201 : Piatra Olt - Ramnicu Valcea - Podu Olt

Jumatatea aia e facuta de la Caracal la Bucuresti, si invers. Am comparat livretele actuale cu cele de acum 2 ani, respectiv anul trecut.

Am sezizat urmatoarea chestie pe google maps:



Cu rosu e marcata statia Govora iar cu alb e incercuita localitatea Baile Govora. Din ochi sint macar 10 kilometri, pate chiar vreo 13 din gara pana in statiune. Prin urmare ce rost au opririle IR-urilor in Govora?

12,8 km din gară în staţiune

Si vreo 20-22 din R. Valcea. Macar din oras ai dube pana in statiune, pe cand de langa statia Govora nema.

Ar trebui ca toate trenurile să oprească în Ostroveni h. Acolo este autogara, iar transferul de la tren la autobuz ar fi destul de uşor.

Stau in partea de sud a orasului, cam la un kilometru distanta de halta, deci mi-ar conveni.   Partea proasta e ca multe trenuri ajung mai devreme, deci le-as putea pierde pe cele spre Sibiu.   

Acum serios, nu zici rau, mai ales ca de acolo pleaca mai toate dubele spre statiuni. Deci IR-urile care trec prin oras pana pe la 3-4 ar putea opri acolo. Dar ar fi inutil, ca doar lumea alege variantele directe.  :roll: 

Totusi, enigma legata de opririle in Govora ramane in picioare.

Tren Regio Sibiu Valcea cu doua vagoane

Ala e 2070 Sibiu-Craiova, nu Sibiu-Valcea.

Activitate intensa azi in Riureni in jurul ore 13 : 00. La linia 1 a fost primit R 2076, la linia 2 era Carpathia care ulterior a ajuns la Vilcea, la linia 3 un marfar compus din vagoane Zas destinate Oltchimului, iar la linia 4 LDH-ul Oltchimului ce urma sa preia vagoanele si sa le transporte in incinta combinatului. Si la Babeni in jurul orei 18, la linia 2 era o garnitura de vagoane Fals, fara locomotiva, la linia 3 a fost primit IR 1523, la linia 4 o drezina UAM, iar la linia 5 inca o garnitura goala, in compunerea caruia intrau si cateva cisterne Zas. La linia 6, dintr-o alta garnitura de Fals-uri au detasat cateva vagoane pe care le-au manevrat si le-au cuplat garniturii de la linia 5. In Zavideni am vazut ca au mai adus vagoane scoase din uz probabil. Inainte erau cateva vagoane Fals ce stationau acolo de mult timp, acum au mai adus Tals-uri si inca un vagon pe 2 osii, dar imi scapa numele. In Fiscalia, pe linia ce se ramifica din 201 si se duce catre curtea unei fabrici se observa ca a fost activitate. Ba chiar am zarit si cateva cisterne. Ma bucur ca a mai prins viata si sectia asta.

Drezina aia mi se pare ca a ajuns in Valcea, ieri. 

Nu, era cealalta, pe care am intalnit-o in Zavideni la linia 2, dar am uitat s-o mentionez. O parte din vagoanele care au mai fost aduse in Zavideni sunt Zas si EACS. Si in aceasta dimineata tot mai era activitate in Babeni. La linia 2 venise R 2071 si ii detasau compunerea lui R 2457, care culmea ... Caterpillar + 21-47.  La linia 3 l-a prinit pe 1520, la linia 4 un marfar gata de plecare spre Berbesti, iar dupa ce am iesit din Babeni, aproape de prevestitorul de contra venea pe 205 un alt marfar plin cu carbune.

Usor, usor, CFR-ul incepe sa ofere conditii decente sau chiar bune pe linia asta, in cazul R-urilor. S-au indesit vagoanele de clasa I: 11-47, 19-47 si 19-54. Zilele trecute, cand am fost acasa, am mers pana la gara sa-mi iau bilet si sa inspectez lucrarile. Am intrat intr-un 21-47 si intr-un 19-47 (014 sau 016). Curate, iar scaunele sin compartimentat erau aproape toate cu tapiseria intacta. Idem 19-47 036, de ieri, din compunerea R-ului Sibiu-Craiova. Vazut prin geam, in Valea Marului, si 19-54-le parea intretinut. Ma simteam un pic ca in Ungaria cand am vazut cum aratau vagoanele alea inauntru. Vechi, dar curatele, ingrijite. Doar ca, din pacate, se face risipa cu ele pe 201, la cat calatori sint. Pentru linia asta e nevoie de cateva Desiro-uri si Malaxa 78, ultimile pentru trenurile cu mai putini calatori.

