Sufragerie: Prima mea locomotiva de jucarie, de la Piko Junior [2008]

iulie 2008 – Prima mea locomotivă, de la Piko Junior

Aşa cum fiecare lucru îşi are originea sa în lume, aşa fiecare pasionat de cale ferată are o amintire din frageda-i pruncie despre acest hobby. În continuare, o să vă spun povestea mea despre cum am luat contact prima dată cu vreun tren, cu vreo locomotivă sau cu vreo cale ferată.

Aveam 3 sau 4 anişori când, în seara zilei de 24 decembrie, aşteptam cu emoţie pe Moş Crăciun. Îmi aduc aminte cum făceam repetiţii la cântecelele, la poeziile şi la rugăciunile ce trebuia să le rostesc pentru a primi cadouri. Într-un final, venise Moş Crăciun cu un sac plin de jucării, de unde a ieşit, printre altele, şi un set PIKO Junior H0 ModellBahn.






Era o zi de vară frumoasă când am hotărât să caut de prin pod vechiul meu cadou de iarnă. Plini de praf, atât setul, cât şi eu, am scos locomotiva, vagoanele şi cupoanele de cale ferată şi am început a le înşirui pe holul din casă. Aşa cum veţi vedea şi în imaginile ce vor urma, setul cu toate componentele sale a avut de suferit foarte mult în viaţa sa. Tampoane lipsă, cuple îndoite, pantograf dezasamblat, şasiu rupt şi aşa mai departe. Noroc de tata, le lua în revizie duminica şi le cârpea pe ici, pe colo… dându-le încă o şansă în faţa spiritului de „meşterică” ce sălăşluieşte în fiecare prichindel.



În trecut, trenul putea fi comandat să circule înainte, înapoi, cu viteză reglabilă. Îmi aduc aminte cum introduceam cele 2 fire de curent în mufele speciale dintr-un cupon de cale ferată şi uite aşa mă jucam ore întregi, în fiecare zi… realizând transporturi cu mărfuri uşoare, dar cu volum mare. Pot să spun că am cărat şi apă, făină sau cereale, însă nu am oferit cele mai sigure condiţii de transport şi marfa a ajuns la destinaţie la jumătate sau mai puţin din cantitatea iniţială… Ineficient!



A fost şi încă mai reprezintă, simbolic, cel mai frumos cadou primit de la părinţi… atât prin natura jucăriei, cât şi prin simbolul pasiunii - trenurile. De aceea, poate, când mă întreba cineva când eram mic „Pe cine iubeşti tu mai mult? Pe mama sau pe tata?” Eu răspundeam cu „Pe tata!”. Motivaţia… serviciul lui de mecanic de locomotivă, unde aveam şansa să văd o „maşinărie” mai mare decât Oltcitul din familie. Cu timpul, mi-am dat seama că îi iubesc pe amândoi, la fel, atât pe tata, cât şi pe mama.

În fine, nostalgia copilăriei m-a cuprins deodată şi am purces, în acea zi de vară, să montez calea ferată, să aşez locomotiva şi vagoanele pe calea ferată. Din păcate, n-am mai avut maşinuţele şi cubuleţele pe care le transportam, în trecut, de la kilometrul 0+000+000 la kilometrul 0+000+500…




Locomotiva albastră cu pantograf pe 2 osii este, de fapt, un model E69 LAG 5, o locomotivă germană apărută în 1930 şi retrasă din circulaţie în 1982.




Vagoanele sunt pe 2 osii, de tip platformă cu pereţi laterali, având fiecare câte o cuvă portocalie rabatabilă. Descărcarea vagoanelor era gravitaţională, bilaterală, în afara axelor căii, alternativ şi cu debit masiv. Garnitura de tren nu depăşea 40 de centimetri, însă a atins şi încă mai atinge valoarea unei jucării inestimabile după „debitul” furnizării de vise, emoţii, bucurii…




Visul meu e să am o cameră foarte mare cu multe, multe trenuri, tunele, viaducte, semnale luminoase… În continuare, vă las în compania fotografiilor din acea zi de iulie 2008, când trenuleţul de jucărie a fost scos pentru încă o cursă de joacă. Mi-ar face mare plăcere să citesc din partea dumneavoastră părerile şi impresiile cu privire la prima jucărie FeRoviaRă pe care aţi pus mâna.

