M500&502: Plimbare FeRoviaRa in Garile din Suceava -=- (8 iunie 2008)

8 iunie 2008 -=- Activitate FeRoviaRă în Gările Burdujeni şi Iţcani din Suceava

Într-o preafrumoasă duminică de vară, după o săptămână în care am strâns alt mănunchi de emoţii pentru Examenul de Bacalaureat, am ales să vin în Suceava. Alex din Constanţa avea să treacă prin Burdujeni cu Trenul Accelerat Iaşi - Timişoara Nord, aşa că mi-am luat camera foto în "spinare" şi bateriile-n blugi şi am pornit dis-de-dimineaţă spre Suceava.

Dimineaţă am fost tentat să înregistrez imaginile motrice şi auditive din peisajul FeRoviaR sucevean, astfel că după ce musafirul dobrogean a plecat spre direcţia Vatra-Dornei, m-am plimbat câteva ore pe căile ferate din zonă pentru a face câteva fotografii pe Magistrala 500, Bucureşti Nord - Vicşani (între kilometrul 447 şi kilometrul 450) şi pe linia secundară 502, Suceava – Ilva Mică (până la kilometrul 3). Natura avea să mă ajute cu verdele ei lacom, iar SNCFR-ul cu trenurile care mişunau de colo-colo.

Gara Iţcani, simbol al Magistralei 500


08:00

În Gara Suceava Burdujeni aveau să gareze sau să plece trenuri spre Iaşi, spre Bucureşti, spre Timişoara sau spre Cacica. Câteva dintre aceste trenuri aveau să fie tractate de locomotive electrice performante 060-EA sau 040-EC, în timp ce garniturile spre Cacica, respectiv Câmpulung Moldovenesc, erau rame electrice aduse din Franţa, Z6100.

Ajuns la timp în Gara Burdujeni pentru a mă întâlni cu colegul meu pasionat de trenuri, Alex (Tttggvv), am surprins într-o scurtă filmare plecarea Trenului Rapid 652, Suceava Nord – Bucureşti Nord. Venit de la Timişoara Nord, Acceleratul 1838 era sosit în Gara Suceava încă de la 07:57. După un drum de 678 de kilometri, de exemplu acceleratul amintit mai sus, (unele) trenuri româneşti se pot mândri cu eficienţă ridicată şi siguranţă ireproşabilă în transport.

Primul contact cu liniile ferate din Suceava


Vedere spre direcţia Bucureşti de pe linia de manevră


Trenuri care urmau să plece spre Bucureşti Nord şi Iaşi în Gara Burdujeni



08:10

Recunoscut în întreaga regiune, dacă nu chiar şi în întreaga Românie, Bazarul din Suceava adună comercianţi din tot Nordul Moldovei. Aceştia oferă la vânzare toată gama de bunuri de care o persoană are nevoie: hrană (produsele aduse din Ucraina sunt excelente), îmbrăcăminte, electrocasnice, piese auto etc. De aici se explică şi densitatea periculos de mare a pasagerilor care mergeau de-a lungul căilor ferate din Gara Burdujeni.

Între timp, locomotiva electrică 40-0086-5, care tracta Trenul Accelerat Timişoara Nord – Iaşi, oferea un ecou FeRoviaR tuturor celor care îşi sorbeau cafeaua de dimineaţă din cartierul apropiat, acest semn însemnând plecarea convoiului de 8 vagoane spre Iaşi. După ce acest tren a părăsit linia 3, m-am deplasat pe peronul Gării pentru a-mi întâlni prietenul venit tocmai din Constanţa.

Lumea venită cu Trenul Accelerat Timişoara Nord – Iaşi se îndrepta spre Bazarul din Suceava


Trenul Accelerat Timişoara Nord – Iaşi


Alex din Constanţa, musafir în Gara Burdujeni



08:20

În câteva clipe, Trenul Accelerat Iaşi – Timişoara Nord avea să plece spre direcţia Vatra Dornei pe linia 502. Despre „povestea” liniei 502 vă invit să citiţi peste câteva „zeci de minute”.

