Tunelele abandonate de la Posada si accidentele din 1922

Duminica asta am plecat dis de dimineata catre Posada (M300) pentru a parcurge pe jos distanta pina la Sinaia si a vedea mai indeaproape ce a mai ramas din vechile poduri si tunele de pe acest traseu. Ca sa scada sansele de a fi luat la intrebari de diversi, am purtat o vesta reflectorizanta de culoare verde; era de preferat sa fie portocalie dar de asta am gasit :)In felul asta pot fi confundat cu un lucrator de la linii...

Din pacate acum doua saptamini a trebuit sa predau la intreprindere camera foto din dotare asa ca va trebui sa va arat poze facute cu telefonul.
Am ajuns la podul de la km 115+3. Dincolo de frunzis este portalul sudic tunelului iar eu stateam pe culeea de pe malul sting:



Din tren se vede mai greu culeea aceasta (cred ca dateaza de la constructia liniei, din 1879):



Si bancheta cuzinetilor:



Voiam sa incerc sa ajung in tunel dar apa e prea mare.
Cu ocazia dublarii din 1940, cu pretul unui mic ocol, tunelul a fost abandonat. Iata cum arata traseul actual:



Mereu am vrut sa vad ce e chestia aia pe sub care trece trenul. Este, dupa cum banuiam, o trecere pentru un afluent cu caracter torential. Cum arata pe sus:



Barierele acelea sint facute din sina si au rolul de a opri bolovanii care altfel ar zdrobi in cadere hidroizolatia de pe pod:



Se vede frumos de sus (spre Sinaia), am prins si un tren dar pe aparatul cu film; astept sa iasa o poza cum trebuie, nu ca asta:



Cobor de acolo si merg pe linga cantonul acela, pe un drum de pamint (fost traseu CF) pina la portalul celalalt (nordic) al tunelului. Se poate cobori chiar in albia Prahovei pentru ca se lucreaza la instalarea unei conducte pentru minihidrocentrala:



Nici pe aici nu se poate traversa apa pina la tunel. Nu va lasati inselati, debitul e foarte mare, daca ai cazut acolo ai incurcat-o:



Si aici avem o culee pe malul opus tunelului:



Acum culeea serveste drept punct de observatie pentru catelul din cotet...In plan indepartat, printre frunze, se vede lumina de la capatul celalalt al tunelului:



Exact in acest loc a avut loc accidentul din 19 septembrie 1922. Nu stiu cum a reusit fotograful de atunci sa urce acolo de unde a fotografiat, carind si ditamai camera cu el. Respect pentru el, eu nu m-am incumetat:



Merg mai departe spre Sinaia si ajung la km 116+1. Aici avem un vechi pod de beton armat:



Dupa cum se vede, culeea nu "e din acelasi film", fiind identica cu celelalte din 1879. Serveste numai ca nastere pentru boltile de beton:





Explicatia e simpla. Aici a avut loc, tot in 1922 dar cu citeva luni mai devreme, un alt accident, de data asta, din pacate, cu victime:



Tablierul metalic a fost asadar inlocuit in anii '20 cu aceasta structura de beton (armat), un material destul de nou pentru vremea aceea:



Acum pe acest pod nu mai trece decit conducta de petrol (sau ce o fi) pe care ati vazut-o agatata peste Prahova intr-o poza mai de dinainte.



Configuratia terenului si a vegetatiei s-a mai schimbat intre timp asa ca nu am mai reusit sa gasesc punctul anume din care fotograful vremii a stat cind a facut acele poze dar am razbit prin maracini pina aici:



Culeele podului nou construit pentru cale dubla sint din 1940, tablierul metalic cu pat de balast e nou, cam de prin 2011. Pina atunci cred ca a fost in uz cel din '40. Pacat ca nu se mai folosesc cofraje ca atunci, imitatia de piatra fasonata e foarte reusita. Betonul neted e urit, banal...In anii aia nenorociti, cu razboi si ticalosii, cineva se mai gindea si la frumusete. Acum a fost aruncata la gunoi, utilitatea primeaza...



Interesant e ca in acest loc, dupa ce pietrele au fost rascolite de lucrari la albie si terasamente, am gasit acest obiect ciudat. Eu presupun ca ar proveni de la o locomotiva cu abur, pare a fi un miner pentru actionarea unui robinet. Ce parere aveti, asta o fi sau altceva? Poate a ajuns acolo chiar cu ocazia accidentului.