Salut!
Frumos descris totul... Cu tot ce trebuie pentru a-ţi trezi toate amintirile: părinţi, Crăciunul din copilărie, jucăriile şi toate cele...
Eu unul nu am avut un trenuleţ complet decât la scară f. mică şi acela fără şine... Dar ce nevoie aveam de unul de-a gata că pasiunea era atât de mare încă de pe atunci (3-4-5 ani), încât dintr-un soi de "LEGO" autohton (probabil că îl ştiţi, acela cu piesele mari de diferite forme şi culori) formam locomotive, vagoane, etc. pe care mai apoi le procopseam cu bolduri, piuneze, înfipte abil în locuri unde puteau fi transformate în cuple, tampoane şi alte cele...
Încă o dată sincere felicitări! Mie unul mi-ai retrezit amintirile!
Numai bine!

ionut_te a scris:

Salut!
Frumos descris totul... Cu tot ce trebuie pentru a-ţi trezi toate amintirile: părinţi, Crăciunul din copilărie, jucăriile şi toate cele...

Multumesc! Îmi pare bine că v-am readus în minte nostalgia copilăriei. De altfel, mi-a părut şi mie bine să aflu despre povestea dumneavoastră!

ionut_te a scris:

Salut!
Frumos descris totul... Cu tot ce trebuie pentru a-ţi trezi toate amintirile: părinţi, Crăciunul din copilărie, jucăriile şi toate cele...
Eu unul nu am avut un trenuleţ complet decât la scară f. mică şi acela fără şine... Dar ce nevoie aveam de unul de-a gata că pasiunea era atât de mare încă de pe atunci (3-4-5 ani), încât dintr-un soi de "LEGO" autohton (probabil că îl ştiţi, acela cu piesele mari de diferite forme şi culori) formam locomotive, vagoane, etc. pe care mai apoi le procopseam cu bolduri, piuneze, înfipte abil în locuri unde puteau fi transformate în cuple, tampoane şi alte cele...
Încă o dată sincere felicitări! Mie unul mi-ai retrezit amintirile!
Numai bine!

Ionut lego autohtone mai pe romaneste spus bitocomburi:piesele patrate rosii dupe cele galbene cu 6 picioruse si cele albastre cu 8 picioruse ieseau niste trenuri futursitice chiar si vagoane etajate iar locomotivele aveau sus 2 piese patrate rosii pe post de pantografe..

Mishu felicitari sper ca pe viitor sa ne permitem si noi o mica diorama (sper ca am zis corect) asta e visul meu..

adrian78hd a scris:

Ionut lego autohtone mai pe romaneste spus bitocomburi:piesele patrate rosii dupe cele galbene cu 6 picioruse si cele albastre cu 8 picioruse ieseau niste trenuri futursitice chiar si vagoane etajate iar locomotivele aveau sus 2 piese patrate rosii pe post de pantografe..

Mishu felicitari sper ca pe viitor sa ne permitem si noi o mica diorama (sper ca am zis corect) asta e visul meu..

Sper şi eu asta, dar până atunci trebuie să ne străduim în toate direcţiile ca să putem obţine ce ne dorim.

Salut!

Citat :

mi-a părut şi mie bine să aflu despre povestea dumneavoastră!

Mishu, după cum bine spunea un alt coleg de forum aici toţi suntem prieteni... Formulele de politeţe nu prea sunt la ele acasă mai ales că între puţinii oameni cu astfel de pasiuni diferenţele de vârstă sau orice alte diferenţe se cam estompează tocmai din această cauză: Suntem puţini cei care încercăm să aflăm tainele sutelor şi miilor de cai putere la un loc, şi mai puţini aceia care avem bunăvoinţa sau timpul necesar să le împărtăşim şi chiar mai puţini aceia care au îmboldit sau frânat toţi acei mii de cai putere în diverse ipostaze.
Spor la treabă în continuare! Ai talent!