Deocamdată, frontispiciul central al gării din Burdujeni îndeamnă la respect şi mândrie, totodată. În Suceava există aceste două gări – clădiri maiestuoase cu rol de dirijare şi locaţie pentru aşteptarea trenurilor României şi nu numai: Iţcani şi Burdujeni. Cea din urmă a fost construită ca un „răspuns” la apariţia mai timpurie a Gării din Iţcani. Şi aceasta, la fel de frumoasă, dar cu o culoare şi construcţie diferită faţă de Gara Burdujeni, reprezintă punct de plecare sau de sosire pentru toţi călătorii suceveni. Nu cred că există fiinţă de pe teritoriul Bucovinei care să nu fi treacut măcar o dată prin aceste gări…

Burdujeni. O gară de o însemnătate istorică deosebită


Alex, bucuros ca are în mână o părticică din rama electrică franţuzească, Z6100


Pasionaţi de FeRoviaRe, amândoi



Plecarea trenului în care călătorea Alex a fost înregistrată aici, iar o filmare din tren, din acelaşi moment, o puteţi urmări aici.






Iată că ora 08:30 încă nu era încă afişată la panourile electronice montate în Burdujeni, că Trenul Accelerat 1751, Braşov – Suceava Nord, sosea în staţie pe linia 3. Deşi a avut o oră întârziere, câţiva domni îşi aşteptau răbdători soţiile sau fiicele. Mecanicul de locomotivă, bucuros că a ajuns cu bine aproape de destinaţie, priveşte în oglindă, şuieră şi pleacă din Gara Burdujeni spre Gara Iţcani. Venită de la 457 de kilometri depărtare, locomotiva electrică 40-0014-7 arăta deosebit cu a sa stemă a osiei zburătoare montată în partea frontală.

EA 14, venită în Suceava tocmai din Braşov


Transformator franţuzesc vs. transformator românesc



08:30

În Gara Burdujeni, pe linia 1 era gata de plecare spre Cacica Trenul Personal 5733, în timp ce pe linia 3 staţiona tot o ramă electrică – Trenul Personal 5721, Suceava – Câmpulung Moldovenesc. Pe fundalul acestor trenuri personale, care cândva erau reprezentate de locomotive cu aburi care pufăiau zgomotos, pe linia 6 staţiona un mărfar lung cu vagoane Ibbhs. Şi dacă tot am amintit despre acestea, vă cer atenţia câteva rânduri să vă spun câte ceva despre ele.

Construite la uzina din Dessau, Germania, aceste vagoane refrigerente pe 2 osii sunt izolate eficient de exterior, sunt răcite fie prin alimentarea cu gheaţă de apă, fie cu zăpadă carbonică. Oferă un volum de încărcare de 55 de metri cubi, în timp ce viteza maximă la care pot circula aceste vagoane este de 100 km/h. Convoaie, convoaie, convoaie de astfel de vagoane fac obiectul manevrei unui LDH verde în Gara Floreni pentru a asigura transportul de apă minerală. Odată ajunse în Suceava, ele iau drumul companiilor care se ocupă cu îmbutelierea şi distribuirea apei minerale adusă de la poalele munţilor Călimani.

Rama electrica nr. 6, gata de plecare pentru Cacica


Rame electrice în Gara Suceava Burdujeni


Ultimul vagon refrigerent al mărfarului de pe linia 6


Vedere spre Gara Burdujeni din capătul Y al staţiei



08:40

Deşi era duminică, traficul de marfă se anunţa a fi unul activ. Pe linia 5 sosea EA 125 cu o navetă de vagoane Gbs venită pe linia 502. Deci tronsonul Suceava – Păltinoasa a fost ocupat, astfel se explică şi întârzierea plecării ramei electrice de pe linia 3 spre Câmpulung Moldovenesc.