Tocmai intra in R. Valcea, dinspre Babeni, o DA. Presupun ca e de la CFR Caltori/Marfa.

Unul din motivele decaderii jumatatii nordice a liniei si pentru care nu s-a insistat la fel de mult nici pentru 219:

http://ramnic.ro/articole/reportaj-cpl-rmnicu-vlcea-sau-povestea-trista-a-unui-combinat-ras-de-pe-suprafata-pamntului-64212/2014-05-14


REPORTAJ: CPL Râmnicu Vâlcea sau povestea tristă a unui combinat ras de pe suprafaţa pământului

Mulţi dintre locuitorii zo­nei de nord a municipiului Râmnicu Vâlcea îşi amintesc cu nostalgie de sirena care îi trezea în fiecare dimineaţă la ora 7 şi care anunţa de fapt în­ce­putul schimbului la Com­bi­natul de Prelucrarea Lemnului (CPL) din oraş.

Combinatul de Prelu­cra­rea Lemnului a fost creat în 1948, în locul unei mici fabrici de mobilă, care a funcţionat până la naţionalizare. În acei ani, CPL se afla la marginea oraşului şi a fost de fapt prima fabrică de amploare din oraş, numărul angajaţilor crescând în timp şi depăşind în anii ‘80 cifra de 1.000, care lucrau în câte două schimburi. De nu­me­le CPL se leagă de fapt pri­mele blocuri din Râmnicu Vâlcea, nişte blocuri cochete cu un etaj care iniţial fuseseră planificate pentru a fi cămine muncitoreşti, dar acestea, spre deosebire de cele construite în anii ‘80, au păstrat o arhitectură elegantă şi erau destul de spaţioase.

Ideea înfiinţării acestui com­binat industrial a avut la bază faptul că judeţul Vâlcea deţine unul din cele mai mari fonduri forestiere din ţară, erau deja cunoscute ex­plo­a­ta­ţiile de material lemnos de pe Valea Lotrului, Valea Oltului, Valea Cheii sau Valea Olă­neş­tiului. Încet se pune astfel ba­za, la Râmnicu Vâlcea, unuia din cele mai importante centre de exploatare şi prelucrare a lemnului.

Combinatul se întindea pe o suprafaţă întinsă de aproximativ 5.000 de hectare pe ma­lul drept al Oltului, însemnând laboratoare uzinale, fabrică de mobilă, ateliere de prelucrare, hale de depozitare, dar şi un turn de apă.

În anii ‘70 oraşul s-a întins în jurul acestui combinat apă­rând chiar un cartier care poartă numele CPL. Totodată, Ministerul Educaţiei decide şi înfiinţarea la Râmnicu Vâlcea a unui liceu cu specific fo­res­tier în care sunt pregătiţi elevi pentru a lucra ulterior în a­ceastă fabrică.

După 1980, CPL începe să producă cu precădere pentru export, dormitoarele şi livingurile care se fabrică la Râm­nicu Vâlcea apar în zeci de reviste de profil. În anii ‘80, milioane de români aveau în casă celebra bibliotecă pe tot peretele care se producea la Râmnicu Vâlcea sau dulapu­rile cu trei sau patru uşi. Se re­marcă o serie de meşteri tâmplari care creau aşa zise opere de artă în lemn. Ulterior după 1990, aceştia au reuşit să-şi des­chidă mici fabrici de mo­bilă de succes.

CPL Râmnicu Vâlcea era considerat întreprindere fani­on a economiei socialiste, po­tri­vit datelor din acea vreme, produsele de aici care mer­geau la export contribuind la o parte din plata datoriei externe a României. După 1985 pentru a cumpăra un fotoliu de la CPL era nevoie de relaţii sus-puse, iar preţul nu era deloc unul modest.