Plec mai departe spre Sinaia. Iata care pare sa fie cauza unei restrictii pe firul 1:





Pina sa ajung la cel de-al doilea tunel abandonat nu prea mai e nimic interesant, in afara de aceasta instalare cam neprofesionista, zic eu. Nu mi se pare in regula sa umble asa firele de semnalizare (in tubul negru de PVC de peste sant):



In dreptul acestui tunel se mai pastreaza o bucata din dealul pe care traseul in strabate. Dupa cum se vede, la dublarea liniei au mai introdus niste curbe, traseul initial prin tunel era in aliniament:



Cobor de pe delusor si, cu teama, ma apropii de portalul sudic al tunelului. E liniste, trosnesc numai crengile sub picior...Traseul era in debleu:



Vedere inapoi, spre Posada:



Ma apropii cu precautie de portal. Prin spartura din zidarie se vede lumina din partea cealalta. Camera telefonului din pacate nu se descurca prea bine in conditii de lumina redusa; am film de 400 in aparat si un trepied mic in dotare asa ca o sa obtin o poza mai bune (dar trebuie sa mai astept pina termin filmul, hehe). Pina atunci, asta avem, cu asta defilam:



Evident, nu ma incumet in tunel (nu aveam nici echipamentul si nici curajul necesar...asa, singur...brrr). Ocolesc si ajung la portalul nordic:



Pe vechiul traseu vegetatia nu si-a facut inca loc, balastul e la locul lui.
Pe urma continui catre Valea Larga si ajung linga alta structura dubioasa, m-am invirtit pe acolo dar nu am reusit sa imi dau seama ce o fi. In fata ei terenul are o cota mai joasa, probabil ca era un fel de bazin. Trebuie sa vin prin octombrie cind cad frunzele si se usuca toate buruienile:



Cladirea garii Valea Larga mi-a placut ca are trei jardiniere cu flori la etaj, e ingrijita si fara termopane. Nu am facut poza pentru ca intrase soarele in nori si lumina era albastra, nepotrivita.

La intrarea in Sinaia e acest pasaj rutier abandonat. Mi-am amintit de aceasta poza din "Istoricul tractiunii feroviare din Romania", facuta in acel loc:



Iata, in prezent, nu mai trece regina Maria, trece GFR-ul...(iar jumatea sudica a cantonului e acoperita cu tabla, restul cu tigla, ca la tigani...):





Dar sa fim optimisti...

Interesant e ca in acest loc, dupa ce pietrele au fost rascolite de lucrari la albie si terasamente, am gasit acest obiect ciudat. Eu presupun ca ar proveni de la o locomotiva cu abur, pare a fi un miner pentru actionarea unui robinet. Ce parere aveti, asta o fi sau altceva?




Plec mai departe spre Sinaia. Iata care pare sa fie cauza unei restrictii pe firul 1:





Pina sa ajung la cel de-al doilea tunel abandonat nu prea mai e nimic interesant, in afara de aceasta instalare cam neprofesionista, zic eu. Nu mi se pare in regula sa umble asa firele de semnalizare (in tubul negru de PVC de peste sant):



In dreptul acestui tunel se mai pastreaza o bucata din dealul pe care traseul in strabate. Dupa cum se vede, la dublarea liniei au mai introdus niste curbe, traseul initial prin tunel era in aliniament:



Cobor de pe delusor si, cu teama, ma apropii de portalul sudic al tunelului. E liniste, trosnesc numai crengile sub picior...Traseul era in debleu:



Vedere inapoi, spre Posada:



Ma apropii cu precautie de portal. Prin spartura din zidarie se vede lumina din partea cealalta. Camera telefonului din pacate nu se descurca prea bine in conditii de lumina redusa; am film de 400 in aparat si un trepied mic in dotare asa ca o sa obtin o poza mai bune (dar trebuie sa mai astept pina termin filmul, hehe). Pina atunci, asta avem, cu asta defilam:



Evident, nu ma incumet in tunel (nu aveam nici echipamentul si nici curajul necesar...asa, singur...brrr). Ocolesc si ajung la portalul nordic:



Pe vechiul traseu vegetatia nu si-a facut inca loc, balastul e la locul lui.
Pe urma continuu catre Valea Larga si ajung linga alta structura dubioasa, m-am invirtit pe acolo dar nu am reusit sa imi dau seama ce o fi. In fata ei terenul are o cota mai joasa, probabil ca era un fel de bazin. Trebuie sa vin prin octombrie cind cad frunzele si se usuca toate buruienile:



Cladirea garii Valea Larga mi-a placut ca are trei jardiniere cu flori la etaj, e ingrijita si fara termopane. Nu am facut poza pentru ca intrase soarele in nori si lumina era albastra, nepotrivita.

La intrarea in Sinaia e acest pasaj rutier abandonat. Mi-am amintit de aceasta poza din "Istoricul tractiunii feroviare din Romania", facuta in acel loc:



Iata, in prezent, nu mai trece regina Maria, trece GFR-ul...(iar jumatea sudica a cantonului e acoperita cu tabla, restul cu tigla, ca la tigani...):





Dar sa fim optimisti.