Trenuri galbene văzute de pe peronul Gării Burdujeni


Activitate FeRoviaRă în Gara Burdujeni


EA 125 opreşte trenul marfar în Gara Burdujeni



08:50

Cu o întârziere de 30 de minute, Acceleratul 1851, Constanţa – Suceava Nord, sosea în Gara Suceava Burdujeni. Trenul a fost remorcat pe distanţa de 527 de kilometri de locomotiva electrică de viteză cu schemă de vopsire clasică şi cu dungă longitudinală tricoloră, 41-0465-9.

EA1-465 cu Trenul Accelerat Constanţa – Suceava


Trenul Accelerat care leagă Dobrogea de Nordul Moldovei pleca spre Suceava Nord



Totodată, în Gara Burdujeni, ramele electrice care circulau pe regim de personal au întârziat plecarea lor către Cacica, respectiv Câmpulung Moldovenesc.

Rame electrice care aveau să plece întârziat către destinaţiile aferente


EA 125 CFR Marfă în Gara Suceava Burdujeni



09:00

În Gara Burdujeni era linişte după plecarea (în final…) a automotoarelor electrice Z6100. M-am hotărât să fac o plimbare până la kilometrul 3 de pe linia 502, aproape de Gara Suceava Vest (Şcheia). Până a ajunge la racordul Magistralei 500 cu linia 502, Suceava – Ilva Mică, am mai surprins câteva cadre din infrastructura FeRoviaRă suceveană.

Mărfarele de pe liniile Gării din Burdujeni


Vedere către Suceava Nord şi Revizia de Vagoane Suceava


Spre direcţia Gării Burdujeni, Gării Paşcani, Gării Bucureşti Nord


Cocoaşa de triere


Racordul liniei 502 la Magistrala 500



09:10

Ultima „ţipenie FeRoviaRă” pe care am văzut-o înainte de a începe călătoria pe linia 502, locomotiva diesel-hidraulică dotată cu grup electrogen de încălzire electrică pentru trenurile de călători, 89-0587-9, fugea spre Burdujeni cu cele 2 vagoane venite de la Nisipitu. Imaginea de mai jos este printre ultimele imprimări digitale ale Trenului Personal 5632, Nisipitu – Suceava. Linia Gura Putnei – Nisipitu a fost înecată de inundaţiile verii din 2008.

LDH 587 cu Trenul Personal Nisipitu – Suceava


Aproape de destinaţie



Ei bine, aşa cum am spus şi la începutul reportajului, pe 8 iunie 2008 aveam de gând să fac o scurtă incursiune pe linia 502 (Suceava – Gura Humorului – Vatra Dornei – Ilva Mică). Prima cale ferată care a legat Transilvania de Moldova, Dărmăneşti – Cacica – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei, a fost inaugurată, pe întregul tronson, la 29 octombrie 1902. Dar eu nu eram la Suceava Nord sau la Dărmăneşti, ci lângă Suceava Vest, Stroieşti şi linia ducea mai departe până la Păltinoasa.




Această variantă de cale ferată, Suceava – Păltinoasa, a fost inaugurată la 23 august 1964. Proiectul a fost propus pentru realizare cu scopul de a elimina traseul greu de pe Cacica, unde declivitatea maximă atinge 25 de mm/m, iar majoritatea curbelor au raza minimă de 220 sau chiar 200 de metri. Însă până a fi inaugurată, istoria construcţiei căii ferate pe cei aproape 43 de kilometri s-a întins pe o perioadă mai lungă de 15 ani. Lucrările au demarat la 1 septembrie 1951, au fost sistate din lipsă de fonduri între 1955 şi 1959, urmând ca la 23 august 1964, şinele să suporte greutatea primului tren care a circulat între Suceava şi Păltinoasa (acum Gara Gura Humorului Hm.). Tot în 1964 a fost dată în funcţiune şi instalaţia de siguranţa circulaţiei de tip Bloc de Linie Automat. Inaugurarea electrificării liniei a fost la 26 mai 1989.