În 1989, din păcate, mun­ci­torii de la CPL Râmnicu Vâlcea primesc un renume ne­meritat, care a rămas, însă, în istorie: ‘ciomăgarii de la Vâl­cea’. Asta din cauza faptului că pe 18-19 decembrie 1989, PCR dă ordin ca la Râmnicu Vâlcea să fie confecţionate bâte de lemn, iar mai multe gar­nituri de tren au fost în­căr­cate cu angajaţi ai CPL, luaţi direct din schimb şi trimişi la Timişoara pentru a-i ‘ciomăgi pe huliganii şi maghiarii care vor să rupă Banatul din teritoriul românesc’.

Numai că muncitorii, in­for­maţi de la Radio Europa Liberă despre adevărul evenimentelor de la Timişoara, când au ajuns în Banat au pactizat cu revoluţionarii, iar restul garniturilor care încă nu ajunseseră au fost întoarse de drum.

După 1990, ca orice agent economic din România, CPL a traversat cu greu primii ani ai tranziţiei. O parte din active au fost cumpărate prin metoda MEBO de către salariaţi, dar apariţia micilor ateliere private de mobilă şi a mobilierului uşor a dus la declinul combinatului.

După anul 2000, omul de afaceri Viorel Cataramă a cumpărat activele CPL şi a încercat să resusciteze fabrica, restructurând ceea ce nu mai era rentabil. Angajaţii s-au re­dus la jumătate, iar după patru ani Cataramă a decis să vândă activele combinatului, inclusiv terenul, grupului belgian Belrom. Presa vremii a numit afacerea un autentic tun imobiliar. Sumele vehiculate pentru această tranzacţie s-ar fi ridicat la peste 20 de milioane de dolari, având în vedere că terenul se află acum aproape de centrul oraşului şi e dispus pe marginea Oltului. Puţinele secţii care mai funcţionau în cadrul CPL au fost mutate în­tr-o comună la marginea mu­ni­cipiului, unde se mai produc şi astăzi mese şi scaune.

Concernul respectiv avea în proiect, după cum spunea Mircia Gutău, primarul Râm­ni­cului din acea perioadă, realizarea unui centru rezidenţial cu mai multe blocuri turn şi un modul comercial care să includă un hypermarket, un centru de bricolaje şi un Mall.

Astfel a început demolarea combinatului vâlcean, dar criza economică a încetinit aceste operaţiuni, compania care se ocupa de demolare a sistat operaţiunea, iar po­pu­la­ţia de etnie romă a preluat iniţiativa. Din păcate s-au în­re­gistrat şi accidente, un ce­tă­ţean, în timp ce încerca să fure cărămidă din zidurile fostei clădiri de birouri, a murit fiind zdrobit de peretele care s-a prăbuşit peste el.

La sfârşitul anului 2010, în cele din urmă operaţiunea de demolare a combinatului s-a terminat, în mijlocul unei su­prafeţe de peste 5.000 de hec-tare rămânând doar turnul de apă, în rest balast, resturi de ziduri, gunoi şi zeci de câini maidanezi.

‘Zona este una extrem de murdară, noi am încercat să luăm legătura cu repre­zen­tan­ţii Belrom să aflăm ce au de gând. Nu am reuşit. Este o rană imensă aproape de centrul oraşului. Locul în care din păcate cetăţenii aleg să-şi arunce gunoiul, moloz de la reparaţiile din apartament. E plin de buruieni, şobolani, câini. O să vedem cum pro­ce­dăm cu investitorul. Sper că se va apuca de proiect, criza economică a trecut’, a declarat primarul actual, Gigi Matei.

După 50 de ani de existenţă, primul mare combinat din Râmnicu Vâlcea a dis­pă­rut sub un strat mare de mo­loz. Cartierul se mai numeşte CPL, o autogară din zonă se numeşte ‘Autogara CPL’, iar generaţia nouă care locuieşte aici habar n-are de unde vine acest nume.

Iar în prezent România exportă masiv masă brută de lemn (buşteni), în ţară capacitatea de prelucrare fiind scă­zută.

Liviu Popescu/Agerpres

Si linia 201 la intrare in Ramnicu-Valcea.
Linia 201 by IR1725, on Flickr