Milano - Como

Joi 13 martie 2008, ora 9.00 : dupa ce ne-a purtat pe deasupra Alpilor italo-austrieci, avionul ne-a depus pe aeroportul Malpensa din Milano.



De aici ne-am imbarcat intr-un autocar catre oras. Pe drum, am surprins o frantura din Gara Garibaldi.



Am coborat chiar langa Gara Central (Stazione Centrale), aflata in renovare.



Un frontispiciu incarcat de istorie :





Numaratoarea inversa contabilizeaza timpul ramas pana la finalizarea caii ferate de mare viteza (Alta Velocita) Milano - Bologna.



Ne-am cazat la hotel. Aveam 3 zile de stat, dintre care doar cea din mijloc ocupata. Astfel ca, pentru acesta prima zi, s-a decis la unison plecarea cu trenul spre Como, oras aflat pe malul lacului omonim, la granita cu Elvetia.

Astfel ca am revenit la gara construita in 1905:





P.S. Fiind multe poze si la dimensiuni originale prea mari, le-am incarcat la o scala mai mica, pentru a usura vizualizarea.

Tramvaiele clasice sunt un element vizual de efect in Milano. Bineinteles, ele ruleaza pe o cale aflata in stare foarte buna.



Dar sa revenim in Stazione Centrale. Ne intampina un basorelief reprezentand cele 12 zodii.



Incep o sesiune de poze cu gara si diversele trenuri care o tranziteaza.









Trenul nostru (EC 18) pleaca la 12.25 cu destinaltia finala Zurich HB, de la o linie inca neprecizata :



Asa ca mai astept, mai pozez...





Gata : mergem spre linia 3, unde se gareaza trenul nostru, EuroCity "CisAlpino" :

Gata, ne punem in miscare.



Am mers repede si lin. Asa ca am putine putine poze de pe drum (iar cele facute erau oricum prin geam si cu soarele in obiectiv).

O oprire in Monza :



Dupa 45 de minute, iata, suntem in gara Como



Locomotiva care ne-a dus pana aici urmeaza a fi schimbata la granita cu Elvetia (datorita tensiunii diferite ale celor doua retele, din cate am inteles).





Urmeaza o plimbare de cateva ore prin acest oras fermecator, aflat intr-un decor extraordinar, la poalele Alpilor. O statiune turistica adevarata, punct.

Piata Allesandro Volta, cu statuia titularului in centru :



Debarcader :



Ne urcam pe Furuno, un vaporas cu care vom face o tura scurta a ramurii de sud vest a lacului.



De la bord orasul se vede cu alti ochi :



Am calatorit in multe locuri, dar acest loc linistit, in care traditia s-a pastrat nealterata de modernism, m-a impresionat cel mai mult.

Surprind in urcare funicularul aflat in serviciu la Como. Peste un ceas sau doua o sa ascensionam ci noi cu el deasupra orasului.

De aici incolo, pana punem piciorul inapoi pe pamant, las imaginile sa vorbeasca de la sine.









Un mic curcubeu pe umarul carmaciului nostru



Si mai departe pe ape albastre...







Soselele din jurul lacului trec pe viaducte indraznete sau prin tunele taiate in munte.



AM coborat de pe vas si ne indreptam catre funicular. Trecem prin fata unei gari secundare, care leaga Como cu gara Garibaldi din Milano.



Statia inferioara a funicularului, de unde turistii si locuitorii pot urca in comuna Brunate :

Vagonetul ne asteapta cuminte.



Purcedem urcarea si ni se dezvaluie panorame nestiute ale vechiului oras. Aici se impune Domul din Como.



Intersectie cu vagonul pereche, la jumatatea drumului. Calea este simpla, dar la mijloc exista o bucla care permite trecerea simultana :



Am ajuns si primul lucru de care ne izbim e un monument inchinat cailor ferate cu cremaliera :



Un orasel ca in povesti asteapta sa fie descoperit la pas. Aici masinile sunt intrusii, iar pietonii acasa la ei.







Dupa ce am hoinarit, am aruncat o privire asupra locului de unde am plecat...



...si ne-am decis cu regret sa mai si coboram :



Printre un perete si un om, obiectivul aparatului intrezareste statia inferioara



Ne-am intors in gara si ne-am asteptat trenul spre Milano, EC 117 "CisAlpino Verdi"





Ultima imagine este a garii Milano Centrale, seara tarziu; deja erau epuizate si bateriile aparatelor foto, nu doar fotografii :



Sper ca v-a placut reportajul, desi ca a fost cam lung !

Multumim pentru imagini... . Lacul Como si imprejurimile sunt o splendoare !!!

Frumoase imagini, la Como am fost si eu anul trecut.
In alta ordine de idei, te-au imbolnavit cursierele italienilor, nu? Eu cel putin m-am intors in Romania bagandu-mi unghiile-n gat.

Ai prins inca Cisalpino, raposata companie italo-helveta, injurata de toti pentru intarzierile mult prea dese. Am mers si eu intre Zurich si Milano, cu Cisalpino, insa cu o rama electrica Pendolino, la care dupa 15 minute nu mai functiona nici o toaleta:)