Pe linia 502 am călătorit şi pe 30 aprilie, când am ajuns la Moldoviţa, însă pentru mai multe fotografii din zonă o să vă răpesc din răbdare până când voi realiza un reportaj mai amplu despre o călătorie FeRoviaRă din 12 septembrie 2008, Suceava – Câmpulung Moldovenesc – Ilva Mică – Beclean pe Someş. Calea ferată care trece printre dealurile care separă afluenţii râului Suceava de cei ai râului Moldova surprinde un tunel lung de 426 de metri de la Lucăceşti, precum şi 6 viaducte impunătoare.

În continuare vă invit să călătoriţi, odată cu fotografiile prezentate, spre Suceava Vest.

Spre Suceava Vest, pe linia 502


Vedere înapoi de unde am venit, spre Suceava Burdujeni


Tot înapoi...


Şi iată podul FeRoviaR peste Râul Suceava


Căi ferate



Podul de 126 de metri de peste râul Suceava, pe care l-am parcurs cu emoţii şi în 22 martie 2008, are 3 deschideri de 42 de metri, deţine o suprastructură metalică din grinzi cu zăbrele, cu calea jos. Fundaţiile podului au fost executate pe chesoane cu aer comprimat.

Podul FeRoviaR peste râul Suceava




Vedere spre Burdujeni




Râul Suceava




Spre Suceava Vest




Vedere spre Burdujeni/Iţcani


Staţia de transformare electrică în stânga, podul FeRoviaR de pe linia 502, în dreapta



09:20

Am traversat podul peste apa curgătoare a Sucevei, pe a cărui linie un tren nu are voie să circule cu o viteză mai mare de 40 km/h. În continuare, vă prezint fotografiile care au ca subiect drumul de fier până la podul FeRoviaR de peste pârâul Şcheia.

Curbă la dreapta pe linia 502




În linie dreaptă spre Gara Suceava Vest




Pod FeRoviaR peste strada Traian Vuia


Linia urcă puţin


Pe aici se circulă cu 70 km/h



09:30

Ajuns într-un punct unde calea ferată face o curbă spre stânga, iar terasamentul este sensibil mai ridicat decât nivelul reliefului din zonă (rambleu), am coborât pe o potecă şi am continuat să merg paralel cu calea ferată. Posibilitatea sosirii unui tren din direcţia opusă era destul de mare şi nu voiam să risc vreo sperietură.

Urmează o curbă la stânga


Ce vă spuneam...


Iată debleul de care aminteam


Pădurea Şcheia, codrul vecin cu calea ferata Suceava Burdujeni - Suceava Vest


A se observa înclinarea stâlpilor susţinători ai catenarei




Nu mai aveam mult până la podul peste pârâul Şcheia


În zare se observau duşmanii căilor ferate, care circulau pe centura ocolitoare a Sucevei


Exemplu de transport poluant


Natura... sală de aşteptare pentru călătorii necuvântători



09:40

Ştiind că Trenul Rapid 857, Iaşi – Vatra Dornei Băi, avea să treacă prin această zonă după 09:40, m-am oprit pe acest dâmb să-l aştept şi să-l „taxez” cu o fotografie. În aşteptarea trenului, am ascultat dialogurile păsărilor din zăvoi şi din codru; domnii discutau despre o vânătoare de ţânţari care urmau să o organizeze seara, în timp ce soţiile domnilor prelucrau normele de protecţia muncii pentru copilaşii care erau la cea de-a treia lecţie de zbor.

Rama electrică nr. 1003 accelera spre Vatra Dornei Băi


Design franţuzesc pe pământ latin


Să aveţi un drum bun, domnule mecanic!



