Rosior Est

Este prima gara a orasului, construita odata cu linia de la Costesti.

Vedere dinspre oras:





Magazia de marfuri:

Vedere dinspre linii:



si catre Alexandria:



Este una din cele mai ingrijite gari pe care le-am vizitat in ultimii ani. Departe de a fi perfecta, e laudabila minima preocupare pe care cineva de acolo o are pentru buna functionare si aspectul garii. Burlanele si jgheaburile sint noi (din tabla zincata, nu porcarie gen Lindab care e ca nuca in perete intr-o cladire veche) iar toaleta e bine zugravita, gardul viu tuns:

Chiar si tisnitoarea functioneaza. Un lucru in fond normal a ajuns motiv de mare bucurie si satisfactie pentru mine, vazind dezastrul si nepasarea din alte parti:



Exista si placuta de nivelment:



si turnul de apa:



Ma intreb daca turnul o mai fi folosit. Apa de la tisnitoare era rece, e posibil sa vina din reteaua orasului.

Cea mai mare si mai mare surpriza placuta pe care am avut-o e insa ca functiona ceasul de la peron!



Pe cadran scrie Paul Garnier insa mecanismul din interior e alta marca, elvetiana. Am vrut neaparat sa vorbesc cu impiegatul de miscare si sa il felicit pentru grija pe care o are de ceasul acesta. Spunea ca pe vremuri regionala avea un ceasornicar care le facea periodic revizia, acum nu mai e nimeni. Ceasul inca merge insa din proprie experienta stiu ca necuratat si neuns in cele din urma o sa i se ovalizeze lagarele si va avea nevoie de o reparatie putin mai complicata.

Din ce am discutat cu dinsul mi-am dat seama ca e unul dintre cei putini ceferisti care inca mai lucreaza cu pasiune. Stia o multime de detalii despre gara si impejurimi. In postul de macaze dinspre Rosiori Nord spunea ca au o fotografie veche cu gara, cu felinarele originare de la peron. Nu am apucat sa o vad dar ma bucur ca exista si mai ales ca aceia ce lucreaza acolo o apreciaza.
Se pare ca mai exista inca vechea remiza, aflata in apropiere de turnul de apa. Nu e usor accesibila pentru ca perimetrul e acum locuit de cineva. Nici eu nu am avut prea mult timp la dispozitie sa cercetez mai indeaproape; poate data viitoare.
Inca un amanunt: se pare ca in ultimii ani ai comunismului s-a dorit construirea unui racord catre Bucuresti pe M900. Era prevazut pentru a usura traficul catre santierul hidrocentralei proiectate pe Dunare la Tr. Magurele.