea anonima romaneasca pentru industria de paduri – Carpatina -1920
…………….dupa 1933 –Carpatina se extinde – 12 gatere. CFF se extinde la 55 km avand 3 locomotive in dotare. Se construiesc 3 funiculare si se amenajeaza Lotrul si Latorita.(pag.61)

Valea Lotrului – Gheorghe Ploaie – Editura Sport-Turism Bucuresti 1983

Zarnesti-Plaiul Foii

Clabucetele Predealului - Forbanul si Orzicarul
________________________________________
FORBANUL

"Calea ferata ingusta urma valea Bradetului, urcand muchia cu acelas nume,
? vecina vaiei ? si asezata la N-Vest de dansa, pana sus, aproape de cota
1323, unde azi, in harta militara austriaca e insemnat varful Forbanul ?
Vorban ? cum zic unii Rasnoveni si care provine din numirea germana (sasa)
Forder-bahn = cale ferata de exploatare, ce-si avea inceputul sus, pe
numita muchie a Bradetului.
La Nord de Forban este punctul zis La Orzicaru, 1225 m care arata numele
unei tarle, stana lui Orzicaru." -

PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"? 1928, AUTOR IORDAN I.
TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
PASAJ EXTRAS DIN "AL TREILEA ANUAR AL BUCEGILOR"? 1928, AU
SursaTOR IORDAN I.
TACU, INSTITUTOR-DIRECTOR AL ORF. C. F. R. DIN PREDEAL. .
Sursa: http://www.carpati.org/toponim/clabucetele_predealului_-_forbanul_si_orzicarul/73/

Muntele Forban[modificare | modificare sursă]
Numele muntelui Forban vine de la cuvintele săsești Vor Bahn (în limba germană, corect Vor der Bahn), deoarece în fața acestui munte se construise în finele secolului trecut o linie ferată îngustă, de decauville, cu scop de exploatare forestieră. Muntele se afla "înaintea trenului" (Vor der Bahn), de unde, cu grafia românească, avem muntele Forban sau Forbanul. [4]
Sursa:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Toponimia_Bucegilor

Soveja, doua aspecte interesante din timpul ocupatiei germane (ww1) pe linia societatii "Tisita".

Transportul unui tablier metalic pentru CF pe truck-uri specifice transportului de lemne:



vagoane incarcate cu diverse materiale, tractate cu cai -in locul locomotivelor cu abur:

Semafor a scris:

CFF pe apa Tazlaului

Si cea care pornea de la Comanesti trecea prin Asau si apoi pe valea paraului Asau in sus aproape 32 km

Pe Valea Camenca (afluent de stanga a raului Trotus) a existat o cale ferata forestiera de aproximativ 18 km.

CFF Comanesti - Valea Asaului

Cateva informatii mai noi sau mai vechi despre CFF:

http://digital-library.ulbsibiu.ro/dspace/bitstream/123456789/1166/4/Transport%20feroviar_Patrimoniu_Wollmann_p%2055-59.pdf

cata a scris:

Soveja, doua aspecte interesante din timpul ocupatiei germane (ww1) pe linia societatii "Tisita".

Transportul unui tablier metalic pentru CF pe truck-uri specifice transportului de lemne:



vagoane incarcate cu diverse materiale, tractate cu cai -in locul locomotivelor cu abur:

Am gasit un articol interesant despre aceasta cale ferata:

Prin împrejurimile Sovejei
Impresii
de Sarina Cassvan
Sunt câteva zile de când mă aflu în Soveja și abia astăzi am găsit prilejul să mă asigur că ce se petrece cu mine nu e un vis, că toate aceste comori pe care ochiul nu se satură să le privească nu sunt de domeniul fantaziei, ci aparțin acestei realități pline de farmec și poezie. O ocaziune fericită mijlocește să-mi întregesc impresiile și grație d-lui Mărgărit, picherul fabricii, care ne-a pus la dispoziție trenul ce servește Societăței Tișița, am putut face o excursiune pe cât de frumoasă pe atât de interesantă până la „Cascada Putnei „ pe care nimic n-o întrece în măreție.
Mașina, care poartă pitorescul nume de „Lionel „ seamănă cu un samovar măricel. Ne așezăm într-un vagonet atașat anume pentru noi. Suntem în număr de patru și ne ocupăm locurile pe vagonetul așternut cu o velință. Trenul începe să înainteze tras de locomotiva-samovar. Mergea lin și am fi putut crede că plutim în aer, dacă nu am fi simțit asprimea nemiloasă a scândurilor.
Vagonetul nostru lăsa în urmă-i păduri de brad și urcă sus tot mai sus. Câte un pârâiaș neastâmpărat murmura nu știu în ce limbă necunoscută nouă și se încolăcea mereu în jurul unor pietre adunate de copii în formă de zăgaz. Privind tot înainte, vedeam răsărind unul după altul vârfurile munților, cari mai de cari mai falnici cu coastele acoperite de păduri de brazi.
Ne aflăm la 400 metri înălțime. Deasupra noastră, vedeam munți ca acela zis : „Șeaua lui Ștefan cel mare” și care privit de aproape are forma unei șele, apoi „Cozacu” piscul ascuțit și înconjurat de un brâu lat de pământ, care îi scoate și mai mult în relief frumusețea: iar în vale se vede legendarul platou al „Bârseștilor” unde s-a odihnit Ștefan cel mare când i- au venit în ajutor cei șapte vrânceni cu brațele vânjoase și sângele clocotind, gata să izbucnească pentru apărarea neamului.
Intrăm în tunel.
Strângem cu toții picioarele, ca nu cumva să le lăsăm agățate de vre-o stâncă, ce stă gata să ne înhațe. Apoi, eșim într-un câmp presărat cu sumedenie de flori pestrițe cari ne răsplătește pentru timpul cât am fost siliți să străbatem prin beznă.
Văzându-mă gata să fac o săritură pentru a culege din florile ce mă ispiteau, domnul Mărgărit dădu ordin să se pregătească pentru întoarcerea noastră câteva buchete și trenul porni înainte. Priveliști din ce în ce mai variate ni se perindau pe dinaintea ochilor. O tăbliță înfiptă în vârful unui par, indica drumul spre cascadă. Pornim pe o potecă îngustă.
Coborâm tot mai jos pe o cărărușă întortocheată și unul câte unul ne strecurăm printre arbori, conduși de  sgomotul ce se aude din ce în ce, mai lămurit în vale. O piatră imensă, pe care se află încrustate numele prefectului județului și data vizitei sale, ne țintuiește locului. Încă un pas și ne aflăm lângă cascada pornită cu furie.
În fața noastră spuma albă, dantelată, ia forme bizare și cată să ne uimească încolăcindu-se în jurul pietrelor prea adânc înrădăcinate, ca să se lase răpite de de furia ei. Dintre ele unele au forma unei balene din ale cărei urechi țâșnește o apă limpede și argintie. Sgomotul nesfârșit te gonește înainte, unde vezi cu mirare că din vâltoarea aceea nu rămâne decât o apă liniștită, inconștientă parcă de tot ce se petrece la câți-va pași depărtare. Privind-o trebuie s-o compari cu un copil zvăpăiat, care s-a potolit de odată și a căzut pe gânduri. Ca o ironie, țâșnește în partea opusă o albă cascadă micuță zisă „Ursoaica”.
Cu sufletul înălțat de cele mai sublime impresii, luarăm drumul înapoi. Făcurăm o bună bucată pe jos până la linia ferată unde așteptarăm încărcarea vagoanelor cu pietre. Văzurăm zeci de brațe puternice agitându-se, zeci de umeri opintindu-se sub greutatea pietrelor. Un furnicar de oameni muncitori, mișcându-se de colo până colo și în mai puțin de 20 minute, vagoanele gemeau, încărcate cu piatra necesară, iar muncitorii cu fruntea îmbrobonită de sudoare, trăgeau câte un gât de rachiu din sticla care trecea din mână în mână ca o răsplată pentru truda lor.
La un ordin al d-lui Mărgărit, locomotiva începu să gâfâie în vreme ce o ploaie măruntă cernea ca prin sită. Ploaia se întețea. Ajunși la primul canton, evitarăm un accident care era să ne coste viața, căci din neglijență nu se anunțase la timp cantonierului sosirea unei alte mașini pornite pe aceeași linie și o ciocnire s-ar fi produs cu siguranță de n-ar fi fost ochiul de „argus” al d-lui Mărgărit, care înlătură primejdia la vreme. La Tulnici ( o stație particulară) ploua deabinelea. Șeful stației ne dădu fiecăruia câte o manta înverzită de vreme și astfel înveliți, ne îngrămădirăm cum puturăm în locomotiva în care se afla pe lângă mecanic și un focar, făcând strâmtoarea de nesuportat.
Ploaia pătrundea prin deschizăturile locomotivei care țineau loc de ferestre și se depunea în stropi mari, pe fețele și mâinile noastre și pe când trenul gonea, mă gândeam la locurile minunate, de care mă îndepărtam îndreptându-mă spre sgomotul groaznic al orașului în care am fost sortită să trăesc.
Soveja 4 Iulie 1915.
Sursa: Universul Literar- nr. 35 – 30 august 1915