09:50

După momentul întâlnirii cu Trenul Rapid 857, mi-am luat gândurile în minte şi energia în papuci şi am pornit spre Gara Suceava Nord (Iţcani). Drumul FeRoviaRo-rutier pe care l-am parcurs vă invit să-l parcurgeţi, şi dumneavoastră, în cele ce urmează…

Semnal luminos de parcurs pe linia 502


Spre Suceava Burdujeni sau Iţcani, depinde unde doreşte fiecare


Pe valea aceasta motoarele de tracţiune ale locomotivelor se odihnesc niţel






Varianta rutieră spre Centrul Sucevei


Spre Gara Suceava Iţcani


Către Suceava









10:00

Coborât de pe terasamentul căii ferate, am ajuns pe strada Traian Vuia. Apoi am mers pe ruta Fabrica de pâine Mopan – Pod rutier Suceava – strada Aurel Vlaicu – Gara Iţcani.

Rambleul căii ferate Suceava Vest – Suceava




Papaver Rhoeas



10:10

Tot mergând, ajung şi pe podul rutier al şoselei E85 peste râul Suceava. Apa mi se părea mare, învolburată, dat fiind ploile care s-au năpăstuit peste judeţ la începutul lunii iunie 2008.

Râul Suceava




Un ”BMW ursuleţ” drăguţ şi cu număr interesant de înmatriculare



10:20

Considerată cândva „inima cartierului”, Gara Iţcani nu mai joacă rolul pe care îl reprezenta înainte. Ultimul segment al magistralei 500, Suceava Nord (Iţcani) – Vicşani, a fost construit între 1867 şi 1869 de Societatea Anonimă a Căilor Ferate Lemberg – Cernăuţi – Iaşi. Inaugurarea liniei Cernăuţi – Iţcani şi a gării, totodată, a avut loc la 27 octombrie 1869.

Datorită faptului că în acea perioadă Bucovina aparţinea Imperiului Habsburgic, Gara Iţcani a reprezentat până în 1891 staţie de frontieră cu Ţările Române şi capăt de linie de pe teritoriul stăpânit de austrieci până la 1 iulie 1898. Din cauză că se înregistrau mai multe pagube şi neajunsuri rezultate din exploatarea unei gări comune în Iţcani, Regele Carol I al Ţărilor Române a deschis un credit de 1.200.000 de lei „pentru construirea unei gări de frontieră pe teritoriul român la Burdujeni”.

Dar noi nu eram la Burdujeni, ci eram în faţa Gării Iţcani, moment care poate fi observat şi în fotografia de mai jos.

Gara Iţcani, simbol al Magistralei 500



Am ajuns pe peroanele gării, unde am observat o activitate FeRoviaRă intensă. Revizorii de cale se plimbau de la un vagon la altul, mecanicii de locomotivă îşi cumpărau câte un sandviş pentru drumurile care aveau să le parcurgă, iar impiegatul de mişcare discuta diverse cu şefii de tren. În materie de vehicule pentru transport FeRoviaR, vă prezint câteva locomotive care aveau să plece la o promenadă judeţeană sau interjudeţeană într-o foarte frumoasă duminică de vară.

EC 101 iese din depoul de locomotive Suceava Nord


Rebrusează...


Şi se cuplează la Trenul de Persoane 5504, Suceava Nord – Iaşi



10:30

Ce frumoase erau vremurile când mă aducea tata cu Oltcitul peste-tot-umblător şi oricând-disponibil (datorită iscusinţei sale de mecanic auto) în Gara de la Iţcani pentru a porni spre munte sau spre mare, dis-de-dimineaţă sau noaptea târziu…

Gara şi liniile Iţcaniului



Trenul Personal 5704, Ilva Mică – Suceava Nord, intra în staţie pe linia 2 cu locomotiva electrică 40-0871-0. La capătul trenului era LDH 383, care venea, probabil, de la Câmpulung Moldovenesc. În fine, o altă locomotivă diesel-hidraulică, de această dată 80-0141-2, care era „omul zilei”, avea de gând să preia cele 2 vagoane de la Ilva Mică pentru a le manevra spre Revizia de Vagoane Suceava. Nu singure, ci împreună cu cele venite de la Constanţa.