Cateva precizari .. la 116+1 e pod din beton cu arce.Nu este necesara armarea(care era un domeniu neexplorat inca in anii 1960),pentru un astfel de sistem.Intr-un astfel de sistem eforturile se transmit sub forma de compresiune(la care betonul/piatra e minunat),iar mai departe in pamant prin reazemele arcului.
Celalat pod de care zici ca e urat,este un pod chiar foarte modern.S.n pod cu platelaj ortrotrop mixt otel-beton,in cazul nostru e defapt o imbinare intre util si foarte usor de realizat,fiind o structura mixta de otel + beton.Am observat ca si arhitectii(desii la poduri nu se prea consulta unul) si si inginerii iubesc podurile astea..
Excelent reportaj per total.
Precizari la podurile cu zabrele?Foarte multe astfel de constructii sa nasteau peste noapte dupa realizarea ing Anghel Saligny,din nefericire,calculul cu adevarat real al grinzilor cu zabrele cu metoda Gerber urma sa fie dezvoltata mai tarziu .. Drept urmare cam picau pe capete multe din aceste poduri .. Aceste poduri in general dezvolta eforturi de compresiune,limitand eforturile de intindere in talpa inferiora .. Se foloseau pentru ca inca nu era inventat "otelul moale" ca sa i zicem asa,principalul material fiind fonta(inainte otelul pudelat(sau oteluri cu conc. ridicata de C)) ,care e dura,si are proprietati de intindere foarte foarte scazute... Producerea ruperii unui montant era casanta,astfel ca socul dinamic rezultat in 95% din cazuri destrama tot podul...

Merci pentru aprecieri, precizari si completari  
Observ ca trei dintre poze nu se vad, o sa incerc sa le incarc din nou de acasa, diseara.

Fain reportajul , si iti multumim pentru el , vad ca inca mai sunt pasionati de trenuri cu adevarat care merg pe jos si fac poze (sacrificii) pentru pasiunea noastra nu ca altii care n-au vazut trenul in viata lor dar sunt mari pasionati de trenuri si ii critica din fata calculatorului pe cei care cu adevarat se dedica pasiunii . Felicitari inca o data!  

Merci:abere: Au fost cu totul ~10km dar nici nu am simtit. Am avut, ce-i drept, la dispozitie o zi intreaga, de pe la 9 dimineata pina pe la 6 seara.
Poate facem prin octombrie o expeditie pe acolo in echipa ceva mai numeroasa. In jurul datei de 25 octombrie sint frunzele pe cale sa cada, culorile sint minunate si ar trebui sa iasa si fotografii pe masura.

TVlad a scris:

Merci:abere: Au fost cu totul ~10km dar nici nu am simtit. Am avut, ce-i drept, la dispozitie o zi intreaga, de pe la 9 dimineata pina pe la 6 seara.
Poate facem prin octombrie o expeditie pe acolo in echipa ceva mai numeroasa. In jurul datei de 25 octombrie sint frunzele pe cale sa cada, culorile sint minunate si ar trebui sa iasa si fotografii pe masura.

Cand este sa mergi sunt disponibil oricand S-D caci incep scoala , dar lasa oricum au fost 10km si a fost un efort destul de solicitant , eu am fost de la Tulucesti la Galati 15km pe jos ,asa ca sunt obisnuit, si sunt gata oricand de drum!  

Dincolo de esenta reportajului ma uimeste faptul ca prin padure, traseul fostei linii nu este napadit de vegetatie, in schimb in statii si pe traseele in folosinta vegetatia si materialul lemnos cresc tot mai viguros de la an la an.Este incredibil.

Cred ca terasamentul vechi a fost bine facut, dedesubt e numai piatra si locul e umbrit de ceilalti copaci; asta poate fi o explicatie pentru lipsa vegetatiei.

Katalin, te anunt in timp util.

Ia sa vedem daca acum se vad cele trei poze se pot vedea acum:

Obiectul metalic neidentificat:





Si trenul cu regina Maria:



Si linkurile, in caz ca nu afiseaza pozele:

http://www.majhost.com/gallery/tvlad/M300/02092013170.jpg

http://www.majhost.com/gallery/tvlad/M300/02092013171.jpg

http://www.majhost.com/gallery/tvlad/M300/02092013172.jpg

Ca sa se vada mai clar, am marcat si pe Google Earth punctele importante:

Portalul sudic al tunelului intr-o zi cu soare de octombrie:

Un reportaj de exceptie, bine facut si, evident, foarte muncit! Mie, acest tronson, imi trezeste multe amintiri placute chiar daca nu sunt de-al locului!... Am trecut de f. multe ori pe aici si de fiecare data m-am intrebat ce este cu aceste tuneluri, pana cand au functionat, de ce s-a renuntat la utilizarea lor etc etc Ma bucur foarte ca am aflat raspunsuri la niste intrebari de-o seama cu mine ca si timp...

Ce pacat ca nu se mai vad pozele...

S-a inchis situl pe care erau gazduite, majhost. Am pozele si pot sa le incarc din nou pe alt server, cu alte linkuri. Daca ne ajuta un coleg moderator, putem modifica chiar in corpul primului mesaj, ca sa nu zapacim ordinea fireasca a mesajelor.

Mai scrie-le o dată şi apoi copiem conţinutul mesajelor noi în cele vechi.