EA 871 sosea în staţie după un drum de 191 de kilometri


LDH 383, în capătul Trenului Personal Ilva Mică – Suceava Nord


Locomotiva electrică venită de la Ilva Mică pleca la odihnă în depoul de locomotive Suceava Nord


LDH 141, în sarcină cu chestiuni administrative



10:40

De dimineaţă, dacă ne amintim, Trenul Accelerat Braşov – Suceava Nord a sosit cu locomotiva electrică 41-0014-7. Ei bine, la linia 3 staţionau aceleaşi vagoane venite tocmai din Transilvania, din oraşul de sub Tâmpa. La 11:10, EA 14 avea să plece cu vagoanele sale până aproape de Biserica Neagră, până aproape de Vârful Cristianu Mare, până în Braşov…

Este incredibil cum omul a ştiut să construiască drumuri şi maşini care să parcurgă zeci sau sute de kilometri. Poate unii nu îşi dau seama sau nu au mers vreodată în viaţa lor „per pedes” 10 sau 20 de kilometri încontinuu să înţeleagă ce înseamnă să călătoreşti cu trenul în câteva ore sute de kilometri. Ar trebui, atunci când vedem ochii iubitei/iubitului sau chipul drag al părinţilor care ne aşteaptă în gară după ce-am parcurs sute sau mii de kilometri, să spunem un mare „MULŢUMESC!” tuturor FeRoviaRilor care ne-au adus, în siguranţă, în braţele celor apropiaţi!!

EA 14 se pregătea să cupleze la Trenul Accelerat Suceava Nord – Braşov


Presează, domnule mecanic!


Vivat Calea Ferata!



10:50

Întrucât în acea duminică se organiza cursa de accelerare din cadrul evenimentului „Suceava Tuning&Audio Show”, iar ora 12 se apropia minut cu minut, am plecat de pe peroanele Gării Iţcani spre Gara Burdujeni. Drumul FeRoviaR de 3 kilometri poate fi parcurs şi pe o cărăruşă paralelă cu calea ferată. Pe aici am mers prin ploaie şi prin soare şi încă mai am de gând să merg de oridecâteori voi avea ocazia. Acum e simplu… nu te întreabă nimeni de sănătate dacă te vede tranzitând zona, însă… acum mulţi zeci de ani în urmă acest teritoriu era păzit şi trecerea nu era chiar atât de facilă. Dragii mei cititori, pe aici era graniţa Imperiului Austro-Ungar cu Ţările Române…

Vedere către Gara Iţcani, de la kilometrul numărul...


449


Plugul de zăpadă din Suceava Nord


Rama electrică nr. 1006


Trenul franţuzesc trecea pe sub Drumul European 85


Şi se îndrepta spre Gara Suceava Nord



11:00

În anul 1965, între staţiile Suceava şi Suceava Nord, a fost dată în funcţiune instalaţia DISPECER DE NOD – în premieră naţională, odată cu BLA între staţiile Suceava Nord – Dărmăneşti. Totodată, electrificarea segmentului pe care am călătorit între Iţcani şi Burdujeni s-a inaugurat la 11 noiembrie 1982.

Vă spuneam cu puţin timp în urmă că LDH 141 avea să vină cu câteva vagoane de călători în Revizie. Iată şi dovada mai jos!

Vedere spre Suceava Burdujeni, spre Paşcani, spre Râmnicu Sărat... spre Bucureşti Nord


LDH 141 aducea de lucru la Revizia de Vagoane Suceava


Pierdută prin iarba înaltă, locomotiva nu se speria şi îşi făcea meseria cu dârzenie



După ce motorul H-ului se auzea tot mai încet cum mândru producea lucru mecanic necesar fenomenului de tracţiune, pe cealaltă linie venea Trenul Personal 5624, Putna - Suceava. Acesta se îndrepta spre ultima staţie: Suceava.

Trenul Personal Putna – Suceava


H-uri care se întâlnesc printre liniile ocupate de o vegetaţie bogată cu iz FeRoviaR


Vedere spre Suceava Nord – Iţcani


Vedere spre Suceava - Burdujeni



11:10

Pasul călătorului care circulă prin preajma căii ferate trebuie să fie păzit şi precaut. În timp ce eram atent cu paşii mei şi urechile mi-erau ciulite la vreo mişcare de factură FeRoviaRă, o goarnă superbă de locomotivă se auzea din depărtare. Era EA 14, braşoveanca datoare cu tracţiunea Acceleratului Suceava Nord – Braşov. Ca fapt divers, pe lângă maşinile venite de la Cluj-Napoca sau Bucureşti, un loc de cinste în cartea oaspeţilor de pe tărâmul sucevean o au şi locomotivele venite de la Braşov.

Haide, trenule, căci te aşteaptă călători în Suceava Nord


Una dintre cele mai frumoase şi mai îngrijite locomotive din România


Călătorii trenului aveau să ajungă peste 8 ore în Braşov



11:20

Pe aceeaşi parte cu Gara Burdujeni, între Revizie şi clădirea gării, se află o hală de mari dimensiuni în interiorul căreia se repară vagoane de marfă. Tot în curtea acestei întreprinderi se găseşte şi locomotiva LDH45-239.

Liniile de manevră ale Societăţii de Întreţinere şi Reparaţii Vagoane Suceava



11:30

Odată cu Trenul Personal 5504, Suceava Nord – Iaşi, am ajuns şi eu în Gara Suceava Burdujeni. Cu 3 vagoane etajate de călători în spate, locomotiva electrică Bo Bo 040-EC 101, avea să ducă spre Iaşi sute de călători care, după cum vedeţi şi voi, se întorceau acasă după cumpărăturile făcute de dimineaţă în târgul Sucevei.

Trenul Personal Suceava Nord – Iaşi, asaltat de călători


Mărfare şi liniştea Gării Burdujeni



La ora amintită mai sus, pe tabela Mersului Trenurilor era menţionată sosirea Trenului Personal 5565, Botoşani – Suceava Nord. Neîntârziat, Sulzer-ul 589 intra pe linia 2 din Gara Burdujeni cu 3 vagoane albastre de călători legate la cupla-i rezistentă.

Trenul Personal Botoşani – Suceava


O ultimă imagine cu liniile Gării Burdujeni



11:40

În drum spre localitatea Salcea, de unde se poate merge spre Aeroportul Internaţional „Ştefan cel Mare” Suceava, am zărit cu privirea nişte vagoane cisternă încărcate cu produse petroliere. Acestea erau manevrate de operatorul privat feroviar Electrocomp cu ale sale locomotive diesel-hidraulice.

Se pare că Petrom susţine transportul mărfurilor pe calea ferată


Boghiu de vagon de marfă tip H



Dragi cititori, în încheierea relatării FeRoviaRe unde v-am povestit despre linia 502 şi despre gările Burdujeni şi Iţcani vă mulţumesc pentru atenţie. Vă invit, totodată, la următorul foto/videoreportaj despre o zi de manevră din viaţa FeRoviaRă fălticeneană, care va apărea în curând pe blogul personal.


Bibliografie:
1. ing. Radu Bellu, „Mica Monografie a Căilor Ferate Române – Regionala Iaşi”, Bucureşti, 2001;
2. Dumitru Iordănescu, Constantin Georgescu, „Construcţii pentru Transporturi în România – Monografie”, CCCF Bucureşti, Bucureşti, 1986;
3. arh. Maria Mănescu, ing. Elena Birşan, arh. Dan Andrian, ing. Radu Bellu, „Enciclopedia Gărilor din România”, CDCAS, 2003;
4. Florea Berceanu, „Compendiu de vagoane de marfă”, Editura ASAB, Bucureşti, 2002;
5. Instrucţia de remorcare şi frânare